288 matches
-
fără această amintire n ar putea trăi. Ca să umple tăcerea care începe să devină stânjenitoare, Agrippina gesticulează către cei prezenți: — Scuze pentru întârziere. Am venit imediat ce am fost înștiin țate printr-o scrisoare că dacă nu ne deranjează... Face o strâmbătură comică. — ...și dacă avem destul timp... Toți râd, bucuroși să alunge apăsarea. Cu un uruit ca de roți în urechi, Vipsania fixează din priviri degetele umflate, cu unghii scorțoase și aspre, ale surorii ei. Ar trebui să se ferească să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fel și chip decât de la niște barbari? Barbarii din Damasc. Suspină apoi. Sunt însă mult mai pricepuți decât cei din Egipt, Grecia și Italia, adunați la un loc. Tatăl Vipsaniei îi aprecia foarte mult... Vipsania! Își contorsionează fața într-o strâmbătură dureroasă. De ce îl critică întruna, indiferent ce face, fără pic de respect pentru munca lui anevoioasă și uneori deloc plăcută? De ce nu încearcă niciodată să-l ajute să-și regăsească însuflețirea? Tot ce știe este să-i zdruncine echilibrul interior
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
speriat. Vorbe dintr-astea pot să-l coste cariera, dacă nu și capul. Rufus, în schimb, zâmbește amuzat. — Stai liniștit, că în viața mea am strâns multe păcate, dar turnătoria n-a fost niciodată printre ele. Își scrâșnește cu o strâmbătură dinții: — E cea mai josnică formă a degradării umane. Să fii om liber și să n-ai alt scop în viață decât să-ți găsești un stăpân care să te cumpere. Călărețul îl cercetează îngândurat cu privirea. Încearcă să schimbe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
continuă să se reverse pe ușă. — Trebuie să-i primesc pe toți, suspină nefericit. Distinge în îngrămădeală câțiva senatori și proconsuli. — Unii chiar mi-s prieteni și egali... — ăștia și-au salutat în zorii zilei propriii clienți, mârâie cu o strâmbătură Agrippa. Prudent, preferă să nu-și continue ideea cu voce tare. Din stăpâni s-au transformat acum în sclavi și vin să felicite un prezumptiv moștenitor la domnie, fără să le pese că se nghesuie cot la cot cu cerșetori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mezinul. Dar cine e fetița din dreapta căreia îi zâmbește? Copila o strânge de degete. Fe meia se apleacă și-i șoptește ceva. Probabil o sfătuiește să scoată din gură capul larului de jucărie. Buzele i se contorsionează în tr-o mică strâmbătură răutăcioasă. E borțoasă din nou, se vede de la o poștă. Cu al câtelea? Înalță din sprâncene. Le-a pierdut numărul. Socotește repede în minte. Au deja trei băieți și pe Livilla. Și încă un bebeluș care a murit de curând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sugrumat. Nero își verifică mai întâi cu atenție toga pe toate părțile, să vadă dacă nu cumva a fost pătată. Își simte mâna dreaptă zvâcnind. Ca să o controleze, îl apucă pe Paterculus cu putere de braț. Răspunde precipitat, cu o strâmbătură disprețuitoare: — De ce nu te gândești să arunci mai degrabă blamul pe neîn demânarea celor doi popi, care ar fi trebuit să-l omoare de prima dată? În acest moment berbecul se prăvălește din picioare, la câțiva metri de ei. Este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mi-ai vorbit. îl poți vedea și de aici - e acolo, vezi? întinse degetul înspre o stâncă abruptă ce se ivea deasupra pădurii, în vecinătatea lacului. Hunul privi printre pleoape, cu mâna streașină la ochi, după care încuviință cu o strâmbătură de satisfacție, fără să spună nimic. Audbert dădu din cap, înghițindu-și nemulțumirea și spunându-și că era fără nici un folos să aștepte de la acele bestii un cuvânt de apreciere. Resemnat, adăugă: — Curând, însă, va trebui să părăsim drumul: am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceva. Se scutură: luase hotărârea. își desprinse securea de la șa, sări agil de pe cal și, cu pas iute, se apropie de cei doi. Frediana, din nou imobilizată, se lăsase în voia burgundului, cu ochii închiși și gura strânsă într-o strâmbătură de dezgust. Nici un geamăt, nici un vaiet, doar lacrimile ce i se prelingeau pe obraz vorbeau de la sine. Rutger, gâfâind răgușit, o pătrundea iar și iar cu smucituri violente, care o zgâlțâiau toată. îl simți - mai degrabă decât să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pentru numele lui Isus Cristos, nu-i lăsa să mă chinuiască, domine! Romanul se încruntă. — Ești creștin? întrebă cu interes. Cu furie, Audbert își făcu de mai multe ori pe frunte semnul crucii. — Sigur, domine. Creștin botezat! Creștin botezat! O strâmbătură sarcastică se lăți pe obrazul rumen al lui Wolfhram. — Daaa, sigur! Un marcoman botezat, haida-de! Cu o mână sprijinită în șold, Sebastianus se aplecă puțin din șa către prizonier: — Dacă ești creștin, știi sigur să spui Tatăl Nostru, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și de îngrijirea celor cu răni mai grave. Trimite o trupă mai mare în recunoaștere către Noviodunum și o patrulă prin împrejurimi ca să vadă dacă reușesc să recupereze ceva din animalele părăsite. Puțin după aceea, printre strigăte de entuziasm și strâmbături batjocoritoare la adresa celor ce rămâneau, circa două sute de războinici pe cai o apucară pe un drumeag bătătorit, care se făcea de la ultimele case din sat și se cățăra pe o pantă împădurită. Balamber era în frunte și imediat după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puțin capul, într-un gest afectat. — Țin prea mult la tine ca să risc să-ți văd chipul frumos desfigurat de vreo lovitură de sabie. Hai, fă cum ți-am spus. Irmina îl privi dintr-o parte, scoase limba într-o strâmbătură de nemulțumire și se îndepărtă prin iarbă. Curând, pletele sale lungi și negre ca pana corbului dispărură în mulțimea tovarășilor săi. Obișnuiți cu vuietul bătăliei, la care participaseră până acum doar ca spectatori, ei păreau să fi depășit emoția cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pantaloni portofelul În timp ce șoferul se cambră să primească banii. Dar abea acum realiză de fapt, nu avea decât numai dollars. Făcu un calcul aproximativ, oferind taximetristului o banknotă de douăzeci dollars, făcând mențiunea. „Tocmeală țigănească, plată boierească...!” Șoferul schiță o strâmbătură. „Pentru mine, reprezintă infracțiune dacă manipulez valută. Iar dacă totuși reușesc să merg la bancă,aceasta nu oferă mai mult de paisprezececincisprezece lei pe unitate.” „În cazul acesta schimbă la Bursa Neagră. Am informații, acolo se plătește peste cincizeci de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
că aș căuta pe cineva, am dat ocol sălilor, apoi am ieșit. — Te-ai dezbrăcat? — Nu. — Ai văzut niște lucruri? — Da, din plin. — Povestește, face-te-ar Domnul pulbere! N-a spus nimic. Gura lui nu schița nici un zâmbet, nici o strâmbătură. Dar ochii îi sclipeau de satisfacție și de șiretenie. Mă sâcâia. Îmi venea să-l snopesc în bătaie. — Te pomenești că vrei să mă rog de tine, să-mi lipesc fruntea de papucii tăi! Iscoditorul nu era deloc impresionat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că sora mea o să fie fericită cu bărbatul ăla? — Fericită? Femeile nu încearcă decât să se ferească de ce e mai rău. Răspunsul mi s-a părut prea general și vag. — Vobește-mi despre Zeruali ăsta! Era o poruncă bărbătească. Făcu o strâmbătură destul de batjocoritoare, dar răspunse: — Nu se bucură de o bună reputație. Viclean, fără scrupule. Putred de bogat... — Se spune că a jecmănit ținutul Rif. — Principii au jecmănit mereu provinciile și nimeni nu le-a refuzat vreodată din pricina asta mâna fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de la amiază. Nu se putea spune că exagera, căci soarele era foarte sus. — Când ai venit ieri seară, aveai înfățișarea cuiva care tocmai și-a ucis tatăl, cum se spune pe la noi. Zâmbetul meu n-a fost decât o hidoasă strâmbătură. I-am explicat ce se întâmplase. — Ai greșit spunându-i asta. Dar și el a greșit, deoarece e pe punctul să-și dea fata pe mâna unui călău. Ai să lași să fie înfăptuită o crimă împotriva surorii tale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arată nemiloși cu străinii, mai cu seamă dacă dau senzația că vin drept din provincia natală, și mai cu seamă dacă trag după ei câte o infirmitate. Șchiopul își plimbase ochii pe deasupra sălii, ca pentru a fixa fiecare zâmbet, fiecare strâmbătură, apoi venise să se așeze lângă mine, fie pentru că era locul cel mai accesibil pentru el, fie pentru că observase că îl priveam altfel. Îmi strânsese puternic mâna, însă cuvintele lui n-au fost un simplu salut: — Ca și mine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pregătească de plecare. Cum dădeam să mă îndepărtez, m-a chemat înapoi: — Te-ai atins de fata asta? — Nu, i-am răspuns, ținând ochii plecați. Pe drum, am dormit sub cerul liber, iar paznicii erau alături. Se citea malițiozitatea în strâmbătura lui. — N-ai să te atingi de ea nici de acum înainte, căci, mai înainte chiar să dormim iarăși sub un acoperiș, va începe luna ramadanului. Fiind călător, nu ești silit să ții post, dar se cuvine să dai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a venit să-ți aducă o veste bună, urmarea intervențiilor făcute de el la palat. S-a potolit pe dată la aceste vorbe și mi-a ascultat explicațiile fără a mă mai hărțui cu vorbe în doi peri și cu strâmbături batjocoritoare. Când trebuie să mă examineze? — Foarte curând. Fii mereu gata. — Sunt sănătoasă. Nu vor găsi nici urmă de pată. — Nu mă îndoiesc că așa este. Totul va fi bine! Părăsind acel loc blestemat, i-am aruncat lui Harun o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meu a spus că nu voi fi niciodată însărcinată. Nu l-am crezut, dar sunt cu tine de cinci ani și ai avut copil de la o alta. Lipsit de argumente, am tras-o spre mine; s-a desprins cu o strâmbătură de durere. — Ai fi de acord să mă eliberezi? Pentru mine ești o iubită, nu o roabă. Însă n-aș vrea să nu mai fii a mea. Mi-am închis mâinile peste încheieturile mâinilor ei, cu putere, ca niște gheare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la el în ziua aceea și m-am dus la palat foarte intrigat și nu fără un grăunte de neliniște. Suveranul m-a primit cu un exces de amabilitate, iar apropiații lui l-au imitat, plini de zel și de strâmbături. A amintit de prima mea vizită, la întoarcerea de la Tombuctu, cât și de rolul meu de mijlocitor la Tefza, rol care adusese vistieriei în anul acela mai mult aur decât întreg orașul Fès. După ce aduse laudă unchiului meu, strămoșilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
face caz. Importantă este convingerea intimă a diriguitorilor. A mea este gata formată, iar după cele auzite, am să mă bat cu și mai multă energie pentru ca sultanul s-o împărtășească. Păru că stă să cugete. Buzele lui schițară o strâmbătură. Apoi spuse, ca și cum ar fi continuat o conversație lăuntrică: — Dar cu un sultan nimic nu e niciodată simplu. Dacă am să stărui prea mult pe lângă el, are să-și spună că încerc să-l îndepărtez din Cairo și n-are să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unii oameni să picteze sau să sculpteze, dar orice înfățișare a chipului este condamnată. E considerată o sfidare la adresa Creatorului. — I se aduce o prea mare cinstire artei noastre dacă se crede că ea poate rivaliza cu Creația. Făcuse o strâmbătură de uimire și întrucâtva binevoitoare. Mă văzusem silit să replic: — Nu este oare adevărat că Michelangelo, după ce l-a sculptat pe Moise, i-a poruncit să meargă sau să vorbească? Raffael zâmbise, șiret. — Așa se povestește. Asta încearcă să evite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scrie un elogiu. Nu găsisem comparație mai potrivită. A fost însă mulțumit. — Foarte bine. Vino la mine când vei dori. Îmi făgăduisem s-o fac, dar moartea fusese mai iute. De la Raffael nu mi-au rămas decât câteva cuvinte, o strâmbătură, un zâmbet și o promisiune. Datoria mea era să mă gândesc la el, în acea zi de amintire. Dar, foarte repede, cu mult înainte de sfârșitul ceremoniei, gândurile mele zburaseră către Maddalena. Încercam să mi-o închipui, să-mi imaginez părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu știm. După cum nu știm nici ce am putea obține. Să încetinim năvala ienicerilor pe pământurile creștine ale Europei Centrale? Fără îndoială că nu. Să restabilim pacea în Mediterana? Să punem capăt prădăciunilor piraților? Răspunse propriilor lui întrebări printr-o strâmbătură dubitativă. Clement preluă ștafeta: — Ceea ce este sigur e că a sosit vremea de a clădi o punte între Roma și Constantinopol. Dar eu nu sunt sultan. Dacă aș îndrăzni să grăbesc lucrurile, aș fi năpădit de mii de critici venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Galba nu s-a arătat copleșit de recunoștință... Ai vrea să te răzbuni pentru jignirea pe care ți-a adus-o împăratul neluând în seamă credința ta față de el? — Nu e vorba de răzbunare - Valens puse cupa jos cu o strâmbătură. Și nici de credință. E vorba despre bunăstarea Imperiului nostru. — Ai cumva datorii? Știi ce zicea Anacrodius? „Dacă ești înglodat în datorii, declară că vrei să-ți salvezi patria, urcă pe scara puterii și pune mâna pe comoara statului“ - Vitelius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]