289 matches
-
său cel mai scump: să creeze un om cu destin. Îl ia mai întâi în vizor pe dezabuzatul prinț Callimachi, i se oferă drept om de încredere, "servitor", dar este respins de mefientul aristocrat care însoțește actul respingerii de o strâmbătură de dezgust: "tot ce atingi dumneata, domnule Mârzea, prinde așa, un fel de patină neclară, tulbure, echivocă". Selectat până la urmă este Dumitrașcu, tânărul doritor de ascensiune socială în care Mârzea ghicește un posibil "complice". Îi face acestuia servicii de tot
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
Colaborator Extern, colaborator extern Tang Shuquan, a obținut un record mondial cu ajutorul figurii sale. Autor: Corsate Cezara Chinezul are 43 de ani și este originar din provincia Sichuan, scrie wow7.ro Tang este un maestru al strâmbăturilor, iar acest talent l-a propulsat direct în Cartea Recordurilor. Mai mult, banii pe care i-a luat, 15.000 de dolari, vrea să îi dea cuiva care se strâmbă mai urât ca el. Însă este convins că un asemenea
El este cel mai urât om din lume.Vezi cum arată by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/63978_a_65303]
-
poate, ca o soluție în accesarea stării de echilibru. Un râs declanșat ca un desant împotriva a ceea ce e perimat, dar și ca o insultă adusă nenorocirilor de tot felul. în fine, un râs ce ar fi semănat cu o strâmbătură nesuferită, cu o schimonoseală gratuită, dacă nu aș fi avut scuza spontaneității. O spontaneitate indusă de doi protagoniști gravizi de atâta talent și resimțită din belșug de către un public numeros, avid de cât mai solide puncte de sprijin ale adevărului
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
Alejandra, o ființă pe care o așteptase de o veșnicie, așa i se părea, și credea că e de datoria lui, datoria aproape profesională a unui clovn căruia i se întâmplase cea mai mare nenorocire, să prefacă plânsul într-o strâmbătură de râs. Însă, pe măsură ce i se destăinuise Alejandrei, cu acele câteva cuvinte cheie, simțea un fel de eliberare și, preț de o clipă, îi trecu prin cap că rictusul de râs se putea preface în sfârșit într-un potopitor hohot
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
copilărie, nu știu dacă va fi la fel de fericită sau tristă că prima, dar simt că acolo mă atrage pământul moștenit de la strămoși. Acolo mă atrag viile udate cu sudoarea strămoșilor mei, pădurile din care bunicul meu tăia numai uscaturile și strâmbăturile să rămână pădurea pentru urmași, dreapta și frumoasă. Evident, a mai rămas puțin din ce avea renumită familie de cărturari și eroi a Costenilor din Costea (din care ma trag după mama) și a Cetățenilor din Cetatea, dar tot a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
întinzi, eh? Nu întoarse capul, dar se adresă direct tovarășilor lui. - Băieți, el crede c-ar fi timpul s-o întindă. Ce ziceți, îl lăsăm? Trebuie să fi fost o întrebare pur retorică, căci acoliții nu răspunseră decât printr-o strâmbătură. - Personal, continuă individul, sunt de comun acord cu el că poate s-o șteargă. Dar ia să vedem, mormăi acesta mai departe. După indicatorul de transparență, are portmoneul la căldurică în buzunarul de la piept din dreapta și mai are cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
altcineva și pe care el nu-l are i se pare „manie”. Dacă aude că vreo persoană are un „ideal”, îl califică scurt: „un obsedat”. Sinceritatea înseamnă „prostie”, apelul la principii - „diversiune” etc. Adeseori, din biroul său răzbat hohote, chicoteli, strâmbături, haha-uri, î-hî-hî-uri, cele mai stridente sunete guturale cu care ține să sublinieze ridicolul din existența celorlalți. Unii spun că umorul lui Mercea este o revărsare egoistă, formă de hipertrofie a eului, nerușinare, cinism și chiar cruzime. Că de ce nu râde
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
un val de căldură topind un strat de gheață, În timp ce fața Îi rămânea serioasă, inexpresivă sau gravă. Mai avea, În afară de acesta, și un alt surâs, mult mai neliniștitor, pe care Îl păstra pentru momentele de pericol ori de tristețe: o strâmbătură pe sub mustață, care i-o deplasa spre colțul stâng al gurii, și care Întotdeauna părea amenințătoare ca o Împunsătură de spadă - de altfel aceasta urma numaidecât -, sau funebră ca o presimțire când apărea după câteva sticle de vin, din acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de care nimănui nu-i păsa nici cât negru sub unghie. Așteptând cu toții prilejul acela fericit care nu apărea niciodată. — De aceea am venit, Diego. Cineva are nevoie de tine. — De mine sau de spada mea? Își răsucea mustața cu strâmbătura aceea a lui care Îi ținea loc de zâmbet. Saldaña râse tare. — Asta-i o Întrebare neghioabă, zise el. Există muieri care interesează pentru farmecele lor, preoți, pentru iertarea păcatelor, bătrâni, pentru banii lor... Cât despre oamenii ca tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
el Lebrijana. — Cum vrei. Plecăm? — Zi-mi unde mergem, Martín. Celălalt scutură din cap, ursuz. — Ți-am zis că nu pot. Nu la temnița municipală, nu? Tăcerea lui Saldaña fu grăitoare. Atunci am văzut desenându-se pe chipul căpitanului Alatriste strâmbătura aceea care uneori Îi ținea loc de zâmbet. — Trebuie să mă omori? Întrebă senin. Saldaña negă din nou din cap. Nu. Îți dau cuvântul meu că ordinele sunt să te aduc viu, dacă nu te opui. C-oi mai ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
imbecil? Alatriste făcu un gest de negație. — Vor să mă asasineze, zise cu simplitate. Asta nu-i prea grav În meseria noastră; se-ntâmplă, mai devreme ori mai târziu. Dar nu-mi place să le ușurez munca - din nou apăru strâmbătura semănând a zâmbet. Îți jur că n-o să-l folosesc contra ta. Saldaña Își scărpină barba de vechi soldat. Tăietura acoperită de aceasta, mergând de la gură până la urechea dreaptă, i-o făcuseră olandezii cu ocazia asediului orașului Ostende, la asaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
părerea mea, domnule secretar regal? — Cum de nu, Excelență! Glasul lui Alquézar tremura de necaz. — Ar fi foarte neplăcut pentru mine. — Vă Înțeleg. — Extrem de neplăcut. Aproape un afront personal. Descompus la față, Alquézar dădea impresia că Înghițea fiere cu toptanul. Strâmbătura Îngrozitoare care Îi crispa gura pretindea a fi un zâmbet. — De bună seamă, Îngăimă. Ridicând un deget, ca și când Își adusese aminte brusc de ceva, ministrul scotoci printre hârtiile de pe masă, apucă un document și i-l Întinse secretarului regal. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
gesturi asemănătoare. Apolodoro se indignează și le strigă: Uș de aici, și le dă câte un picior. Vă bateți joc de nenorocirea... Și în timp ce săracul, în a cărui șapcă Apolodoro a aruncat o monedă, îi mulțumește cu cele mai profunde strâmbături, copilașii strigă: Du-te cu domnișorul! Domnișorule... plictisitorule... "Plictisitorule!" suprema insultă aici, printre copii, cel puțin când el era copil; până și copiii îl disprețuiesc. Știu despre povestire? O vor fi știind de la Clarita? Știu al cui copil este? Știu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
era cu Conțescu, iar în aripa unde se găsea Gonzalv, acesta explică foarte natural că lucrul era inevitabil. Conțescu avea un atac violent de uremie, se sufoca, era ținut în viață cu baloane de oxigen. Gonzalv făcu în încheiere o strâmbătură îngrozitoare de scepticism, care părea să spună că e o lipsă de seriozitate din partea pacientului să se împotrivească deciziilor naturii. La început Gaittany clătină din cap teatral, exclamă artificios: "Săracul!" și un fel de indignare contra soartei: "Oh!", apoi cugetă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe scară? Tudorel bombăni ceva ce semăna a confirmare. - Nu-i exclus, zise madam Ioanide. Dă asta febră? - Febra poate să vie din durere și din emoție. E cevasuperficial. Conferențiarul se mai uită de aproape la forma dungilor, făcu o strâmbătură din buze, apoi recomandă niște prișnițe banale, o unsoare și aspirină și atâta tot, și făcu cu ochii părinților să iasă din cameră. Jos în birou, Conțescu-doctorul se așeză comod într-un fotoliu, examină încăperea, zise "frumos", apoi, ca și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și o substanțială recompensă bănească. Din păcate, Hangerliu unea calmul cu o forță herculeană, foarte bine disimulată în moliciunea gesturilor sale. Când individul îl prinse de gât, Hangerliu apucă mâna ipochimenului și o desprinse, aruncînd-o cu atâta facilitate și comică strâmbătură de compătimire, încît lumea începu să râdă. Atins în onoarea lui de pungaș, individul se aruncă furios la Hangerliu. Acesta îl pocni cu dosul palmei fără nici o sforțare și îl lăsă lat lângă masă, după care ispravă ieși din local
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
covoare, n-ai fi crezut că Demirgian e un om așa de vânjos. Însă și în privința sanitară suferea de unele contradicții. Se arunca în Dunăre și nu suporta vederea gândacilor sau a păianjenilor, precum nici a racilor. Atunci făcea o strâmbătură de dezgust și se simțea rău fizicește. De aceea punea să se curețe riguros prin localuri. Nu mânca gras, preferând carnea de berbec. Bere nu punea în gură, nici alcooluri, numai vin de Malaga sau Madera veritabil, când găsea, sau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
entuziasm. Invidia din nou pe Ioanide. Condiția de a izbuti într-o artă e de a avea un suflet mereu tânăr și de a te corecta singur, cu o încredere nestrămutată. Cine are superstiția opiniei altuia și tremură de toate strâmbăturile din nas nu construiește nimic. Greutatea este de a ieși din faza critică a elaborării, când toți cei care te văd la lucru sunt sceptici sau batjocoritori, neputând să se așeze în perspectiva viitorului. Calitatea lui Ioanide, invidiată de Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și burtoși încă de pe-atunci, se-nvîrteau, clănțănind mașina de tuns. Părul negru-strălucitor să-rea-n toate părțile, depunîndu-se-n grămăjoare imponderabile pe podea. Frizerii vorbeau despre meciul de duminică, despre Pârcălab și frații Nunweiller, iar noi ne uitam pe revistele vechi, schimbam strâmbături în oglindă cu cei de pe scaune, cu țeste pe jumătate chele, sau îl examinam blazați pe Nea Gică, faimosul frizer care deschisese micul salon cu douăzeci de ani în urmă. Frizeria devenise-ntre timp firmă de stat și nea Gică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mi-ai vorbit. îl poți vedea și de aici - e acolo, vezi? întinse degetul înspre o stâncă abruptă ce se ivea deasupra pădurii, în vecinătatea lacului. Hunul privi printre pleoape, cu mâna streașină la ochi, după care încuviință cu o strâmbătură de satisfacție, fără să spună nimic. Audbert dădu din cap, înghițindu-și nemulțumirea și spunându-și că era fără nici un folos să aștepte de la acele bestii un cuvânt de apreciere. Resemnat, adăugă: — Curând, însă, va trebui să părăsim drumul: am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceva. Se scutură: luase hotărârea. își desprinse securea de la șa, sări agil de pe cal și, cu pas iute, se apropie de cei doi. Frediana, din nou imobilizată, se lăsase în voia burgundului, cu ochii închiși și gura strânsă într-o strâmbătură de dezgust. Nici un geamăt, nici un vaiet, doar lacrimile ce i se prelingeau pe obraz vorbeau de la sine. Rutger, gâfâind răgușit, o pătrundea iar și iar cu smucituri violente, care o zgâlțâiau toată. îl simți - mai degrabă decât să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pentru numele lui Isus Cristos, nu-i lăsa să mă chinuiască, domine! Romanul se încruntă. — Ești creștin? întrebă cu interes. Cu furie, Audbert își făcu de mai multe ori pe frunte semnul crucii. — Sigur, domine. Creștin botezat! Creștin botezat! O strâmbătură sarcastică se lăți pe obrazul rumen al lui Wolfhram. — Daaa, sigur! Un marcoman botezat, haida-de! Cu o mână sprijinită în șold, Sebastianus se aplecă puțin din șa către prizonier: — Dacă ești creștin, știi sigur să spui Tatăl Nostru, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și de îngrijirea celor cu răni mai grave. Trimite o trupă mai mare în recunoaștere către Noviodunum și o patrulă prin împrejurimi ca să vadă dacă reușesc să recupereze ceva din animalele părăsite. Puțin după aceea, printre strigăte de entuziasm și strâmbături batjocoritoare la adresa celor ce rămâneau, circa două sute de războinici pe cai o apucară pe un drumeag bătătorit, care se făcea de la ultimele case din sat și se cățăra pe o pantă împădurită. Balamber era în frunte și imediat după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puțin capul, într-un gest afectat. — Țin prea mult la tine ca să risc să-ți văd chipul frumos desfigurat de vreo lovitură de sabie. Hai, fă cum ți-am spus. Irmina îl privi dintr-o parte, scoase limba într-o strâmbătură de nemulțumire și se îndepărtă prin iarbă. Curând, pletele sale lungi și negre ca pana corbului dispărură în mulțimea tovarășilor săi. Obișnuiți cu vuietul bătăliei, la care participaseră până acum doar ca spectatori, ei păreau să fi depășit emoția cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înăuntru totul sclipea. Probabil că și ei întrebuințau șamponul Johnson. Am rezemat fruntea de sticla ferestrei și mi-am zărit fața schimonosită pe ușa unui dulap cu scule. Strâmbă, lățită, umflată. Am rânjit, arătându-mi dinții, pe urmă am făcut strâmbături. Toate mi se întorceau, mult mai caraghioase. Magazinul de îmbrăcăminte. Colț cu Via Nazionale. Tata ne îmbrăca în gând cu haine noi. Pentru fiecare fusese rezervată acolo câte o vitrină. Pentru copil, pentru mamă, pentru tată. Puteai privi înăuntru până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]