114 matches
-
din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț, și era formată din satele Gura Hangului, Fârțigi, Durău, Răpciune, Schitu, Lețești, Izvorul Alb, Boboteni, Audia, Ciurubucu și Strâmtura, având în total 4167 de locuitori. În comună existau 11 mori de apă, 10 biserici și două școli primare. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Buhalnița, cu satele Buhalnița, Izvorul Alb
Comuna Hangu, Neamț () [Corola-website/Science/298743_a_300072]
-
(n. 18 noiembrie 1907, satul Glod, comuna Strâmtura, Județul Maramureș - d. 8 octombrie 2000, București), a fost un folclorist, antropolog cultural și etnolog român, renumit cercetător al culturilor din sud-estul Europei, laureat al premiului Herder (1967), membru de onoare al Academiei Române (2000). S-a născut la data de
Mihai Pop () [Corola-website/Science/302912_a_304241]
-
a fost un folclorist, antropolog cultural și etnolog român, renumit cercetător al culturilor din sud-estul Europei, laureat al premiului Herder (1967), membru de onoare al Academiei Române (2000). S-a născut la data de 18 noiembrie 1907 în satul Glod, comuna Strâmtura, județul Maramureș, provenind dintr-o străveche familie de nemeși maramureșeni, tatăl său fiind preot greco-catolic. Urmează Liceul „Dragoș Vodă” pe care îl absolvă în 1925. Între 1925-1929 urmează studiile la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, obținând
Mihai Pop () [Corola-website/Science/302912_a_304241]
-
fost locuită încă din cele mai vechi timpuri. Prima atestare documentara a localității a fost făcută în anul 1326, cănd Carol Robert de Anjou, purtând război cu Dalmatia, dăruiește cnezatului Stanislau pentru fidelitatea să și pentru serviciile sale pământurile Rozavlei, Strâmturii Cuhei, Sieului, Botizei, Petrovei, Leordinei și Poienile de Sub Munte, de-a lungul timpului comună având parte de mulți stăpâni. Șieul a fost prezent în multe evenimente ale istoriei naționale, deoarece locuitorii lui erau cunoscuți pentru hărnicia, curajul și răbdarea lor
Comuna Șieu, Maramureș () [Corola-website/Science/310644_a_311973]
-
Cuciulat, și-a purtat durerea și bucuria prin focul și tumultul vremurilor, plătind prinos statorniciei locurilor cu dragostea și credința strămoșească. Este străjuită și apărată, pe de-o parte, de șerpuirea ancestrală a Râului Someș, vămuit prin Poarta Someșană din Strâmturile Țicăului, Cetatea lui Pintea din Cheud, iar de cealaltă parte de dealurile din Culmea Meseșului. La miazănoapte veghează Sfinxul năpradenilor, Vârful Prisnel, care coboară spre miazăzi cu dealurile Cozlei, prin Râpele din Vădurele, până la locul care oprește vremea în contemplarea
Comuna Năpradea, Sălaj () [Corola-website/Science/310743_a_312072]
-
zonă. Prin grija autorităților locale și a școlii a luat ființă un Muzeu al Satului, unde se încearcă păstrarea și conservarea unui trecut, trecut parcă din prezent, și petrecut prin multe încercări. La nordul comunei, vameș la Poarta Someșului din Strâmturile Țicăului, stă de milenii satul Cheud, cu Cetatea Cheudului, cu originea ei care se pierde în vremurile îndepărtate ale dacilor liberi, soarta ei influențînd soarta satului și satelor comunei. Biserica benedictină, despre care se spune că ar fi fost construită
Comuna Năpradea, Sălaj () [Corola-website/Science/310743_a_312072]
-
ucraineană "Тячівський район") este cel mai mare raion rural din Ucraina cu o populație de 171,9 mii de locuitori. Raionul reprezintă un areal românesc din Ucraina, formând o majoritate din 9 localități - orășelul Slatina și satele Apșa de Jos, Strâmtura, Teteș, Podișor, Bascău, Cărbunești, Bouțul Mare și Bouțul Mic. Suprafață 1818 km². Râul principal care traversează raionul este Tisa (42 km pe teritoriul raionului). Raionul se învecinează cu România în sud, cu regiunea Ivano-Frankovsk în nord-est, raioanele Mizhhiria și Hust
Raionul Teceu () [Corola-website/Science/314802_a_316131]
-
din timpuri preistorice. Urme sigure din paleoliticul superior și neolitic au fost găsite în Țara Oașului și la sud de munții Gutâi. Din neolitic au mai fost găsite la Sighet, Câmpulung și pe malul stâng al Izei, între Rozavlea și Strâmtura. Cu aproximativ două mii de ani î.Hr. au pătruns și în acestă regiune triburi de indo-europeni, încât epoca bronzului este bine reprezentată prin depozite mai importante din Săpânța, Sarasău, Sighet, Tisa, Călinești, Șieu, Rozavlea, Ieud, Cuhea, Săliște și Moisei. Din perioada
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
nu s-au abținut de la vechile obiceiuri și, în trecerea prin Maramureș, au dat foc bisericilor de lemn, au luat prăzi, robi și vite. Au fost opriți la Cavnic de armata imperială, iar, la întoarcere, maramureșenii i-au surprins la Strâmtura, pe Valea Izei, și în Pasul Prislop, la Preluca Tătarilor, mai sus de Borșa. Puținii tătari scăpați cu viață au lăsat prăzile, fugind spre Moldova. Hotărârea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 prevedea unirea cu România a
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
a florei (arborele de tisa, jneapănul, floarea-reginei, bulbucul de munte, papucul doamnei) întâlnite pe aria rezervației. Parcul natural se suprapune sitului de importanță comunitară - "Putna - Vrancea" și include rezervațiile naturale: Cascada Putnei, Groapa cu Pini, Muntele Goru, Pădurea Lepșa - Zboina, Strâmtura - Coza și Valea Tișiței. Parcul prezintă o arie naturală încadrată în bioregiunea alpină aflată în sectorul central nord-vestic al Munților Vrancei (subunitate geomorfologică a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), ce adăpostește, protejează și conservă o
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
la Cuhea sau Cuhnea - descoperită în timpul săpăturilor arheologice efectuate în deceniul 6 al secolului XX sub conducerea lui Radu Popa), făcea parte dintr-o familie de cnezi ce stăpâneau douăzeci și două de sate pe cursul superior al Izei (între Strâmtura și Bârsana), dar și pe Valea Vișeului. A fost proclamat voievod al întregului Maramureș în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou (1308-1342). În acest interval a reușit să mențină autonomia voievodală, însă la începutul domniei lui Ludovic I de Anjou
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
și se varsă în valea Agrijului lângă Creaca, reprezintă zona axială a Porții Meseșine, care este practic un culoar cu lățime ce variază între 200-300 m - 2 km (punctul cel mai îngust al văii este identificat prin toponimul actual "„La Strâmtură”"). Dacă la stânga văii se găsesc dealurile Măguricea, Poguior, Dealul Mare, Comorâște, Dumbrava, Dealul Cigleanului, la dreapta se află aliniamentul geologic inițial format din dealurile Porcarului, Comirii, Ferice, Măgura Moigradului, Ursoaiei și Citerii (dealurile Măgura Moigradului - 514 m, Poguior, Pomet - 501
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
în nordul țării, pe teritoriul județului Maramureș. Aria naturală se află în partea central-nordică a județului Maramureș, pe teritoriile administrative al comunelor Băiuț, Bârsana, Bogdan Vodă, Botiza, Budești, Călinești, Groșii Țibleșului, Ieud, Lăpuș, Moisei, Oncești, Poienile Izei, Rozavlea, Săcel, Șieu, Strâmtura și Vadu Izei; și pe cel al orașelor Dragomirești, Sighetu Marmației și Săliștea de Sus și este străbătuta de două drumuri naționale: DN18 (Baia Mare - Rona de Sus) și DN17C, care leagă municipiul Bistrița de orașul Vișeu de Sus. Zona a
Valea Izei și Dealul Solovan () [Corola-website/Science/330750_a_332079]
-
Igești (r-ul. Storojineț,), Voloca pe Derelui (r-ul Adâncata), Ostrița și Buda Mare (r-ul. Herța), Mahala, Prut și Tărăsăuți (r-ul. Noua Suliță); și din regiunea Transcarpatia: Biserica Albă (r-ul. Rahău) și Apșa de Jos, Slatina și Strâmtura (r-ul. Teceu). spre deosebire de cei din statele naționale (România și Republica Moldova) nu dispun de totalitatea drepturilor atât culturale, cât și lingvistice. Astfel, ca de exemplu se afirmaă autoritățile ucrainene afirmă ca emisiunile în limba română la televiziune cuprind 426 de
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]