1,031 matches
-
Uitați-vă la Cost! Rowe Își privi vecinul, o dată cu ceilalți. Domnul Cost se prăbușise cu capul pe masa lustruită, fără să-i mai pese de nimic. — Chemați repede un doctor! strigă Hilfe. — SÎnt medic, zise doctorul Forester, smulgîndu-și mîinile din strînsoarea vecinilor săi, ceea ce-i făcu pe ceilalți să rupă, pe furiș, lanțul vrăjit - ca niște copii ce-și dau seama că jocul s-a terminat. — Mă tem că nici un doctor nu mai poate face nimic, rosti el peste cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și-au Închipuit c-o să rămîn aici după ce predau cărțile... Dumneata nu ești cu ei, nu-i așa? o Întrebă el patetic, apucînd-o de Încheietura mîinii - o Încheietura subțire și delicată. Nu! răspunse ea, fără să-și elibereze mîna din strînsoarea lui. Rowe era sigur că nu-l mințea: avea, poate, o mie de vicii, dar fără Îndoială că nu și pe acesta atît de la Îndemîna tuturor! — Eram convins că nu ești dintr-ai lor, dar atunci... atunci Înseamnă că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care urlau lângă scenă cu farurile aprinse. Tânăra femeie fu ajutată să iasă din mașină. Picioarele-i diforme și mișcările smucite ale capului păreau să imite caroseriile distorsionate ale celor două vehicule. Capota dreptunghiulară a mașinii mele fusese smulsă din strânsori și unghiul îngust format de ea și aripile laterale părea, în mintea mea golită de orice gând, să se repete în tot ceea ce mă înconjura: în expresiile și pozițiile spectatorilor, în rampa ascendentă a podului, în direcțiile de zbor ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
intrare. - James, trebuie să te duci la birou - crede-mă, iubire, încerc să-ți fiu de ajutor. Îmi atinse umărul drept cu o mână curioasă, căutând parcă o rană nouă care înflorise acolo. În timpul anchetei, îmi ținuse brațul într-o strânsoare stranie, ca și când s-ar fi temut să nu mă vadă aruncat pe geam afară. Nevoind să stau la discuții cu taximetriștii aeroportului, oameni ursuzi și cu un aer superior, interesați doar de clienții care plecau la Londra, m-am plimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
producătorul său de televiziune și tânăra femeie infirmă, Gabrielle, își treceau o țigară de la unul la altul. M-am întors să plec, hotărât s-o aștept pe Helen în mașină. Vaughan mă urmă. În ușă îmi prinse mâna într-o strânsoare puternică. - Nu pleca încă, Ballard, vreau să mă ajuți. Și, în timp ce cuprindea scena cu privirea, am avut senzația că Vaughan ne domina pe toți, dându-ne fiecăruia ceea ce ne doream și ne temeam mai mult. L-am urmat de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mi-am ținut privirea fixată asupra părților corpului ei reflectate în acea tehnologie coșmarescă a comenzilor pentru invalizi. I-am privit coapsele cum se freacă una de cealaltă, proeminența sânului drept sub breteaua corsetului spinal, curbura unghiulară a pelvisului, puternica strânsoare a mâinii ei pe brațul meu. La rândul ei, mă țintuia cu privirea prin parbriz, jucându-se cu pedala cromată a schimbătorului de viteze, așteptând parcă să se întâmple ceva obscen. Gabrielle nu arătă nici un semn de ostilitate față de Vaughan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
O apuci pe fată de încheietura mâinii. — De-ajuns cu deghizările, Lotaria! Până când vei continua să te lași manipulată de un regim polițienesc? De data asta Sheila-Ingrid-Corinna nu reușește să-și ascundă o anume tulburare. Își eliberează încheietura mâinii din strânsoarea ta: — Nu înțeleg pe cine acuzi, nu știu nimic din poveștile tale. Eu urmez o strategie foarte clară. Contra-puterea trebuie să se infiltreze în mecanismele puterii, pentru a o putea răsturna — Și pentru a o reproduce exact la fel! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
avut noroc. Era foarte periculos. L-am prins din nou, de data asta nu s-a mai zbătut atât de tare. L-am imobilizat cu brațele, să-l calmez, ca să ne putem întoarce la casă, dar s-a smuls din strânsoare și s-a împiedicat. Eram la marginea unui șanț abrupt, o donga, care traversa savana pe acolo. Era adânc de vreo doi metri, iar el s-a împiedicat și a căzut în șanț. M-am uitat și l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fi putut spune că ochii lui, „singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, știau dinainte ce anume le trecea prin cap. Prin urmare, Îi Îngăduiră să-i lege ca pe niște colete vii, chinuiți de strînsoarea chingilor și de semiasfixierea provocată călușuri, pentru a cădea din nou În fundul grotelor umede și a observa, plîngînd, cum se astupă intrările, pînă la cele mai mici spărturi, și rămîn Îngropați de vii acolo, pentru o perioadă nedefinită. Oberlus, liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici nu vă închipuiți. Și dinspre stradă miroase a măgar. A bălegar de măgar. Cîte muște tot atîția măgari sînt la noi." Ar fi trebuit să rîdă, cunoștea tipul de ins care face glume ca să poată ieși din stinghereală, din strînsoarea timidității. N-a rîs. Poate nici nu era de rîs. "O sută de lei pe noapte. Și noaptea asta intră la socoteală." Apoi, ca să se scuze, "sînt mușterii puțini și trebuie să o scot la capăt cumva cu cheltuielile. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
celor ce sînt stăpîniți de idee. De o singură idee." Leonard Bîlbîie a simțit cum degetele prințului se încordează, devin rigide și se înfierbîntă încetul cu încetul pînă la a deveni de nesuportat. Nici nu știa bine dacă dureroasă devenea strînsoarea lor ca de menghină sau temperatura ce creștea vertiginos. Era emoționat de-adevăratelea, așa cum nu-l văzuse niciodată în Vladia și doar fuseseră și acolo destule motive pentru aprinderea sufletului! Fie numai confruntarea cu Radul Popianu, în noaptea de pomină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
niciodată. Chiar niciodată. Apoi prințul i-a dat drumul din menghina degetelor sale alb-albastre din cauza efortului, Leonard Bîlbîie s-a frecat încetișor cu podul palmei, se și închipuia cu niște vînătăi zdravene, noroc că nu era diabetic, după o asemenea strînsoare s-ar fi pornit o adevărată hemoragie. Nu era diabetic, era sănătos și zdravăn și credea că este așa pentru că n-a băut niciodată nimic altceva decît apă și vin. Iar pe deasupra era și țăran, adică ai lui fuseseră oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uite, acum trebuia să încalce și această regulă, această lege de aur, riscînd așa soarta Serviciului și poate, de ce poate?, sigur chiar!, însăși soarta sa. Zîmbi acru, norocul și-l face omul! Iată cum i se deslușea o ieșire din strînsoarea prevestirilor, a semnelor rele care i se arătaseră în ultima vreme. S-ar putea ca sfîrșitul să vină pe altă cale, nu aceea misterioasă, dinlăuntrul său, ci pe una foarte la vedere, una care putea fi măsurată cu mintea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
felul său. Cu un aer distrat, poate numai toropit de căldură, Șerban Pangratty intrase în birou învîrtind pe deget ochelarii săi de automobilist cu sticle fumurii. În jurul ochilor avea o dungă circulară lăsată de cauciucul garniturii, pielea se înroșise de la strînsoare. Ori transpirase. "Bonjour, domnule Mihail, cum îți merge?" Sigur că nu îl interesa cum, îi merge, dar Pangratty știa să-și ascundă emoția, neliniștea în cele mai neașteptate chipuri. Fără să aștepte nici măcar răspunsul protocolar, prințul s-a lăsat ostenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să atace în momentul când era atacată. Ochii lui Tapú Tetuanúi se opriră, fascinați, asupra Navigatorului-Căpitan, care privea nerăbdător spre velele prinse de vergi. Era chipul cel mai senin și mai încrezător pe care il văzuse vreodată și, instinctiv, slabi strânsoarea pumnului pe mânerul sabiei. Se scurseră, interminabile, minutele. Se auzeau foarte clar vocile oamenilor de pe navele dușmane. Soarele dispăruse complet în spatele norului roșiatic, si o scurtă rafala de vânt făcu palmierii să tremure. Întindeți velele! ordona Miti Matái. Oamenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
domnul Whittier o privește în ochi, atât de aproape încât li se ating genele când clipesc. Dar tot închiși aici ați rămâne, spune el, cu firele cenușii și rare de păr atârnându-i pe ceafă. Horcăind, cu vocea gâtuită în strânsoarea cravatei. Miss America flutură cuțitul spre doamna Clark și spune: — Și ea? Ea are cheie? Și doamna Clark clatină din cap, nu. Ochii mai că-i ies din orbite, dar botișorul ei siliconat de păpușă rămâne nemișcat. Nu, cheia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dinții albi, mici cât niște perle, și cerul gurii roz și neted. O fetiță la vârsta vânătorilor de Paști după ouăle de ciocolată, a primei împărtășanii și a statului pe genunchii lui Moș Crăciun. Cum o gleznă era prinsă în strânsoarea detectivului, celălalt picior atârna, îndoit din genunchi. Între picioare, desfăcut acolo, nu doar corect anatomic, ci și... perfect era vaginul trandafiriu al fetei. Cu labiile mai întunecate, curbate înăuntru. Încă în cutie, uitându-se în sus la fetiță, la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de mila bunicii. I se umplu sufletul de o iubire puternică față de ființa darnică și bună care nu-i mai făcuse rău, nu ridicase nici măcar o dată tonul deși numai Dumnezeu știa câte motive avusese să o facă. Se desprinse din strânsoare, se repezi în casa bunicii, îi sări în brațe și ceru iertare iar din ziua aceea avu mare grijă să n-o mai jignească, nu doar de frica ramurii năzdrăvane de copac. În inima Luanei se cuibărise un sentiment aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
omor, șuieră Luana și ochii îi luciră atât de straniu, încât cealaltă trebui să asculte. Scos din sărite de curajul copilei, bărbatul își încleștă degetele pe brațele ei și-o ridică. În secunda următoare, fata mușcă mâna dușmănoasă cu putere, strânsoarea dispăru și ea căzu bufnind înapoi pe covor. Ridică privirea spre fața schimonosită de durere a bărbatului și mârâi. Acesta rămase perplex. Deveni conștient că puștoaica se va bate cu el, parte în parte, dar nu va renunța niciodată. Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
învățătoarea vorbea tare, calculat, istorisea povestea clasei I, în vreme ce ochii ei mari analizau pe fiecare în parte, părinți și copii. Ajunsă la Luana, privirea femeii se opri asupra inelelor galbene ce stăteau încolăcite în jurul fundelor. Câteva dintre ele, scăpate din strânsoare, zăceau căzute peste frunte. Fetița înțelese că aspectul părului ei nu este pe placul învățătoarei și nu se miră date fiind paratrăsnetele ancorate în creștetul ei. Tovarășa prezentă elevilor abecedarele, le oferi florile, adresă zâmbete din colțul buzelor anumitor părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
numele Margaret. Ba, Încă de mic mă gândeam că mi-ar fi făcut plăcere să o cunosc pe această americancă, fosta prietenă a tatălui meu. Margaret a Întins mâna și i-a mângâiat brațul, o ușoară mângâiere mai degrabă decât strânsoarea călduroasă a mâinii În semn de Încurajare. Oasele subțiri de pe dosul mâinii lui au tresărit. O clipă, Margaret a crezut că băiatul are să izbucnească În lacrimi. Stătea aplecat, cu umerii căzuți, iar asta Îl făcea să arate rotofei, dacă nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcea semne presând cu unghia deasupra aliniatului de unde urma să continue lectura. Mama stinse lumina și veni lângă ele. Era caldă, avea carnea pufoasă, mirosea a leșie. Era multă liniște. Elena o prinse de mână și o strânse. Carmina răspunse strânsorii. Era ca și cum și-ar fi vorbit. Nu dormi? Nu dorm. Își controlă respirația. Elena credea că în somn omul respiră mai greoi de aceea sufla des și șuiera pe nări. Părea foarte expertă. N-au așteptat mult. Bâjbâind, tatăl deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai sus de cot, o strânsese. Îi plăcea să-i simtă în palmă carnea. Intrară pe ușă amândoi, legați astfel, degetele lui erau albite de încordare, brațul ei se învinețea, dar nici unul nu scotea un sunet. Pe urmă el slăbi strânsoarea, se prăbuși în fotoliu, își strânse rădăcina nasului. Părea obosit. Ce-ai mai făcut? O întrebare aparent inofensivă, da, poate altădată, ar fi fost de-a dreptul inofensivă. Ea îl privi deprimată, încărcată de reproșuri. Un gol, un vid interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el! Ești mereu rece, îl aude, ai mâinile înghețate vreau să spun. Să fii singură aici și să nu aibă nimeni grijă de tine. Clătină din cap îngrijorat. Sunt obosit, Carmina, aș vrea o cafea. Ea își eliberează mâinile din strânsoare, merge la bucătărie plutind, ar vrea să aibă puteri magice, să electrizeze băutura amăruie. Revine în cameră cu tava și cele două cești. El, în fotoliu îi pare din nou puternic și de neclintit. Am auzit că ai fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai păstrăm ceva care să fie numai al nostru. Simțul posesiei, maman, egoismul posesiei. Îi ridică mâna și i-o sărută. Sidonia își scoase picioarele din mașină. La naiba, spuse, băiatul acesta știe să se impună. Îi simți un timp strânsoarea pe încheietura mâinii. Traversă strada neatentă, cu fruntea plecată. Știa acum de ce Carmina nu i se putea opune, bărbatul avea un fel de a fi atât de pasional, fiul ei, al ei, băiatul lui Trofin! Doamne, ce bizară individualitate, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]