11,293 matches
-
teatre. Romanul este foarte mare și voi avea mult de lucru. - Școala americană de teatru, unde lucrați ca profesor, diferă de cea rusească sau de cea europeană în general. Folosiți acolo metodele însușite în școala din care proveniți? - Nu mă străduiesc să predau, în special, arta teatrală rusească, dar nu uit ceea ce am învățat. Sunt convins că școala rusească este o școală puternică, iar eu sînt parte din ea. Există unele discipline pe care refuz să le predau acolo, cum ar
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
am fost sigur că ei pot... - De doi ani sunteți în SUA, perioadă în care ați fost rupt de teatrul pe care l-ați învățat și pe care l-ați practicat. Cum acumulați noutățile din teatrul rusesc? - În general, mă străduiesc să nu schimb nimic, să nu mă las schimbat de așa-zisul teatru american sau de așa-zisul teatru rusesc. Teatrul bun nu are naționalitate. Am avut discuții cu producători americani, care mi-au spus că spectatorul din America nu
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
și indirect un sol al întunericului, s-a aflat chiar pe avanpost în mersul spre infern”. A fost părtaș deopotrivă cu Lenin la crimele comuniste. S. Damian reia ideea, condamnând greșeala celor care au acceptat compromisuri și care s-au străduit apoi să le repare. Culpabilizându-se, evident la cu totul alte proporții, criticul nostru, afirmă: „... și drumul meu de critic literar și cetățean îl socotesc o modestă ilustrare în acest sens.” Când și-a revenit Malraux de pe urma bolii contractate în timpul epidemiei
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
favela se referă la ea prin "ghetou" - cînd, evident, "mahala" sau "cartier" s-ar fi potrivit mai bine ( despre "ghetou" vorbesc doar cei din afara lui). În general însă, dialogurile - multe, bogate și ramificate precum poveștile - sună bine: traducătorul s-a străduit să păstreze argoul "zeilor", aducînd ( încă) o nuanță de autentic la autenticul dezarmant al filmului. "Autentic" este poate un cuvînt prea șters: lumea din Cidade de Deus este atît de adevărată încît face să explodeze ecranul Bazat pe un roman
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
senzația că se aude zgomotul lanțurilor care coboară punțile din lemn și pregătește o plecare misterioasă și precipitată. Am învățat, în ultimul timp, să privesc unde trebuie. Un călugăr zen-budist mi-a șoptit, printre altele, un lucru pe care mă străduiesc să-l pricep și să nu-l uit: "dacă privești unde trebuie, ai să vezi lumea toată ca pe o grădină." Mă gîndesc tot mai mult la cei dragi din jurul meu, la prietenii mei, adică, și știu că am avut
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
realism de care Maiorescu dă dovadă în toate împrejurările vieții sale intelectuale. Mi se pare un mod corect de a privi teoria cea mai celebră din cultura română și pe autorul ei. Maiorescu este, neîndoielnic, autorul ei oricît s-au străduit Ibrăileanu și alții ( chiar și Lovinescu) să o descopere, în ciornă, la gînditori anteriori. Minimalizarea contribuției marelui critic a făcut parte mereu din jocul, de obicei plin de frustrări, al urmașilor săi și îndeosebi al lui Călinescu. Esențială nu este
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
noroc pe capul prefectului! Nu tu păruială, nu tu amantă și certificat de fidelitate conjugală din partea nevestei, toate dintr-un foc. Dar oare tulnicul s-o fi crăpat? l În vădită pierdere de audiență în UDMR, episcopul Laszlo Tokes se străduiește să agite spiritele în județele Harghita și Covasna lansînd petarde iredentiste care îi irită și pe maghiari, nu numai pe români. Luîndu-le poate mai în serios decît merită ADEV|RUL titrează dramatic: "Extremiștii lui Tokes vor să găurească harta României
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
și de euforie și nepăsare, de credință a românilor într-o soluție salvatoare, amintind de acel "bain d’insouciance" despre care Morand scrisese în cartea despre București. Pe de altă parte, este foarte interesantă situația în care diplomația românească se străduiește ca românii să nu le apară francezilor în primul rând ca aliați ai învingătorilor lor, ci ca prieteni vechi, legați sentimental și cultural. (În paranteză fie spus, ajutorul umanitar acordat Franței în 1943 - 750.000 de kilograme de produse alimentare
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
Cristian Teodorescu Dacă ne vor americanii în NATO, îi aclamă acum și Vadim Tudor. Îi aclamă și PUNR-ul lui Mircea Chelaru. Fac bătături în palme toți cei care, de mulți ani încoace, s-au străduit să strice relațiile României cu Statele Unite. Și în funcție de mărimea muștei pe care o au pe căciulă, antiamericanii cu acte de ieri, alaltăieri se întrec în plecăciuni la icoana Unchiului Sam, ca în finalul Scrisorii pierdute. Un oarece sentiment al apropierii
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
de odinioară, i-ar arăta ei ambasadorului Guest, ce înseamnă amestecul în treburile interne ale corupției din țărișoara noastră, nu mai pot de fericire că Statele Unite au dat binecuvîntarea României să intre în NATO. Mai toți cei care s-au străduit să țină România la distanță de Statele Unite, unii din interes, alții din prostie și nu puțini ca stipendiați de alte puteri, s-au aliniat, ca soldații de pe aeroport, la vizite oficiale, pentru a da onorul americanilor. Recunosc în aclamațiile de
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
inițial și în fraza dvs. Apreciați ideile, nu automatizarea limbajului critic. S-a demodat critica de bun simț? Critica inteligenței și a sensibilității? Critica cultă dar și pe înțeles? De unde această inteligibilitate-fobie? E.S. Nu știu bine cât reușesc, dar mă străduiesc să fiu bine înțeles. Și, mai mult decât atât, să fiu citit cu plăcere. Este ambiția criticului de a trăi pe cont propriu, nu în funcție (sau, mai corect, nu numai) de obiectul analizei sale. Am câteva exemple: Maiorescu, Lovinescu
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
ani. Cum să nu-l iubești pe bietul Alecu Văcărescu? Profesorul de română uitase (sau nu știa) să ne spună ce i s-a întâmplat celui dintâi fiu al lui Ienăchiță Văcărescu. Păcat!.. Nu mă silesc să scriu elegant. Mă străduiesc să scriu exact. Frumusețea stilului, am spus de multe ori, vine din exactitatea lui. Nu-mi place deloc stilul sugrumat de concepte, cu un limbaj așa-zis de specialitate. Specialitatea reală a criticii este să observe și să comunice esențialul
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
ales, de ziaristă, o ajută în schimb să-și transforme cartea într-o fascinantă minifrescă a Bucureștilor anului 1947, semănată cu bancuri ale momentului ( în fapt, în Ochiurile rețelei e foarte multă anecdotică anticomunistă interesantă, dar facilă), cu personaje pitorești străduindu-se să supraviețuiască într-o lume care se descompune nu destul de încet, portrete remarcabile și scene fascinante: lecturile matinale din Scînteia, în toate fabricile patriei, strategiile lucrative ale funcționarilor de pe întregul lanț trofic al certificatelor de căsătorie, părăsirea casei cu
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
Îi scoate dintr-un anonimat insuportabil și dintr-o condiție de victime de două ori chinuite de Securitate. O dată pe vremea cînd erau anchetați de o Securitate atotputernică, a doua oară cînd foștii securiști, cetățenii onorabili de azi, s-au străduit și se străduiesc să-i împingă la marginea societății. Cine ascultă mărturisirile acestor oameni își poate da seama de coșmarul pe care l-au trăit pe vremea cînd securiștii tăiau și spînzurau în România și de umilințele la care au
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
un anonimat insuportabil și dintr-o condiție de victime de două ori chinuite de Securitate. O dată pe vremea cînd erau anchetați de o Securitate atotputernică, a doua oară cînd foștii securiști, cetățenii onorabili de azi, s-au străduit și se străduiesc să-i împingă la marginea societății. Cine ascultă mărturisirile acestor oameni își poate da seama de coșmarul pe care l-au trăit pe vremea cînd securiștii tăiau și spînzurau în România și de umilințele la care au fost supuși după ce
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
Îi scoate dintr-un anonimat insuportabil și dintr-o condiție de victime de două ori chinuite de Securitate. O dată pe vremea cînd erau anchetați de o Securitate atotputernică, a doua oară cînd foștii securiști, cetățenii onorabili de azi, s-au străduit și se străduiesc să-i împingă la marginea societății. Cine ascultă mărturisirile acestor oameni își poate da seama de coșmarul pe care l-au trăit pe vremea cînd securiștii tăiau și spînzurau în România și de umilințele la care au
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
un anonimat insuportabil și dintr-o condiție de victime de două ori chinuite de Securitate. O dată pe vremea cînd erau anchetați de o Securitate atotputernică, a doua oară cînd foștii securiști, cetățenii onorabili de azi, s-au străduit și se străduiesc să-i împingă la marginea societății. Cine ascultă mărturisirile acestor oameni își poate da seama de coșmarul pe care l-au trăit pe vremea cînd securiștii tăiau și spînzurau în România și de umilințele la care au fost supuși după ce
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
prea mult despre Cioran și Eliade?» l-a admonestat sever patronul. Rămîn stupid. Trăim (inconștient) în plină desfășurare a societății comuniste". Oare numai "inconștient"? Orice critică la adresa "mărețelor realizări" ale totalitarismului se izbește de rezistența vechii mentalități ce zadarnic se străduiește a-și pune straie noi ( ele sînt cele mai primejdioase, întrucît ne pot lesne induce în eroare): "Directorul Muzeului vîlcean e ofuscat, de fapt, că am atacat sistemul practicat de statul proletar, care a înființat muzee (în fapt adevărate oficine
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
hotelul de la băile din apropierea orașului, unde își petreceau vara în anul acela, era mult mai puțin amuzantă decât joaca bună din grădina casei părintești. Numai că aici era altundeva, se afla în lumea largă, la care nu înceta să viseze. Străduindu-se, în patul imens ca pântecele unei balene, să nu adoarmă, să urmărească cu ochii larg deschiși bătălia dintre petele de lumină și cele întunecoase proiectate pe tavan prin fluturarea abia simțită a draperiilor, se vedea undeva departe, în lumea
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de mine s-au precipitat asupra mea. Începea corvoada copilului bine crescut de o bunică nemțoaică. Trebuia să răspundă la întrebările întotdeauna aceleași, să se poarte cuviincios, să mulțumească mereu, pentru tot și pentru toate... Instalat pe un taburet, se străduia să ducă la gură cu lingurița grea de argint - "fără să faci firimituri" - bucățele mici dintr-un cremșnit, de pe o farfurioară ținută cu grijă - "să n-o scapi" - pe genunchii goi, bine strânși. Își ținea cât putea respirația pentru că, intrând
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
în ochii verzi ai morăriței recunoșteam chiar mărunta pată, stropul mic auriu, pe care-l zărisem în ochii verzi ai Sibylei, de cum se aplecase să mă sărute acolo pe pragul casei lor. Dar nu-i mărturiseam că o recunoscusem. Mă străduiam să văd, să înțeleg ce face ea acolo. Purta în mână o batistă albă. Urmărindu-i privirile, am zărit un vânător care trecea, cu o pălărie verde în cap, cu tolba la șold și pușca la umăr, pe cărarea din fața
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Messiaen, Rostropovici, Karajan, Serkin, Boulez, Fischer-Dieskau, Carter, Kremer, Lutoslawski, Menuhin, Segovia, Stockhausen, Bernstein, Schreier, Berio, Henze, Holliger, Robbins Landon, Ligeti, Abbado, Birtwistle, Pollini, Lachenmann, Kurtág, Arditti, Kagel, Brinkmann, Harnoncourt: iată lista de muzicieni premiați din care, oricât m-aș fi străduit, nu aș fi avut criterii să selectez doar unele nume, pentru exemplificare. Premiul Siemens a fost de altfel comparat cu Premiile Nobel ( de vreme ce nu există Premiul Nobel pentru muzică), grație magnetismului pe care figuri celebre ale sălilor de concert îl
Ernst von Siemens și tinerii compozitori români by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13987_a_15312]
-
Raportul Departamentului de Stat. După primele momente de derută, cu declarații mai degrabă confuze, oficialitățile noastre au încercat să îndulcească pilula pe care le-a oferit-o ambasadorul american. Președintele Iliescu a dat-o pe principii, iar premierul s-a străduit să pară relaxat, dar fără a-și exersa ironiile pe seama ambasadorului. Notă discordantă a făcut ministrul Justiției, Rodica Stănoiu, care a răbufnit într-o declarație. Nu avem nevoie să ni se dea lecții, România știe ce are de făcut Aș
Corupția după Guest by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13997_a_15322]
-
Sens a putut determina convulsiile, coșmarul și frigul care i-au dominat biografia și i-au umplut de promoroacă neagră poezia" (p. 65). Iar la Ion Mureșan, după ce vorbește despre "explorarea bestialității omului, a grobianismului și pulsiunilor lui atavice", se străduiește să descopere "o paranteză plină de lumină" invocând argumentul, complet fals, că poetul "rămâne, în esență, un vorbitor de lumină și cu lumină" (p. 23). Naturalismul, expresionismul, absurdul, atâtea curente și categorii artistice contrazic categoric o asemenea, pioasă, perspectivă. Ceea ce
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
nu-și ofere portița de scăpare pentru cei slabi. Sau recunoașterea fără eschive a greșelii, de care nu sînt în stare decît cei extraordinar de puternici. Mona Muscă e o persoană puternică, dar nu personalitatea "providențială" în pielea căreia se străduia să intre, cu o grație, să recunoaștem, remarcabilă. Marile ei atuuri de pînă acum cîteva zile erau că mergea pînă la capăt, că era capabilă să se devoteze necondiționat unei idei și că nu-i trădează pe cei în care
Dana a ucis-o pe Mona by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10361_a_11686]