557 matches
-
trecem și atunci cînd simțim, fie și pentru o clipă, bucuria de-a fi, și atunci cînd sîntem pătrunși de cea mai neagră deznădejde. Toate aceste stări, pe care știința le poate defini cu greu, poezia le surprinde printr-o străfulgerare, prin zbaterea unor cuvinte ce se cufundă în propria lor cenușă, după o ardere de tot. Poezia e ecuația perfectă a stărilor noastre diurne și nocturne, a relației noastre cu inconștientul materiei și al cosmosului, dar și cu eul nostru
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
iluzii (the American Dream), The Great Gatsby rămâne și un mare roman al psihologiilor abisale. Uluitoarea capacitate de autoiluzionare a lui Jay Gatsby, cel care credea, în ciuda tuturor dovezilor, că „poți să retrăiești trecutul” e contrabalansată de neașteptate și derutante străfulgerări de luciditate: atunci când Nick Carraway, naratorul poveștii magnatului din East Egg, partea aristocratică a Long Islandului, încearcă să descrie vocea lui Daisy, Gatsby intervine: „vocea ei e plină de bani”. Faptul că personajul (își) intuiește eșecul nu face decât să
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
meditativă, nici bărbatul de acțiune aflat sub imperiul istoriei, ci romancierul amestecând personaje vii și inventate - pe care le vom păstra sub pleoape mai mult chiar decât dacă am fi umblat pe acele meleaguri noi înșine. Senzual, bucurându-se de străfulgerările vieții, ne poartă prin Egiptul vechilor pergamente („Bucură-te de fiecare zi. Unge-ți trupul cu arome. Unge-ți nasul cu parfumuri, împletește cununi de lotus...”), dar acceptând și tăcerea nisipurilor, sau zgomotul contemporan al imitației Europei. Fertilele câmpuri egiptene
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
acestea. Ceea ce a rostit a fost cu totul altceva, era conștient de asta, dar și mai neașteptat era ce gândea. În realitate nici nu era măcar un gând. Era pur și simplu ceva neașteptat și ilogic, ceva nelalocul lui, o străfulgerare ce-i amintea de visul ciudat al colonelului, povestit cu câteva ceasuri înainte, în piața Primăriei. Fulgerător, cu o claritate mai orbitoare ca oricând își aminti momentul acela din vis în care, întins pe masa de operație, rănitul realizase brusc
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
sătul, la un moment dat simt că nu mai pot adăuga nici un singur cuvânt și-n felul acesta înțeleg că s-a terminat. Punctul de plecare al oricărei cărți îl reprezintă întotdeauna ceva real, nu e deloc ficțiune, e o străfulgerare a unei senzații, o amintire, cuvintele cuiva, o întâmplare care mi s-a cuibărit undeva adânc în memorie, de-acolo începe totul. Urmează ciorna. Perioada în care scriu ciorna e cea mai grea, e epuizantă, fac fișe, mă documentez, schițez
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
obiceiurile se propagă prin imitație și aliterație. Detaliul remarcabil este că, în ciuda opacității religioase, Pandrea are în închisoare viziuni aflate la limita parapsihologiei: din cauza foamei trăiește senzația de levitație, plutind deasupra patului ca un fachir, iar altă dată, într-o străfulgerare premonitorie cu tentă macabră, are vedenia oaselor sale, ale soției și ale copiilor, așezate în criptă. „Eram în al patrulea an de înfometare și dezolare. Am văzut osemintele mele albe, alături de osemintele nevestei și ale copiilor. Erau patru morminte cu
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
la început, nu însă și acum. Totul a eșuat în această țară. Asta e singura ei originalitate.” Deocamdată, tot singura a rămas. O ultimă imagine a lui Cioran încă în viață provine de la Simone Boué: „Din când în când, are străfulgerări extraordinare, redevine el însuși - o izbucnire a vechii ironii devastatoare supraviețuind într-un sine devastat.” După un an, citează din versurile shakespeariene „Duncan is in his grave./ After life fitful fever he sleeps well.” Citesc cărți românești actuale de parcă aș
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4100_a_5425]
-
lor ființă? Cum limba noastră ar putea să primească Fără blestem mamelonul sfânt? * Nu știu cât timp mai am încă în trup, Tăcerea vieții se insinuează Cu fibre smulse, voci ricoșând Din memorie în memorie, frânturi Aspre de nefericită bucurie. Și acum străfulgerarea Din clipa ce își închide ochii Surâde printre lacrimi. * Te am pe chip deasupra altor chipuri Prin care am fost viu. Nu măști, create de înfățișările Lumii celeilalte, acolo unde m-am născut. Numai pierderile și-au lăsat Scursura pe
Miron Kiropol by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10234_a_11559]
-
demersului, tonul didactic adoptat, nivelul uneori iritant la care textul se limitează. Între eseurile aproximativ contemporane din volumul Insula lui Euthanasius (carte apărută în 1943) și aceste texte de popularizare distanța pare enormă. Chiar și în asemenea pagini găsim însă străfulgerări ce-l amintesc, brusc, pe strălucitul eseist din Oceanografie sau pe viitorul istoric al religiilor. Năzuința de a descoperi un principiu cultural specific latinității (întreprindere de aparențe mai degrabă poetice, dar nici pe departe absurdă în sine) capătă corp prin
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
de rost, atribuindu-le, astfel, forța unor veritabile rugăciuni. Porumbelul păcii respiră printr-un puternic mesaj adresat contemporaneității, de reîntoarcere către valorile moral-creștine ce au consacrat și individualizat spiritualitatea poporului român. Cartea este un vis de lumină devenit realitate, o străfulgerare inițiatică într-o lume, pur și simplu, lipsită de strălucire. (Gheorghe A. STROIA) *** APOSTU PANAITACHE VULTUREANU (Comănești, Bacău): VISAREA VIEȚII Inedită este și viziunea poetului asupra arhitecturii vieții și creației. Construindu-și, după propria percepție o altă valență a piramidei
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
și mai mult. — Care este natura răului care te mistuie? Îl Întrebă, ca și când ar fi Încercat să pătrundă, prin poarta ochilor, În suferința lui. — Bila neagră, revărsată În vene. Îmi arde fruntea ca o lavă aprinsă, răspunse Dante anevoie. O străfulgerarea luci În ochii lui Teofilo. — Poate că dispun de ceva... de un leac nou, zise el. Părea fericit că avea ocazia să-i fie de folos unui bărbat atât de prețuit și, În același timp, să se evidențieze ca maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el. Scoase dintr-un sertar un tub de sticlă și, după ce deschise recipientul, aspiră o mică parte din conținut, pentru a o vărsa mai apoi Într-o fiolă. Alunecând pe pereții de sticlă, picăturile acelei substanțe păreau străbătute de o străfulgerare luminoasă, În timp ce un miros aspru se răspândea În aer. Poetul Întinse mâna, Înfrângându-și ultimele perplexități. Durerile de cap izbeau din nou ca niște ciocane. În clipa aceea, ar fi făcut orice, numai să Învingă durerea. Dar Teofilo părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cel roșu de Perugia și fumul Înecăcios din cârciumă. Se Întinse la loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se ridică precaut. Trebuia să iasă și să Își recapete controlul de sine. Se blestema pentru că fusese atât de neprevăzător: un prior al Comunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui. Aspectul fizic al cardinalului Îl indica drept un laș concupiscent, cu chipul marcat de ipocrizia curială. Iar când, În sala Consiliului, făcuse marele gest de a refuza o cupă plină cu florini de aur, lui Dante nu Îi scăpase străfulgerarea de lăcomie care Îi măturase fața cu o lumină sinistră. Refuza banii ca să obțină mult mai mulți În continuare. Poetului nu-i erau pe plac nici secretarii cei Înșelători, curteni precum inchizitorul Noffo Dei, care se Înrolaseră de partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu pentru poezie. Iar tocmai această afinitate poate crea ideea unei obișnuințe precedente. Dar acum chiar că trebuie să te salut. Nu vreau să Îți răpesc timp prețios din obligațiile dumitale de cârmuire. Sau din altele, conchise Veniero cu o străfulgerare vicleană În ochi, pe care și-i Îndreptase spre ușa schimbătorului de valute. Dante Îl urmări cu privirea pe bărbatul care se Îndepărta, iar apoi intră În prăvălie cu pas hotărât. Proprietarul ședea la locul lui, Înapoia umilei tejghele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu trebuie să te consolezi după soție? Atunci, ce te aduce la „Paradisul“? zâmbi ea strâmb. Din nou o senzație de amețeală Îi tulbură vederea. — Nu... nu știu. Privirea fetei păru să se Îndulcească. Dar În ochii Îi rămăsese o străfulgerare de viclenie. — Stăpâna vrea ca nimeni să nu iasă de aici nemulțumit. Vino, zise ea Întinzându-i o mână. Dante o urmă de-a lungul coridorului, Încercând să țină pasul cu dânsa. Dar fata o zbughise de Îndată, ca și când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce naiba! Butuc, ghilotină, autodafé - să fim sobri, un glonte bine țintit În frunte, cavalerește, rezolvă problema simplu și eficient, faptul că se Întâmplă În dormitor, la toaletă sau pe coridor nu mai contează... Ba, uite că da, contează! Într-o străfulgerare de optimism deșănțat, marca ce-am avut și ce-am pierdut, m-am Îndreptat cu pași nesiguri spre ușă: ce-ar fi dacă...? Ei da, era descuiată. Asta vroia să Însemne o neglijență sau că subteranii se credeau prea puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rabinului. - Dragii mei, nu fiți îngreunați de neliniște, ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi sunt sentimente adevărate în inima noastră! Deodată veni un gând peste Rudi - ca un nor mic cenușiu, capabil să-i strice bucuria copilărească. Își amintise într-o străfulgerare cât de severă fusese soția lui, Zina, cum îi corecta ea toate greșelile de gramatică și pronunție, de fiecare dată când deschidea gura să spună și el un cuvânt în suedeză. Chiar și atunci când încercase să scrie versuri pentru ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
întrecere cu câțiva brotăcei într-un concert nocturn destul de sonor. În depărtare, cerul se lumină pentru câteva clipe. Tunetul se rostogoli înfundat peste munți, făcând greierii să tacă. Alte fulgere scăpărau din ce în ce mai des în timp ce tunetele bubuiau tot mai aproape. În străfulgerările de lumină, peisajul din jur apărea fantomatic, dispărând apoi în beznă. Picături mari de ploaie prinseră să cadă mai întâi rar, apoi din ce în ce mai repede. Răpăitul ploii acoperea orice alt sunet. Inima lui Cristian prinse a bubui cu putere. Singura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nor de praf purtat de vânt într-o parte. Bucuros că ordinele sale fuseseră ascultate, Mihailovici răsuflă ușurat. Avea ochii ațintiți spre convoiul care intrase într-un canion îngust. Drumul era tăiat drept printre pereții aproape verticali de stâncă. O străfulgerare scurtă pe versantul stâng îi atrase atenția. Se concentră asupra ei încercând să vadă ce este acolo. În același loc văzu din nou licărirea de lumină. Pricepu pe loc despre ce era vorba, cineva supraveghea drumul printr-un binoclu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
reavăn al pămîntului și al ierbii, binecuvîntata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvîntata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea de care nu se Încumeta să deschidă ochii, pentru că-l pălea În frunte cu atîta silnicie, Încît văzul i se Înnegura În rumeniu și gălbui, În sineliu și rumeniu și verzui, Încît trebuia să țină ochii bine Închiși, căci de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
timp, oamenii eliberaseră torsul fecioarei, oferind din nou dinaintea privirilor mulțimii luciul pielii sale ca de ceară. Într-o clipă, parcă răspunzând la un semn la călugărului, pleoapele Fecioarei se ridicară Încetișor, dezvelind mai Întâi albul corneei și mai apoi străfulgerarea azurie a pupilelor. Dante se uita cu uimire la perfecțiunea mecanismului care, probabil, se ascundea În cap, pentru a realiza o mișcare atât de lină și de asemănătoare cu cea omenească. Dacă, Într-adevăr, al-Jazari realizase această minunăție, atunci faima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dar nu era nimeni care să Îl implore. Fremătând de mânie, Își dădu seama că fusese indus În eroare și că monahul ventriloc Îl păcălise. O umbră Îi străbătu câmpul vizual și o lovitură puternică după ceafă Îl nărui. O străfulgerare Îi explodă În cap, ca și când ar fi fost lovit de trăsnet, În timp ce vertijul punea din nou stăpânire pe el. Lăsă să se scurgă câteva clipe cu pleoapele Închise, Înainte să Își poată Învinge starea de rău. Când Își redeschise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
două picioare pe cinci, și ceva mai gros de o palmă. Parcă cineva ascunsese În postav o placă din piatră. Cu daga tăie ușor un colț al Învelitorii de fetru. O rază ce pătrundea pieziș din curte izbucni ca o străfulgerare argintie În punctul dezvelit, orbindu-l pe poet. O oglindă. Era o oglindă ascunsă În Încărcătură. De o mărime neobișnuită, cum Dante nu mai văzuse În viața lui, nici măcar În casele celor mai bogați negustori din Florența, ori din Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-ți mai bine de sufletul tău! - Ba să-ți vezi de sufletul dumitale! Îi replică ea fără să dea semne că s-ar da la o parte. Sau poate că vrei să dai fuga În ajutorul lor? adăugă cu o străfulgerare de răutate care Îi Însufleți ochii acoperiți de albeață. Furios, Dante Împinse legătura de nuiele Într-o parte. Bătrână căzu În fund, afurisindu-l. - Blestemat să fii! Strigă ea, În timp ce el o lua din nou la goană. Străbătuse cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]