141 matches
-
din viața mea școlărească. Trebuia să răspund ceva neapărat... dar ce?! Cum s-au putut forma aceste terase scandinave... prin ce fenomen natural din atâtea câte au fost pe Pământ de-a lungul milioanelor sale de ani de existență? Ca străluminat de un fulger, așa cum numai marii inventatori și descoperitori ai omenirii au putut fi ― gândeam eu fericit în acele clipe ― mi-a țâșnit ideea formării teraselor din Scandinavia și, întocmai lui Arhimede în baie ― în definitiv și eu eram într-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a părut nesfârșit de lung. Când am deschis ușa, m-a izbit brusc în față, răbufnind dintr-un milion de culori, splendoarea grădinii: flori cu potire uriașe, arzând ca flacăra, roșii și albastre, legume cu frunzele verzi ca fierea, totul străluminat de-un soare orbitor, mare cât jumătate de cer. Camionul era mâncat pur și simplu de soare, cojile de vopsea luaseră foc și fumegau la lumina monstruoasă a pătlăgelelor roșii. Am ieșit pe poartă și curând alergam pe câmp, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
telexul bătând textul alocuțiunii oficiale cu un minut mai devreme de sosirea prin poșta submersibilă a revistei de ieri în care s-a și publicat.Dar nu face să, fiindcă ne apropiem de încheierea preafericită. Sub ogiva gotică a ferestrei străluminate de un muc de lumânare, Zaston Anibal citește ultimul paragraf din ultima luare de cuvânt a Preșului... “...După cum se știe, s-a anunțat vizita unei Comisii Europene Interdepartamentale și a mai multor organe internaționale pentru și în același scop: definirea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
spiritualitatea sa de neclintit, clădită în jurul bisericii ortodoxe și a legii morale. Oamenii trăiau solidar evenimentele și idealurile. Își cunoșteau bine rostul lor pe pământ și nu se îngândurau de graba timpului. În centrul virtuților stătea ortodoxia, făcând prezent trecutul, străluminând viitorul, exact cum spune Părintele Stăniloaie: „ortodoxia reprezintă poporul român, temelia tuturor legilor sale de viață”. (Ortodoxie și românism, 1936) În 1931, când Savel avea șapte ani, familia și satul se bucurau de viață, fratele mai mare, deschizătorul de drum
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care se înșurubau împrejurul propriului corp, ca vârtejurile de nisip în deșert. Shams trăia într-o lume secretă, Omar - într-o lume rarefiată. Prietenia venea, pentru fiecare, ca uscatul după potop. Omar nu mai găsise atâta răbdare și atâta tandrețe străluminată de la dispariția mamei lui. Shams primea îngăduința și ascultarea care îi lipsiseră. La „Ulduz“, Shams nu se purta ca un proprietar, ci ca un chelner umil, care ducea tăvile. Uneori, zâmbea sub insultele celor care benchetuiau și așa, fără vin
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să se hrănească. În momentul În care se conectează poate simți fluidul aducător de viață inundîndu-i cipurile. Formează un număr de departe și sevele Îi permit să-și vadă mesajele din inbox. Fosta soție, agentul, avocatul, Ivan. Felurite icon-uri străluminează ecranul, e-mailul Îl Îmbie să-și mărească penisul, să-și umfle sînii, să-și reînnoiască ipoteca pe casă. Totul este În regulă În lumea largă. Trec pe lîngă el vampiri flămînzi, la ananghie, pizmași. Să treacă! Mai are o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sale, Încă ar mai putea să-l Înfrîngă pe Diavol. Pe atunci nu-i păsa de bani sau de confort și nici măcar de companie: era pus În mișcare de ceva uimitor și divin. În deșert, Întreaga sa ființă a fost străluminată de cunoașterea legăturii lui cu universul. Așa trebuie să se fi simțit sfinții din pustie, chinuiți de soarele arzător, aproape morți de frig noaptea, și totuși inundați de extazul sfîntului spirit. Și el a stat treaz multe nopți În insomnia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de cunoașterea legăturii lui cu universul. Așa trebuie să se fi simțit sfinții din pustie, chinuiți de soarele arzător, aproape morți de frig noaptea, și totuși inundați de extazul sfîntului spirit. Și el a stat treaz multe nopți În insomnia străluminată de neoane a orașului, În care noaptea albă este certificată și mandatată comercial. Dar noaptea albă ale eroilor boemi era altceva: era o lucrare spirituală, era schimbul de noapte; ei rămîneau treji pentru ca demonul care bîntuie lumea să nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
urmă de punte care să ducă spre Apus. Iar deasupra acelor pământuri, văzurăm un nor care părea să nu se termine nici el, acoperind Întreg văzduhul de la Miazăzi. Era cenușiu, era plin de vâltori molcome și, când și când, Îl străluminau fulgere. Ici-colo, lăsa să se scurgă din el coloane vineții de ploaie - era atât de uriaș, de parcă ar fi fost părintele tuturor norilor și, numai când Îl vedeai cum făcea bulbuci precum un terci pus pe foc, simțeai că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cea mai mică bucățică de ciorbă. De trebuie să-ți încerci vastul pe ele și să le grăbești avântul cu vreo câțiva pumni?! Așa și cu fetele de împărați. S-ar fi căsătorit ele cu doi cărăbuși, probabil ca să le strălumineze ăia fofoloancele, ca pe niște vitrine. Și să crape de necaz alălalte fete de împărat care n-a întîlnit în viața lor cărăbuși. Dar eu crez că nu se merită, să strici vreun cărăbuș cu nestemate, pentru nici o coardă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
copil la sân și-l mângâia, apoi îmbrobodi o perniță ș-o pălmui, o puiculi, ca și când ar fi copilul ei... Vremea se-ntunecase și ploaia începuse a plezni repede dar monoton în geamuri. Din când [în când ] câte un fulger strălumina pe un moment chilia, astfel încît, sub această repede strălucire, toată casa și obiectele păreau a tresări, a avea viață, ceea ce constituie fantasticitatea luminei de fulger. Ea s-apropie de fereastă. Era o vreme cumplită afară. Nouri se grămădeau negri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
l-a ascultat a trebuit să mărturisească că rostirea lui a fost unul din momentele cele mai însemnate ale serbărei. Unde se descrie mai bine eroismul lui Ștefan decit în acest necrolog eminent: "Ca fulgerul de la răsărit la apus a străluminat: marturi sânt leșii, cari cu sângele lor au roșit pământul nostru; marturi ungurii, cari-și văzură satele și cetățile potopite de foc; marturi tătarii, cari cu iuțimea fugei n-au scăpat de fierul lui; marturi, turcii, cari nici în fugă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
foc", se constituie într-un epos de peste 2. 000 de versuri. Baladele sunt exerciții lirice cu trimiteri spre stări însetate de absolut sau melancolii generate de inadaptabilitatea "Hiperionului" care zboară în galaxii "cu flăcăroase plete" sau cu o gigantică torță" "Străluminând de-acum întregul haos!" ca un adevărat fulger eminescian. Ca și Șt. A. Doinaș, Tudor George încearcă să liricizeze balada, dar îi lipsește concentrarea acestuia, motivele devenite simbolic exemplare pentru umanitate. Versurile sunt despletite în jurui unui motiv: "Tu, mic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sfârșitului inexorabil: cu el se călătorea în veacurile trecute, mai ales "în acela, scump nouă și nostalgic între toate, care fu al optsprezecelea [...], netăgăduit, în întreaga sa ființă, ceva vechi și mult nobil își tânguia sfârșitul." Pantazi prin alte trăsături străluminează condiția de orfan a lui Mateiu, noblețea visată și exotismul afișat ostentativ: "fermecător de trist [...] înfățișarea nobilă [...]. A român nu semăna iarăși..." După cum bine observa Barbu Cioculescu "Respinși de mediu și de prezent, Craii își croiesc o lume a lor
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
va cunoaște prin noi pe Sine. Vom pătimi cunoașterea Lui, nu va fi produsul nostru. Acea putere ne va și îndumnezei" footnote>. Pentru că numai harului dumnezeiesc îi este propriu să hărăzească ființelor create îndumnezeirea pe măsura lor și numai el străluminează firea cu lumina cea mai presus de fire, și o ridică deasupra hotarelor ei prin covârșirea slavei”. Sfântul Grigorie vede odihna finală a creaturilor ca fiind o devenire perpetuă, din punct de vedere moral și ontologic, pentru că natura umană se
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Muntelui Sacru" -, dar totul transplantat, transmutat în rezervația de suprarealitate a Americii Centrale, acolo unde Crist a putut fi altoit pe Quetzalcoatl, Gaudi pe observatorul din Palenque și Robbe-Grillet pe "Terra Nostra" a lui Fuentes. Acolo unde fantasticul natural, miraculosul cavaleresc ("străluminați ca niște unghii", Orlando, Amadis, Tirante El Blanco și Don Quijote sânt cei patru din Apocalipsa lui Jodorovski), științifico-fantasticul social-politic și thriller-ul metafizic se adună într-o singură deltă. S-a vorbit despre romantismul german ca punct de plecare al
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din forme, o smulgere către lumină. Ești atins de o tânjire leneșă, necunoscută și te lași să aluneci În iarbă ca Într-un leșin amoros. E ca o posesiune totală a cosmosului. Te trezești ușor la o adiere de zvonuri, străluminat de aripa neantului. Începi să-ți reintri În trup cu emoție, cu voce suavă, Îți chemi sufletul rătăcit primprejur și-l auzi cum zburdă Încă poznaș, alergând după fluturii colorați. Îl aștepți cu răbdare, te apropii de el cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și știu și răspunsul celălalt, cel pe care nu mi l-a dat. Răspunde singură vocea limpede din mine: „-Nu-i mare lucru“-spune ea. „Practic, nu-i nimic.“ Stau și mă întreb dacă nu cumva sînt un șobolan ce roade, străluminat de înghițitură, o inimă de înger? Vreau să mă sinucid convins fiind de tîmpenia eternității. În veșnicie, cu toatele-și pierd rostul. Iată: tînără și strălucitoare ca o sabie, mă gonește moartea din urmă: „-Ești nimic! Ești nimic! Schimbă-te iute
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
încă mă mai doare capul de la lovitura aia tâmpită de aseară. Poate dacă stau așa, cu fruntea lipită de geam, îmi trece nu numai durerea de cap, dar și coșul ăla nenorocit de pe frunte! Zăresc un fulg plutind în aer, străluminând rotund și liber, și îmi concentrez privirea asupra lui, așteptând și altul, și altul. Dar nu mai văd nici unul. A fost doar acela. Sau poate nu era fulg? Ciudat, nu? Nu ne putem imagina lucrurile decât la plural, nu ne
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o perspectivă cu totul nebănuită asupra eului și a lumii. Indecizia și nesiguranța au devenit prisme de refracție a unor niveluri transfinite de realitate, viziune transdisciplinară. Umbra de îngândurare și de indefinit, care înainte colora doar afectiv poezia sa, acum străluminează cele mai nepătrunse profunzimi ontologice. Ritmurile, altădată ușor cantabile și cu o aură de romantism sentimental, se ascund în adâncul textelor, capătă ceva obsesiv, de cadență primordială, de mantră budistă prin care, vorba poetului, "vreme trece, vreme vine". E o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în picioare, vestejindu-se în fața interesului Europei, al UE și al NATO, și că acuma, după inundațiile pustiitoare din vară, a fost scos la suprafață din mâlul puhoaielor, drept lângă cizmele de cauciuc ale președintelui, care, pe loc, a fost străluminat de o revelație: ce-ar fi să valorificăm, în interes propriu, moaștele interesului național? Suntem nevoiți să punem sintagma prezidențială într-o astfel de ecuație, ca să înțelegem că toată politica postdecembristă n-a avut în vedere interesele majore, fundamentale ale
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu mult mai adânc. Drumul e aici, în cetatea universitară, în templul spiritualității etc., ca la Martin Heidegger, un "holzwege", un drum croit cu mintea, așa cum îți croiești cu maceta în mână drum prin hățișurile junglei, până la "poienița" unde te străluminează înțelesurile Ființei. Șoseaua e aici, în înțelesul ei ezoteric, descifrabil doar de drumarii speciali din capitala culturii, nu o simplă și curată cale de acces, ci e tao, calea care-și poartă cu sine înțelesul și ținta, e drumul cel
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ce se referă acel mecanism dincolo de cuvinte pe care textele sacre l-au denumit "calea Damascului". Nu am trăit, desigur, o experiență transfiguratoare în plan religios, fiind eu atunci mult prea nepregătit pentru o asemenea întâlnire, dar am simțit totuși străluminând difuz, sub țesătura meșteșugită a textului literar, acel ceva despre care Sfântul Augustin spunea că există în noi "mai adânc decât noi înșine". Nu cred că voi comite o impietate amintind aici cu precădere despre destinul literar al lui Valeriu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mai e marcată/întreruptă de momentele riturilor de trecere sau ale marilor sărbători, și acestea se susține în bună parte pe drept din ce în ce mai convențional sau mai comercial celebrate. Spre îngrijorarea multora, creștinismul pare să-și fi pierdut puterea de a strălumina actele cotidiene, de a iriga cu sensul său existența comună. Practicată în regimul laicității, orice religie tinde, de altfel, să se retragă din fluxul zilnic, să-și rezerve ca loc de exercițiu spațiul sanctuarului și intimitatea persoanei, cu interogația, căutarea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ceva mai limpede și mai categoric pentru a înțelege că nu prin inconștient și nu prin iraționalul abisal se manifestă Dumnezeu în ființa umană, ci prin spirit, prin partea cea mai înaltă, care e din creație însuși chipul lui Dumnezeu? Străluminat de harul divin, omul în culminația contemplației mistice nu e nici inconștient, nici conștient în mod obișnuit, ci supraconștient prin asimilare cu lumina frumuseții necreate. Această supraconștiință, sau această conștiință divinizată e confirmată în experiența mistică și în doctrina sublimului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]