476 matches
-
în fața trenului, să ia cianură, mătrăgună, acid sulfuric, pastile, benzină, șampon, să se dea cu capul de pereți, să se înfometeze, să se înseteze, să se crucifice, să se arunce de la balcon, să se spânzure, să-și muște venele, să strănute fără să închidă ochii, să-și țină răsuflarea, să se învârtă până amețeste și cade cu capul de marmura neagră, să bea pe nerăsuflate doi litri de vodcă, să meargă în Ferentari, să lase gazul aprins, să adoarmă în cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să vă fie bine. Balaurii-îngeri nu știau cum să scape de adevărații balauri, pentru a-și lua zborul împreună cu frații lor. Cum îngerii răniți nu mai erau acum, zambilele începură să miroase din ce în ce mai tare, că-i făcură pe balauri să strănute cu foc. (va urma) Referință Bibliografică: PRINȚESA LALELELOR - partea a II a / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1127, Anul IV, 31 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
în căutare de alune! Într-o mână ținea o pungă transparență de plastic în care ducea o farmacie ambulantă. Un calup de șervețele, rinofug, aspirine, paracetamol forte, bomboane antiseptice... Toate pentru cel mare, care părea al naibi de bolnav. Acesta strănuta și tușea de se zgâlția avionul. Hapciu! Cel firav, cu ochi de veveriță s-a așezat pe fotoliul din mijloc, lângă mine. Parcă ar fi vrut să mă protejeze de ploaia de virusuri care erau aruncați în atmosferă cu fiecare
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
burta mare. -Pârâciosule! îl admonestă Pepper, morocănosul. Era cel mai secretos și nu-i plăcea sa glumească sau să vorbească prea mult. -Știu eu, ce spun! Dacă Rudolph e bețiv, ce vină am eu? Tu ce te bagi? Piper de strănutat ce ești! -Tu ... se infurie Pepper. -Gata, lăsați cearta! Nu e timp! zâmbi Sugarplum, frumoasa micuță, responsabila cu dulciurile și prăjiturile copiilor. Nu e cazul. Vom fi aici, în zori, cu toți ceilalți. Dorința merită efortul nostru. Îndrazneala ei stârni
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MIROASE-A MUGUR... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Strănută iarna, i s-a rupt mantaua, Printre rupturi... în lutul dezvelit, Un ghiocel, mai pare ațipit Ori rușinat... că-l ține vioreaua. Și printre nori căzuți în risipire, El, soarele, ascuns de-atâta vreme, Vădit timid, de parcă azi s-ar
MIROASE-A MUGUR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367998_a_369327]
-
pieptănul în ea. Din cauza asta, bietul Hapciurică era mai tot timpul tuns scurt, indiferent de anotimp și răcea fercvent, poate și din cauza genelor, nerezistente la frig, ale tatălui său. Așa că mai tot timpul anului copilului îi curgeau mucii, răgușea și strănuta, de ziceai că-i sar ochii din cap. De aici și porecla. Afaceristu’ era unicul copil al Marghioalei lui Vătrai. Zic „unicul” pentru că femeia era nemăritată. Bietul taică-său, Ilie Vătrai, n-o avusese decât pe ea, pentru că nevasta îi
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > DOREL SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (20) - SĂNĂTATE ȘI NOROC Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Într-o sâmbătă seara, cam în timpul emisiunii de știri de la televiziune, Leopold Gurnișt strănută puternic. Madam Gurnișt, ca și doamna Brodiciche care intrase de câteva ceasuri pentru câteva minute, i-au spus "sănătate". Înainte însă de a apuca să mulțumească pentru urări, Leopold strănută încă o dată, atât de energic că dacă cineva l-ar
SĂNĂTATE ŞI NOROC de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367063_a_368392]
-
seara, cam în timpul emisiunii de știri de la televiziune, Leopold Gurnișt strănută puternic. Madam Gurnișt, ca și doamna Brodiciche care intrase de câteva ceasuri pentru câteva minute, i-au spus "sănătate". Înainte însă de a apuca să mulțumească pentru urări, Leopold strănută încă o dată, atât de energic că dacă cineva l-ar fi auzit fără să-l vadă, ar fi putut crede că e un halterofil. De data aceasta, doamna Brodiciche își repetă urarea, dar nevastă-sa preciză: Du-te și ia
SĂNĂTATE ŞI NOROC de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367063_a_368392]
-
Se înțelege că Leopold Gurnișt n-a mai scos o vorbă și s-a dus la datorie. A lucrat conștiincios, folosind pe cât posibil cele trei batiste din sertarul de jos pe care le usca prin rotație și a căutat să strănute cât mai puțin zgomotos. Marți, două zile după primul strănut, colega sa Lina, o femeie foarte rezistentă, nu s-a prezentat la serviciu. Miercuri, Leopold a intrat la șeful de serviciu cu rugăminte să i se acorde o anumită păsuire
SĂNĂTATE ŞI NOROC de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367063_a_368392]
-
încă doi funcționari. Șeful îi dădu păsuirea solicitată dar, lucru curios, a doua zi nu se prezentă nici dânsul la birou. În această situație, Leopold Gurnișt fu nevoit să intre pentru prima dată în cabinetul directorului. Își șterse bine nasul, strănută pe coridor de câteva ori, ca pentru a-și epuiza stocul, bătu la ușă și păși cu dreptul. Directorul îl primi cu bunăvoință, îi analiză lucrarea și, mulțumit, îi strânse mâna. Lucru care urma să-l coste... Joi lipsiră de la
SĂNĂTATE ŞI NOROC de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367063_a_368392]
-
numeroaselor telefoane care ajungeau direct la el. Centralista, cine știe cum, se îmbolnăvise și ea. Sâmbătă, la emisiunea de știri de la televiziune, Leopold se simțea deja foarte bine, doar nițeluș slăbit. În schimb, doamna Brodiciche care intrase pentru câteva minute, începu să strănute. - Ai putea să-mi explici, o întrebă madam Gurnișt, cum se face că eu, care dorm în același pat cu el, nu am nici pe naiba și matale, care nici nu știi bine cum îl cheamă, te-ai molipsit?!? ------------------------ Dorel
SĂNĂTATE ŞI NOROC de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367063_a_368392]
-
ale începutului de iarnă. Mi-am privit tovarășii de drum. Erau oameni obișnuiți, preocupați cu ale lor, care nu aveau nimic în comun în afară de dorința de a ajunge mai repede și fără probleme la destinație. Până când fără să vreau, am strănutat tare și am pronunțat pe nas: - Ei, fire-ar să fie, se pare că am răcit... Bărbatul cel gras care ocupa un loc lângă fereastră a constatat firesc: - A început sezonul. Cum ajungi acasă, dragă domnule, bagă-te sub plapumă
LEACUIRI PENTRU RĂCEALĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367069_a_368398]
-
telefonul să vibreze! Zicând acestea, Ștefan iese și Anca începe să curețe ușor fața rănită a fetei, care începuse să se agite neliniștită, apoi îi apropie cu precauție tamponul îmbibat de spirt de nas. Desire se agită și începe să strănute și să se zbată, gemând de durere, foarte posibil provocată de rana de sub sân. La un moment dat deschide ochii înspăimântată și Anca îi acoperă gura cu o batistă de teamă că va țipa și privind-o îi face semn
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
face semn, de pe bancheta din spate a mașinii învecinate. “Au copiii ăștia un limbaj al lor”, mă gândeam. Ființa asta firavă deșteptase în mine instincte materne, greu adormite. L-am scos din sacoșă și l-am ținut în brațe. Șoferul strănută. Ups! Alt alergic! “Sunt încă puțin răcit”, se scuză omul, fără a face vreo remarcă la libertatea pe care ne-o luaserăm pe bancheta din spate...să ne jucăm cu cheile. Am ajuns în fața liceului. Am achitat cursa. L-am
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
în vale, deasupra unui luminiș de lângă râu, unde au apărut niște turiști. Un miros tare îmi venea dinspre ei, care mă înnebunea. Simțeam mirosul irezistibil de fripturi și de cozonaci ridicându-se în văzduh până la mine, de-mi venea să strănut de plăcere și poftă. - Și? Și? Ce-ai făcut ? - Ei, Pufosule, am luat-o tiptil la vale, rostogolindu-mă ușurel să nu mă simtă turiștii. Am ajuns în spatele brazilor unde erau ei, și-am început să ascult. Tocmai a strigat
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
Ipostaze > MECI DĂLTUIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului neputință într-o ceașcă de lapte dulce încă păstrând aromele mamei copilul sărută sfârcul aprins de dor lasă urmele gingiei fragede strănută copios apoi învață să târască o cruce a lui a nimănui a cuvântului dintâi înainte de răsturnare da. ne-am născut să iubim. unii dintre noi nu știm să urâm am chiulit la lecția urii oferită cu pasiune de omul cu
MECI DĂLTUIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350145_a_351474]
-
Sunt șanse să scape cu viață, domnule Howard? - O, desigur... în câteva ore sper să o pun pe picioare. Când intrară în cabinet, John avu o senzație neplăcută. Mirosul specific de ser și tot felul de alifii îl făcu să strănute. Într-un clopot de sticlă un cobai zadarnic încerca să evadeze. - Se vede că nu prea ești obișnuit cu aerul de-aici! Dacă dorești să rămâi, te rog, ia loc într-un fotoliu. - O, nu... v-aș împiedica acum, domnule
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
drept primește mai mult aer decât stângul ? 26. Știați că ... mangustele sunt imune la veninul șerpilor ? 27. Știați că ... sunetul pașilor lui E.T. a fost făcut de cineva care iși freca mâinile în jeleu ? 28. Știați că ... este imposibil să strănuți cu ochii deschiși ? 29. Știați că ... majoritatea mașinilor americane claxonează în nota LA ? 30. Știați că ... populația mondială de găini este aproape egală cu cea a oamenilor. 31. Știați că ... delfinii dorm cu un ochi deschis ? 32. Știați că ... de
ŞTIAŢI CĂ...? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351675_a_353004]
-
avea mâinile legate la spateînaintea execuției?... XII. LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012. nu am timp să răpesc zilele pe furiș poate din acest motiv sunt irespirabil când strănut trupul în cuvinte încât lunile au devenit întregi de plictiseală când nu ne iubeam până la capăt lătratul pereților mi-a zgâriat lacrima până la însângerare deoarece adori să te scalzi în orele mele goală până dincolo de piele voi mai dezlipi câteva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
mai dezlipi câteva rămășițe din fruntea albită a tavanului unde zac împrăștiate în tăcere chipurile de ieri îndoiala din încredere ți-a scăzut apetitul ... Citește mai mult nu am timp să răpesc zilele pe furișpoate din acest motiv sunt irespirabilcând strănut trupul în cuvinteîncât lunile au devenit întregide plictisealăcând nu ne iubeam până la capătlătratul pereților mi-a zgâriat lacrimapână la însângeraredeoarece adori să te scalzi în orele melegoală până dincolo de pielevoi mai dezlipi câteva rămășițedin fruntea albită a tavanuluiunde zac împrăștiate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
din stradă, Toamna iar ne-a înrobit. Zbucium crud de frunză arsă Din sufletul toamnei reci, În urma ploilor varsă Rugina peste poteci. Fierbe vinul în butoaie, Fum din coșuri se ridică, Curge timpul în șiroaie, Peste noi urme aplică. Unul strănută de zor, Altul e mai răgușit, Eu, aici, cu-al verii dor Urez toamnei: Bun venit! Referință Bibliografică: Bun venit, toamnă! / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 292, Anul I, 19 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
BUN VENIT, TOAMNĂ! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356584_a_357913]
-
Acasa > Versuri > Farmec > LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului nu am timp să răpesc zilele pe furiș poate din acest motiv sunt irespirabil când strănut trupul în cuvinte încât lunile au devenit întregi de plictiseală când nu ne iubeam până la capăt lătratul pereților mi-a zgâriat lacrima până la însângerare deoarece adori să te scalzi în orele mele goală până dincolo de piele voi mai dezlipi câteva
LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356607_a_357936]
-
că aerul nu e suficient pentru toți și parcă aș vrea să strig. Să strig? Ce să strig? Nu știu de ce, dar mi-aș dori să strig și eu, asemenea doamnei de pe peron: - Emil! Emil! Emil! „Hapciu”, răsună iar un strănutat în spatele meu. „O fi Emil cel care strănută?”, mă întreb. Dar întrebarea rămâne fără răspuns, curiozitatea mea nu are cum să fie mulțumită. Mă mut de pe un picior pe altul și simt cum acel ceva moale și umflat de sub talpa
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
parcă aș vrea să strig. Să strig? Ce să strig? Nu știu de ce, dar mi-aș dori să strig și eu, asemenea doamnei de pe peron: - Emil! Emil! Emil! „Hapciu”, răsună iar un strănutat în spatele meu. „O fi Emil cel care strănută?”, mă întreb. Dar întrebarea rămâne fără răspuns, curiozitatea mea nu are cum să fie mulțumită. Mă mut de pe un picior pe altul și simt cum acel ceva moale și umflat de sub talpa stângă își schimbă ușor, forma. Cum să văd
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
Suntem la capăt de linie. Ies din subteran și pornesc pe jos. Peste tot, gheață. Dacă ar fi Emil aici... Fac pași mici, foarte mici, de teamă să nu alunec. Gheața e sticloasă. - Hapciu!, deslușesc în urma mea un bărbat care strănută. „Emil!”, îmi zic și vreau să întorc capul. Dar mă opresc la timp. Știu că nu e Emil. Gheața e groasă. Mă dezechilibrez și aproape să cad. - Hapciu! „Em...!” De data aceasta, nu îi mai rostesc tot numele. Sunt atentă
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]