205 matches
-
fi al rafalelor de vânt. - Nan ja?1 se auzi o voce din capătul coridorului. Ștefănel ieși cu arcul Încordat și dădu drumul săgeții când fu sigur că va lovi În același loc. Al doilea paznic se prăbuși cu gâtlejul străpuns. Cu pași ușori, de felină, copilul ieși afară. Nu simțea Încă frigul, dar era orbit de rafalele de ninsoare. Ascultă Încordat până auzi fornăit de cal. Apoi fugi, cu aceiași pași ușori, spre grajduri. Deschise ușa cu piciorul, văzu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
morți. - Care ești viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și jilav, străpuns doar de licărirea speriată a unor făclii În mișcare. - Care ești, măi... se duceau vocile rămase singure În ceață, rătăcind În căutarea vieții, ca niște valuri clipocind Încet pe un țărm al morții. Spre miazăzi se auziră tropotele Înfundate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spre șirul de căruțe. Se opriră după primul cort, priviră În jur, apoi continuară drumul. La câțiva pași de prima căruță se auziră pașii unei străji care se apropia de ei. O săgeată vâjâi scurt, iar ienicerul căzu, cu gîtul străpuns. Oană se apropie, observând precizia loviturii și coada săgeții. - Mongoli... Îi șopti Erinei. Erina privi de-a lungul carelor și, mai departe, printre corturile spahiilor, dincolo de care erau legați caii. Nu se zărea nici o mișcare. Ba da, printre corturi patrulau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lui. Cu referințe la cuceririle științei moderne Theodor Codreanu ne încredințează: "Trăim într-un univers oglindă, în care toate se supun legii oglinzii (Nenumăratele particule subatomice sunt dublate prin reflexie în oglindă, de particule-antiparticule). Orice salt cuantic este arheal. Trebuie străpuns zidul invizibil al oglinzii (zidul acela de care s-a înspăimântat Kant) spre a face schimb între tine și imaginea ta din oglindă" (p. 34 ). Eroul nuvelei Sărmanul Dionis asta și izbândește: se substituie umbrei sale, redobândind starea de început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Sumbra-întunecime solemnă"; "groaze solemne"; "Verdele crepuscular"; "Imnuri funerare solemne"; Cînd voi fi liber din această temniță a mea, / Sufletul prinde-mi-l, la tine va zbura [draga mea Maria]"; Moartea de două ori săgeata și-a-înarmat-o, / Pe tine străpungîndu-te, inima mea străpuns-o-a". The revenge / Răzbunarea - "cuptorul înalt al dorinței"*; "[iubirea -] depozit de necazuri; Nu-i decît nebunie"; "omul, așa cum spune orice înțelept cu barbă, / Nu-i decît o bucată de țărînă / A cărei umezeală mistică, pierdută cu îmbătrînirea, / Se face
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
bucurie exterioară" care încearcă pentru arta sa "o dragoste frenetică și pervertită", "ciliciu care îl scarpină pântecele" (Correspondance, Conard, II, 394). Nu ajungi în cer decât prin martiriu. Urci la cer cu o coroană de spini pe cap, cu inima străpunsă, cu mâinele însângerate și chipul radios" ( III, 362). Dacă vreți totodată să căutați Fericirea și Frumosul, nu veți ajunge la ele fiindcă la cel din urmă nu se ajunge decât prin sacrficiu. Arta, ca și Dumnezeul evreilor se hrănește din
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cunoșteau separarea sufletului de corp, ci Îl Întâlneau pe Zamolxis Într-un tărâm paradisiac. Dar totuși, referindu-se la sacrificiul mesagerului, Herodot ne comunică faptul că o dată la patru ani era trimis un mesager, care era aruncat În suliți și străpuns. Este evident, deci, că sufletul se Îndrepta spre Zamolxis. Se Înțelege că după moarte, Începe existența fericită și doar sufletul Îl Întâlnește pe zeu. Această autonomie a sufletului și unele fenomene paranormale, cum ar fi: extazul, transa cataleptică, peregrinările sufletului
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
la rând, țin cu vârful În sus trei sulițe, iar alții, apucându-l de mâini și de picioare, Îl leagănă de câteva ori și apoi, făcându-i vânt, Îl aruncă În sus peste vârfurile sulițelor. Dacă În cădere omul moare străpuns, rămân Încredințați că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, Învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit pe altul. Tot ce au de cerut, Îi spun solului cît mai este În
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
nemurise, nu este Demetra, nu are nimic din simbolismul vegetal al Proserpinei, nu este femeia vampir și nu păstrează nimic sau aproape nimic din trăsăturile mitice ale marilor eroine dramatice, nu este vreo Bachantă deambulînd cu părul despletit și pieptul străpuns de hybris și sileni. Nimic din toate aceste nu găsim la Cătălina. Însuși Eminescu, aici În Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. aceasta poemă, pare să fie străin În descrierea personajului său de morfologia veacului romantic, de resurgențele marilor mituri europene
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
confruntarea cu ascunsul, cu situaționarea în ascundere. El intenționează spargerea acestui baraj și înaintarea spre câmpurile extinse dincolo de fermitatea rezistenței unui asemenea zid ontic și gnoseologic. Nu există act interpretativ și înfățișare de sens primordial fără prezența ascunderii ce trebuie străpunsă analitic, înfrântă și anulată. Așadar, interpretul contemplator privește lumea cu ochiul meditației sale și încearcă rostuirea unui portal prin care să foreze și să ajungă de la complexitatea extensiilor fizice la sensuri și temeiuri metafizice. Odată atinse, aceste fundamente sunt aduse
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
din mâinile lui Hector, și iese în fața taberei, lângă șanț, și scoate trei strigăte cumplite care îi înspăimântă pe troieni și îi pune în derută, astfel că aheii au răgazul să scoată trupul din vălmășag. Ahile îl zărește de departe, străpuns, întins pe o targă și, înainte de vreme, se lasă noaptea. În tabără, Ahile îl plânge pe mort, îl plânge amarnic, pierdut, ținându-și pe pieptul lui mâinile sale ucigașe de războinici, și-și amintește cum odinioară îi făgăduise, zadarnic, lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ai Săi nu Îl recunosc (cf. Ioan 1, 11), totuși nimic nu poate schimba intenția Sa milostivă de a deschide uma‑ nitatea către trecerea pascală. Își Întinde mâinile pe Cruce pentru a Îmbrățișa toate marginile pământului, ca din coasta Sa străpunsă să ofere „izvoare de apă curgătoare spre viață veșnică” (Ioan 4, 14) sau „râurile de apă vie ale Duhului” (7, 38‑39). În aceeași măsură, „vizita” Domnului În sufletul celui bolnav se transformă În izvor de reînnoire personală, de fecunditate
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pustie. Proprietarii ei plecaseră încă de la primele încăierări pe străzi. Iar acum, din grădina lor se auzeau strigătele sfâșietoare ale păunilor cu care soldații se distrau, fugărindu-i. Una din păsări, cu gâtul sucit, se zbătea pe jos, alta zăcea străpunsă de o bară de fier... Aruncând din când în când câte o privire asupra măcelului, ardeam într-o găleată pagini și fotografii, mistuite deja încet de flăcările mici și fumegoase. Nu mai era nimic de furat în casa noastră deja
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tatăl ei, megaducele Lukas, uneltește în favoarea turcilor lui Mehmet. Îmbrățișând martirajul, cuplul aspiră la transfigurarea iubirii, la reîntruparea și reîntâlnirea peste timp și spațiu de ziua Învierii. După cucerirea orașului, Jean Ange va descoperi la Kerkoporta trupul neînsuflețit al Annei, străpuns, așa cum va afla de la slujitorul său Manuil, de săbiile celor ce, prin trădare, au predat Palatul imperial ienicerilor. Se va întoarce s-o îngroape într-o scobitură a zidului. Dar cine era de fapt franco-latinul Jean Ange? Născut la Avignon
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din mâinile lui Hector, și iese în fața taberei, lângă șanț, și scoate trei strigăte cumplite care îi înspăimântă pe troieni și îi pune în derută, astfel că aheii au răgazul să scoată trupul din vălmășag. Ahile îl zărește de departe, străpuns, întins pe o targă și, înainte de vreme, se lasă noaptea. În tabără, Ahile îl plânge pe mort, îl plânge amarnic, pierdut, ținându-și pe pieptul lui mâinile sale ucigașe de războinici, și-și amintește cum odinioară îi făgăduise, zadarnic, lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
munții le-au sedimentat în jurul lor28. Ondularea frecventă a reliefului a modelat drumuri încurcate în care călătorii păreau, mai degrabă, a rătăci pe coclauri. Cădeau repede pradă năucirii într-un spațiu acoperit de păduri. Spre munți, se întindeau codrii întunecați, străpunși doar de tumultul râurilor. În vastele stepe prelungite din inima Eurasiei, prin Moldova și Muntenia, Dunărea și afluenții săi se revărsau frecvent. Pământurile erau împânzite de o rețea de mlaștini înșelătoare, scufundate în stufăriș. Totodată, fluviul și râurile sale erau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
timpului și banalizându-se. Călătoria nefastă, ciudată revine și ea: "Sub Crucea Sudului peste cel mai mare existent poem/ ca o rochie de seară flutură plânsul iubitei purtat de muson;/ flutură plânsul iubitei purtat de muson ca o rochie de seară/ străpunsă de fantomele peștilor-spadă ce navigau prin blestem". Reluarea în chiasm, de data aceasta, sugerează aceeași disipare a universului, aceeași pierdere pe mările marii călătorii, adică-n moarte. Textul de fapt pune sub semnul dispariției întregul univers uman, dar și întregul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
decât să pună sub semnul întrebării universul pe care-l contituie textul. Anularea granițelor e tehnică poetică, între animat și inanimat nu există limite și cele două categorii se confundă, nici moartea de viață nu se delimitează clar ("omul galben străpuns venea spre mine ca o stea marină" - apariția obsesiei acvaticului denotă transgresarea limitelor dintre conștient și inconștient, tehnica e apropiată de cea a suprarealiștilor, fără să se intenționeze destructurarea lumii într-atât încât să redea universul tulbure al inconștientului, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și în oale mai mari o topeam pe cuptor și foloseam apa caldă rezultată. Topirea zăpezii din tunel a continuat până am ajuns la magazia de lemne și la grajd ca să putem hrănii găinile. După această primă reușită trebuia străpuns tunelul și pe verticală deoarece nu știam cum e vremea și aveam nevoie de aer. Am scos din magazie lănteți și am început să găurim vertical zăpada. Am reușit, dar am încremenit când cumnatul a anunțat că zăpada e de peste
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
-o, gândul te cuprinde obsesiv din toate părțile... Câtă suferință a încăput între zidurile ei... ți se părea că toate încăperile răsunau de țipetele și gemetele atâtor ființe, atât de ciopârțite, fără brațe si fără picioare, cu plămânii și măruntaiele străpunse, cu șira spinării paralizată... Și, iarăși te întrebi... câtă suferință a încăput între aceste ziduri... te cuprinde gândul acelei nebunii al acelui nou război.. și te întrebi... „.. de ce... de ce.. ?!”... Seminariștii se gândeau la școala lor... și speranțele lor care păreau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în Biblie, desemnează cerceii are sensul general de „lucru sfînt”. Și alte părți ale corpului, precum picioarele sau mîinile, necesită protecție, deoarece sînt cele mai expuse. în Canada, indienii de pe coasta Pacificului ziceau despre o femeie care nu avea urechile străpunse că era „fără urechi” ; iar dacă nu avea podoabă prinsă în buză, că era „fără gură”. Aceeași idee o găsim exprimată și de unii indieni din Brazilia, dar într-un mod mai pozitiv : în opinia lor, discul de lemn pe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
avea podoabă prinsă în buză, că era „fără gură”. Aceeași idee o găsim exprimată și de unii indieni din Brazilia, dar într-un mod mai pozitiv : în opinia lor, discul de lemn pe care și-l inserează în buza inferioară, străpunsă cum se cuvine, conferă autoritate vorbirii lor, în timp ce discurile pe care le poartă prinse în lobii urechilor îi fac capabili să înțeleagă și să asimileze vorbirea semenilor. Asemenea concepții fac inutilă distincția dintre bijuterie și amuletă. Cele mai vechi podoabe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
lagăr chinezi? Astfel constituită, falanga a alergat închisă în jurul torței, aproape 45 de kilometri. În câteva rânduri, filozofia de transport și militară a ceremoniei a fost schimbată. Pusă în față unor grupuri masive de demonstranți, falanga s-a simțit dinainte străpunsă și a sărit iute în autobuze speciale. Flacăra a parcurs ceva drum între patru pereți. Ceea ce promovează o dată mai mult ideea după care întreaga ceremonie trebuia organizată într-un țarc sau, mai simplu, prin curier diplomatic. Varianta expunerii publice a
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
și 8) care luptau în Ucraina de Sud sub conducerea general-colonelului Hans Friessner au fost distruse aproape în întregime: prin trecătorile Carpaților nu au putut trece mai mult de câțiva comandanți și câteva înalte personalități. Frontul sud-estic a fost astfel străpuns, perspectiva îndepărtată a pătrunderii în Transilvania a trupelor sovietice și române devenind o realitate aproape imediată. Întoarcerea armelor de către România a avut consecințe imediate în politica internă ungară: din pasivitatea în care "vegeta", din primăvară (după modelul românesc), guvernatorul Horthy
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]