148 matches
-
care aici își are rostul. Își are, nu-și are, unora le folosește. Celor din speța răilor care rămîn răi. Chiar dacă ar îngîna regrete, cine să măsoare puritatea lor? Unde-i filtrul care să scoată la iveală minciuna? Cum se străvede în piesa lui Constantin Popa, cu dozajul ei de comic și dramatic și replica dură, bărbătească, jocul luminii și al întunecimii nu se sfîrșește cu una, cu două. De ce să-și recunoască unii fapta odioasă, cînd pot veni cu justificări
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și care îi revelează acestuia importanța sacrului: „Mama mea viața-ntreagă Stând la masă, ea și eu, Se așază între mine Și Preabunul Dumnezeu. Oh, și crede-așa într-însul, Că-n albastru văzul ei Chipul lui de pe icoană Se străvede sub scântei. Și eu țin atât la mama, Că nicicând nu îndrăznesc Dumnezeul din privire Să mă vâr să-l mâzgălesc.” (Autobiografică) Chipul celei care oferă viață și tandrețe rămâne o perpetuă „ghicitoare fără sfârșit”, fiind portretizat într-un limbaj
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
noi”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, cartea întâia, 2, în PSB, vol. 39, p. 21) „Căci deși sunt corupți și nu se vede la închinătorii idolilor cu adevărat cine este Făcătorul tuturor (cu toate că au ca scop să-l străvadă pe El), totuși lucrează în ei o lege naturală și necesară și îi mișcă o cunoștință spontană ca să trebuiască să cugete, la ceea ce e neasemănat mai înalt și mai bun decât cele ale noastre, adică la Dumnezeu”. (Sf. Chiril al
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de sub cojile trunchiurilor... Priveam minute-n șir furnicile suind pe scoarța pătată de rășină, răsturnam cîte-o piatră ca să găsesc vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se străvedea înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și negre... pipăiam sporii aspri de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret ascunziș al grădinii, și rămâneam așa, privind libelulele și păianjenii, până când cerul se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și m-am repezit pe scări în sus, sărind câte două trepte și simțindu-mi tot părul de pe corp zbârlit și-nghețat de groază. Treptele de lemn, stacojii, scîrțîi-toare, se întindeau din ce în ce mai sus, fără ca un capăt al lor să se poată străvedea 98 undeva. Totuși, într-un târziu, am ajuns în capul scării, singur și dezorientat în lucirea lividă a becului, care lumina slab o ușă cu belciug și gemuleț mânjit cu var. Am deschis-o și m-am înfiorat. In cămăruța
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
văzute de lângă creneluri, parcă de cineva aflat în zbor, apropiindu-și și depărtîndu-și ferestrele rotunde, arzând în soare, de pragul ușii, suspendat parcă în gol. O vale plină de flori, cu un râu de fluturi multicolori curgând prin aerul însorit, străvăzând în centru doi adolescenți goi, ținîn-du-se de mână și privindu-se-n ochi. O odaie de mansardă cu o masă, un scaun și-un pat, în care un cadavru descompus, mumificat stă prăbușit cu capul pe masă, cu părul căzut
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
deveni gelatinoasă. îmi ungea fața, îmi pătrundea în gură și-n nări. Respiram lumină și îmi simțeam cavitatea dintre coaste aprinsă și fierbinte. îmi priveam mîinile: deveniseră roșii-transparente, ca și când căușul palmelor ar fi adăpostit o luminare. Doar oasele mi se străvedeau întunece te, ca prin mânuțele fragile ale-proteului. înaintam disperat, fiindcă globul îmi părea tot mai departe și mai inaccesibil. Țipetele himerelor, duhoarea 160 plantelor cadaverice îmi întunecau tot mai mult conștiința. Mă aflam încă la o distanță uriașă de soare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ironici, dacă nu pur și simplu bășcălioși. A spune că Taboada, bunăoară, are umor înseamnă a folosi abuziv termenul. Și nu e nimic mai puțin umoristic decât satira aspră, dar clară și străvezie, a lui Quevedo, în care predica se străvede numaidecât. Adevărat umorist nu l-am avut decât pe Cervantes, și dacă el s-ar mai ivi printre noi, ce-ar mai râde - îmi spunea don Miguel - de cei care s-au indignat de faptul că eu i-am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
printre altele, un dagherotip de pe când era un copilandru, nu mai mult decât fiu el însuși la rându-i. Deși nu mi s-a șters orice imagine cu el, ci, confuz, într-o ceață oceanică, fără trăsături distincte, încă îl străvăd într-un moment în care mi s-a revelat, pe când eram foarte micuț, misterul limbajului. În casa mea părintească din Bilbao era un salon de primire, sanctuar liturgic al căminului, unde noi, copiii, nu eram lăsați să intrăm, pentru ca nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din fundul coridorului întunecat. Și-a desprins butonii rochiței, începând de la tivul de jos, cu o singură mișcare râpâită, ca ploaia scurtă de mărgele risipite pe parchet și a rămas înaintea mea în cămașa galbenă de mătase, prin care se străvedea unghiul pulpelor ca un turn de catedrală în miniatură, cu pantofii mici de lac drept temelie. Purta ciorapi negri lucioși, întinși pe pulpe, agățați de cătărămile jartierelor. Domnișoara mi-a surâs convențional și mi-a descheiat pantalonii, lăsând să alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe om coșmarul. Starea de vis e prima dovadă a existenței îngerului iar științele sînt, de aceea, simple ordonări onirice. Vînează fantasme în certitudine. Sărmane himere trăind în viitor. Singurul lucru cert e că acolo-i doar pieirea. Speranța umană străvede într-un viitor, propriul neant.” „-Uite ce ciudățenie!”-exclamă Doctorul. „-Știi ce-ai spus acum atît de patetic? Că toți ne dăm seama că vom muri. Chiar mă întrebam, cu cîteva momente înainte, de ce se tem toți de cel ce
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și că, de obicei, dezamăgea. De pildă: era complet fascinat de femeile din România, tinerele i se părea foarte Îndrăznețe și provocatoare, aproape că saliva povestind. Am râs cu Leac de el atunci când ne-a mărturisit uimirea că aici poate străvede atâta lenjerie prin hainele de stradă. Îl lăsase cu gura căscată cantitatea de decolteuri și chiloți tanga, You can see through their pants, spunea el ridicând mâna și indicând cu arătătorul și opozabilul Îngustimea lenjeriei româncelor. Așa că umblam toți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
imaginilor unui univers fantasmatic, senzația de absolută libertate și disponibilitate a eului: „Apoteoze rupte din aerienele iluminări. Centauri convorbind cuviincioși la ferestrele acoperite de o lumină egală. Printre arborii care păzesc cu număr socotit tăcerea și umbra fiecărei case, se străvede stiletul ascuțit al oceanului de la marginea orașului. Din când în când sirenele fug pe țărmuri și vin până pe străzile principale, aducând în solzii lor o frăgezime salină. În partea de la nord fumegă potolit vulcanii seculari. Și în subsoluri, prin butiile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu e-n stare să-mi sfarme mâna mea tare de aur. Ajungând la casa zmeului, vede o mulțime de fete frumoase, surori gemene, având părul cu totul și cu totul de aur. Păsămite era fata de63 mpărat, care se străvedea aidoma În toți păreții de cleștar ai casei. Eroul Îl Învinge pe zmeu, iar cu apa vie și apa moartă Își readuce frații la viață, apoi ajung Împreună din nou la Muma-Pădurii, care și-a măritat fetele după cei doi
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
un picior pe fotoliu, îndoindu-l sub sine, în așa fel încât rotula mică, grațioasă se contura sidefie sub transparența ciorapului. Pantofii mici trotteur, aproape băiețești, rochia plisată, ce-i cădea până la concavitatea încheieturii gambei, bluza albă, prin care se străvedeau umerii nedezvoltați încă și panglicile cămășii, gulerul circular, ondulat, în jurul unui gât metalic, subțire, oxidat de vânt, îi dădeau aerul unei adolescente, crudă încă, elevă de școală poate, deghizată în domnișoară. Ascunsă între palme, fața contemplativă îi rămânea nedefinită în
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
precis: post-Art Deco) de felul celei pe care același arhitect nu, dar mulți dintre colegii săi români o profesau deja de peste un deceniu prin Bucureștii emancipați din jurul Parcului Bonaparte. Ca într-un ciob holografic, în ezitările lui Marcu se pot străvedea ambiguitățile unei arhitecturi cu mai multe viteze, precum cea interbelică din România. Or, arhitectura, împreună cu pandantul ei localizator -urbanismul - sunt oglinzi mai degrabă fidele ale societății care le generează. Iată pentru ce, în textul care urmează, vom încerca să urmărim
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
nu e-n stare să-mi sfarme mâna mea tare de aur. Ajungând la casa zmeului, vede o mulțime de fete frumoase, surori gemene, având părul "cu totul și cu totul de aur". Păsămite era fata de-mpărat, care se străvedea aidoma în toți păreții de cleștar ai casei. Eroul îl învinge pe zmeu, iar cu apa vie și apa moartă își readuce frații la viață, apoi ajung împreună din nou la Muma-Pădurii, care și-a măritat fetele după cei doi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
a revoltei. Scriu bine, scriu atent, și ce îndatorire mai gravă avem în acest dürftiger Zeit decât a încerca să păstrăm limba, supusă tuturor violurilor posibile? Ca iubitor de pașoptism și junimism (între care la nivelul de dincolo de polemică se străvede nu ruptură, ci admirabilă continuitate) nu pot decât să privesc cu un interes enorm aceste frământări identitare de bună calitate, fără nimic din maimuțărelile de angoase importate ale unei generații care are multe răspunderi și mult de decantat, pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
încetează, „ruptura de nivel“ pe care o cauzase se cicatrizează, se închide. Cerul devine tavan. Ceea ce nu înseamnă că, dincolo de tavanul curent, cerul încetează să mai existe. Spectaculoasă rămâne împrejurarea că, prin experiența unanimă, inconturnabilă, a iubirii, ultimul dintre oameni străvede, fulgerător, dansul ielelor. Îndrăgostit, Mitică trăiește, între două halbe, episodul platonician al vieții sale și devine, astfel, metafizician. Despre iubirile fericite Se vorbește foarte mult despre iubire. Cu o unanimitate uneori suspectă. Toți sunt de acord că iubirea e un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se află, adesea, ample parcele de necroză lăuntrică. VIII. Pentru ca un viciu să prindă corp, e nevoie de provocarea exterioară de care se ocupă Celălalt și de receptivitatea noastră flască. Când cedăm, cedăm, se spune, din slăbiciune. Dincolo de slăbiciune, se străvede însă o cauză despre care se vorbește mai puțin și care, tocmai de aceea, este mult mai eficace: ignoranța, o ignoranță care arborează, după împre jurări, cele mai perfide deghizamente. Există o „ignoranță“ a inimii, o învârtoșare care anulează spontaneitatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sufocă orice sentiment public. În schimb, sentimentele private, iubirea, dragostea pentru familie umplu sufletul, îl farmecă, în consolează. Acesta nu mai are nimic de spus lumii; vorbește numai obiectului iubit... Sub această formă adevărată, sinceră de tandrețe și pasiune se străvede un mare mister național." Românii au un cuvânt frumos care nu există altundeva și care este greu de tradus, dor, provenit, pare-se, din desiderium. Este un sentiment unic. Intră în el mai multe idei conexe, dar diferite, regretul pentru
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
aveau pene la pălării, și degetele îngălbenite de tutun. Luna era semilună la Woodstock, albastru hippiot, Peace and Love, locuitorii îi percepeau ca pe o veselă armată invadatoare, erau și nu erau ciudați și își spuneau cu voioșie Freaks. Ce străvedeau maturii, indiferent de gusturile și de banii și de tabieturile și ticurile lor, era frumusețea. De necrezut, prin ochelarii oranj se vedea oranj, prin cei verzi se vedea verde, prin cei violacei se vedea violaceu. Parc-ar fi evacuat orașele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
după ce arată și calitatea de Creator a Mântuitorului (Ortodoxie). Creațiunea lumii, păcatul prin care armonia ei primordială a fost tulburată și Biserica, privită ca un cosmos restabilit, e ordinea în care se înlănțuie expunerea lui Nichifor Crainic. Concepția aceasta se străvede și în faptul că de câte ori vorbește despre Biserică o face în legătură cu o viziune larg cosmologică. Biserica este pe de o parte „organismul prin care se revarsă în viață energiile harului dumnezeiesc”, dar pe de alta ea este așezământul „care se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nostru ideologia comunistă, aduce cu sine consecințe dramatice în plan personal. Tânărul are deschiderea de a asculta povești autentice ale unor prieteni dar... ce folos?!... Cunoașterea aceasta indirectă nu-l ajută la nimic, e respinsă ca inadmisibilă. Atrocitățile ce se străvăd prin țesătura poveștilor par incredibile, și pentru a-și salva ideologia de care a apucat să se atașeze, le respinge ca ținând de imposibil. Nu că ar acuza povestitorii care vin din lagăr de minciună ori trucări ale realității, dimpotrivă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă/ Și sfredelea mai aprig în surul minereu/ De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă.// Fier stins părea alături scânteietorul plai/ Și searbădă a zării lumină rubinie/ Când prin împăturarea de neguri străvedeai/ Regească și senină și amplă armonie" (Ixion). Intuiția străbătătoare prin negurile "împăturate" este străvedere, căutare înfrigurată a formei 14. Tot ce prinde a se înființa ia trup, ființând se formează, ia forma însăși a mișcării spre ființă. Ca atare sunt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]