363 matches
-
1974). Descoperit de Svetlana Cârstean și publicat de aceeași Svetlana Cârstean în colecția pe care o coordonează la Editura Pandora M, Nechita e practic un necunoscut care descoperă poezia pe cont propriu. Debutul său, cu Părți juvenile, întinse, are o stranietate în răspăr cu ceea ce știm, noi toți, despre poezie. Dar poezia, putem măcar intui, nu se face din ceea ce se știe. „Stau pe o canapea din piele./ Învelit/ă cu un mare șal./ Ai cărui franjuri pulsează iubitor./ Încălzesc aerul
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
descoperit poezia lui Benn Panorama poeziei universale contemporane a lui A. E. Baconski. Un stil aristocrat, în care materialul straniu al poemului era clătinat în retorte rafinate, demne de un alchimist al verbului, versuri constelate de o enigmă și o stranietate care mă urmăresc și azi. Mi-a rămas în minte o strofă din poemul Sinteza, cu versurile de final ca o lovitură de ciocan dată inimilor slabe înainte de a simți cum poezia vine ca un cutremur, fără vreun semn, fără
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
care mie-mi era inaccesibilă”. Dacă Ondina e într-atât de accesibilă încât se autoanulează emoțional, Ada Comenschi e ireductibilă ca personalitate - nu i se livrează niciodată, în ciuda disponibilității erotice totale: „Devenisem hârtia ei de turnesol, materialul testului ei cu privire la stranietățile erosului. Eram de fapt un substitut al lui Teacher, un bărbat de probă, dotat cu toate atributele generice pe care ea simțise nevoia să mi le pună sub lupă, un fel de pilot de încercare mult mai plin de curaj
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
asupra unei opere”. Totodată, e uimit cum scriitorii compromiși nu se mulțumesc să rămână scriitori, ci vor să fie și scriitori oficiali. Poate pentru că noi, românii, „suntem niște entități infinit mai stranii decât ne închipuim”. Nu însă la fel de enigmatici precum „stranietatea absolută a femeii”... Mai aproape de actualitate devine mai drastic cu verdictele: „Trăim spasmodic, spune el, scuturați de tropisme obscure. S-ar zice că tot ce am reușit în decembrie ‘89 a fost să obținem dreptul de a bate câmpii. Am
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
Sorin Lavric Sergiu Celibidache, Despre fenomenologia muzicală, trad. din germană de Anca Fronescu, Editura Spandugino, București, 2012, 106 pag. Două cronici în mai puțin de o lună avîndu-l ca protagonist pe Celibidache se justifică prin stranietatea personajului: mai rar un muzician a cărui gîndire să dea o impresie atît de francă de rupere de lume, ca într-o ignorare voită a convențiilor în vigoare. La prima vedere ai spune că la mijloc e o sfidare cu
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
exilului, riscul libertății și fragilitatea artei. Dar surprizele vin din Norvegia. Întâi un roman scurt cu titlu lung - Cu cât merg mai repede, cu atât sunt mai mică (trad. Ivona Berceanu, Ed. Allfa), relatând o poveste de iubire impregnată de stranietatea atmosferei nordice, a cărei autoare, Kjersti Annesdatter Skomsvold, va fi prezentă la târg. Apoi un romanfluviu: Fratele vitreg de Lars Saabye Christensen, urmărește destinele a doi frați, într-o familie excentrică, dominată de trei generații de femei, pe care criticii
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
textele literaturii medievale una dintre următoarele atitudini evaluatoare: 1. de respingere principială, prin invocarea dificilei lizibilități, ca și a flagrantei inadecvări cu accepția uzuală, modernă a criteriului estetic; 2. de acceptare, mai mult sau mai puțin entuziastă, motivată fie prin stranietatea arhaică a vehiculului verbal, ce generează paradoxal "expresivitate involuntară" (E. Negrici), fie printr-o abia disimulată nostalgie intelectuală. Este evident că susținerea unei predici impunea, din partea lui Antim, un efort creator, în pofida ilustrelor modele retorice care îi stăteau la dispoziție
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
află ,în estul și vestul poștei" (nu ,la est de...", sau ,în stânga..."); o statuie ,dă spre", ca o ușă - ,o statuie a Sf. Vincențiu dă spre oraș"; femeile cu coșuri pe cap realizează ,un act de balanță" ș.a.m.d. Stranietatea limbajului hibrid e întreruptă de sclipiri de autenticitate ale vorbitorului nativ, în momentele în care acesta recurge la construcțiile inculte tipice: ,Malul râului servește ca și chei pentru feriboturi". Multe fraze mai ample sînt cu totul scăpate de sub control: , Deși
Despre baptiștii din secolul... XII by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11096_a_12421]
-
din Hilda, detașat într-un preambul, emană dintr-un pact autenticist cu cititorul. Scriitorul însuși, aflat într-o călătorie la Cernăuți, întâlnește pe stradă un copil care seamănă uluitor cu copilul prietenului său de la București, compozitorul și violoncelistul Ludwig Holdengraeber. Stranietatea e mai complexă decât această simplă aparență. Copilul murise, după cum murise și tatăl său, compozitorul Ludwig, acesta spânzurându-se într-un sanatoriu de boli psihice, unde ajunsese în urma unei crize de gelozie. Mama copilului din Cernăuți este nimeni alta decât
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
Povestirea are rol recuperator, e purtătoare a memoriei, dar nu poate instaura pe deplin verosimilitatea. Aceasta este, de altfel, una din sursele cele mai frecvente ale fantasticului: pierderea credibilității în faptele narate și ezitarea între două lumi. Rezultatul este o stranietate a timpului și a spațiului, suspendate într-o lume imaginară. Dicomesia nu e pur și simplu o parte din Bărăgan, din moment ce e bântuită de un geniu al matematicii cum este Constantin Pierdutul I-iul, din moment ce pregătește o revoltă a cailor ce
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
cel imediat documentar, ca și cum diaristul ar fi umblat cu aparatul de filmat pe străzi, prin piețe, în instituții, surprinzînd nu aspecte ieșite din comun, stranii, exotice, așa cum procedează acum numeroși reporteri, ci realitatea comună, tipică, impresionantă în bloc ca o stranietate istorică. Aberația era a ansamblului existenței obștești, amar-pitorească precum un fapt divers vînat de amatorii de senzațional. întreaga viață a societății noastre se transforma într-un fapt divers prin care își făcea loc monstruosul. Sărăcia lucie provoca faimoasele ,cozi" pentru
Din literatura de sertar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11050_a_12375]
-
1998 i s-a decernat în Alexandria premiul Kavafis), pictând și participând la expoziții (cele mai recente fiind participări la bienalele din Ljublijana și Cairo). Acum trăiește în Nicosia și are o fiică, de asemenea pictoriță. Dacă întrebi în ce măsură realizează stranietatea biografiei sale, îți răspunde că ,lucrul cel mai interesant la mine este vederea pe care o am asupra lărgimii lumii grecești: având mama născută în Macedonia, în nordul Greciei și tatăl din Famagusta, din cel mai estic punct al Ciprului
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
Lumină grea) "Toți ce-au căzut ca spicul al cules/ Sunt rodul altor vremi de înțeles/ În suflete mai groase sau subțiri,/ Într-un muzeu din ceara topită a lui ieri." (Demers). Poeta se dovedește în mod special receptivă la stranietatea lumii orientale . Ea enumeră, într-un poem, personajele terifiante imaginate de cei care au sculptat statui pentru templele budiste: "Iubire sub bronzuri de idoli dușmani,/.../ Acela-nvârtește un om, într-o mână,/ Acesta privește cu trei ochi din lună/ Și
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
dezordine. Pe Ion Ianoși nu mi-l pot închipui decît cu părul vîlvoi și cu capul aflat mereu înaintea trupului. A treia și cea mai idiopatică ciudățenie dintre toate, și asta pentru că era cea mai în măsură să-i oglindească stranietatea ființei sale fizice, era expresia sonoră a timbrului său vocal. Ion Ianoși avea o voce tremurătoare și șovăielnică, un fel de tremolo de natură pur fiziologică, ivit dintr-o vibrație aparte a corzilor vocale, o fîlfîire sonoră ce îmbrăca forma
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
pentru conțăranii săi. Într-o epocă în care luptele dintre repări și depeșari ocupă prim-planul pubertății, la sat și la oraș, iar manelele vin tare din urmă, ca un tăvălug omogenizator, gusturile lui Jul îi creează un halou de stranietate pură. Cum observă Radu Cosașu în pagina sa introductivă, ,între idiotul satului și deșteptul satului apare acum, parcă pentru prima oară, snobul, anticonformistul, diferitul, veneticul". Aș adăuga numai un element la această foarte exactă (ne)încadrare: dacă Jul e, în
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
luat prin surprindere chiar și pe editori. Seria, inițiată într-un moment când revista atinsese un tiraj enorm, purta numele personajului principal, Corto Maltese, identitate anunțată oarecum ezitant, ambiguu, de respectiva pagină-afiș. M-au intrigat, din prima clipă, două lucruri: stranietatea desenului - departe de „perfecțiunea realistă” a planșelor unor maeștri, precum R. Marcello (graficianul lui Dr. Justice, medicul care lucra pentru Organizația Mondială a Sănătății), M. Sièvre (care preluase de la duo-ul Lucien Nortier/Christian Gaty seria Robin des Bois), André
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
Cosmin Ciotloș Bogdan-Alexandru Stănescu, Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul, București, Cartea Românească, 2012, 64 pag. De o extremă stranietate li se va părea cititorilor de poezie română contemporană această primă carte a lui Bogdan- Alexandru Stănescu. Cerebrală într-o perioadă monopolizată de regiile denudării emoționale, mitologică în plină apatie a sacrului, uzând de metafore și metonimii în timpuri foarte
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
termen lung. Dar atât. Poeții cu pricina au mers mai departe senini, netulburați, cultivându-și în gol (și spre deliciul galeriei de groupies) recuzita de efecte. Stranie găsesc și eu această carte. Numai că mie, ca și autorului ei, tocmai stranietatea mi se pare a fi calitatea de căpătâi a poeziei veritabile. Începând cu titlul, de o consistență aproape epică, Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul electrizează inspirat câteva din cele mai statornice (și mai inerte) obișnuințe de lectură. Dacă
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
cap de serie al literaturii bizarei aventuri de a fi om, cum avea să formuleze, memorabil, Blecher peste numai câțiva ani - literatura emoțiilor metafizice (legate de corporalitate), a existenței încorporate scrisului, a zonei crepusculare, a marginalității și marginalilor" (p. 35). Stranietatea psihologiei din romanul Interior este mai bine pusă în valoare prin asocierea cu Întâmplări în irealitatea imediată, cartea lui M. Blecher. Cei doi scriitori au în comun vibrația lirică a conștiinței ultragiate, "combinația de senzual și conceptual care creează un
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
face obiectul acestei descrieri, ba dimpotrivă, fascinația sa pentru aceste volume se transformă în explorare continuă care duce la transformare și schimbarea sensului. El ia un volum grosier și îl face diafan sau aduce în operă animale exotice ca să sublinieze stranietatea, alienarea socială. Rinocerul cu formele sale stranii, acest melanj de stângăcie, timiditate și violență a devenit de peste nouă ani, personaj. Așa cum un scriitor cercetează ani de zile același personaj, la fel sculptorul cercetează aceeași formă. Până îi respiră aerul. Apoi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93000_a_94292]
-
ale companiei florentine care participase la acea Întreprindere nefericită. — Ați auzit? exclamă Antonio, Întărit de cuvintele lui Baldo. Da... s-ar putea, recunoscu poetul. Dar, În acest caz, mai curând decât cetatea, mozaicul ar părea să zugrăvească abandonarea ei. Prin stranietatea sa cvintuplă. — S-ar putea să fiu În stare să vă ajut eu, messeri. Toate privirile alergară spre Veniero. Căpitanul ședea Într-o parte a mesei, ușor separat de grupul celorlalți, care se Îngrămădeau În jurul lui Baldo. Ați ascultat canțona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bătaia ceasului din bucătărie care merge șonticăind ca un șchiop pe scări: doi pași repezi, apoi iar un pas, și încă un pas. Tot ce se petrece apoi în acest apartament parcă părăsit capătă un aer straniu, dar simt că stranietatea începe, mai exact, crește în momentul în care pătrund în hol. Oprit în fața fostei mele camere, nu-mi amintesc dacă am încuiat ușa de la bucătărie, nu știu nici măcar dacă era cheia în broască. Îndreptându-mă apoi spre sufragerie, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dori să mă refer acum la cuplurile insolite, spunând mai întâi că exoticul a fost astăzi depășit și că, deseori, asistăm la propuneri artistice de perechi din culturi diferite. Acest lucru alterează imaginea Celuilalt care, reprezentând ceea ce inițial se numea stranietate, devine, în literatură, artă și viață, un corp pe care îl putem adora sau repudia, în chip discriminatoriu. Și totuși, semnele unei atitudini benefice de toleranță culturală se întrevăd în imaginile cuplurilor de rase diferite. Estetizarea, tratamentul special al conjuncției
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
cincea - își declară ieșirea-i din trena esteticii expresionismului și intrarea/„toboganizarea“ în/pe cea a paradoxismului aforistic/filosofard (ceea ce-i cam riscant, fiindcă „aforismita cronică“ duce dintotdeauna la înăbușirea lirismului, ca în „majoritatea cazurilor non-majore“): «Dedic această carte:/ fascinației, stranietății, tulburătorului Neînțeles, imposibil/ de-nțeles și explicat cu logica și limbajul unei realități guvernată/ de legi deterministe:/ soției de Acum,/ femeii din Tot(deauna)»; și, la umbrela unui motto cu „lovituri“/ „tangențe“ într-un scut (auto)epigramatic: «Mi-am luat
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
album, căci pozele mi se par doar ipostaze disperse în care mă recunosc, despre care știu că sunt ale mele, dar pe care le simt oarecum străine. Între mine și imaginile mele se instituie o relație bivalentă de familiaritate și stranietate concomitente. Oare cum sunt eu cel adevărat, de vreme ce principiul identificării, speculare sau narcisice, nu funcționează?!, și cum aș putea ajunge la imaginea mea identificatoare? Că nu ne recunoaștem într-o anumită fotografie nu este o situație foarte rar întâlnită, cum
FOTOMEMORII de DAN CARAGEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361153_a_362482]