133 matches
-
încălzirii globale în cazuri de extremă necesitate. Expertul rus Mihail Budîko a constatat asta foarte devreme. În 1974 a sugerat că dacă încălzirea globală ar deveni o problemă care să amenințe specia umană, am putea „răcori” planeta arzând sulf în stratosferă, lucru care ar crea o ceață. Conform cercetărilor profesorului Ramanathan (1988), o creștere a albedo-ului planetar cu doar 0,5% este suficientă pentru a înjumătăți efectul dublării cantității de CO atmosferic. Cu toate acestea, am avea încă multe probleme
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
a început o relație cu prezentatorul emisiunii matinale de la Antena 1 (Neața cu Răzvan și Dani), Dani Oțil. După despărțirea de Dani Oțil, Mihaela Rădulescu a început o relație cu Felix Baumgartner, sportiv și antreprenor austriac cunoscut pentru săritura din stratosferă pe care a realizat-o în 2012. În august 2014 a decedat tatăl Mihaelei Rădulescu. Interviuri
Mihaela Rădulescu () [Corola-website/Science/308842_a_310171]
-
ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând producția agricolă, modificând distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării. Poluarea aerului poate să afecteze zona superioară a atmosferei, numită stratosferă. Producția excesivă a compușilor care conțin clor cum ar fi clorofluorocarbonații (CFC) (compuși folosiți până recent în frigidere, aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază de polistiren) a redus stratul de ozon stratosferic, creând o gaură deasupra
Poluare () [Corola-website/Science/310466_a_311795]
-
Acești nori de cenușă blochează radiațiile solare și cauzează în consecință o răcire a climei care se poate prelungi până la 2 ani de la erupție. Totodată erupțiile vulcanice emană și sulf, sub forma de gaz SO. Când acest gaz ajunge în stratosferă se transformă în particule de acid sulfuric care reflectă razele solare, contribuind la reducerea numărului celor care ating solul terestru. Erupția din 1815 a vulcanului Tambora din Indonezia a eliminat o cantitate foarte mare de cenușă, care s-a răspândit
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
cărui greutate o măsurăm și corpul care generează cîmpul gravitațional respectiv. În timp ce masa corpului este constantă, greutatea sa depinde de intensitatea cîmpului gravitațional; de exemplu greutatea unui obiect pe Pămînt este diferită de greutatea aceluiași obiect la mari altitudini, în stratosferă, în misiunile spațiale sau și pe Lună, deși masa obiectului e în toate cazurile aceeași. Măsurări de precizie arată că nici pe Pămînt greutatea unui corp nu este constantă, ci depinde de valoarea locală a accelerației gravitaționale. Aceasta depinde de
Greutate () [Corola-website/Science/305963_a_307292]
-
explozie și au murit în incendii. În zona de impact cenușă și praful au fost contaminate. Suprafață afectată de radiații este mult mai mare comparativ cu celelalte efecte distructive ale bombei. Bombele cu detornare în aer, pot risipi radiațiile în stratosferă, având un impact asupra mediului la nivel global. În cazul "Băiețelului", detonarea a avut loc la 600 metri, fapt pentru care la sol nu s-a format crater și nu a existat o sursă pentru emisiile de radiații. Cele mai multe radiații
Little Boy () [Corola-website/Science/314902_a_316231]
-
În același an, GIRD a reușit prima lansare a unei rachete cu propulsie lichidă, GIRD-09 (la numai șapte ani de la prima lansare a unei rachete, realizată de americanul Robert Goddard). În 1934, Koroliov a publicat într-o carte ("Zborul în stratosferă") rezultatele muncii de cercetare la motoarele-rachetă. Datorită importanței militare a cercetărilor, conducerea sovietică a dispus în 1933 fuzionarea celor două centre de cercetare, GIRD și Laboratorul de Dinamică a Gazului (GDL) din Leningrad înființând Institutul de Cercetare a Propulsiei cu
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
multe tipuri de bombe zburătoare, (primele bombe inteligente), bombele V-1, (prima rachetă de croazieră) și rachetele V-2, (prima rachetă balistică). Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic, de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă, mai sus și mai repede decât orice alt avion. Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale (ICBM). Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania, iar, mai târziu, a emigrat în SUA, unde
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
termonucleare care se produc în interiorul acestora. Luminozitatea depinde și de vârsta stelei. Stelele emit energie sub forma radiațiilor electromagnetice care includ și radiațiile ultraviolete, lumina vizibila, razele infraroșii și undele radio. Printr-o șansă unică, ecranul protector de ozon din stratosfera Terrei reține cea mai mare parte a radiației ultraviolete nocive din cosmos, făcând astfel posibilă viața pe Pământ. Calculul exact al luminozității presupune măsurarea radiației totale direct în spațiul cosmic, prin intermediul sateliților. Luminozitatea stelelor variază mult de la stea la stea
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
cu carbon": unii atomi de carbon-12 ale unui compus stabilit sunt înlocuiți cu carbon-14 (sau niște atomi carbon-13), pentru a-i urmări (decela) pe parcursul reacțiilor chimice ce implică acest compus dat. Carbon-14 este produs în straturile superioare din troposferă și stratosferă prin absorbția neutronului termic de către atomii de nitrogen. Când razele cosmice pătrund în atmosferă, acestea trec prin diferite transformări, inclusiv producția de neutroni. Neutronii ce rezultă (n) participă la următoarea reacție: Cea mai mare rată de producție de carbon-14 are
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
Demonstrator 2C este o rachetă nouă construită în 2009. Marina Militară Română va transporta în zona litoralului Mării Negre ansamblul de lansare compus din racheta HAAS, modulul ELE și cel mai mare balon solar din lume. Racheta va fi ridicată în stratosferă, la 14 km altitudine, de către acest balon produs tot de ARCA. Racheta HAAS are mai multe variante: Haas 2B este o rachetă suborbitală pilotată ce are capacitatea de a transporta un echipaj de cinci oameni, în interiorul unei capsule. Haas 2B
HAAS (rachetă) () [Corola-website/Science/318604_a_319933]
-
de 1-2 m înălțime a fost consemnat în Besuki, Java de Est, înainte de miezul nopții, și unul de 2 metri în înălțime în Insulele Moluce. Totalul morților a fost estimat la aproximativ 4.600. Coloana de erupție a ajuns în stratosferă, la o altitudine de mai mult de 43 km. Particulele mai grosiere de cenușă au căzut 1-2 săptămâni după erupție, dar particulele fine de cenușă au rămas în atmosferă de la câteva luni până la câțiva ani la o altitudine de 10-30
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
din cauza foametei post-erupție și a bolilor epidemice. Oppenheimer (2003), a declarat un număr modificat de cel puțin 71.000 de decese în total, așa cum se vede în Tabelul I de mai jos. </div> Erupția din 1815 a eliberat sulf în stratosferă, cauzând o anomalie climatică globală. Masa de sulf ejectată în timpul erupției s-a estimat prin diverse metode: prin metoda petrologică; printr-o măsurare optică a adâncimii bazată pe observații anatomice; și prin metoda determinării concentrației de sulfat din gheața din
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
Norii stratosferici polari, cunoscuți și sub acronimul PSC (abvrevierea lui Polar Stratospheric Cloud), sunt nori aflați la o altitudine de 15.000-25.000 metri, situați în stratul inferior al stratosferei. Aceștia prezintă fenomenul de irizare, difracția luminii în cele 7 culori, prezentând uneori și fenomenul de sidefare. În contrast cu troposfera, stratosfera este foarte uscată, nepermițând astfel formarea norilor în general. Și totuși, deasupra cercului polar se pot forma nori arctici foarte
Nor stratosferic polar () [Corola-website/Science/316434_a_317763]
-
lui Polar Stratospheric Cloud), sunt nori aflați la o altitudine de 15.000-25.000 metri, situați în stratul inferior al stratosferei. Aceștia prezintă fenomenul de irizare, difracția luminii în cele 7 culori, prezentând uneori și fenomenul de sidefare. În contrast cu troposfera, stratosfera este foarte uscată, nepermițând astfel formarea norilor în general. Și totuși, deasupra cercului polar se pot forma nori arctici foarte înalți în stratosferă, aceștia fiind clasificați după compoziția chimică și proprietățile fizice. Acești nori, datorită locației foarte nordice/sudice și
Nor stratosferic polar () [Corola-website/Science/316434_a_317763]
-
fenomenul de irizare, difracția luminii în cele 7 culori, prezentând uneori și fenomenul de sidefare. În contrast cu troposfera, stratosfera este foarte uscată, nepermițând astfel formarea norilor în general. Și totuși, deasupra cercului polar se pot forma nori arctici foarte înalți în stratosferă, aceștia fiind clasificați după compoziția chimică și proprietățile fizice. Acești nori, datorită locației foarte nordice/sudice și datorită înălțimii deosebit de ridicate la care se află, permit razelor soarelui (aflat la apus sau răsărit, deci începutul sau sfârșitul perioadei de iarnă
Nor stratosferic polar () [Corola-website/Science/316434_a_317763]
-
proprie), pentru cercetări oceanografice la mare adâncime. Marea majoritate a batiscafurilor construite - 98% - au adâncimea maximă de scufundare de 6000 m. Ideea realizării unui batiscaf aparține lui , constructor de aerostate și primul om care a urcat cu un balon în stratosferă, la altitudinea de 15.781 m în anul 1931 și care a aplicat principiul balonului la construcția primului batiscaf. ul este conceput ca un balon al cărui mediu de evoluție este apa în locul aerului atmosferic. Heliul și hidrogenul, care creează
Batiscaf () [Corola-website/Science/322368_a_323697]
-
de 14 octombrie 2012, în cadrul proiectului "Red Bull Stratos", inițiat în 2007 și sponsorizat de firma Red Bull, decolând de pe aeroportul bazei aeriene Walker din Roswell, statul New Mexico din SUA, a urcat cu un balon umplut cu heliu până în stratosferă, îmbarcat într-o nacelă etanșă, din care a sărit de la altitudinea de 39,045 km. În prima parte a coborârii în cădere liberă a depășit viteza sunetului, atingând 1342,8 km/h, cea mai mare viteză cu care s-a
Felix Baumgartner () [Corola-website/Science/327516_a_328845]
-
gazele nobile se află în cantități mai mari decât pe Soare. are o zonă marginală mai mică, iar apoi, treptat, stratul atmosferic ajunge la interiorul lichid al planetei. De la cel mai mic la cel mai înalt, straturile atmosferice sunt troposfera, stratosfera, termosfera și exosfera. Fiecare strat are gradientul său de temperatură. Cel mai mic și mai puțin înalt strat, troposfera, conține un sistem complicat de nori și ceață, cuprinzând amoniac, hidrosulfat de amoniu și apă. Cei mai înalți nori de amoniac
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
de pe Jupiter sunt mult mai puternice și luminoase decât cele prezente pe Pământ; cu toate acestea, fulgerele creeate în urma unei activități reduse a furtunii se aseamănă cu cele de pe Pământ. Atmosfera lui Jupiter este împărțită în patru straturi orizontale:Troposfera, stratosfera, termosfera și exosfera. Spre deosebire de Terra, Jupiter se lipsește de ultimul strat numit mezosferă. Jupiter nu are o suprafață solidă, iar cel mai puțin înalt strat atmosferic, troposfera, face trecerea ușoară dintre atmosfera și fluidul planetei. Acesta este un rezultat al
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
ce se află la aproximativ 5000 de km față de "suprafață". Variația temperaturii verticale în atmosfera joviană este similară cu cea din atmosfera pământeană. Temperatura troposferei descrește odată cu înălțimea, în timp ce aceasta atinge minimul la tropopauză , care este limita dintre troposferă și stratosferă. Pe Jupiter, tropopauza se află la aproximativ 50 de km deasupra norilor vizibili (sau nivelul de 1 bar), unde presiunea și temperatura sunt de aproximativ 0,1 bari și 110 Kelvin. În stratosferă, temperatura se ridică la aproximativ 200 de
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
tropopauză , care este limita dintre troposferă și stratosferă. Pe Jupiter, tropopauza se află la aproximativ 50 de km deasupra norilor vizibili (sau nivelul de 1 bar), unde presiunea și temperatura sunt de aproximativ 0,1 bari și 110 Kelvin. În stratosferă, temperatura se ridică la aproximativ 200 de Kelvin la trecerea spre termosferă, la o altitudine de 320 km și la o presiune de 1 μbar. În termosferă, temperatura continuă să crească, eventual depășind 1000 Kelvin la aproximativ 1000 de km
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
hidrogenul sulfurat (oxigenul este mult mai abundent decât azotul sau sulful). Cețurile variate troposferice și stratosferice se află deasupra straturilor de nori principale. Acestea din urmă sunt formate prin condensarea hidrocarburilor grele policiclice (sau a hidrazinelor), care sunt generate în stratosfera înaltă (1-100μbar) de către metan sub influența radiațiilor ultraviolete solare (UV). Abundența metanului în stratosferă raportată la cea a hidrogenului molecular este de 10 , în timp ce abundența hidrocarburilor ușoare, ca etanul sau acetilena raportată tot la hidrogenul molecular este de doar 10
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
și stratosferice se află deasupra straturilor de nori principale. Acestea din urmă sunt formate prin condensarea hidrocarburilor grele policiclice (sau a hidrazinelor), care sunt generate în stratosfera înaltă (1-100μbar) de către metan sub influența radiațiilor ultraviolete solare (UV). Abundența metanului în stratosferă raportată la cea a hidrogenului molecular este de 10 , în timp ce abundența hidrocarburilor ușoare, ca etanul sau acetilena raportată tot la hidrogenul molecular este de doar 10. Termosfera lui Jupiter se află la o presiune mai mică de 1 μbar și
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
apa din atmosfera superioară au rămas aici în urma unui impact cu o cometă, ca și "Shoemaker-Levy 9". Este imposibil ca apa să provină sin troposferă deoarece tropopauza rece acționează ca o capcană, pur și simplu interzicând apei să iasă din stratosferă (Vezi mai sus) Măsurătorile făcute de către savanți și sondele spațiale au condus la îmbunătățirea cunoștințelor despre raportul izotopic din atmosfera joviană a lui Jupiter. Astfel, în iulie 2003, savanții au aproximat valoarea abundenței deuteriului în atmosfera respectivă la 2,25
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]