8,296 matches
-
încăpățânării ori a arestării propriilor sentimente. Consecvență? Tenacitate? Sufciență? Cert este că riscă să devină o fosilă creatoare ambulantă ori, în cazul în care nu-și va înăbuși vitalitatea și prospețimea, un monomaniac fanatic. Aproape întotdeauna ce-i prea mult strică. Sau se transformă într-o caricatură ce slujește un adevăr de-o clipă, dar și un triumf al diformului asupra formei. Observat de departe Défence-ul e o caricatură. Văzută de aproape muzica lui Racot are semnalmentele unei obsesii interioare.
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
prin mai multe ape? Din nefericire pentru Carolina Ilica, creația sa nu prezintă doar acele reziduuri formale, stângăcii ușor de îndreptat, printr-o simplă revizuire a textului, sau de ocolit, într-o fază ulterioară. Miezul însuși al poeziei sale este stricat. Reflecția "filozofică" e la nivelul unei domnișoare romanțioase, captivă la pension și transcriind, cu degetul la tâmplă, impresii în jurnal: "N-am darul de-a fi bogată./ De-a fi fericită, cu-atât mai mult nu./ Și, totuși, o dată și-
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
un gol tot din cauza mingei, care la șuturile puternice de la distanță își schimbă aleatoriu traiectoria cînd ajunge în preajma portarului. Și Barthez, și mai ales Ricardo ar trebui să dea în judecată firma Adidas și să ceară despăgubiri pentru că le-a stricat imaginea cu această minge care își schimbă imprevizibil direcția la șuturile foarte puternice de la distanță. Francezul a fost acuzat de clovnerie, după ce a luat în piept o minge care ar fi trebuit s-o prindă și-n somn. Ricardo a
Onoarea lui Zidane și a găștii de la FIFA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10463_a_11788]
-
culcam și eu. Nu ne lega nimic serios, de fapt. Viața ne adunase, întâmplător și provizoriu, în calitate de chiriași ai coanei Veta. Dezvăluindu-le ce citeam și cu ce gânduri am ars gazul în lampă trei nopți, până târziu, riscam să stric relațiile obișnuite dintre noi, bazate pe alte temeiuri. Truman ne cerea, mie și lui Liviu, să-l acoperim cu "milioanele" (erau ani de inflație) obținute atunci când colinda cartierul cu preotul bisericii unde era cântăreț. În schimb, lăsa descuiat, când pleca
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
seriozitate în acțiunea Partidului Liber-Schimbist? Șt. C.: E o întrebare ce ni s-a pus frecvent, mai ales în faza începutului, dovadă că respectiva "graniță" fusese ascunsă destul de bine. Era, pentru fondatorii partidului, un motiv de satisfacție: puțină ambiguitate nu strică dacă vrei să atragi atenția. Lucrurile, mai apoi, s-au limpezit și oamenii au înțeles că, sub ambalajul glumei, se află un miez extrem de serios. Protejați de scutul umorului, am putut rosti multe judecăți incomode: "En faveur du badinage, faites
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
este un loc comun în Occident. La noi, nu, în ciuda bogăției peisajului religios din România, amplificat cu românii din diaspora (SUA, Europa) sau cei din jurul României (Republica Moldova, Serbia, Ucraina etc.). O expertiză sociologică, fie și afiliată, nu i-ar fi stricat deloc Bisericii și ar fi ajutat-o să își ghidoneze acțiunea, să decripteze cât mai just profilul, nevoile și aspirațiile credincioșilor ei. Și, în ultimă instanță, să își livreze mesajul mai eficace. Și aici apare a doua problemă. Deși aplombul
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
cazuri. Știința a devenit mai interdisciplinară, dar cu toate acestea, domeniile individuale sunt din ce în ce mai specializate. Pe măsură ce disciplinele devin din ce în ce mai complexe, ele necesită și mai multe cunoștințe, tocmai de aceea o mână de ajutor venită din partea cetățenilor, a amatorilor, nu poate strica. În mare, ei pot oferi o nouă informație sau perspectivă care nu va fi validată decât de oamenii de știință. Cu alte cuvinte, oricât de mult va lucra un amator, în studiu nu va apărea numele lui, ci cel al
10 predicţii ştiinţifice pentru 2014 şi anii ce vor urma [Corola-blog/BlogPost/94257_a_95549]
-
procesorul de 600Mhz în comparație cu cel de pe E71 ce era de 369 Mhz; - Memorie internă de 256 MB plus avantajul de a pune un card MicroSD; - Mufa Jack de 3m5 mm, deși e un telefon mai mult business decât multimedia, nu strică niciodată să ascultați muzică la căști în timpul unei călătorii lungi și plictisitoare; - Încărcarea și conectivitatea prin mufa micro USB, un fenomen întâlnit des la mai toți producătorii de telefoane mobile din lume, multi adopta acest format, poate în curând vom
telefoane si retele mobile [Corola-blog/BlogPost/94632_a_95924]
-
dar interesantă. Pe ăsta n-am terminat-o pentru că m-am făcut inginer (liber profesionist) la firma mea, dar am contribuit la ridicarea unor construcții mari și importante. Am mulți prieteni și nu consider că prietenii te distrug sau te strică, ci dimpotrivă. Merg la toate petrecerile la care sunt invitat și-mi fac plăcere, de obicei stau până dimineață . Nu mă las influențat de nimeni dar țin cont de părerile multor oameni, păreri pe care le filtrez în mintea-mi
Concert cu Mihai Mărgineanu @ Hunter's Pub, 27 martie [Corola-blog/BlogPost/94708_a_96000]
-
venit nu mai vin doar atât? mă vei întreba dar n-am putut descifra cuvintele formate din pietrecele albe și negre din pietricele-inimă și pietricele -păsări de pe asfaltul umed de pe inima scrijelată în joacă cu un briceag și le-am stricat forma colțuroasă și încruntată și le-am luat sânge și le-am stors de lumină și de poveste și ele tot nu se vindecă de prea multă liniște de prea multă moarte dar eu frământ pietricele în palme în zilele
ca un pumn de cireșe scăpate pe jos – cuvintele ce mi-a mai rămas să-ți spun? by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3481_a_4806]
-
am absolvit cursul întreg de poezie Azi am vorbit iarăși despre daruri Astă-seară am vorbit cu mama: moartea e un mic detaliu, trece Și acest Crăciun. Mai nimeni nu mă caută Pe mai nimeni nu caut Constat doar cum se strică în jur lucrurile la rece Întârzii cât pot în somn, sunt precaut Mă închipui numai în împrejurări, nu mai am împrejurimi clip Un bătrân burduhănos îneacă două bătrâne care-ncurcă lumea. De Bună voie le îneacă. Și mai ce? Și
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
sînt țînțari și restul oameni. nu te-ai gîndit mai bine la red montana? aurora insula asta nu e un corp singular în univers contracțiile și expansiunea n-o pot ocoli în serile cînd luna e un magnet uriaș . nu strică să-i dai cîțiva bănuți ai melancoliei, toți, dacă-i ai! și dacă ai fi blîndă, crede-mă, fiara cea mai fioroasă ar deveni, deodată, plăpîndă. luna, curată, mai mare și mai frumoasă. iubiții tăi, într-o seară, s-au
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
dai cîțiva bănuți ai melancoliei, toți, dacă-i ai! și dacă ai fi blîndă, crede-mă, fiara cea mai fioroasă ar deveni, deodată, plăpîndă. luna, curată, mai mare și mai frumoasă. iubiții tăi, într-o seară, s-au pus să strice totul, ți-au promis luna! dar cum să smulgi inima unei nopți înstelate? s-au întors cu căngile mînjite de sînge puseseră gînd rău inimii tale dar tu erai deja stapînă pe insulă și aveai arme letale: diminețile boreale. te
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
-i elice în reveria scuturilor cum perfide oglinzi uzurpînd lumina din pieptul lui Ahile ce oracole instilă-n ochii halucinați ai profeților? ce ne aduce-n afara faimei neroade ca orice faimă de-a fi în mijlocul tribului prin ce ne strică petrecerea prin ce ne face să apărem atît de expansivi neputincioși ca-n fața unui cazan în care fierbe sîngele cum apa Mării Egee? îl cunoaștem tot mai puțin ne-ndepărtăm de țărmurii lui în semn de nețărmurită dragoste ne lepădăm
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
și haos un drog nou, plăcut, confortabil să imaginez trecutul, să descriu viitorul Trebuia să țin minte tot ceea ce voi ați uitat ceea ce n-ați aflat niciodată să reconstitui în minte ceea ce în noi toți s-a rupt, s-a stricat să scot dinozaurii și hienele din subsolurile noastre vetuste să le proiectez pe bolta înstelată a meningelui nostru încă infantil și arhaic Trebuia să concep și să nasc o formă a noastră viitoare mai bună. Am să uit și eu
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
dacice, la care băieții se deprinseseră să răspundă. În ziua aceea, fiind radios, făcu gluma obișnuită, punîndu-l pe Hunarus, care-i lega sandalele, să-i spună numele zilei în care se găseau după calendarul dac. Ca de fiecare dată, se strică de rîs auzind bolboroseala ininteligibilă lui. Politicos, omul de credință, care vorbea latina curgător, dar cam vulgar, hohoti și el împreună cu ocupantul. Agillus îl mîngîie pe creștet numindu-l cu tandrețe "viezure". Cuvîntul ăsta i se întipărise în minte, nu
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
la magazinul de lîngă stația service, unde făcu drumul dus-întors cu mașina lui. Intră o dată cu mașina în pădure, venindu-i poate mai la-ndemînă decît la pensiune, unde îl respinsese de cîteva ori și părea să fi renunțat; să nu se strice cu proprietara pensiunii, o doamnă în vîrstă extrem de suspicioasă și pretențioasă în privința chiriașilor și care ținea legătura permanentă cu primăria și poliția. Mariana o înțelegea, o femeie precaută, cu atîția dezmoșteniți sălbăticiți și periculoși pe lîngă ea. Albanezii ăia mai
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Emil Brumaru Cînd inima unei grădini e-un ciob de sticlă Ce-ți amintește că ai fost și înger, Tu cumperi murături; nimic nu strică Să ai și-n pătlăgele moi răsfrîngeri Și să plutești, iluminat, în moarea Spumoasă ce-nconjoară miezuri fleașcă De dulci harbuji porniți ca o caleașcă Spre Cerul Gurii; să le pipăi floarea Cîrcelului cu limba-mpătimită De-atîtea bunătăți descrise-n taină
Cînd inima unei grădini e-un ciob de sticlă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7680_a_9005]
-
ne-adune oasele, ulcioarele ce gem sparte-n pământ. Uite cum am ancorat plopii de zare, copile, cu bandaje și cârpe, să nu sângereze, să nu lăcrimeze floarea salcâmilor în ciuturi, surato. S-au ascuns copiii-n armuri. S-au stricat cucuruzii sub voaluri de mireasă. Limbile ceasului nu mai clipesc. Și mama ne leagă de curcubee cu funii de cânepi, să nu ne prăpădească potopul. Ne leagă de nori cu visele ei. metamorfoza Ea era aproape de mine m-atingea cu
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
vezi etern în tablou. Fotografii, scrisori - retrăiești sărăcia din timpul războiului, mobila adunată într-o căruță suind ulița, stingând lumânarea troiței. Fata gazdei cea leneșă cu ochii la pândă mereu către poartă. Șoricelul căzut în vadra de lapte, clipocind, clipocind, stricând somnul bunicilor. Depărtarea dă sens precum o mânușă demult pierdută într-un tren - încă păstrându-ți căldura pe o mână străină. Epilog Să pot să răscumpăr, ca pe-un drum spre Emaus, toate acele schimbări ce nu mai pot fi
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
o ia razna-n raze calde, Fin împletindu-se cu cele de la soare, Piticii monstruoși vor să-ți doboare Parfumul de pe sîni, te bate-o boare De vînt parcă-n subțiri fîșii de bice Severe,-anume cheful să ți-l strice...
Ce întîmplări nevrednice de-un înger by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8208_a_9533]
-
și mirau că nu le ajung banii până la sfârșitul lunii. Ei, slavă Domnului, îi ajungeau întotdeauna. Avea de toate, și nu trebuia să se lipsească de nimic. Adevărul e că știa să facă economie. Nu lăsa niciodată mâncarea să se strice, nu arunca ce-i prisosea, nici măcar o jumătate de chiflă, pe care putea foarte bine să o mănânce la următoarea masă. Se spăla încălzind apă într-o oală și turnându-și puțin câte puțin pe corp, după ce se săpunea, așezată
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
când te gândești că de cincizeci de ani călca rufele cu el, nu putea să-l dea deoparte așa, dintr-o dată, sau să-l arunce ca pe ceva devenit inutil. Chiar și numai pentru că în cincizeci de ani nu se stricase niciodată. Nu numai din economie nu cumpăra altul, ci mai ales fiindcă nu putea să se descotorosească de ceva de care se servise dintotdeauna. Îi era atât de familiar că mai-mai să și stea de vorbă cu el. Păi, cum
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
doar să se împingă puțin ca să-i ocupe locul, și atunci, da, vedea totul ca la cinema. La cinema propriu-zis se ducea rar, de câțiva ani nici nu se mai dusese. Nu numai fiindcă era scump, dar uneori scaunele erau stricate și o durea spatele, și nici nu știa dacă o să-i placă filmul. Iar dacă nu-i plăcea nu putea face ca la televizor, să schimbe canalul sau să închidă, trebuia să rabde până la sfârșit, ori să plece. Și era
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
Georgeta Drăghici Barbu Cioculescu s-a gîndit, probabil, că nu le-ar strica eventualilor săi cititori să se lase purtați printre articolele pe care le-a publicat după ’90 prin revistele literare și de aceea le-a adunat într-un volum, apărut în 2003 la editura „Vremea” sub un titlu nepretențios, Lecturi de
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]