KorAP: Find »[drukola/base=stridie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...28 >

681 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

ajungă pe insulele acelea, nu mai găseau decât turmele de capre sau de porci. Povestea asta o spune Stridie. Marinarii ziceau că „seamănă carne“. — Nu vă aduce aminte de nimic? De vechea poveste cu Adam și Eva, de exemplu? zice Stridie. Zice, privind pe geamul mașinii: Nu v-ați întrebat niciodată când o să se întoarcă Dumnezeu ca să ne umple de ketchup drept răsplată? Trecem pe lângă unul dintre Marile Lacuri, o întindere de apă care se pierde la orizont, nimic altceva decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ați întrebat niciodată când o să se întoarcă Dumnezeu ca să ne umple de ketchup drept răsplată? Trecem pe lângă unul dintre Marile Lacuri, o întindere de apă care se pierde la orizont, nimic altceva decât scoici tărcate și lipitori de mare, zice Stridie. Totul pute a pește stricat. Mona își ține apăsată pe față cu amândouă mâinile o pernă umplută cu orz și levănțică. Desenele roșii făcute cu henna de pe dosul mâinilor se întind în lungul fiecărui deget. Șerpi roșii împletiți cu vițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pește stricat. Mona își ține apăsată pe față cu amândouă mâinile o pernă umplută cu orz și levănțică. Desenele roșii făcute cu henna de pe dosul mâinilor se întind în lungul fiecărui deget. Șerpi roșii împletiți cu vițe. Sună telefonul, și Stridie îi trage antena. Îl duce la ureche și zice: — Biroul de avocatură Deemer, Davis și Hope. Își răsucește degetul în nas, apoi și-l scoate și se uită la el. În telefon, Stridie zice: — La cât timp după ce ați mâncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
roșii împletiți cu vițe. Sună telefonul, și Stridie îi trage antena. Îl duce la ureche și zice: — Biroul de avocatură Deemer, Davis și Hope. Își răsucește degetul în nas, apoi și-l scoate și se uită la el. În telefon, Stridie zice: — La cât timp după ce ați mâncat s-a manifestat diareea? Mă vede că mă uit și își scutură degetul spre mine. Helen zice în telefonul ei: — Cei care au stat acolo înainte au fost foarte mulțumiți. Este o casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
contractat o infecție stafilococică rezistentă la tratament în urma utilizării piscinei sau a vestiarelor? Vă rugăm să apelați numărul de mai jos, pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“, zice anunțul. E vorba de numărul lui Stridie, desigur. În anii ’70 ai secolului al XIX-lea, zice Stridie, un individ pe nume Spencer Baird s-a gândit să se joace de-a Dumnezeu. S-a gândit el că cea mai ieftină sursă de proteine pentru americani era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
a vestiarelor? Vă rugăm să apelați numărul de mai jos, pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“, zice anunțul. E vorba de numărul lui Stridie, desigur. În anii ’70 ai secolului al XIX-lea, zice Stridie, un individ pe nume Spencer Baird s-a gândit să se joace de-a Dumnezeu. S-a gândit el că cea mai ieftină sursă de proteine pentru americani era crapul european. Timp de douăzeci de ani a trimis puiet de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ați contractat un herpes genital la cabinele de probă, vă rugăm să apelați numărul de mai jos, pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“, zice anunțul. Și, din nou, același număr de telefon al lui Stridie. În 1890, zice Stridie, a apărut un alt individ care s-a gândit să se joace de-a Dumnezeu. Eugene Schieffelin a dat drumul la șaizeci de exemplare de Sturnus vulgaris, sturzul european, în Central Park. Cincizeci de ani mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
genital la cabinele de probă, vă rugăm să apelați numărul de mai jos, pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“, zice anunțul. Și, din nou, același număr de telefon al lui Stridie. În 1890, zice Stridie, a apărut un alt individ care s-a gândit să se joace de-a Dumnezeu. Eugene Schieffelin a dat drumul la șaizeci de exemplare de Sturnus vulgaris, sturzul european, în Central Park. Cincizeci de ani mai târziu, pasărea se răspândise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Park. Cincizeci de ani mai târziu, pasărea se răspândise până la San Francisco. Astăzi trăiesc în America peste două sute de milioane de sturzi. Și asta pentru că Schieffelin voia ca în New York să existe toate păsările pomenite de Shakespeare. Și, în telefon, Stridie zice: — Nu, stimate domn, numele dumneavoastră va rămâne strict confidențial. Helen închide clapeta telefonului, își acoperă nasul și gura cu mâna înmănușată și zice: — Ce pute în halul ăsta? — Sardele-cenușii moarte. Din 1921, de când au refăcut canalul Welland, pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Paraziții ăștia sug sângele peștilor mari, cum ar fi pătrăvul și somonul, și-i omoară. Deci peștii mici rămân fără prădători, iar efectivele lor explodează. Epuizează rezervele de plancton și mor de foame cu milioanele. Sardele proaste și lacome, zice Stridie. Nu vă duc cu gândul la o altă specie? Atunci când o specie nu reușește să-și controleze efectivele, problema se rezolvă altfel - boală, foamete, război... Cu vocea înăbușită de pernă, Mona zice: — Nu le mai spune. N-au cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și-o duce la nas. Pulverizează spray de gură în aeratoarele de pe bord și zice: — Chestia asta are vreo legătură cu descântecul? Și, fără să mă întorc, zic: — V-a trecut prin cap să folosiți descântecul pentru controlul populației? Și Stridie râde și zice: — Cam așa ceva. Mona își lasă perna în poală și zice: — E vorba de ceaslov. Și, formând un număr, Stridie zice: — Dacă-l găsim, o să-l folosim cu toții. O să-l distrugem, zic. După ce-l citim, zice Helen. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Și, fără să mă întorc, zic: — V-a trecut prin cap să folosiți descântecul pentru controlul populației? Și Stridie râde și zice: — Cam așa ceva. Mona își lasă perna în poală și zice: — E vorba de ceaslov. Și, formând un număr, Stridie zice: — Dacă-l găsim, o să-l folosim cu toții. O să-l distrugem, zic. După ce-l citim, zice Helen. Și Stridie zice în telefon: — Da, aștept. Și către noi: E tipic. În mașina asta putem vedea întreaga structură de putere a societății

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
râde și zice: — Cam așa ceva. Mona își lasă perna în poală și zice: — E vorba de ceaslov. Și, formând un număr, Stridie zice: — Dacă-l găsim, o să-l folosim cu toții. O să-l distrugem, zic. După ce-l citim, zice Helen. Și Stridie zice în telefon: — Da, aștept. Și către noi: E tipic. În mașina asta putem vedea întreaga structură de putere a societății occidentale. După cum spune Stridie, „tăticii“ dețin întreaga putere, așa că nu vor să se schimbe nimic. Adică eu. Număr: 1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
găsim, o să-l folosim cu toții. O să-l distrugem, zic. După ce-l citim, zice Helen. Și Stridie zice în telefon: — Da, aștept. Și către noi: E tipic. În mașina asta putem vedea întreaga structură de putere a societății occidentale. După cum spune Stridie, „tăticii“ dețin întreaga putere, așa că nu vor să se schimbe nimic. Adică eu. Număr: 1, 2, 3... Stridie zice că „mămicile“ nu au atâta putere, dar vor să obțină tot mai multă. Adică Helen. Număr: 4, 5, 6... Și tinerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
telefon: — Da, aștept. Și către noi: E tipic. În mașina asta putem vedea întreaga structură de putere a societății occidentale. După cum spune Stridie, „tăticii“ dețin întreaga putere, așa că nu vor să se schimbe nimic. Adică eu. Număr: 1, 2, 3... Stridie zice că „mămicile“ nu au atâta putere, dar vor să obțină tot mai multă. Adică Helen. Număr: 4, 5, 6... Și tinerii, zice, au putere foarte puțină sau deloc, așa că se luptă din răsputeri. Stridie și Mona. Număr: 7, 8

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
eu. Număr: 1, 2, 3... Stridie zice că „mămicile“ nu au atâta putere, dar vor să obțină tot mai multă. Adică Helen. Număr: 4, 5, 6... Și tinerii, zice, au putere foarte puțină sau deloc, așa că se luptă din răsputeri. Stridie și Mona. Număr: 7, 8... și lui Stridie nu-i tace gura o clipă. Alergici la liniște... Obsedați de vorbărie... Zâmbind cu jumătate de gură, Stridie zice: — Fiecare generație ar vrea să fie cea din urmă. Zice în telefon: Mda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mămicile“ nu au atâta putere, dar vor să obțină tot mai multă. Adică Helen. Număr: 4, 5, 6... Și tinerii, zice, au putere foarte puțină sau deloc, așa că se luptă din răsputeri. Stridie și Mona. Număr: 7, 8... și lui Stridie nu-i tace gura o clipă. Alergici la liniște... Obsedați de vorbărie... Zâmbind cu jumătate de gură, Stridie zice: — Fiecare generație ar vrea să fie cea din urmă. Zice în telefon: Mda, aș vrea să plasez un anunț de mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Și tinerii, zice, au putere foarte puțină sau deloc, așa că se luptă din răsputeri. Stridie și Mona. Număr: 7, 8... și lui Stridie nu-i tace gura o clipă. Alergici la liniște... Obsedați de vorbărie... Zâmbind cu jumătate de gură, Stridie zice: — Fiecare generație ar vrea să fie cea din urmă. Zice în telefon: Mda, aș vrea să plasez un anunț de mică publicitate. Mda, aștept, zice. Mona își pune din nou perna pe față. Vițele și șerpii roșii se-ncolăcesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cea din urmă. Zice în telefon: Mda, aș vrea să plasez un anunț de mică publicitate. Mda, aștept, zice. Mona își pune din nou perna pe față. Vițele și șerpii roșii se-ncolăcesc de-a lungul fiecărui deget. Anizanta, zice Stridie. Muștarul. Iedera japoneză. Crapul. Sturzul. Carne semănată. Uitându-se pe geamul mașinii, Stridie zice: — V-ați pus vreodată problema că Adam și Eva n-au fost decât niște căței pe care Dumnezeu i-a părăsit pentru că erau prea proști ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de mică publicitate. Mda, aștept, zice. Mona își pune din nou perna pe față. Vițele și șerpii roșii se-ncolăcesc de-a lungul fiecărui deget. Anizanta, zice Stridie. Muștarul. Iedera japoneză. Crapul. Sturzul. Carne semănată. Uitându-se pe geamul mașinii, Stridie zice: — V-ați pus vreodată problema că Adam și Eva n-au fost decât niște căței pe care Dumnezeu i-a părăsit pentru că erau prea proști ca să-i poată dresa? Lasă geamul jos, și mirosul bușește înăuntru, duhoarea fierbinte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Fiecare nume este tăiat cu o linie roșie. Ultimele vreo zece le scriu pe o bucată de hârtie. Printre nume apar întâlnirile și notele lui Helen, cu scrisul ei caligrafic, perfect, asemenea unui giuvaer. Uitându-se la mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare; și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare; și Stridie zice: — Lu’ mami n-o să-i placă treaba asta, că te uiți prin chestiile ei personale. Citesc în carte de la coadă la cap, începând cu data de azi, străbătând trei ani de nume și asasinate, până ce le văd pe Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
treaba asta, că te uiți prin chestiile ei personale. Citesc în carte de la coadă la cap, începând cu data de azi, străbătând trei ani de nume și asasinate, până ce le văd pe Helen și Mona întorcându-se în parcare. Lui Stridie îi sună telefonul; răspunde: — Biroul de avocatură Donner, Diller și Dunes... Dar nu reușesc să citesc decât o mică parte. Mai sunt încă file care acoperă ani și ani. Și, spre sfârșitul cărții, mai sunt ani și ani de zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
la mașină, Helen vorbește la telefon. Zice: — Nu, vreau acvamarinul cu tăietură tip smarald care i-a aparținut împăratului Zog. Mona se urcă în spate, zicând: — V-a fost dor de noi? Încă un descântec a ajuns în veceu. Și Stridie își strânge picioarele, zicând în telefon: — Spuneți-mi, erupția sângerează? Helen pocnește din degete spre mine, ca sa-i dau agenda. Zice la telefon: — Da, acvamarinul de două sute de carate. Sunați-l pe Drescher, la Geneva. Deschide agenda și scrie un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice cu voce tare, privind în oglindă: — Ce-aș coase gura peștelui! Își bagă telefonul și stiloul în poșetă. Acolo unde încă mai are pietricica cenușie de la petrecerea vrăjitorească a Monei, piatra pe care i-a dat-o conclavul. Când Stridie era în pielea goală. Cu stalactita lui de piele creață și rozalie străpunsă de cercelușul de argint. Mona, în acea seară, Coacăză, și cei doi mușchi ai spinării ei, și cum se despărțeau ei în cele două jumătăți tari și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]