497 matches
-
pe străzile Parisului. Spre seară, hârtii, în bătaia vântului, sunt și la Paris. După miezul nopții, apar echipajele. Ultratehnicizatele. Fantomele, care păstrează prospețimea, strălucirea și viața străzilor, parcurilor, piețelor pariziene dispar înainte de ora 5 (cinci) a.m. Nu auzi zgomote stridente, strigături, cuvinte de bezna nopții ... Reclamele sunt postate, în cea mai mare parte, în subteranele metroului. Ca și în alte mari orașe ale Europei. La suprafața rămân doar afișele cu conținut predominat cultural, postate pe suporturi speciale cu un design aparte
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
nici dragostea cea mare nu se încearcă, nu se depozitează ci se trăiește pe loc! Epicul haiducesc, eroic, epicul satiric, despre trândăvie, beție, prostie, recitativul melodic, stilul declamat, doina, balada, cântecele bătrânești, de legendă, de tradiție, lumești, înveselitoare, cântări cu strigături... firul de poveste al unei mari varietăți de genuri și teme nu l-a lăsat indiferent pe Constantin Enceanu. Întinderea și valoarea repertoriului acestui cântăreț oltean nu sunt măsurabile. Doar drumul lor, pentru că e scurt, mergând direct la inimă. Clasificările
CONSTANTIN ENCEANU. SPRE PROFUNZIMEA ŞI CULOAREA DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365956_a_367285]
-
perdeaua norii scunzi / trei cartofi un leu» - p. 51), ori se trezește într-o ironică zariște folclorică, într-o gorjană hăulită la titlu - «helău mama, văleu tata, vă ia soarta cu lopata» (p. 60) - și sorcovită-n conținut (cules din „strigătura peste sat“): cu pețitu’om primi / dar pe urmă greeeu va fi / să alegem dintre doi... / ei ca ei, dar noi... ca noi / responsabili părinței / de fete și cretinei / hai să dăm în bobi, mai bine, / sau să le dăm
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]
-
întâmplat pe acolo. Reîntâlnirea cu părinții este și ea emoționantă și aduce un plus de culoare și autenticitate romanului. Un bun prilej pentru analizarea stării țăranilor din zilele noastre. Până la urmă, are loc și o nuntă. Cu tot tacâmul, plus strigăturile. Nuntă care este descrisă și ea în amănunt, ca să nu credem noi că a fost doar o poveste. Finalul însă, e cu totul neașteptat, când abia se aranjaseră lucrurile. Accidentul lui Elizeu, prezența Norei, viața care atârnă de-un fir
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
la o nuntă după foarte mulți ani. Aici are loc o scenă parcă desprinsa din filmul “Ciuleandra”, cănd lăutarii cântă “Alunelul” și provoacă lumea la dans. Oamenii intră în horă și toată lumea dansează cu pași săltăreți, cu chiote, fluierături și strigături până la epuizare. Titlul românului este unul simbolic. Aici, simbolul "spovedaniei" nu mai este vatra focului despre care autoarea spunea că stătea de vorbă cu mama ei, ci un cireș din grădina pe al carui trunchi sunt scrijelite numele a doi
„CIREŞUL SPOVEDANIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366191_a_367520]
-
câte unui român, hotărât să rămână peste veacuri. Toate acestea transpuse în plan istoric, viu, capătă dimensiunea spirituală a demnității și continuității, primenind sinteza tuturor răzvrătirilor sfinte. În vers sau viers, în rugă ori poezie, în cântec și dans sau strigătură se împletește întreaga suflare și mărturisire a sufletului creștin. Arta populară este mărturisirea publică, permanentă și colectivă a Neamului nostru întreg. Ciudat duhovnic,-această artă populară! mărturisește Patriarhul pătimirii noastre, poetul Radu Gyr. Ea primește spovedania unui neam întreg, în
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
putea amăgi seceta abătută în politică și în buzunarele noastre.” Autorul mărturisește: „Mă vedeam cum îngroșam, și eu, numărul celor ce treceau puntea cea mare dincolo, spre lumea avută, scăpată mai repede de comunismul venit pe nesimțite, dar plecat cu strigături.” Plecase de-acasă să-și vândă marfa dincolo de Dunăre, în fostul paradis al lui Tito ... locuise la celebra „Partizanca” cu o istorie personală atârnată legendar de cea a liderului sârb și fusese prădat, la fel ca atâția alți bieți novici
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
din tot felul de instrumente lucrate de ei, din os, lemn, din tije vegetale, din piele de capră, din pene de gâscă, tobe, fluiere, arcușuri din cozi de cal, era o muzică cu un aplomb stins, tânguitor, adesea asemănătoare cu strigăturile și urletele coyot-ului din preerie, cu fredonări legănate la refrene și răspicate, alertate, când invocau divinități care își întârziau indeplinirea feluritelor implorări, erau “surde” la apelurile prosternărilor și rugilor, înălțate din varii pricini omenești de care nu erau feriți ... Uzina
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
au făcut apoi scenă să vibreze, într-un potpuriu de dansuri populare, interpretate cu multă inima într-un ritm alert și încheiate cu marea hora, în care s-au prins să joace împreună români și austrieci uniți de acuma de strigătura „Hai la hora mai flăcăi” care nuavea nevoie de traducere. Gazdele ne-au oferit apoi, în dar, cateva arii din operetele lui Johann Strauss, în interpretarea cunoscutei soliste Ingrid Mersch, de la operă din Viena. Taraful „Ceatără” din Cărei format din
ROMÂNI LA ZIUA EUROPEI: POARTA MARAMUREŞANĂ ÎN VIENA LUI JOHANN STRAUSS de VIOREL BAETU în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354415_a_355744]
-
Jocul găinii, răpirea miresii, recompensa destinată celui care o aduce înapoi ginerelui, darul și jocul sticlei de țuică roze - legată cu betiță roșie. De obicei se leagă la ploscă o floare albă de mușcată, simbolizând cinstea și curățenia fetei. Jocuri, strigături și plimbarea socrilor cu roaba (tărăboanța, cotigă, săniuță dacă este iarna, etc.) g) „Nașterea” - ursitoarele. Ruga păriților însurățeilor, presărarea de petale de trandafir și crenguțe de brad, ramuri de busuioc sfințit cu aghiasmă, un bob de tămâie (pe cearșaful nupțial
ZILELE HESPERUS TRADIŢII POPULARE ROMÂNEŞTI de FUNDAŢIA CULTURALĂ HESPERUS în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353861_a_355190]
-
juca mereu cu alternanțe neprevăzute, fie la dreapta, fie pe loc, fie la stânga. Aceste mișcări variate și spontane îi dădeau toată frumusețea.Cum reușeau jucătorii să execute acele mișcări neprevăzute în armonie perfectă? Hora era condusă de jucători experimentați cu „strigăturile”. Care nu se făceau la întâmplare. Momentul strigăturii trebuia să fie odată cu schimbarea pasului. Strigăturile erau o adevărată artă. Se asemănau comenzilor militare. Spuse ferm, dar pe un ton plăcut. Era o adevărată plăcere să ascult strigăturile și să-i
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
fie pe loc, fie la stânga. Aceste mișcări variate și spontane îi dădeau toată frumusețea.Cum reușeau jucătorii să execute acele mișcări neprevăzute în armonie perfectă? Hora era condusă de jucători experimentați cu „strigăturile”. Care nu se făceau la întâmplare. Momentul strigăturii trebuia să fie odată cu schimbarea pasului. Strigăturile erau o adevărată artă. Se asemănau comenzilor militare. Spuse ferm, dar pe un ton plăcut. Era o adevărată plăcere să ascult strigăturile și să-i privesc pe jucători cum le executau: -Dreapta,dreapta
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
variate și spontane îi dădeau toată frumusețea.Cum reușeau jucătorii să execute acele mișcări neprevăzute în armonie perfectă? Hora era condusă de jucători experimentați cu „strigăturile”. Care nu se făceau la întâmplare. Momentul strigăturii trebuia să fie odată cu schimbarea pasului. Strigăturile erau o adevărată artă. Se asemănau comenzilor militare. Spuse ferm, dar pe un ton plăcut. Era o adevărată plăcere să ascult strigăturile și să-i privesc pe jucători cum le executau: -Dreapta,dreapta! La dreaa-pta! Semn că hora se-nvârtea
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
jucători experimentați cu „strigăturile”. Care nu se făceau la întâmplare. Momentul strigăturii trebuia să fie odată cu schimbarea pasului. Strigăturile erau o adevărată artă. Se asemănau comenzilor militare. Spuse ferm, dar pe un ton plăcut. Era o adevărată plăcere să ascult strigăturile și să-i privesc pe jucători cum le executau: -Dreapta,dreapta! La dreaa-pta! Semn că hora se-nvârtea prea mult pe stânga. Cu piciorul drept în aer, toți jucătorii direcționau pasul spre dreapta, într-o aliniere perfectă, la distanțe perfect
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
unghiuri egale, confirmate de razele soarelui, care dădeau alte străluciri jucătorilor, perfect egale. Și iar...hai pe loc,pe loc, pe loc! Apoi, dreapta, dreapta, dreapt-afaar’! Pe urmă, la stââ-ga! la dreaa-pta! Stâng-afar’! de rămâneai uluit de magia horei. Încontinuu, strigături și pași variați în direcții diferite, deși toți pașii aveau același leitmotiv: stânga unu, dreapta doi, sau unu înainte și doi înapoi, cu pasul „mințit” aferent. Toți fiind executați impecabil de jucători, încât soarele mulțumit le zâmbea cu toate razele
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
razele sale: așa da, îmi place copii! Străluciți egal! Străluciți perfect! Nu oricine striga-n horă. Trebuia să alegi momentul, în funcție de pașii făcuți. Dacă striga un nepriceput, strica hora. Atunci era huiduit, făcut de râs, încât nu-i mai trebuia strigătură. Iar strigăturile la horă, ca sarea-n bucate. Atunci când trebuia și cât trebuia. Așa se jucau horele în fiecare duminică, din aprilie până-n septembrie, când începeau nunțile. O horă dura cam douăzeci de minute, după care lăutarii făceau pauză. În
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
așa da, îmi place copii! Străluciți egal! Străluciți perfect! Nu oricine striga-n horă. Trebuia să alegi momentul, în funcție de pașii făcuți. Dacă striga un nepriceput, strica hora. Atunci era huiduit, făcut de râs, încât nu-i mai trebuia strigătură. Iar strigăturile la horă, ca sarea-n bucate. Atunci când trebuia și cât trebuia. Așa se jucau horele în fiecare duminică, din aprilie până-n septembrie, când începeau nunțile. O horă dura cam douăzeci de minute, după care lăutarii făceau pauză. În acest timp
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
jocuri. Acele jocuri din legendă...Pe care le jucau numai bărbații cei mai sprinteni și mai vânoși. Fetele și femeile care se-ncumetau să rămână lângă ei, trebuia să fie tot așa de sprintene și puternice, ca să reziste acelor ritmuri. Strigăturile coordonatorului de joc( pentru că și aici era unul), erau țipate, scurte, sacadate. -Unu...doi...trei...stâng’afar’! Așa, așa! Pe loc, pe loc, așa, așa! Ia-oo! Ține-o așa! Saltă, saltăă! Bate, batee! Pași dansatorilor nu mai erau pași, ci
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
dansatorilor nu mai erau pași, ci sclipiri de fulgere, imposibil de urmărit. Țesătura pașilor ar fi fost deslușită, doar dacă ar fi fost redată cu încetinitorul. Cine putea urmări așa ceva, când mișcările erau imprevizibile, extrem de variate și de rapide? Iar strigăturile, spontane și tot mai surprinzătoare, niciodată repetate. Și totuși...trupurile dansatorilor se frângeau, se răsuceau și reveneau prin suveica țesăturii pașilor, într-o armonie perfectă. Te uimea complexitatea pașilor și viteza mișcărilor, încât te întrebai: când și cum au învățat
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
-Mușcă, bă, clanareta aia mai cu foc! Dă, bă, cu bețele alea-n țambal, mai cu viață! Rupe, bă corzile țambalului! Și clarinetul mușca notele care zburau ca niște fluturi speriați, iar bețele alergau înnebunite pe țambal, parcă biciuite de strigăturile înfocaților dansatori. Atunci jocul nu mai era joc. Vijelia se transforma în taifun, iar corpurile jucătorilor zburau cu viteze amețitoare. Strigăturile direcționau taifunul după reguli numai de ei știute. Cu tot ritmul uluitor, pașii lor erau surprinzător de uniformi, într-
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Și clarinetul mușca notele care zburau ca niște fluturi speriați, iar bețele alergau înnebunite pe țambal, parcă biciuite de strigăturile înfocaților dansatori. Atunci jocul nu mai era joc. Vijelia se transforma în taifun, iar corpurile jucătorilor zburau cu viteze amețitoare. Strigăturile direcționau taifunul după reguli numai de ei știute. Cu tot ritmul uluitor, pașii lor erau surprinzător de uniformi, într-o execuție desăvârșită în vijelioasa descătușare. Câte un jucător nu rezista acestui ritm sau nu cunoștea foarte bine pașii, extrem de complecși
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Însă, nu erau lăsați să răsufle prea mult, că striga unul: -Zi-i, bă, o Zamfirică! Începeau noua melodie, cu note țâșnitoare ca șuvoaiele din munți. Jucătorii începeau să sară precum caprele negre pe creste, cu aceleași energii fulminante, declanșate de strigăturile sacadate. Pașii se umpleau de salturi și încrucișări, de credeai că stângul e în dreptul sau invers. Picioarele săreu în față, în spate, unul peste altul cu arcuiri și bătăi ritmate, repetate,. Iar corpurile dansatorilor, drepte și capetele puțin pe spate
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Arde, bă, un Rustem! Bieții lăutari!..Ziceau , ardeau, rupeau, mușcau...Ce puteau să facă?..Erau și ei electrizați de tensiunea jucătorilor, pe care nu mai puteau să-i scoată din priză. Cel mai mult îmi plăcea când sărea cel cu strigăturile. Unul din neamul Bălăcenilor. Dansatori vestiți, Bălăcenii ăștia!.. Unul era Ion...Altul, Didi...Bun era și tânărul Flori. Toți erau talentați. Dar, deodată auzeai: -Gata, bă! Hai la Brâu! Chiuiau cu toții: Hai la Brâu, la Brâu, la Brââu! Iuhuu! Jucau
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
Cu mâinile pe umerii celor de lângă ei sau, apucându-se de mijloc, făceau pași sprinteni în ritmul bărbătesc al melodiei. Lăutarii înviau și ei, dând forța necesară acestui cântec viguros. Coordonatorul de joc începea: -Uite Brâul, trece râul! Dansatorii repetau strigătura, făcând pași de căprior ce sărea din piatră-n piatră: -Uite Brâul, trece râul! Hoop, hoop, hop și-așa! Mai strigau și: Hai la Brâu, la Brâu, la Brâu și la secerat de grâu! Însă jucătorii de-atunci erau niște
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
bete, despre care sfielnicul Grigore Vieru spunea că „le ține catrința și iia, ca să le sublinieze fetia”... și pe mai scundul Vasile Tărâțanu, care ne-a uimit rezistând la prelungita horă „de pe la noi”, imediat continuată cu jocul în doi, cu strigături de-ale bucovinenilor din Cernăuți, cărora, ca în cel mai incredibil concurs, la răspunde Grigore Vieru, că Basarabia nu-i mai prejos, iar George Muntean le ținea isonul cu „Păi nici noi nu suntem de lepădat”! Și a intrat în
UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354563_a_355892]