138 matches
-
Învârtind de butonul de volum de la CD player și a reușit să Închidă muzica de tot. Ca urmare, toată lumea auzi schimbul de replici care urmă Între Sylvia și Nigel. Parcă ți-am zis că n-ai ce căuta aici, se stropși Mătușa Sylvia. —Știu, dar trebuia neapărat să ne vedem. Trebuie să rezolvăm chestia asta. — Dar ăsta nu e locul și momentul pentru asta. Poate să mai aștepte. —Ba nu poate. Vocile lor erau din ce În ce mai stridente. În curând, oamenii Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mers la Weight Watchers 1. Se Întoarse către Ronnie și făcu la fel. —Ruby mi-a zis că ești gravidă. Ce curajoasă trebuie să fii la vârsta ta... —Ce bine-mi pare că nu ți-ai pierdut farmecul irezistibil, se stropși Mătușa Sylvia. În momentul acela, Ruby interveni și Îi sugeră mătușii Sylvia că poate nu ameliora situația În felul ăsta și că poate ar fi mai bine ca ea și cu Ronnie să se ducă acasă. După ce plecă din magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
catapultat pă scară și-am pus urechea la treaptă, să nu scap nici o leteră din ce să ciripea jos. Zarlenga i-a cerut lu rusticanu să-i deie levorvelu. Ălălant s-a pus apăsat d-a latu. Zarlenga s-a stropșit la iel cu vorbe dă nici nu vreau să le cânt dân nou, să nu vă Întristesc, don Parodi. Cu așa o mândrie liniștită, Limardo a spus că stropșelile nu-l atingea, fincă nu-l putea atinge, dă parcă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-l să necheze, fără de voie, ca un mânz de trei ani Pamfil Duran, regretând că se lăsase dus de avânt și intrase unde nici cu gândul nu gândise și neputând suferi hârjoana lui Braiu și a lui Străilaș s-a stropșit la ei: Că: să nu mai facă gălăgie în front, fiindcă îl doare capul la lipsa de ordine și disciplină Aici și Cornel Braiu, gureș cum e el, îndată a melițat cu gurița lui, spunând că: așa-i rânduiala românului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cornel Braiu a scuturat din coama lui, care-i iese de sub casca de miner, în ciuda secretarului de partid Zicând și el: Bade Pamfil, dacă aș tăcea nu ai avea de unde să afli și dumneata o treabă anume... Dar s-a stropșit Pamfil Duran, înjurând, ca mârlanul și zicând: îi fi știind și tu, de ceva de la 'mă-ta.. Ne-am temut atunci, că Cornel Braiu, care-i tinerel, dar curat la inimă și care nu suferă vorbe din acestea de la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și în legea lui Și, în lumina lămpii, pe care eu o mai aprindeam, din când în când, ca să nu ne copleșească bezna, am zăpsit că nu numai mirarea domnea pe fața și în ochii săi Ci, deodată, s-a stropșit la Ali Străilaș, cel zis și Mehmet, care mult se mai tânguia, certându-l că: de ce a cotropit el, cu mătăniile sale turcești, gemblacul sondei, care este proprietate a tuturor?... Iar Străilaș s-a sfiit, dintr-odată și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
durerilor din talpă. Și nu ei fuseseră umiliți cum fusese umilit Leac, atât de umilit că nici măcar n-a mai avut chef să meargă cu jalba pe la Comitetul Helsinki ori Amnesty International. Și-o făcuse cu mâna lui, s-a stropșit Andreea la el, care se simțea probabil vinovată fiindcă doar Leac suportase consecințele. Și tot cu mâna lui avea să Îndrepte lucrurile. Așa a hotărât poetul. Bine, atunci suntem alături de tine, am zis eu, care mă simțeam la fel de vinovat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
căpitanului Apostol. Urmând indicațiile caporalului găsește trupa în spatele unor magazii din tablă, pregătită de plecare. Pe plutoane, încolonați câte patru, cu arma la picior, soldații așteaptă ordinul de marș. Ca niște dulăi ciobănești, gradații aleargă de colo până acolo, se stropșesc, împart pumni și palme pentru o tunică murdară, un pantalon prost călcat sau o moletieră strâmbă. Se aud răcnete, cruci, grijanii. Lângă una din barăci, doi ofițeri țin în mâini o hartă, urmărind atent detaliile topografice ale terenului. Recunoaște în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trei granguri, un grăngurel și doi șoferi. Pe țepușe lungi erau înfipte alte bunătăți pe care grangurii și ceilalți le puteau frige după pofta inimii. Se trăiește bine în România, gîndesc malițios. Dar în ce țară grangurii trăiesc greu? se stropșește la mine un soi de nesimțire din animalul politic. Chiar, unde trăiesc grangurii greu? În China, în Grecia, în Italia, în Senegal, în Canada, în Franța, în Germania, în Suedia, în Egipt, Doamne!, și pe unde am mai fost, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să-l ajut: Steaua sus răsare... Nu asta. Scociorăsc în memorie altă colindă, dar omulețul face semn cu căpușorul că n-am nimerit-o. Iau la rînd toate colindele pe care le știu, dar primesc imediat negația. Puțin obosit, mă stropșesc ponderat: Dar care, bre? Am plecat la colindat... Da? Da. Atunci să-i dăm drumul. Micul omuleț colindă și, culmea, nu se împotmolește deloc. Dacă el m-a fiert cu atîtea încercări de colinde, în fond de ce să nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
călărească numai ei prin foc și sabie. Asta era un fel de darabană a tîmpitului la urechile romanilor, care tot spoliau și decojeau de avere pe toți cei ce aveau ceva adunat, și, venindu-le rîndul ivriților, aceștia s-au stropșit: stați pîrliților că Iahwe pe noi ne-a ales să stîpînim lumea! Pentru că nu au scos în fața romanilor destul aur, din această poveste s-au ales numai cu ceva privi- legii de la Cezar. Chiar Filon în scrierile lui cînd vorbește
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
revăd citind cronicile sportive ale unor Petre Gațu, Ioan Chirilă, Emanuel Valeriu ori Radu Urziceanu. Dar mi-e imposibil să mă imaginez cu aproape patru decenii în urmă, terminând o altă tabletă semnată Radu Cosașu, punând mâna pe telefon și stropșindu-mă la autorul ei: „La cine scrii, nea Relu?”. Eram fericit să-l citesc. Sunt și azi. Oriunde ar scrie. Unii cred că libertatea a complicat viața multora. Eu cred că prostia. (Jurnalul Național, 7 octombrie 2005) VII. CVASI-PORTRETE „Omul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
și se văicăra Cu ce l-ar treera, A vârât mâna-n buzunar Ș-a scos cheile, A descuiat odăile A ales 19 epe suruepe de 9 ani sterpe Cu caica** -ntoarsă Să nu se prindă pleava groasă Cu picioarele stropșeau Cu nările vânt făceau Cu urechile-n sac puneau Nici căuș nu trebuia. Ș-a făcut 12 care cu povară Ș-a plecat la Corbu la moară Dar Corbu când a văzut atâtea care viind A plecat la zăvoiu Ș-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vreme trăindu războiul, ne ales de îmbe părțile osteniți și turcii tot adăugându-să cu oaste proaspătă și moldovenii obosiți și neviindu-le ajutoriu de nici o parte, au picat, nu fiește cum, ci până la moarte se apăra, nici biruiți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobânda la turci. Și atâta de ai noștri au pierit, cât au înălbit poiana de trupurile de a celor periți, până au fostu războiul. Și mulți din boiarii cei mari au picatu și vitejii cei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu aveam nimic contra să se ia. Nu știu ce s-a întâmplat, mi-a spus că băiatul voia să-i dăm fetii și pământul din Trauș în afară de ce i s-ar fi cuvenit. Atâta i-a trebuit lui Emilia, s-a stropșit la el că dacă asta urmărește, să aibă mai mult pământ, nu mai vrea să-l vadă. E iute la mânie, poate se mai puteau tocmi lucrurile dar nici n-a vrut să mai audă de el. De Gheorghiță ți-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
basne, că fost-au scrise în inima mea." R.C. A.C. PROLOG GOLGOTA VALEA ALBĂ iulie 1476 "...Și moldovenii obosiți și neviindu-le ajutor de nicio parte, au picat, nu fiește cum, ci până la moarte se apăra, nici biruiți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobândă la turci. Și atâta de ai noștri au perit, cât au 'nălbit poiana de trupurile celor periți. Și mulți din boierii cei mari au picat și vitejii cei buni au perit și fu scârbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Domnu' Ștefan îl doare inema și pentru noi, prostimea... Gheorghe împinge cu piciorul trupul unui ienicer ce horcăia alături chinuindu-se să-și dea duhul: Mișcă păgâne! Ocupi o bucățică de Moldovă cu hoitu' tău împuțit! Nu țî-i rușâne?! se stropșește Toader la el. Lasă-l să moară în pace cu Dumnezăul lui. În fața morții, nu mai e ură, nici vrăjmășie. Nu e decât tăcere... Să-ți fie milă, aiștea, n-au mamă, n-au tată... nimeni nu-i plânge... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a fir a păr cum a primit sultanul vestea înfrângerii. Să-l fi trăsnit, n-ar fi fost mai uluit. Nu-și credea auzului. "Cum?! Cum?! Nu!! Nu se poate!! Cum așa?!?! Nu este cu putință!! Oastea Împărăției?!?! Sublima urdie?!?! Stropșită?!?!... Spulberată?!?!... Și... și de către cine?! De o ceată de ghiauri și țărănoi?! Cum a fost posibil?!?!" Orbit de furie, a pus ca aducătorul veștii proaste un pașă ce tremura ca varga a pus să fie biciuit la sânge. În sublimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Se oprește brusc. O aruncătură de ochi spre Voichița, o căutătură ucigașă spre Alexandru și iarăși, disperat, spre Voichița. Se răsucește pe călcâie, brutal, și fuge. Alexandre!! Săndrele!! îl cheamă cu glas de clopoțel Voichița. Ce vrea mucosul acesta?! se stropșește Alexandru. Nu vezi?! E topit după tine! Ce vorbești? Suntem buni prieteni... Am auzit că-i bastardul lui Vodă. Și ce dacă? E... e un băiat drăguț... și... și-i un viteaz. Calcă pe urmele lui taică-su. Să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pe jos! La sânge! Ai înțeles?! La sânge! Lasă-i pe mâna mea, Doamne! Mihail se apropie, întinde mâna să-i scoată bolovanul din spinare. Ce vrai?! se răstește Ștefan. Bo... bolovanu'... bâiguie el cu mâna întinsă. Lasă-l! se stropșește Ștefan. Mâna lui Mihail, întinsă, cade... Ștefan dă roată, cu pași domoli. Tușește ușor. Furtuna a trecut. Își scoate bolovanul. Și cu 'talienii ceia ce veste-poveste-i, pârcălabe de Cetatea Albă? întreabă Ștefan. Herman sare în poziție de drepți pocnind din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și trădare boierească. L-a măcelărit pe Ștefan Vodă despicându-l în două ca pe porci de i-a rămas porecla "Voievodul răzbunării". Dar va veni și pentru Roman Vodă, răsplata... Petru, fiul lui Ștefan-Spintecatul, vine cu oaste ungurească, îl stropșește pe Roman-Vodă și, ca păcatul să fie mai mic să nu verse sânge, cum scrie la Scriptură i-a descleștat dinții cu pumnalul și i-a turnat pe gât un pocal de vin în care topise o teribilă otravă venețiană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vor fi singuri... "De ce ți-i frică nu scapi!" Ne unește frica! S-or urni din toropeală. Boierii cele două tabere se iau la harță. Ștefan ascultă. Apusul ne-a batjocorit! Suntem singuri! Nu ne ținem prea semeți? I-am stropșit. Și atunci tot singuri eram... Ne-or prăpădi cu totul! I-am rușinat o dată; pohtim să-i rușinăm și-a doua oară! Sufletu-i mare-n noi, da' puterință nu-i! Ei sunt o împărăție... și noi, mărunței-mărunței... Să cădem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
burdihanu'!" De groază să nu mă-ncalece iar, ciugulesc ca o păsărică nici nu te văd de foame! Mă prăpădesc cu zile, zău așa! Alexa și Negrilă își mușcă buzele să nu se prăpădească de râs. Ce vă râdeți?! se stropșește Cupcici jignit. E de plâns!... Lasă, zice el cu năduf, o să i se tragă din aiasta: l-am blăstămat! Am dat acatiste pe la biserici: "Să-l trăznească Dumnezău pe ăla de-l știu eu!"... I-am pus și lumânări întoarse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu mine ca pisica cu șoarecele: "Cumnățele, dragule... Îți amintești tu de Baia?" Mă trec fiori pe șira spinării. Cumplită teroare. În orice clipă mă aștept: "Atârnați-l! Înțepați-l!" "Salcia", dârdâie și Negrilă. Dați-o dracului de salcie! se stropșește Isaia. Iaca, am scuipat de deochi, bâiguie Negrilă. Da' turcii ceia nu mai vin odată, bre? se jeluiește Cupcici. N-ai grijă, vin ei! Vin! Ah! Cum îi aștept! Atunci o să-i plătesc! Cu vârf și îndesat o să-i plătesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de tot, păgânu', bălmăjește Juga. Să... să le dăm ce le-om da... Să-i înduplecăm... Mai dăm noi, mai lasă ei... Boierii se dezlănțuiesc: Da! Da! Să le dăm! Mai bine o pace strâmbă, decât un război nimicitor! Îi stropșim! I-am mai belit o dată! Când bate furtuna, de nu te pleci.... te frângi! Cu prețul robiei?! Să supraviețuim! Mă doare capul când mă gândesc numai, spune Stanciu. Crezi că pe mine nu mă doare?! îi răspunde Ștefan. Ard cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]