744 matches
-
teren prin excelență al labilității, al metamorfozei, țintind unicitatea fiecărei opere, deci refractar la îndemnul de organizare și de sumisiune la un model, la raționalismul "neoclasic" al structuralismului. Oricum, și acesta e reproșul de căpetenie ce i se poate aduce, structuralismul nu are priză la nivelul axiologic, decisiv, al produselor de artă. Cum ar putea birocrația analitică a acestuia să stabilească valoarea? În încheiere, transcriem pertinentele rînduri ale lui Gaetan Picon: "Toate încercările făcute pentru a da ideii de structură o
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
existența ei concretă: de îndată ce încercăm s-o precizăm în mod abstract, o separăm de operă. Și nu mai ținem în mîini decît o schemă lipsită de orice semnificație estetică". În sfera esteticii și a criticii de artă, după toate probabilitățile, structuralismul constituie un capitol închis.
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
ca și cum acesta ar fi vrut să scape de toate determinările posibile, de toate angajările care definesc vârsta adultului, așa cum Truffaut însuși rămâne deoparte de angajamentele și fervorile politice în tonuri maoiste ale lui '68 dublate de curentele aflate la modă, structuralismul, semiotica, psihocritica etc., renunțând chiar să scrie la Cahiers du Cinema. La fel îl vedea pe Truffaut și prietenul său, avocatul Georges Kiejman, "oricare ar fi vârsta pe care îi va fi dat să o atingă în această viață, va
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
său s-a legat definitiv de descrierea aromânei, la toate nivelurile și sub toate aspectele lingvistice, de la fonetică la onomastică: Matilda Caragiu Marioțeanu a studiat aromâna cu instrumente filologice, dar și cu metode moderne, în perioada de mare avânt a structuralismului, contribuind astfel la punerea în circulație a unor date importante, necunoscute până atunci. Opera sa e un caz emblematic de asociere între cea mai înaltă competență științifică și asumarea deplină a identității de familie și a solidarității de grup, devenite
Con[tiința etnolingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7500_a_8825]
-
iubitor și de adversari de credințe. E polemismul fără mănuși, așa cum cere natura lui însăși, că de umoare neagră nu poate fi vorba (...). Îndeobște, eseistul, cu tot neastâmpărul său, e cumpănit. Nu sare peste cal nici când îi cășunează contra structuralismului, potrivit cu credința în fertilitatea "incertitudinilor" și a dreptului la "părere întemeiată pe rezervă și prudență. Doctrina sau metoda i se arată ca "o nouă scolastică", de o erudiție pedantă: "Structuralismul, închis în temnițele propriului său limbaj, dependent de stilistica sa
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
cumpănit. Nu sare peste cal nici când îi cășunează contra structuralismului, potrivit cu credința în fertilitatea "incertitudinilor" și a dreptului la "părere întemeiată pe rezervă și prudență. Doctrina sau metoda i se arată ca "o nouă scolastică", de o erudiție pedantă: "Structuralismul, închis în temnițele propriului său limbaj, dependent de stilistica sa ca de un drog, poate cu timpul deveni o formularistică, o idolatrie, un marș în cerc închis (aidoma plimbării în țarcuri a deținuților din pușcării). În loc de a fi o tălmăcire
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
aproximative și contradictorii). Critica ultimelor decenii, îndatorată aproape exclusiv aceleia impresioniste interbelice, n-a fost niciodată filologică. Paranteza Noii Critici franceze s-a închis fără rezultate notabile pentru poezie. De câștigat în precizie literară și lingvistică n-a avut, de pe urma structuralismului, decât romanul, naratologia fiind aproape singura disciplină cu adevărat nouă, moștenită de la Școala Formală rusă. Doar Riffaterre a examinat poezia sub raport formal și lingvistic, înainte de a-i descifra simbolistica. Barthes și Genette n-au avut antene pentru poezie, care
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4926_a_6251]
-
înainte de a-i descifra simbolistica. Barthes și Genette n-au avut antene pentru poezie, care i-a interesat prea puțin și pe structuraliștii noștri, Mihai Zamfir (care, când a scris despre poezie, a fost mai aproape de tradiția impresionistă decât de structuralism, cu excepția, poate, a micului studiu despre Macedonski) sau Al. Călinescu. E cât se poate de semnificativ faptul că Mallarmé n-a profitat deloc de pe urma criticii structurale, nici chiar el, deși era o pâine de mâncat cu autorul lui Le Jeu
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4926_a_6251]
-
aproximative și contradictorii). Critica ultimelor decenii, îndatorată aproape exclusiv aceleia impresioniste interbelice, n-a fost niciodată filologică. Paranteza Noii Critici franceze s-a închis fără rezultate notabile pentru poezie. De câștigat în precizie literară și lingvistică n-a avut, de pe urma structuralismului, decât romanul, naratologia fiind aproape singura disciplină cu adevărat nouă, moștenită de la Școala Formală rusă. Doar Riffaterre a examinat poezia sub raport formal și lingvistic, înainte de a-i descifra simbolistica. Barthes și Genette n-au avut antene pentru poezie, care
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4944_a_6269]
-
înainte de a-i descifra simbolistica. Barthes și Genette n-au avut antene pentru poezie, care i-a interesat prea puțin și pe structuraliștii noștri, Mihai Zamfir (care, când a scris despre poezie, a fost mai aproape de tradiția impresionistă decât de structuralism, cu excepția, poate, a micului studiu despre Macedonski) sau Al. Călinescu. E cât se poate de semnificativ faptul că Mallarmé n-a profitat deloc de pe urma criticii structurale, nici chiar el, deși era o pâine de mâncat cu autorul lui Le Jeu
Filologicale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4944_a_6269]
-
Istoria artei, Engleză), cu teza (tema dată de Al. Marcu) Realismul în teatrul lui Pirandello (Tiparul Universitar) și, în 1943, Filosofie Psihologie, Pedagogie, Estetică (tema tezei, devenită mai târziu cartea Limbaj și context, era Problema limbajului în asociaționism și în structuralism, și îmi fusese dată («Domnișoară, fiindcă faceți și Filologia, să fie o punte, Limbajul») de Gh. Zapan, care avea un Doctorat la Berlin și era entuziast adept al Gestaltpsychologie-i, dar care pe atunci era „doar” conferențiar, căci lui Rădulescu- Motru
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
deprinderii tehnicii de editare a unei cărți, ca și oprobiul plagiatului, o «hoție», și acribia trimiterilor - era singurul care ne învăța «această schelărie, care trebuie să dispară la tipărire», cum mi-a spus pe atunci Tudor Vianu!); Zapan, cu inocularea structuralismului din psihologie, pe care apoi l-am corectat creind concepția «contextual-dinamică»); Mihai Ralea, cu implantarea psihicului în „social”; în unele privințe, Al. Busuioceanu, net superior lui G. Oprescu, T. Vianu (tot conferențiar, la Catedra de «Sociologie, Etică, Estetică», unic Profesor
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
seamă de pedanterii metodologice care amenințau să sufoce percepția estetică imediată, contactul slobod al cititorului cu textul, pedanterii ilustrate, cum se rostește, în verbul ațîțat al unei prefețe, Alexandru Paleologu, „de moftologii puritani și maoiști, de iacobinii teoretizanți, (...) «actanți» ai structuralismului, neostructuralismului, textualismului, transtextualismului, postmodernismului”, dînd ca exemplu scrisul unuia dintre „plicticoși”, Jean Ricardou. Regman înțelegea a se feri cu grijă mucalită de o asemenea capcană. Din care pricină nu puține din „contrele” sale umorești au caracterul unui „haz de necaz
Hazul lui Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4861_a_6186]
-
prohibițiile, dragostea va domni netulburată peste tot. În contrareplică, Girard are tactul de a-i aminti că, fără interdicții, o societate intră în anarhie și că perspectiva unei omeniri însuflețite de dragoste universală e utopie infantilă. După ce a cochetat cu structuralismul și cu fenomenologia, Vattimo sfîrșește în colaps speculativ de tip multiculturalist. Traiectoria sa e simptomatică pentru penuria de spirit în care se complac azi filosofii vestici. Accentul cel mai tăios îi aparține lui Girard: „Filosofiile sînt aproape moarte; ideologiile sînt
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
o critică ce s-ar putea numi existențială. Ce înseamnă aceasta? O repudiere a acelui „exercițiu” ce urmărea „blînda asasinare a autorului” pentru a rămîne exclusiv opera, limbaj în sine, desfăcut de relațiile cu ființa meditativă, afectivă, corporală, căruia, bunăoară, structuralismul i-a dat o impozantă ilustrare, prin repunerea în drepturi a ființei. Opera nu se cuvine văzută în afara implicației sale ontologice: „Este un «cuvînt fundamental» opera-om, în accepțiunea Eu- Tu(ului), folosită de Martin Buber într-una din cărțile
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
vocabule, cu majusculă, sînt „obiecte”, cuvinte transformate în esențe morale. Barthes îi citise pe Levi-Strauss, pe lingviști ca Viggo Brondal (cercul de lingvistică de la Copenhaga) și știe deja că noua gîndire umanistă are să fie structuralistă. Metoda cunoașterii este dată, în structuralism sau în hermeneutică, de posibilitatea conștiinței observatorului de a se „topi” în obiect pentru a-i releva configurația sau spiritul. Această atitudine silențioasă a cunoașterii poate produce, e drept, un discurs terorist, pentru că cele mai crude cuceriri se fac în
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
Gheorghe Grigurcu Unul din capitolele cele mai incitante ale cărții pe care Alexandru Mușina o consacră chestiunilor poeziei este cel privitor la postmodernism. „Termen-șoc“, „termen-emblemă“, în suita altora similare precum structuralismul, semiotica, textualismul, postmodernismul a stîrnit la rîndu-i valuri în spațiul literar indigen, chiar dacă, precum și în cazurile precedente, a făcut act de prezență la noi cu o oarecare întîrziere față de Occident. „Important e că avem și noi termenii noștri, în jurul cărora
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
place: Entre la letra y la sangre, o carte personalizată, consideră el; pe parcursul a unsprezece zile, cum se și numesc capitolele cărții, autorul îi dezvăluie scriitorului și prietenului său, Carlos Catania, ce-au însemnat pentru el răspântiile și înaltele turnuri, structuralismul, lingvistica, profețiile poeților, relativitatea valorilor estetice, educația, enigma creației literare, metafizica tangoului. În carte descoperim omul care a renunțat la fizică, la lumea concretă a științei în favoarea lumii misterioase a literaturii. Identificăm o mare conștiință a epocii noastre, pe cel
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
timpului, doar discuția teoriei literaturii cu... sine însăși. Privind fie și numai secolul al XX-lea, constatăm că jocul conceptelor pe panoplia menționatei relații operă/autor s-a desfășurat, complementar sau în opoziție, sub semnul tuturor direcțiilor metodologiilor susținute de structuralism și semiotică, de existențialism și fenomenologie, de hermeneutică, psihologie și psihanaliză, de sociologie și informațional, alimentînd apoi psihanaliza textului, teoria personajului, teoria receptării, teoria imaginarului, naratologia etc. Au apărut, în consecință, dublete conceptuale contrastative sau doar paralele, înglobante sau limitative
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
abrupt al opiniei personale și contextul dat: tradiție, curent, generație, structură stilistică etc. Canonizarea s-ar cuveni percepută ca o stabilire a unei relații între imanența operei și plasarea ei în perspectivă istorică. E scoasă în relief împrejurarea că inclusiv structuralismul francez, în floare în anii '60, manifesta tendința de conexare a studiului literaturii cu alte discipline, așadar o aspirație integraționistă. Barthes demonstra că ceea ce pare natural în cultură e, în fond, un șir de construcții conjunctural-istorice, Foucault reatașa opera rețelei
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
și alte publicații în care mi se părea, naiv, că descopăr înțelepciunea lumii academice.) Ne recomandam reciproc noi apariții editoriale, ne comentam articolele și studiile - ce mai, un paradis al comunicării profesor - student. Au trecut anii, a murit și moda structuralismului, au apus studiile semiotice, a trecut peste noi și postmodernismul. Continuam să ne întâlnim întâmplător la etajul patru și să discutăm, în trecere, despre ce mai citim și scriem. Întruna din aceste șuete în fața liftului, m-a întrebat la ce
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
formaliștii ruși, E. Coșeriu, V. Nemoianu ori I. Even-Zohar își probează valoarea instrumentală. Reunind toate aceste fire interpretative diverse într-un arsenal exegetic prestigios, cu acțiune concertată, autorul participă la revolta împotriva „marilor povestiri” doctrinare ale secolului trecut (marxism, psihanaliză, structuralism), cu „insuportabila lor trufie metodologică” (p. 340). Apelând deci la teorii privind mitanaliza, polisistemul, revendicarea secundarului, cultura populară a râsului, de-canonizarea genurilor înalte, concomitent cu canonizarea celor umile, proces urmat de o recanonizare a genurilor de-canonizate anterior etc.
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
tablou în mișcare. Fie că vorbim despre ideea lui Frédéric Worms de a înțelege evoluția gîndirii franceze din secolul trecut pe momente (cărțile despre 1900 și 1960 au apărut deja), fie că avem de-a face cu o reinterpretare a structuralismului privit din perspectiva mai largă a întregului secol XX, fie că vorbim despre pătrunderea filozofiei analitice, prin cîteva nume mari precum Jacques Bouveresse, Pascal Engel sau Vincent Descombes, cîmpul intelectual francez este la fel de viu, dar mult mai puțin polarizat ca
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
îl privesc cu suspiciune. Eu, mai naiv, ca toată generația mea, m-am lăsat convins de argumentele lui G. Călinescu privind subiectivitatea inevitabilă a actului critic, mai ales după ce a fost pusă din greu la încercare în două decenii de structuralism triumfător. Constatările care urmează nu sunt, așadar, nici exhaustive, nici infailibile. Cea dintâi suferință a criticii este, după modesta mea părere, lipsa de claritate, exprimarea pretențioasă și confuză. „Încercarea de a descifra enigma morții prin abuzul gândirii focalizate asupra sfârșitului
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
timpului meu, care poate face dintr-un sarcasm condiția adevă rului.” Acest citat din finalul „Introducerii” la Mitologii, din 1957, a fost reluat în câteva dintre monografiile despre Barthes. Anette Lavers îl așază ca motto la lucrarea ei Roland Barthes. Structuralism and after, Methuen and Co., London, 1982. Să faci dintr-un sarcasm condiția adevărului. Să renunți adică la exigența epocii, de a plasa adevărul în zona științei, așa cum făceau toate discursurile științelor umane după modelul celor exacte. Și așa cum se
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]