442 matches
-
deci reperul prim și necesar al manifestării atitudinii structuraliste. încă mai evidentă devine importanța principiului arbitrarietății semnului semiologic pentru definirea structuralismului francez ca filosofie a culturii dacă înregistrăm mutația pe care o aduce în statutul cultural al semnului. Până la semiologia structuralistă este extrem de frecventă considerarea formelor și manifestărilor culturii ca "simbolice" și a operelor culturale ca simboluri sau colecții de simboluri pentru fenomene ale lumii sau pentru stări și sentimente umane și morale. Ca semn, din perspectiva căruia este interpretată cultura
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ca simboluri sau colecții de simboluri pentru fenomene ale lumii sau pentru stări și sentimente umane și morale. Ca semn, din perspectiva căruia este interpretată cultura, simbolul este însă total diferit și chiar antinomic față de conceptul de semn al semiologiei structuraliste. Simbolul poate fi o formă a semnului numai într-o semiologie caracterizată de "atomism" - potrivit căruia fiecare semn semnifică individual, pe contul său, ceva anume -, de substanțialism - potrivit căruia această semnificație are ca substanță conținutul său, conceptul, reprezentarea - și de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
invocat. De aceea am putea considera ca marcă a structuralismului repudierea simbolului și transferarea sarcinilor sale de semnificare semnelor incluse în sistemele lor semnificante. Că această trăsătură reprezintă o marcă unitară a structuralismului ne-o dovedește generalizarea ei în pozițiile structuraliste radicale până la a contrage la semn nu numai simbolul ci și indicele, simptomul, semnalul, pe de o parte, noțiunile și conceptele pe de alta. Arbitrarietatea semnului și sistemele de înrudire, miturile, ritualul, bucătăria (la Levi-Strauss); literatura, miturile societății burgheze, moda
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a o ști, ea nu-și trădează și dezvăluie contradicțiile sale." (18/1, p. 411) Invocarea, mai mult exemplificatoare ori savuroasă, a ritualului sau a bucătăriei, alături de sistemele de înrudire și sistemele mitologice, are menirea să arate că această semiologie structuralistă rezidă în atribuirea caracterului de sisteme semnificante acestora prin analogie cu limbajul, și în accentul pe structura de cod a sistemelor considerate. Semiologia structuralistă a fost cea care a constituit coloana vertebrală a gândirii lui Roland Barthes, căci influențele care
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a bucătăriei, alături de sistemele de înrudire și sistemele mitologice, are menirea să arate că această semiologie structuralistă rezidă în atribuirea caracterului de sisteme semnificante acestora prin analogie cu limbajul, și în accentul pe structura de cod a sistemelor considerate. Semiologia structuralistă a fost cea care a constituit coloana vertebrală a gândirii lui Roland Barthes, căci influențele care vin să se intersecteze fertil în spațiul teoretic al criticii literare pe care o reprezintă, au fost foarte numeroase - psihanaliza lui Bachelard, existențialismul sartreian
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semnificatul a fost identificat cu referentul, i-a urmat secolul nostru, în care avangarda a practicat separarea semnificatului de referent. Impresionismul critic a autonomizat semnificatul operei literare, iar "formaliștii ruși" și "new criticismul anglo-saxon", care preced "noua critică" a semiologiei structuraliste franceze, separând și ei semnificatul de referent, l-au studiat împreună cu semnificatul său, prin analiza organizării interne a textului. Roland Barthes, făcând din literatură, prin analogie cu limbajul, un sistem semnificam, adică afirmând arbitrariul semnelor literaturii, imotivarea lor în raport cu referentul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sistem semnificant; el nu mai reprezintă lumea, ci o semnifică. Dacă pentru teoria tradițională a artelor plastice legătura dintre realitate și semnul plastic, gândit ca simbol, se purta la nivelul conținuturilor în genul relației de la cauză la efect, pentru sociologia structuralistă a artei lumea își găsește expresie în semnele plastice numai la nivelul structurilor, a sistemelor de semnificare, iar relația este de semnificare. Categoria francasteliană de figurativ, prin expresa sa referire la semnele plastice și prin conținutul ideatic foarte apropiat de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de semnificare, iar relația este de semnificare. Categoria francasteliană de figurativ, prin expresa sa referire la semnele plastice și prin conținutul ideatic foarte apropiat de acela al principiului arbitrarietății semnului semiologic din structuralismul de orientare lingvistică, apare astfel ca mai structuralistă decât cea de coerență semnificativă, căci este mai explicit semiologică decât aceasta, amândouă atrăgîndu-ne în cele din urmă atenția asupra caracterului semiologic de tip deosebit al celor două doctrine de sociologia artei, respectiv al literaturii. Totodată însă, ea atrage atenția
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
transformarea Spectatorului în Lector, ceea ce înseamnă, în receptarea poeziei spre exemplu, că textele poetice nu se mai recită cu voce tare și nici nu se mai ascultă, ci se citesc cu ochii, fiecare pentru sine și în sinea lui. Semiologia structuralistă face din această formă a receptării un procedeu unic. Neobișnuită este aici numai întîrzierea cu care se produce această transformare, căci ea survine tocmai când Galaxia Gutenberg declină sau intră în coliziune cu Galaxia Marconi. Ca tip de receptare, lectura
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de receptare, lectura se adresează unui obiect textual lipsit de profunzime sau de transcendență, și care nu poate reclama și nu se cuvine să primească empatie sau "trăire". Pe axele activ - pasiv și intectual - emoțional, ale grilei receptării, lectura semiologică structuralistă se înscrie ca o formă hiperactivă și hiperintelectuală. Hiperactivă, pentru că promotorii acestui tip de lectură fac din ea o "rescriere" a textului. Lectorul semiolog repetă în plan paralel operațiile autorului - desigur, incomparabil mai conștient, mai lucid decât acesta - până când ajunge
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
elementelor-semne este produsă nu de conținutul lor, ci exclusiv de structură - pentru a pune în evidență structurile lor la nivelul semantic. Pentru a observa procedeele și tehnicile lecturii semiologice, să apelăm la exemple care rezumă în forma lor pură analizele structuraliste aplicate. Să preluăm de la Levi-Strauss însuși exemplul didactic al analizei miturilor: el caută și izolează mai întîi marile unități constitutive ale miturilor, mitemele, care au natura unei relații și constau în atribuirea unui predicat la un subiect. Aceste relații se
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
imediat, nelaborios al evidențierii structurii decurge pe de o parte din intențiile preponderent artistico-literare față de cele "științifice", pe de alta din natura obiectului considerat. Nici măcar diferența, mai notabilă, cauzată de absența unui grup de permutări, prin care se încheie analiza structuralistă a miturilor, nu este altfel explicabilă: dacă putem numi permutări diferențele semnificative sub care Barthes redescoperă structura evidențiată de ele în piesele raciniene, acestea nu duc cu siguranță la structuri simetric inverse. Și acest aspect al analizei ține tot de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
codul cultural sau de referință, codul semnelor sau semnificațiilor conotației, codul simbolic -, care funcționează într-un fel ca și coloanele în analiza mitului la Levi-Strauss, numai că aici lipsesc liniile. Intenția lecturii semiologice a lui Barthes depășește cadrele primei generații structuraliste, anticipând criticile lui Derrida: "Dacă nu se caută să se structureze fiecare cod, nici cele cinci coduri între ele, aceasta este deliberat, pentru a asuma multivalența textului, reversibilitatea sa parțială. Este vorba, într-adevăr, nu de a manifesta o structură
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
omul nu mai este o creatură aruncată de demiurg într-un cadru imuabil și anticipează doctrina celor două adevăruri formulată de Cusanus abia spre sfârșitul secolului. împărțită între cele două fracțiuni, de orientare genetică și de orientare lingvistică, lectura semiologică structuralistă se vădește a fi, cu 66 67 toate diferențele și tentativele centrifuge care și ele constituie o structură, unitară. Obiectul lecturii semiologice îl constituie sistemele de semne, construite cu ajutorul sistemului limbii sau, uneori, dar foarte rar și în mod relativ
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sistemului limbii sau, uneori, dar foarte rar și în mod relativ, în afara lui. Lectura semiologica evoluează în spațiul semantic al unor astfel de sisteme, este orientată de către categorii semantice și pune în evidență relații de natură semantică. Temeiul lecturii semiologice structuraliste atât în ceea ce privește concepția cât și procedeele și metoda ei este ideea saussureană a arbitrarietății semnului lingvistic și semiologic, prezentă atât ca atare, cât și sub forme metamorfozate "coerență semnificativă", "figurativ". Procedeele ei sunt cele ale paradigmelor și sintagmelor, opozițiilor și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
se prezintă mereu ca un grup de relații între elementele respectivului sistem semnificam, prin care ea le conferă semnificația pe care o au. în ceea ce privește diferențele, sursa lor este prezentă și în punctul de plecare al celor două fracțiuni ale semiologiei structuraliste: în privilegierea limbajului, pentru structuralismul de orientare lingvistică, respectiv a comportamentului uman, pentru structuralismul de orientare genetică. Dar structuralismul de orientare lingvistică se îndepărtează totuși în analizele sale efective de structuralismul lingvistic, tot așa cum, plecați de pe baza gândirii piagetiene, structuraliștii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
s-au putut petrece și în afara acestei tematizări. Am putea spune că filosofia culturii a încercat să abordeze cunoașterea dinspre semnificație. In aceste cazuri discursul științei a fost asimilat culturii literar-artistice din perspectiva viziunilor asupra lumii sau stilului. Cu semiologia structuralistă lucrurile stau cu totul altfel pentru că semnificația semnelor nu se mai produce în spațiul cunoașterii, ci în acela al comunicării, și o facultate sau o funcție, cea a cunoașterii, este comparată cu o altă facultate sau funcție, cea a comunicării
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
categoriei, la semn. Dacă dorim, putem vedea în această manieră a lecturii semiologice o revanșă a discursului cultural-artistic asupra celui al științei, dar este mai corect să reținem de aici unitatea culturii regăsită din perspectiva comunicării. Astăzi, după ce valul modei structuraliste a trecut deja, Michel Foucault continuă să rămână ca un gânditor de primă mărime. Teoria lui asupra cunoașterii ne poate servi la o mai bună înțelegere a tematizării filosofice a comunicării, întrucît reflectă felul cum este regândită cunoașterea, care a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
tratează discursul nu ca document, adică semn al altui lucru, ci ca monument, în volumul său propriu, așa cum, conform proiectului saussurean, face structuralismul cu sistemele semnificante. Lectura arheologică foucaultiană nu este interpretativă, alegorică sau hermeneutică. La fel ca întreaga semiologie structuralistă, ea nu caută în spatele discursului un alt discurs, ascuns. Ea nu este istorie a ideilor, pentru că nu caută tranziția care leagă între ele discursurile, nici epistemologie, pentru că se dezinteresează de valoarea de adevăr. Cunoașterea poate fi astfel privită ca semnificare
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Ea nu este istorie a ideilor, pentru că nu caută tranziția care leagă între ele discursurile, nici epistemologie, pentru că se dezinteresează de valoarea de adevăr. Cunoașterea poate fi astfel privită ca semnificare iar științele ca discursuri. La fel cum lectura semiologică structuralistă caută condițiile de posibilitate ale semnificării sau comunicării, Foucault analizează formațiunile discursive pentru a evidenția condițiile de posibilitate ale enunțurilor. Foucault schițează aceste trei episteme pentru a face de fapt o arheologie a științelor umane, pentru a descoperi condițiile care
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
dintâi față de atitudinea instaurativăj, remitizantă a celei de-a doua. 11. Principii, concepte și reguli ale hermeneuticii Pentru hermeneutica celei de-a treia tematizări, comprehensiunea, înțelegerea, ține esențialmente de limbaj. Totuși nici măcar această hermeneutică nu poate rămâne, cum face semiologia structuralistă, la ordinea pură a limbii. Limba are secundar și calitatea unui mediu expresiv: prin urmare ea nu își este suficientă sieși și există întotdeauna în corelație cu altceva și pentru altceva. Punctul de plecare al hermeneuticii îl reprezintă o suprapunere
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
realizează astfel în hermeneutică o dublă înțelegere: o înțelegere a textului și o înțelegere de sine. Pentru hermeneutică, textul trimite dincolo de el însuși: a) prin ceea ce nu spune, dar aduce la iveală; b) prin ceea ce ascunde prin vorbire (Gadamer). Semiologia structuralistă pune în evidență prima calitatea de obiect a textului. Modelul unui discurs-obiect este discursul artistic. Discursul științific are o transparență suficientă sieși, pentru a-l transforma într-un mediu de comunicare, într-un geam sau vitrină care ne lasă să
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
până în ultimele sale concluzii. Dar ne întoarcem totodată și într-o altă variantă a formulării acestei tematizări. Pentru că diferența dintre structuralismul francez și filosofia heideggeriană a Ființei este diferența dintre semiologie (sau semiotică) și hermeneutică 110 în conceperea limbii. Semiologia structuralistă, cu toate implicațiile ei filosofice sau teoretice, este rezultatul considerării stricte a limbii din perspectiva unică a funcției de comunicare. Putem spune fără să greșim că semiologia structuralistă este o semiologie a comunicării. Dar este posibilă și o semiologie diferită
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
diferența dintre semiologie (sau semiotică) și hermeneutică 110 în conceperea limbii. Semiologia structuralistă, cu toate implicațiile ei filosofice sau teoretice, este rezultatul considerării stricte a limbii din perspectiva unică a funcției de comunicare. Putem spune fără să greșim că semiologia structuralistă este o semiologie a comunicării. Dar este posibilă și o semiologie diferită, pe care, puțin forțat, am putea-o numi semiologie a semnificării. în această accepțiune oarecum forțată și în opoziție cu semiologia structuralistă constituită exclusiv pe temeiul funcției de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
spune fără să greșim că semiologia structuralistă este o semiologie a comunicării. Dar este posibilă și o semiologie diferită, pe care, puțin forțat, am putea-o numi semiologie a semnificării. în această accepțiune oarecum forțată și în opoziție cu semiologia structuralistă constituită exclusiv pe temeiul funcției de comunicare a limbii, hermeneutica ar putea fi considerată o semiologie a semnificării. Distanța naturală dintre semiologie și hermeneutică este distanța dintre conceperea limbii și textelor din perspectiva funcției de comunicare sau din perspectiva procesului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]