326 matches
-
sau confruntațional, derivat din teoria freudiană a refulării", cum observa Matei Călinescu în A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii. Din rândurile lor se detașează, prin importanța acordată subiectului și prin stilul extrem de personal, Gérard Genette, "acest structuralist ortodox, un inginer al textului" (după expresia aceluiași Matei Călinescu), autorul tomului Palimpsestes. La littérature au second degré, care se ocupă în întregime de problematica "literaturii de gradul al doilea", adică de operele literare derivate, prin diverse tipuri de transformare
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
distribuțională. Termenul a fost calchiat în franceză (în 1969), iar distribuționalismul s-a extins la unitățile transfrastice. Tradiția europeană a integrat această practică domeniului explicării textelor, inițial sub forma unei reflecții istorice asupra manualelor școlare. Conjunctura intelectuală favorizată de curentul structuralist din jurul anului 1960 a permis desprinderea studiului asupra discursului de domeniul filologic, astfel încît marxismul combinat cu tradiția epistemologică franceză și cu structuralismul au reușit, în final, să definească domeniul analizei discursului. Momentul-cheie al evoluției acestei discipline a fost constituirea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de aceea, structura trebuie înțeleasă ca fiind o constituție internă formată de elementele care alcătuiesc sistemul, încît ideea de "structură" este inerentă aceleia de "sistem". Prin folosirea cuvîntului structură și a ideii pe care o redă, s-a constituit curentul structuralist în știința limbii, însă, în epoca actuală, cuvîntul și ideea respectivă sînt valorificate în mod deosebit prin caracterul lor operatoriu, în sensul că se pot folosi în situații multiple și pot sugera eficient tipul de realitate la care se referă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
declanșate prin intermediul inerenței, restricții ce impun alegerea formei cazuale a acestuia (în principiu, un nume în cazul nominativ) și, simultan, orientează selecția formei verbului-predicat în acord cu subiectul (acord gramatical în număr și persoană, eventual, în gen). Un argument al structuraliștilor, în favoarea considerării subiectului ca o poziție sintactică subordonată centrului verbal, pune în lumină blocarea acordului în situațiile în care funcția de subiect se realizează în propozițiile non-finite cu centrul verbal concretizat în verbe la moduri nepersonale, gerunziul, infinitivul sau participiul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
întîmpină serioase dificultăți care decurg din eterogenitatea perspectivelor și metodelor utilizate în identificare, pe de o parte, și, pe de altă parte, din concurența creată de alți termeni hipo/hiperonimici: discurs, operă literară, scriere, limbă etc. Ofensiva studiilor de tip structuralist a dus la conturarea unor departajări capabile să pună în lumină relațiile dintre semnele lingvistice, instaurate într-o limbă, acordînd prioritate abordării formaliste și ocupîndu-se marginal de conținut; F. de Saussure ignoră, de altfel, ideea de unitate superioară frazei, fraza
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca obiect de investigare raportul dintre neuroștiință și educație. Lucrare de referință: (în colab. cu Frith, Uta) The Learning Brain. Lessons for Education, Wiley-Blackwell, Hoboken, NJ, 2005. Leonard BLOOMFIELD (1887-1949), lingvist american care a determinat introducerea și rafinarea ideilor curentului structuralist în lingvistica americană, în deceniul 1930-1940. Cea mai cunoscută lucrare a sa, Language, publicată în 1933 (Henry Holt, New York), pune bazele științifice ale lingvisticii structurale și premerge generativismului dezvoltat de Noam Chomsky după 1950. Bernhard BOLZANO (1781-1848), matematician, logician, teolog
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
executiv al burgheziei; faptul că acest lucru a devenit posibil este, poate, cea mai mare realizare socială pe care omenirea a atins-o vreodată". Gellner completează această afirmație despre tradiția (emergentă) a societății civile bazată pe capitalismul industrial cu argumentul structuralist, înrudit, după care societatea civilă este o condiție necesară a libertății. El reiterează ideea cunoscută că societatea civilă nu este o comunitate segmentară sufocantă, dominată de cutume și ritualuri ori alte forme de identitate atribuită. Societatea civilă "se bazează pe
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
s-a depășit iluzia iluministă că, în încercarea sa de a întelege, subiectul se poate situa în afara a ceea ce critică și analizează. Sîntem avertizați că obiectivitatea este o iluzie, atît în privința povestirii ca mărturie, cît și în convingerea cultivată de structuraliști că analiza este o descoperire științifică a adevărului. Teoria pe care Mieke Bal o dezvoltă avertizează și asupra erorii de a reifica modalitățile astfel încît credința în adevărul narațiunii să fie înlocuită de credința în adevăratele obiecte narative. Deosebitul ecou
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ar concepe-o ca fiind firească, apoi voi inversa ordinea. Fabula, înțeleasă ca materialul sau conținutul prelucrat într-o povestire, a fost definită ca fiind o serie de evenimente. Această serie este construită după anumite reguli avem, astfel, logica lucrurilor. Structuraliștii pornesc adesea de la presupunerea că seria de evenimente prezentată într-o povestire răspunde acelorași reguli care controlează comportamentul uman, pentru că, altfel, un text narativ ar fi imposibil de înțeles. Dacă modul de comportare al oamenilor este luat drept criteriu în
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
naratologice. În aceeași perioadă, deconstrucția începuse să înflorească pe scară largă lucrarea lui Jonathan Culler din deschiderea Simpozionului submina unul dintre principiile de bază ale structuralismului naratologic, distincția între povestire și intrigă, cîtă vreme Rolf Kloepfer pleda pentru un model structuralist non-ierarhic, de inspirație bahtiniană. Problemele aduse în discuție de cei doi vor fi discutate la timpul potrivit, în această carte. Psihologia empirică și antropologia adresau și ele o provocare la construcția naratologică, în timp ce semiotica știința semnelor și a folosirii acestora
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
anume să considerăm, în mod provizoriu, ca fiind caracteristicile relevante ale unui personaj și ce ar fi de importanță secundară? O metodă ar fi alegerea de axe semantice relevante. Axele semantice sînt perechi de sensuri contrare. Acesta este un principiu structuralist tipic pe care nu-l mai apreciez în ultimul timp. Am decis să îl mențin aici în primul rînd pentru că nu prea este de unde alege în analiza personajului și, în al doilea rînd și poate cel mai important, pentru că reflectă
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în care nu am mai fi capabili să înțelegem narațiunea. Împotriva acestei omologii s-au avansat două argumente. Mai întîi s-a argumentat că diferența dintre literatură / artă și realitate a fost ignorată. De pildă, cercetătorii l-au acuzat pe structuralistul francez Claude Bremond de eroare, pe baza "logicii evenimentelor" stabilită de acesta. Oricum, nu este o problemă de identitate concretă ci mai curînd de asemănare structurală. Stabilirea unor corespondențe nu implică sugerarea unei identități absolute. O altă obiecție față de postularea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
într-un demers de analiză colectivă. Clase de actori Un aspect important în încercarea de a înțelege o fabulă este modul în care sînt repartizați actorii pe clase. Presupunînd că gîndirea și acțiunea umană sînt direcționate către un anumit scop, structuraliști precum Greimas au construit un model care reprezintă aceste relații cu scopul. Modelul se pretinde universal valabil în sfera principiului său operativ, și nu este limitat la fabulele inventate. În cele ce urmează vom încerca postularea unei analogii între structura
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
legătură cu teleologia fabulei ca întreg. Astfel, un actant este o clasă de actori ai cărei membri au o relație identică cu aspectul de telos, care constituie principiul fabulei. Vom numi acest tip de relație "funcție". Acesta este un model structuralist tipic: e conceput în termenii relațiilor fixe dintre clasele fenomenului, care reprezintă o definiție standard a structurii. Subiect și obiect Prima și cea mai importantă relație este aceea dintre actorul care urmărește un anumit scop și scopul însuși. Această relație
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
subcapitole ale acestui capitol seamănă destul de mult între ele. În fiecare dintre cazuri am încercat să descriu mai curînd relațiile dintre elemente decît să le surprind ca entități izolate. Se poate zice că o asemenea abordare este una de tip structuralist: ea pleacă într-adevăr de la premisa că relațiile fixe dintre categorii de fenomene formează baza sistemului narativ al fabulei. Am ales această abordare întrucît oferă, printre multe alte avantaje, pe cel al coerenței. De aceea elementele trebuie considerate în cadrul unei
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Cornell University Press 1992. Reading Narrative Fiction. New York: Macmillan 1995. How Loose Can Narrators Get? (And How Vulnerable Can Narratees Be?). In Narrative 3, 303-6 Courtés, J. 1976. Introduction à la sémiotique narrative et discursive. Paris: Hachette Culler, Jonathan 1975. Structuralist Poetics: Structuralism, Linguistics and the Study of Literature. London: RKP 1981. The Pursuit of Signs: Semiotics, Literature, Deconstruction. Ithaca: Cornell University Press 1983. On Deconstruction. Ithaca: Cornell University Press Dallenbach, Lucien 1977. Le récit spéculaire: Essai sur la mise en
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
The Hague: Mouton 1983. Narratology. The Form and Function of Narrative. The Hague: Mouton Propp, Vladimir [1928] 1970. Morfologia basmului, Trad. Radu Nicolau. București: Univers Rimmon [-Kenan], Shlomith 1976. A Comprehensive Theory of Narrative: Genette's Figures III and the Structuralist Study of Fiction. In PTL 1, 33-62 1983. Narrative Fiction: Contemporary Poetics. London: Methuen 1996. A Glance Beyond Doubt. Columbus: Ohio State University Press Ron, Moshe -1981. Free Indirect Discourse, Mimetic Language Games and the Subject of Fiction. In Poetics
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
intra în foarte multe detalii, nici o teorie a narațiunii n-a uitat să opereze o distincție apăsată între pre(-)text și text. Au pus-o în centrul preocupărilor formaliștii ruși (Propp, Șklovski, Bahtin) și au preluat-o cu aceeași convingere structuraliștii francezi (Barthes, Genette, Todorov, Greimas); americanii (Chatman, Culler) n-au uitat să se raporteze, în subsidiar, la Foster și, prin Lubbock sau Booth, la Henry James; germanii (Kayser, Lämmert, Stanzel) s-au întors obsesiv la Aristotel și Platon; olandezii (Bal
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de societate în care oamenilor din jurul mesei le vine rîndul să scrie o propoziție, celelalte fiind propuse, în secret, de ceilalți. Rolul important al "schimbării de stare” a fost expus sub forma unui termen lingvistic, cel de transformare, de către structuralistul Tzvetan Todorov (1977: 233): Simpla legătură a unor fapte succesive nu constituie o narațiune: aceste fapte trebuie să fie organizate; adică, ele trebuie să aibă elemente în comun. Dar dacă toate elementele sînt în comun, atunci nu mai există narațiune
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
înțelegere”, ar putea veni replica! Așa cum fonologul dă la o parte în mod deliberat toate variațiile fonetice care nu sînt purtătoare de înțeles în procesul său de sistematizare a unităților sonore fundamentale și distincte ale unei limbi, la fel și structuralistul povestirilor va susține că identifică unitățile fundamentale de mini-limbaj ale narațiunii (aici, limbajul basmelor rusești), în acest mod identificînd condițiile esențiale de producere a înțelesurilor unei povestiri. Cît de solidă e această analogie? Exemplul fenomenului capătă prestigiu prin aceea că
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nivel, cititorii trebuie să vadă plecarea Evelinei de acasă (la care, poate, se gîndește Evelina) ca fiind semnificativă din punct de vedere sentimental și cultural (cu, poate, o anumită rezonanță pentru Joyce și cititorii lui Joyce). Propp îi precede pe structuraliști în unele proceduri ale analizei, subliniate mai sus, dar rămîne foarte intuitiv în motivația unor similitudini sau diferențe. Este intuitiv, de exemplu, cînd afirmă că diverse personaje din povestiri diferite sînt creații diferite ale aceluiași rol abstract (nu a folosit
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
aplicare a codurilor la analiza unei povestiri balzaciene, Sarrasine (vezi Fowler, 1981 pentru comentarii). Chatman (1969) este un recenzent favorabil al primelor lucrări de Barthes și Todorov, dar și o sursă de sugestii naratologice cînd e vorba de povestirea Evelina; Structuralist Poetics (1975 a) de Culler conține o critică lucidă a teoriilor structuraliste despre intrigă. Fowler (ed) (1975) include mai multe lucrări valoroase, între ele pe acelea semnate de Chatman și Culler. Prince (1982; 1991) se instituie într-un ghid autoritar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
au scris romanele în răspăr la cultul individului și la orice supraevaluare a unor trăiri și reacții presupus uniforme. În această proză experimentală se afirma, dimpotrivă, similitudinea de trăire și comportament mai degrabă decît diferența. În aceeași ordine de idei, structuraliștii preferau să trateze personajul "ca mit”, cum succint se exprimă Culler (Culler, 1975a: 230). Personajul implică o iluzie la care cititorul este un complice creator. Din cuvinte construim o persoană. O diversitate de descrieri a unui individ anume, dimpreună cu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dimensiunea non-referențială și nonmimetică în arta narativă. În cuvintele memorabile ale lui Weinsheimer (1979:187): Emma Woodhouse nu-i femeie și nici nu trebuie descrisă ca fiind femeie. Există diferențe reale de prezumții esențiale care separă psihologul caracterului de analistul structuralist al actantului. Dar, o dată ce am recunoscut aceste puncte de vedere contradictorii, e adesea suficient de spus că ele adoptă criterii cu totul diferite pentru lectura narațiunii și pentru identificarea marii narațiuni. O perspectivă duală poate face loc amîndurora: În text
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
activitatea acesteia justifică deplin orice demers exegetic. Nu din alte rațiuni ci tocmai din sentimentul prețuirii lucide făță de o personalitate marcantă a generației amintite sa născut cartea de față. Efortul nostru hermeneutic nu este nici arhetipal, nici tematist, nici structuralist, nici psihanalitic, nici abisal. S-a edificat aproape impresionistic, din iubire pentru un senior al spiritului, întemeindu-se până la urmă pe o feerie a frumoaselor citate... 5 COORDONATE PRELIMINARE În monografia consacrată lui Titu Maiorescu (la origine teză de doctorată
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]