252 matches
-
oficiale au fost catalogate drept "învechite". Nu trebuie totuși să uităm că, dacă politica evoluează, politicul nu are vîrstă. Nici un ansamblu de relații nu este auto-referențial, fiindcă în acest caz nu mai e un ansamblu: structura logică a incompletudinii care subîntinde faptul religios nu depinde de timpul pe care-l construiește, și nici de timpul care trece. Inevitabila exterioritate a principiului fondator față de întregul pe care îl construiește (sau, dacă preferați, neapartenența la ansamblu a elementului care îl constituie ca ansamblu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cei care au facilitat trecerea ideii din '89 către Comună). Practica abstracțiunii este abc-ul uceniciei militante. Pentru început, fiindcă noțiunile de proletariat și de burghezie, ca și cele de forță de muncă, plusvaloare, raporturi de producție etc., care le subîntind în varianta marxistă, nu au realitate sensibilă: ele nu se văd și nu se aud, și de asta nu putem spune niciodată că "am pus mîna pe ele". Apoi fiindcă, proiect sau mit, Revoluția ca datorie este imediatul negat, înlăturat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
propriei identități, care consacră o viziune din interior asupra propriului "sine" și, pe de altă parte, un discurs despre "sinele" comunității văzut însă prin ochii unei alterități plasate înafara comunității respective. Cele două logici, a sineității și a alterității, se subîntind peste lista eroilor exemplari ai comunității, consacrând tensiunea dintre două paradigme implicate, una a așa-numitului "autohtonism", iar cealaltă a așa-numitului "cosmopolitism""), mentalul românesc ("o axă structurantă a mentalului românesc, formată din Eminescu și I. L. Caragiale, primul fiind elocvent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
motivații ce țin de productivitatea muncitorilor, de legarea angajaților de locul de muncă sau deimaginea Întreprinderii transmisă și prin intermediul salariaților săi, rezultatele pe care apariția acestor cartiere de locuințe le-a avut rezolvă, chiar dacă parțial și punctual, o problemă care subîntinde o dimensiune socială. Indiferent de motivațiile pe care aceste Întreprinderi le-au avut, construind locuințe pentru angajații lor, ele au asigurat un cămin decent pentru o populație care, altfel, nu și-ar fi putut permite acest lux. Programele care pornesc
Polarităţile arhitecturi by Irina Calotă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92845]
-
tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de Însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală Întrucâtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea, juridică și morală, de „a greși”, „a păcătui”. Substantivul hamartia, „păcat”, „greșeală” apare de șaizeci de ori la Pavel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
acces la lumea, la universul goethean de hârtie, am aderat spontan și definitiv la acel vers celebru: Das ewig weibliche zieht mich an! - eternul feminin mă atrage, mă pasionează ca și la numeroasele și extrem de variate texte pe care le subîntinde. Apoi, devenind de bine-de rău un adult, a trebuit să accept și cealaltă „poartă de a intra În existență”, În „existența psihică”, mai ales, cea a Probabilului. Dar această „etapă”, ca să-i zic așa, nu m-a „dominat” niciodată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
respirația sa ciclul naturii, rămas intact, de acolo, din vechime!Ă Da, mai ales cei minori irup În existența noastră, cum ar fi Eros sau Prezentul pentru care Grecii nu aveau o reprezentare, un chip, dar care, sunt convins, le subîntindeau și lor, zeilor, existența, viul și creația continuă; sau jocurile continue, nu rareori crude, cum sunt jocurile copiilor, care uneori, „imitând” existența, o Întrec! Sau „cel mare”, cel venit târziu la „masa lor”, Dionysos, care se pare ne-a Împânzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
comediile lui Caragiale. În centru stă dezbaterea „asupra structurii axiologice a spiritului românesc” subliniază Negoițescu în scrisoarea din 13 august 1947. Negoițescu socotește comediile lui I.L.Caragiale plasate în afara Binelui sau a Răului, în spațiul amoralității, iar lumea lui Caragiale subîntinde lumea românească și, în principiu, lumea vechiului regat. Văzută doar din afară, lumea lui Caragiale apare imorală, altfel niciunul dintre personajele sale, consideră Negoi- țescu, nu trăiește cu conștiința răului, a imoralității, ci doar cu cea a socialului. Preluând o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
32‰, în vreme ce zona de centru, centru-vest (Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu) înregistrează un indice negativ al sporului natural de -1,39‰ (pragul cel mai de jos al sporului negativ). Prin urmare, România centurii nord-vestice, vestice și de centru-sud este subîntinsă de o zonă rurală cu un spor negativ de prag maxim. Centrul sporului negativ de prag coborât cuprinde zonele de centru și centru-vest. Practic, harta României este încadrată de cele două centuri demografice opuse (vestul, cu indice negativ al sporului
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
mondial este privit lucid, fără complexe provinciale, după cum se deplânge, fără tremolo inutil, neșansa de a face film în România. Peste tot, cultura autoarei, dar și un (explicabil) orgoliu de a ști, de a avea păreri întemeiate despre faptul cinematografic, subîntind aprecierile cele mai radicale. Aș fi vrut să pot da mai multe citate din această carte admirabilă (completată la sfârșit cu câteva articole ale cineastei apărute în revista Cinema între 1972 și 1987 , cu câteva cronici purtând semnături dintre cele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
probabil, unor comentatori din străinătate, chiar și multor români, li se pare absurdă, dacă nu un semn „de întârziere civică a poporului român!” - este perfect explicabilă din acest punct de vedere, al acestei „realități” a „răscolirii straturilor populației”, care a subîntins, vreo două decenii, societatea noastră și ale cărei urme, uneori violente, ca niște cicatrice purulente și sângerânde, se fac simțite la un deceniu după căderea ceaușismului. Mineriadele sunt doar exemplul flagrant și grosolan al acestei „psihologii de mase”; aproape în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cântece.“ Înțeleg că muzica lui Bogardo e o „plăcere vinovată“. Mi se pare scandalos. Nu pricep hazul acestei hârjoneli de doi bani și mă înfurii că pierd atâta timp ca să mă explic și să mă sustrag. Întâmplarea de mai sus subîntinde două întrebări: 1. Ce a ajuns să însemne, la noi, „divertismentul“? O mică bălăcăreală cu gâdilici, o zgândărire a „flagrantului“, un moft echivoc, din care cineva să iasă nițel șifonat, nițel micșorat, nițel impur. Așa, ca să mai râdem! 2. Ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Revenind la relația real-sublimare artistică, se poate spune că poetul viețuiește într-o dublă simbioză cu realul și cu reprezentările acestuia. Iar dacă cele de pe urmă rivalizează cu realitatea 194, devenind ele însele o nouă realitate, (una a semnelor ce subîntind un sens/o multitudine de sensuri), atunci avem a face cu o operă de artă (poetică, plastică, muzicală etc.). Important este faptul că aproape tot ceea ce s-a întâmplat și a existat în universul real al vârstei dintâi a creatorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
flori 196. În deplină concordanță cu originea reală a lacului care este izvorul, în planul strict al realului, lacul-"minune" din vârful dealului împădurit al Ipoteștilor este "hrănit" de patru izvoare, care-i întrețin și viața și vraja. Cuvântul izvor subîntinde semantica plenară a originii, inclusiv în plan ontologic: Astfel părinții din părinți/ Un suflet îmi meniră/ Un viu isvor de suferinți/ Ce nu mai conteniră 197. Sau: Viața mea curge uitând izvorul 198. Dinamismul vital al izvorului este vădit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întâi. Voi urmări, apoi, cum apare antinomicul în alte zone ale sistemului filosofic blagian. Mă voi referi în primul rând la aplicația metodei antinomiei transfigurate în construcția cosmologiei blagiene a "diferențialelor divine". În al doilea rând, voi urmări antinomiile care subîntind teoria "cunoașterii luciferice" și metafizica "censurii transcendente". Mă voi referi apoi la natura antinomică a ideii de "stil", iar în final voi analiza structura antinomică a ideii de "metaforă", care are în filosofia lui Blaga o dimensiune foarte amplă. Chiar dacă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
D, proces care va da naștere la soluționarea lor în E; și așa mai departe"362. Pe această idee a prezenței necesare și universale a contradicției și pe cea a ideii de sinteză, Hegel construiește o viziune dialectică mai amplă, subîntinsă de un idealism obiectiv 363. În această viziune, toată cunoașterea este privită drept manifestarea Ideii pure, a priori, lipsită de intuiția sensibilă. Printr-o mișcare proprie, Ideea produce evolutiv și necesar Natura pentru a se regăsi pe sine ca Idee
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
datele macroscopice ale experienței și țesând un fel de pânză diafană omogenă și continuă (prin intermediul infinitului matematic), țâșnește de pretutindeni un discontinuu de dualități antinomice și un antagonism contradictoriu, atât structural, cât și funcțional"462. Existența lumii pare să fie subîntinsă de un gen de ordine a contradictoriului, în totală opoziție cu modelul metafizic substanțialist 463. Cel mai puternic a alimentat această reprezentare a organizării contradictorii a realului experiența microfizică. Legat de aceasta, faptul care i-a dat probabil cel mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
substanțializarea, reificarea și izolarea obiectului, claritatea și distincția, reducția adevărului științific la adevărul matematic și logic) derivă din ideea excluderii sau respingerii din științificitate a tuturor ingredientelor complexității realului: subiectul, existența, dezordinea, aleatorul, calitățile, solidaritățile etc.840. Toate acestea sunt subîntinse de logica clasică de tip aristotelician, care legitimează și dă imaginea rațională a științei clasice. În felul acesta, conchide Morin, "toate principiile și constituienții științei clasice hrănesc și fortifică o viziune asupra lumii de ordine, de unitate, de simplicitate, constituind
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
io am stat și mi-am făcut temele, știi, la care el a percutat imediat... (IVRLA: 62). Formula drept care (mai ales în varianta pleonastică drept pentru care) este specifică stilului administrativ, dar poate apărea și în alte registre: Firește, asta subîntinde subtil și precis sensul că dl. președinte înțelege tot. Drept care, Occidentul ascultă cuvântul său înțelept ("Adevărul", august 2002) La licitație am primit 3 oferte, dintre care una a întârziat, drept pentru care nu am mai trecut la deschiderea ei (www
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
exilăm, dintr-un reflex al suficienței epistemice sau al carenței imaginative, într-un limb al fenomenologiei, într-un spațiu al intervalului dintre real și ireal? Volumul meu pornește de la premisa, desigur, vulnerabilă, subiectivă, intens personalizată, că toate aceste afecte, care subîntind ideea generală de frică și sunt imbricate cu finețe în substanța estetică a unei opere, seduc în complexul proces de receptare. Corelativ, sunt de părere că starea de anxietate rafinată a lectorului este nutrită mai ales de teama în sine
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
întâmplă cu pompos intitulata The Philosophy of Horror or Paradoxes of the Heart, al cărei autor, Nöel Carroll, nu sesizează, atunci când discută despre "paradoxul groazei", că are în vedere teroarea à la Ann Radcliffe sau că noțiunea sa de "art-horror" subîntinde estetica terifiantului gotic și post-gotic). În limbile romanice și în engleză (care, ca rezultat al invaziei normande din secolul al XI-lea, a fost romanizată considerabil), s-a păstrat dubletul latin terror/horror. Ultimul termen a fost substituit, în română
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
analizate de mine însă este suficient să menționez aici numele cel mai reprezentativ: E.T.A. Hoffmann 27. Celebrele sale Fantasiestücke in Callots Manier (4 vol., 1814-15) îl impun rapid ca pe unul dintre cei mai prolifici autori de proză fantastică subîntinsă de fină ironie romantică și-i împing celebritatea la nivelul întregului continent european. Unele dintre cele mai tulburătoare episoade apar în romanul Die Elixier des Teufels (1815-16), construit în jurul motivului dublului (termenul german, Doppelgänger, a fost inventat de mai vârstnicul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
universul schizofreniei acute. Victorienii par, în poezie și în proză deopotrivă, obsedați de tema dublului și de trezirea bestialului sau a ilicitului din ființa evoluată. Astfel, Christina Rosetti compune, în 1859, Goblin Market, insolit manifest al feminismului, parabolă sexuală ce subîntinde destinul a două surori, una cedând tentațiilor carnale, cealaltă rămânând apărătoare a castității. Cinci ani mai târziu, în 1864, Robert Browning publică Caliban upon Setebos, subtilă satiră teologică, hipertext al shakespeareanei The Tempest, în care sălbaticul pur se definește prin
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
precedent, am discutat mai multe probleme conceptuale și am încercat, grație unui vademecum diacronic, să pun bazele unei abordări practice extinse, am ajuns, în acest punct, la însuși miezul întreprinderii mele exegetice: deimografia. Voi examina, în continuare, unsprezece opere care subîntind, expresiv și convingător în opinia mea, ideea subtilă de "teroare", fapt care va evidenția, sper, existența unui filon insolit în aventura epică a literaturii române. 2.1. Prefigurări Letopisețul Țării Moldovei de Miron Costin Deși, după cum am arătat deja, teroarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ascunse neglijent în ganga puțin ofertantă a evocării istorice. Cele câteva oaze de teroare scripturală descrise și analizate demonstrează vocația de scriitor a cronicarului și anticipează dezvoltarea epică a literaturii române. 2.2. Teroarea naturală Din perspectiva naratorului, proza care subîntinde această categorie estetică de nișă este, surprinzător sau nu, relativ puțin frecventată atât în literatura română, cât și în cea universală. Motivul rezidă, probabil, în dificultatea de a întreține o atmosferă terifiantă în spațiile trasate de geometria castratoare a verosimilului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]