254 matches
-
paranteze, a unei traversări nedefinite a limburilor, tunelelor cărora nu li se vede capătul; or, oamenii ar trebui să reînvețe gustul viitorului, cum spunea Toqueville" (F. Thom, 1996:192). O. Manaev (apud K. Jakubowicz, 1996:39) estimează că principiul care subîntinde trecerea de la societatea comunistă la cea democratică este înlocuirea unității cu diversitatea (opiniilor, partidelor, mass-media etc.). Emanciparea mass-media de sub tutela Statului-partid și transformarea sa în element esențial al democrației presupune o autonomizare multiplă: * în plan politic prin separarea puterilor în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
marilor referențiale ale culturii române și universale. Ca ecrane pe care se proiectează angoasele colective, aceste mituri reprezintă modalități de reacție la tensiunile sociale. Mitul salvatorului (de la Ion Iliescu la Emil Constantinescu sau regele Mihai), al unității naționale sau conspirației subîntind imaginarul colectiv, campaniile electorale, ca și discursul politic mediatizat (atît cel direct de autoprezentare, cît și cel de analiză, metaomunicarea politică). * exprimat într-o omogenizantă orwelliană "langue de bois" * exprimat într-un discurs partizan, patetic, hipersubiectivizat * orientat spre "educarea maselor
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
produs de mesaj asupra destinatarului); *poetică (centrată asupra mesajului în imanența sa); *fatică (vizînd stabilirea sau menținerea comunicării); *referențială (de denumire, prezentare a lumii reale sau a unor lumi posibile ficționale); *metalingvistică (de explicitare a elementelor și regulilor codului care subîntinde mesajul). GRAMATICĂ (a povestirii) Printr-un paralelism între semiotica literară și lingvistică se utilizează termenul gramatică pentru a denumi legile generale ale narațiunii (cf. Todorov, Greimas et alii). HERMENEUTICĂ 1. în filosofie, disciplină care are ca obiect interpretarea simbolurilor; 2
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
doua jumătate a secolului al XX-lea substitutul "operei literare" redusă la "urmă" (expresie) a unei scriituri. Semioticienii în general (Lotman, Barthes) și textualiștii în particular (Kristeva, Solles, Baudry) accentează "literalitate" și "jocul" textului și intertextului . TIP Categorie abstractă ce subîntinde multitinea actualizărilor discursive (de pildă conjuncția coordonatoare "și" actualizată de n ori într-o pagină de text). Opoziția tip/ocurență apare la Peirce sub forma type/token, iar la Pike etic/emic. Tabla de materii Cuvînt înainte.................................................................................. 7 PARTEA ÎNTII
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
32‰, în vreme ce zona de centru, centru-vest (Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu) înregistrează un indice negativ al sporului natural de -1,39‰ (pragul cel mai de jos al sporului negativ). Prin urmare, România centurii nord-vestice, vestice și de centru-sud este subîntinsă de o zonă rurală cu un spor negativ de prag maxim. Centrul sporului negativ de prag coborât cuprinde zonele de centru și centru-vest. Practic, harta României este încadrată de cele două centuri demografice opuse (vestul, cu indice negativ al sporului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
fel sau în orice alt fel. Enunțurile în Economie se asigură de consistență în mod diferit decât în fizică. Economia stăruie mai mult (și uneori rămâne doar) în sfera certitudinilor subiective și nu poate face acest lucru decât în contexte subîntinse de fapte pe care le numim așteptări (și raționale și emoționale) și de consecințe probabile ale intențiilor acționale. Asta nu înseamnă că Economia nu este interesată de adevăr, în sensul coincidenței dintre idee și fapte, dar este conștientă (chiar în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de fizicieni s-ar ajunge la automatismul prezicerii a ceea ce se știe că urmează să se întâmple în manieră deterministă (la fel ca și datarea precisă de-a lungul anului a orelor când răsare și apune soarele) a intersubiectivității care subîntinde contextele sociale, pe orice latitudine și longitudine a adevărului care se autoconfirmă. Ar fi și prea mult și prea degeaba această realizare dacă nu ar fi periculoasă prin reducerea la absurd (sau inducerea absurdului ca stare normală) pe care o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
spontane, ce funcționează într-un context (definit ca stare a unui alt sistem, de natură antropică, înscris și acesta într-un sistem fără cauză primă și cauză finală, care este al naturii) ce nu-și contrazice esența tocmai pentru că aceasta subîntinde intersubiectivitatea. Consecințele intersubiectivității nu sunt predictibile în sens fizic. Ordinea sistemului, ca măsură a conversiilor energetice (a proceselor tranzacționare, de transfer energetic primar, dar și de valori finale), este de natură spontană în sens că nu ajunge prin integrare în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și nu cercuri, ca linii de influență care se închid printr-o mișcare cu rază constantă raportată la un centru. Imaginea cercului sugerează aici nu dependența liniară omogenă a influențelor, ci, mai degrabă, fenomenele de suprafață, vizibile, ale intersubiectivității care subîntinde conținutul sistemului economic, poate prioritățile posibil de urmat în înțelegerea complexității, fără însă să constituie un suport al regularității pe seama căruia să fie certificată predicția. Sensul explicit al informației sugerate de teoria cercurilor virtuoase și vicioase este cel de rețetă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
gândire emoțională. Contradicția care strică puritatea Iluminismului rezidă în faptul că rațional omul ar trebui să nu aibă limite în timp ce emoțional este extrem de constrâns. Mai mult, încercarea iluminismului rațional de a vedea Rațiunea ca stare de fapt a ordinii naturale subîntinde un paradox fatal pentru consistență: ca parte a realului, omul nu ar trebui să aibă limite cognitive în timp ce ca parte care gândește realul omul este teribil de limitat, de la modalitățile de exprimare, până la modelele explicative. Cu alte cuvinte, spus simplu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
metaforă atotcuprinzătoare nu doar prin sugestie ca declic al cunoașterii, ci și prin recentrarea construcției mentale a lumii în jurul factorului antropic care generează, depozitează sau distruge cunoașterea, care cuprinde realul prin acțiunea conștientă în rețeaua sa de propensiuni contradictorii, ce subîntind discernământul cu instinctul de conservare. Este lumea naturală a pierderilor și câștigurilor, a învinșilor și învingătorilor, a agoniei și extazului, a vieții și a morții, în cicluri mereu reluate. Metafora sistemului este una dezvrăjită de limitările parcimoniei care fixaseră înțelegerea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
raionali), la care se adaugă personalul administrativ (45 de angajați), iar Uniunea Scriitorilor obține aprobarea să organizeze 169 de posturi pentru instituția propriu-zisă, 59 pentru „școala de literatură” și 51 pentru Fondul Literar 25. Creșterile progresive și concurente de personal subîntind logica productivă și autoreproductivă vizibilă la nivel de politică financiară și școlară: stipendiile bogate acordate literaturii și instituțiile create În ideea „fabricării” unor autori 26 rezonează cu școlile și cursurile organizate pentru pregătirea profesională a cadrelor „Îndrumătoare”27. Pedagogia corecțională
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pp. 34, 62). Întreg tripticul autoreferențial analizat de Lăcrămioara Petrescu în romanul camilpetrescian (2000,118 și urm.) se deschide și în proza eminesciană: începutul romanului Geniu pustiu prezintă trimiteri intertextuale explicite autoreferențialitate generică opțiune care circumscrie implicit genul epic și subîntinde explicit specia romanescă: "Dumas zice că romanul a esistat totdeuna. Se poate. El e metafora vieței" (Eminescu: 2011, II, 95). La aniversară începe cu același tip de discurs autoreferențial-generic: "Ea se numea Cleopatra, iar el Caesar Octavian August. Adică ea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
povestea se asociază esenței de adevăr a vieții; despre aceeași narațiune cu valoare mitică, pe care o asociem definiției formulate de Mircea Eliade pentru mit, Eminescu îi scrie Harietei Eminovici. Povestea se asociază jocului și desenează o constelație intratextuală care subîntinde un stadiu inițiatic: povestea și jocul reprezintă prima evadare a copilului din realitate, urmate de vis54. (H1a) Ca să petreacă, inventară un joc de cărți. Regii, reginele și fanții de pe cărți erau toți chipuri copiate din basmele ce și le spuneau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
propriilor topologii și geografii, ai unui anume climat și ale unei anumite societăți. Inventați pentru a fi parte dintr-o lume, inventăm la rândul nostru lumi proliferante și schimbătoare, în care numai unele arhetipuri și scheme funcționale, reflexe și gesturi subîntind mișcătoarele ansambluri. Chestiunea, cât se poate de serioasă, a fost, deocamdată, prea puțin studiată, deși ar merita întreaga atenție. Când pornim dimineața pe strada bătută de pașii noștri zi după zi suntem cu adevărat, consecvent și irevocabil, pe strada aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
viitorului (post) anterior (modo)"155, Lyotard oferă trei "note" despre sensurile lui "post-", care ridică și anumite probleme în legătură cu termenul de postmodernism. Prima interpretare se desfășoară în cadrul discursului arhitecturii, unde ruptura de modernism se recunoaște și în abandonarea ideii care subîntindea proiectul arhitectural modern, și anume împlinirea progresivă a emancipării complete, atât la nivel social, cât și individual. Această situație se recunoaște în stilul arhitecturii postmoderne, care recurge des la bricolaj, la "citări" din epoci sau stiluri anterioare. Aici "post-" introduce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismul concepe modernismul sub forma unui car alegoric care se autodenunță prin reliefarea structurilor sale idealizate și presupune ideea de purificare și renaștere. Carnavalescul culturii postmoderne îmbrățișează deci fragmentarea, indeterminarea, polifonia, jocurile de limbaj și de interpretare, care par să subîntindă ideea reevaluării trecutului și a "primenirii" sale de toate exagerările sau falsele poziționări și idealuri. 9. Performanța, participarea. Aceste două concepte surprind procesualitatea fenomenului postmodern, relația sa cu temporalitatea și cu publicul. Textul postmodern nu este conceput ca fiind terminat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
simt acest lucru: pentru ei, căutarea unui non-stil sau a unui stil oral, a unui grad zero sau a unui grad vorbit al scriiturii înseamnă, de fapt, anticiparea unei stări perfect omogene a societății"279. Se observă aici premisa ce subîntinde acest raționament, premisă tradițională conform căreia limbajul oral este originea limbajului scris. Dar presupoziția va fi răsturnată de însuși Barthes în lucrările sale ulterioare; astfel, în Variațiuni pe tema scriiturii, în legătură cu dihotomiile oral/scris, limbă scrisă/limbă vorbită, ni se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
excesului, caracteristică darului, de exemplu, este una care s-a constituit într-o adevărată strategie discursivă și în textele care vor urma acestor stadii inițiale. În această direcție, Mike Gane decriptează o tensiune între simbolic și semiotic, tensiune care ar subîntinde întreaga organizare teoretică baudrillardiană, ce se verifică și pentru textura lucrărilor sale mai târzii. Astfel, "matricea de bază a teoriei este articulată pe opoziția dintre culturile simbolice și cele semiotice (sau de simulare). Într-adevăr, scrierile târzii continuă și adâncesc
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
propriul text. Deși și pe parcursul acestei lucrări au fost subliniate procedeele retorice și discursive utilizate de către Baudrillard, pentru această secvență a demersului se impune o rapidă trecere în revistă a câtorva dintre cele mai reprezentative sau utilizate strategii care îi subîntind scriitura și o fac în același timp postmodernă. În această direcție a analizei, interesul este acela de a observa în ce măsură abordările baudrillardiene au condus la o serie de performanțe discursive specifice. Cu alte cuvinte, există o serie de modificări discursive
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Theory and Culture, p. 88. 187 Ibidem, p. 33. 188 Mircea Cărtărescu amintește că "opoziția modern/postmodern este coerentă cu opozițiile epistemologie/ontologie (Brian McHale), autoritate/anarhie, utopie/ heterotopie (Vattimo), hermeneutică/erotică (Susan Sontag), în fine, cu celebrele opoziții care subîntind lumea lui Thomas Pynchon: negentropie/entropie și schizofrenie/paranoia" (Postmodernismul românesc, p. 89). 189 Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 89. 190 Situație subliniată de Derrida în (Ex)Poziții, trad. de Emilian Cioc, Editura Idea Design & Print, Cluj, 2001, p. 35
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
exilăm, dintr-un reflex al suficienței epistemice sau al carenței imaginative, într-un limb al fenomenologiei, într-un spațiu al intervalului dintre real și ireal? Volumul meu pornește de la premisa, desigur, vulnerabilă, subiectivă, intens personalizată, că toate aceste afecte, care subîntind ideea generală de frică și sunt imbricate cu finețe în substanța estetică a unei opere, seduc în complexul proces de receptare. Corelativ, sunt de părere că starea de anxietate rafinată a lectorului este nutrită mai ales de teama în sine
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
întâmplă cu pompos intitulata The Philosophy of Horror or Paradoxes of the Heart, al cărei autor, Nöel Carroll, nu sesizează, atunci când discută despre "paradoxul groazei", că are în vedere teroarea à la Ann Radcliffe sau că noțiunea sa de "art-horror" subîntinde estetica terifiantului gotic și post-gotic). În limbile romanice și în engleză (care, ca rezultat al invaziei normande din secolul al XI-lea, a fost romanizată considerabil), s-a păstrat dubletul latin terror/horror. Ultimul termen a fost substituit, în română
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
analizate de mine însă este suficient să menționez aici numele cel mai reprezentativ: E.T.A. Hoffmann 27. Celebrele sale Fantasiestücke in Callots Manier (4 vol., 1814-15) îl impun rapid ca pe unul dintre cei mai prolifici autori de proză fantastică subîntinsă de fină ironie romantică și-i împing celebritatea la nivelul întregului continent european. Unele dintre cele mai tulburătoare episoade apar în romanul Die Elixier des Teufels (1815-16), construit în jurul motivului dublului (termenul german, Doppelgänger, a fost inventat de mai vârstnicul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
universul schizofreniei acute. Victorienii par, în poezie și în proză deopotrivă, obsedați de tema dublului și de trezirea bestialului sau a ilicitului din ființa evoluată. Astfel, Christina Rosetti compune, în 1859, Goblin Market, insolit manifest al feminismului, parabolă sexuală ce subîntinde destinul a două surori, una cedând tentațiilor carnale, cealaltă rămânând apărătoare a castității. Cinci ani mai târziu, în 1864, Robert Browning publică Caliban upon Setebos, subtilă satiră teologică, hipertext al shakespeareanei The Tempest, în care sălbaticul pur se definește prin
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]