117 matches
-
decât niște trăsături disparate, niște ochi aruncând priviri furioase, o rochie din mătase mov, un guler clerical. O singură dată a fost tentat să-și Întrerupă solitudinea crescândă și șterse sticla cu degetele, la timp pentru a vedea o fată subțiratică, În balonzaid alb, dispărând În lungul coridorului, spre clasa a doua. O dată se deschise ușa și un bărbat mai În vârstă aruncă o privire Înăuntru. Avea o mustață căruntă, purta ochelari și o pălărie moale, ponosită. Myatt Îi spuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își freca c-o mână bărbia aspră, trăgând cu coada ochiului la fata În balonzaid alb, care se Întinsese pe banchetă, atingându-i cu picioarele cealaltă mână. Myatt se opri o clipă și-și aprinse o țigară. Îi plăcea figura subțiratică a fetei și fața ei, cu buzele rujate doar atât cât să facă acel chip banal ceva mai atrăgător. Nu era Însă Întru totul banală; trăsăturile ei mignone, capul, nasul și urechile Îi dădea un fel de fals rafinament, cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
faptul că pașaportul din buzunarul lui era englezesc, iar harta din geamantan - una nemțească. Cumpărase pașaportul Într-o mică papetărie de lângă British Museum, ținută de un polonez. Îi fusese Înmânat peste măsuța de ceai, În salonul din spate, și bărbatul subțiratic, cu pete pe față, al cărui nume deja Îl uitase, se scuzase pentru preț. „Cheltuielile e foarte grele“ se plânse el și, În timp ce-și ajuta clientul să-și pună haina, Întrebase mecanic și fără undă de interes: „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Pardoe, spuse ea și-și trase haina de blană În sus, peste urechi. Obrajii Îi luciră acolo unde-i atinsese zăpada și Myatt putu să deslușească prin blană curba trupului ei ascuns și să-l compare cu acela nud și subțiratic al lui Coral. Va trebui s-o iau și pe Coral, se gândi el. — N-ați văzut o fată Într-un balonzaid subțire, ceva mai scundă decât dumneavoastră? spuse el. — Oh, ba da! spuse Janet Pardoe. S-a dat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fost primii peste tot. Chestia e că acum a cam venit vremea noastră. — Nu Încă, se Înfipse mai bine pe picioare corsicanul, indicându-i ceasul care arăta 8 și 25. Mai avem cinci minute. — Băieți, vă rog, interveni cu voce subțiratică un ins slăbuț, cu fața smeadă, din grupul yankeilor, cu părul negru și cârlionțat curgând de sub borurile pălăriei ca dintr-o chiuvetă Înfundată. Nu trebuie să ne batem. We are the world..., Începu el să cânte. — Taci, copile! i-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o portiță cât pentru a lăsa să pătrundă o amintire. Nu știu de unde vine, nu știu cum s-a format, e ca atunci când pe fereastră intră neobservat un puf, iar el ani de zile scapă de aspirator, se agață cu brațele-i subțiratice de pereți, fuge În spatele țevilor de Încălzire ori după un picior de dulap, se bagă Între paginile unei cărți culcate, care a rămas cu coperta și primele foi ușor Îndepărtate, cuvintele scrise acolo părând a avea forța de-a le
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În tot acest răstimp își adusese lemne din pădure dar, în dreptul său, directoarea nota cu consecvență: „Muncă de lămurire pentru GAC”. Într-o dimineață m-am încrucișat prin burniță cu domnișoara Cornelia care era însoțită de un bărbat sprințar și subțiratic, cu figura șoltică. Domnișoara făcu prezentările: în sfîrșit îl cunoșteam pe Costică. Cu trăsături de maimuțică, bot ieșit și ochii înfundați, capabili de o expresie concentrată, la secretar nici o trăsătură nu era animată de inteligență. Toate păreau doar șăgalnice și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Un cercetaș trebuie să aibă la el mintea cu toate ale ei și ochii larg deschiși. Așa că pot să-ți descriu individul, chiar dacă a avut doar o apariție „fantomatică”, cum spui tu. ― Te ascult. ― Este un individ de Înălțime medie subțiratic și mersul cu capul plecat. Se vede dintr-o privire că este un slugarnic! Profesorul a recepționat aproape organic imaginea „fantomei” de pe ulița lui Petrică. Avea o asemănare izbitoare cu „omul” lui. Nu voia Însă să-l neliniștească pe „bătrânul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
miracolul privirii. Ar fi privit la nesfârșit lumea aceasta în care, deși lucrurile par lipsite de importanță, el deslușea tot felul de înțelesuri. Uneori era ziua oamenilor-păsări. Unii aduc, dacă te uiți cu atenție, a pasăre. Treceau prin fața lui cocostârci subțiratici și încovoiați, zăgani cu privirile piezișe, gâște legănându-și șoldurile, pelicani cu gușile zvâcnind, botgroși cu nasul turtit, acvile cu nasul coroiat și pinguini înșirându-se. Coltuc privea în sus la mulțimile astea, ca la niște stoluri profilate pe cer
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dădea și peste câte un loz deja desfăcut și încăpățânarea cu care peticul de hârtie îi răspundea la fel de două ori la rând îl scotea din sărite. Peticul era făcut bucățele, dar fiecare fărâmă continua să îngâne același răspuns, cu glas subțiratic. Sutele de voci firave, ca niște glasuri de copii, îl sfidau cu inocența lor cinică. Luă câteva bucățele și încercă să le lipească la loc, ca să împuțineze vocile. Nu se lăsară lipite, nu se potriveau, vocile lor chinuite se transformau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a visat rău, “trecând o apa neagra... Era cu fața încolo”. Vitoria nu măsoara vremea cu calendarul, ci cu semnele cerului. Ea înțelege semnele firii. Elementele naturii îndeplinesc o funcție simbolică. Mai ales vântul dă semne: “trecu susuind prin crengile subțiratice ale mestecenilor”. Vitoria este o sinteză de spiritualitate străveche românească, ea respectă neabătut datina moștenită din vechime, manifestată în viața cotidiană, sau la evenimente cruciale (nunti, botezuri, înmormantări). Toate acțiunile ei poartă pecetea ceremonialului, au un caracter solemn, sacru: Vitoria
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL TEXTUL LIRIC Testul nr. 39 Rezolvă cerințele, cu privire la textul de mai jos: În crini e beția cea rară: Sunt albi, delicați, subțiratici. - Potirele lor au fanatici - Argint din a soarelui pară. Deși, când atinși sunt de vară, Mor pâlcuri, sau mor singuratici, În crini e beția cea rară: Sunt albi, delicați, subțiratici. În moartele vremi, mă-mbătară, Când fragezi, și primăvărateci, În
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
jos: În crini e beția cea rară: Sunt albi, delicați, subțiratici. - Potirele lor au fanatici - Argint din a soarelui pară. Deși, când atinși sunt de vară, Mor pâlcuri, sau mor singuratici, În crini e beția cea rară: Sunt albi, delicați, subțiratici. În moartele vremi, mă-mbătară, Când fragezi, și primăvărateci, În ei mă sorbiră, extatici, Și pe aripi de rai mă purtară În crini e beția cea rară. (Alexandru Macedonski, Rondelul crinilor) 1.Transcrie doi termeni neologici. 2.Exemplifică, prin două
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
nu vrea să supere pe nimeni, uneori e contemplativ, cu un vag aer poetic, alteori e glumeț sau înfrățit cu natura. El reprezintă firescul, necontrafăcutul, în antiteză cu „ștablișmentul” artificial, constipat, agresiv, găunos. Faleze de nisip se deschide cu silueta subțiratică a băiatului Vasile care, după ce hrănește un câine vagabond, o curtează pe turcoaica Oana Pellea, își cumpără o gogoașă pe care o și mănâncă, se ocupă cu aruncatul de pietre plate în apa Mării Negre. El comite astfel prima faptă antisocială
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care visase strada pariziană unde locuia unchiul ei. De data aceasta nu mai era vorba de vis, ci de lacrimi. Era o carte franțuzească. Bătrâna cu broboadă neagră a intrat și nu a părut să se mire văzând tânăra aceea subțiratică sculându-se de pe lavița ei. Crengile uscate pe care le ducea sub braț lăsau să cadă pe dușumea dâre lungi de zăpadă. Chipul ei veșted semăna cu al oricărei țărănci bătrâne din ținutul siberian. Buzele, acoperite cu o rețea fină
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Paris imaginar, vântul mirosind a lavandă care năvălea într-un vagon, strigătul Cucușkăi în aerul călduț al serii, clipa îndepărtată a primei zăpezi pe care Charlotte o privea învolburându-se în noaptea aceea cumplită de război, precum și clipa prezentă - femeia subțiratică, cu un batic alb pe părul cărunt, o femeie care se plimbă distrat prin apa limpede a unui râu ce curge în mijlocul stepei nemărginite... Licăririle acelea îmi păreau totodată efemere și înzestrate cu un fel de veșnicie. Resimțeam o siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În clipa ei de grație, eternizate Însă În amintire. Dacă locul, cu lanurile sale de secară, cu șirul eminescian de plopi, cu umbrele berzelor neschimbate În rotirea anotimpurilor, pare același, vremurile sunt mereu altele: un „atunci” al bunicii Caliopi, tânără, subțiratică ce-și Înnobilează iubirea cu reflexul romantic al poeziei epocii, Heliade și Lamartine, și un „acuma” al noului cuplu constituit În timpul modern al „trenurilor" și al distanței lucide, tandru-ironice, tutelate de versurile simboliste ale lui Francis Jammes și Horia Furtună
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]