113 matches
-
fi dat crezare. Și acum nu-mi mai pot aminti secvența exactă a evenimentelor din anii aceia preistorici. Faptul că nu ne putem aduce aminte de asemenea lucruri, că memoria noastră, care se confundă, de fapt, cu noi înșine, e subțiratică, limitată și supusă greșelilor, constituie încă una din trăsăturile foarte importante care ne sunt caracteristice, asemenea tendinței de a ne concentra asupra propriului eu, asemenea rațiunii noastre. Într-adevăr, îngustimea memoriei este esența reală a celorlalte două însușiri. Oricare ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
În clipa ei de grație, eternizate Însă În amintire. Dacă locul, cu lanurile sale de secară, cu șirul eminescian de plopi, cu umbrele berzelor neschimbate În rotirea anotimpurilor, pare același, vremurile sunt mereu altele: un „atunci” al bunicii Caliopi, tânără, subțiratică ce-și Înnobilează iubirea cu reflexul romantic al poeziei epocii, Heliade și Lamartine, și un „acuma” al noului cuplu constituit În timpul modern al „trenurilor" și al distanței lucide, tandru-ironice, tutelate de versurile simboliste ale lui Francis Jammes și Horia Furtună
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pe care le-a comandat în ultima vreme, și în tregii sale armate, să pornească sau să stea pe loc, lucru care a făcut din el pacostea trupelor și a serviciilor. ABATELE DUBOIS Abatele Dubois, un om mărunțel și sfrijit, subțiratic, prefăcut, cu o perucă blondă, cu chip de dihor, cu o fizionomie plină de spirit, era ceea ce într-o franceză proastă, dar în acest caz potrivită, s-ar numi un mișel. În el se dădea o mare bătălie: care dintre
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dez gust și de oroare; avea obrajii supți și veștezi, buze albe, aerul bolnav, rău și scârnav, o paloare murdară, înfățișarea unui trup mucegăit, nu i se vedea nici urmă de cămașă, o veche redingotă neagră lipită de niște mădulare subțiratice și descărnate; părea să fi trăit până atunci într-o cloacă și că tocmai ieșise din ea; mi s-a spus că este Blanqui. Blanqui spune o vorbă despre Polonia; apoi, întorcând-o scurt către treburile de politică internă, cere
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
asemănarea ei cu un Stradivarius sprijinit insolit pe patru picioare și cu fantele dispuse antero-posterior - cea anterioară pentru a împrospăta răsuflarea întretăiată a reginei, iar cea posterioară pentru accesul propriu-zis al taurinului muzician la instrument. În momentul premergător recitalului, trupul subțiratic, cu nervi foarte încordați, al reginei se dispuse longitudinal înăuntru, într-un gest de prostrație dinaintea voinței lui Poseidon. Frapant e că, pe toată durata ordaliei, fața femeii rămase îngropată într-un veșmânt împăturit de-al lui Dedal, care-o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cotitură apărură două mogâldețe călărind pe asini scunzi. Ca și cum ar fi vrut să-i asigure pe ucigași că nu sunt cei așteptați, unul din ei Începu să cânte cu voce tremurată un Kyrie, Eleison. — Taci, Îi porunci celălalt. După vocea subțiratică și răgușită părea bătrân. Taci, frate, nu mai cânta noap tea În pădure. Vrei să stârnești duhurile necurate? Mai bine spune În gând un Ave Maria și nu te uita nici În dreapta, nici În stânga. Asta-i o oră primejdioasă. — Mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Bisericile creștine din regiune nu numai ca număr de credincioși în Israel, Palestina și Iordania, dar și ca vechime a implantării și ca bogăție în diverse bunuri. Theophilos al III-lea se exprimă într-o engleză aleasă. Este un bărbat subțiratic, curtenitor, subtil, cu spiritul ager, deschis. Se ridică de pe tronul său pentru a veni să ne întindă o mână micuță și ceremonioasă, dar cordială. Stând tăcuți pe scaunele lor gotice cu spătar înalt, asistenții săi par că somnolează eticheta o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Galilee radioasă și curățată de pietre, unde ploile abundă și colinele sunt mereu înverzite, și nu din Iudeea zgrunțuroasă, stâncoasă, cu ceva aspru și sălbatic în firea ei. Ceva neobișnuit: izolat la jumătatea colinei, în plin spațiul sacru evreiesc, silueta subțiratică a unui chiparos face notă discordantă printre morminte. O literă scrisă parcă de mâna unui Vergiliu pe o tabletă cuneiformă. Ca un solecism peisager. Lapsus sau semn discret cu ochiul către vecin, așa ca de la prietenul calcarului către purtătorii rozariului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ridică iar: Parcă pentru noi este dreptate? Boerul o găsește chiar când n-o are... Asta nu se poate, căci suntem țară cu orânduiri și legi... Bine, da' încă nu s-a sfârșit... Nu, zise deodată un moșneag cu glas subțiratic. Boerul zice că ne dă drumul, da' să plătim măcar 30 de bani prăjina. Am aflat și noi că dacă ne-nvoim, rămâne drumul arat, pentru că cu asta arătăm adică și noi, că el e stăpân. Și noi avem drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după ce mi-am născut copilul în Elveția, cu sofrologie, muzică, relaxare în apă și anestezie peridurală) că înjurăturile grosolane ale ginecologilor (obișnuiți să arunce dilatatoare metalice ca la un joc de darts în vaginele pacientelor neanesteziate) primeau replici și blesteme subțiratice din partea femeilor care nășteau/avortau/se chiuretau după complicații. Doar liniștea era incredibilă, în rarele momente când din „sala de tortură“ nu se auzea nimic: putea foarte bine să fie un avort penal (cu securistul alături), un chiuretaj aranjat pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a visat rău, “trecând o apa neagra... Era cu fața încolo”. Vitoria nu măsoara vremea cu calendarul, ci cu semnele cerului. Ea înțelege semnele firii. Elementele naturii îndeplinesc o funcție simbolică. Mai ales vântul dă semne: “trecu susuind prin crengile subțiratice ale mestecenilor”. Vitoria este o sinteză de spiritualitate străveche românească, ea respectă neabătut datina moștenită din vechime, manifestată în viața cotidiană, sau la evenimente cruciale (nunti, botezuri, înmormantări). Toate acțiunile ei poartă pecetea ceremonialului, au un caracter solemn, sacru: Vitoria
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
rotunjite. Un contrast deosebit îl dă gulerul cămășii, impecabil de alb pe fundalul întunecat. Anterior acestui autoportret, pictorul a mai făcut unul din profil, probabil în ultimul an al studenției, unde s-a înfățișat cu ochii visători și chip mai subțiratic. În anul 1909, artistul a făcut un autoportret în care desenează într-un bloc de schițe și are cămașa albă. Chipul este interiorizat și liniștit, amintind de picturile maeștrilor italieni prin modul în care a fost reliefat din umbre de
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
surprinsă cu precizie de „ochiul de estet” al lui Felix: „"fata părea să aibă vreo 18-19 ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri arată și mai copilaroasă între multele bucle și gulerul de dantelă. Însă în trupul subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie"”. Caracterizată indirect de mediu, aceasta iese în evidență prin contrast, într-o
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]