180 matches
-
acestui simț esențial încât și azi există pervertirea dreptului la proprietate nu doar la o anumită putere politică, dar și la simpli indivizi. Nicolae Manolescu vorbește de "o disidență artistică al cărei rol în dizolvarea comunismului nu merită a fi subapreciat". Este adevărat. Numai că acea disidență artistică a fost, din păcate, prea puțin coerentă și coalizată, încât gesturile individuale, sporadice, au fost mai degrabă ele dizolvate în magma comunistă. în același număr de revistă este și o foarte bună cronică
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
Blaga. într-o altă ordine, când un autor este agreat, precum Marin Preda, cărțile îi sunt înregistrate sub raportul succesului la public. Dacă literatura din timpul comunismului este adusă la justa ei valoare - adică la mai nimic -, cea interbelică este subapreciată, cel puțin în domeniul prozei, care îl și preocupă în special pe autor. Un martor al înfloririi literaturii interbelice nu va accepta punctajul superior pe care-l acordă dl. Negrici momentului 1964, cu toată importanța acestuia în limitele unei literaturi
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
sub comunism, in-te-lectualitatea dispusă a-l sluji, suprimate fiind normele democratice, nu mai avea libertatea de opțiune, ci doar interese. Nu conta conștiința, ci doar efectul înregimentării, răsplata compromisului. După toate probabilitățile, Noica purta masca unui dramatic simulant. Să nu subapreciem sagacitatea acestui spirit speculativ de mari al-titudini, să nu ni-l închipuim opacizat în impactul cu realul epocal ostil. }inînd seama de substanțialele sale preocupări indigeniste, se cuvine a-l pune în legătură cu protocronismul lansat de Edgar Papu și cu policentrismul
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
Foletto, i-a dedicat lui Servien o teză de doctorat, la Universitatea din Torino. Abia în 1975 a apărut o versiune românească a unei părți din opera lui Servien: Estetica publicată la Paris, în 1953. Dicționarele îl ignoră sau îl subapreciază. Dar chiar așa, indirect, unele dintre ideile sale au triumfat. Desigur, față de multiplele ipostaze ale poeticului, apărute în ultimul secol, a devenit tot mai problematică posibilitatea de a-i găsi acestuia un statut general valabil, fiind vorba mai degrabă de
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
se repetă și în alte rânduri. Oricât de "selectiv", îndrumarul e cu totul aleatoriu. Lipsesc o mulțime de nume importante. Figurează Șerban Cioculescu și e de mirare că nu și E. Lovinescu, Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu ș.a. Nu vreau să subapreciez munca editorilor, care au meritul incontestabil de a fi recuperat o mare parte a jurnalului lui Petru Comarnescu, dar parcă era nevoie de mai mult profesionalism. Din păcate, nu avem totdeauna siguranța textului autentic, fiind ciuruit de atâtea feluri de
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
dovedit în stare să remarce o particularitate, vizibilă cu ochiul liber, extrem de rară în poezia lirică de factură tradițională și anume ghilimelele, adică, prezența a două voci. Nemulțumiți de ceea ce considerau o abordare simplistă, m-au reclamat decanului că le subapreciez inteligența. Câțiva mi-au spus după un timp, când ne-am reîntâlnit întâmplător, că lecția mea ar fi fost la locul ei în primul semestru de facultate. Aveau dreptate. Și eu aș fi planificat- o la începutul studiilor de literatură
Poți învăța să scrii literatură? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4558_a_5883]
-
care orice manifestare de egolatrie ori vanitate l-ar fi prejudiciat. Adevărul are o autoritate ce se răsfrînge asupra purtătorilor săi. Devotat memoriei lui Tudor Vianu căruia îi sare mereu în apărare, Gelu Ionescu pare înclinat, în schimb, a-l subaprecia excesiv pe G. Călinescu, resimțit, fie și doar subtextual, ca un soi de „rival” al autorului Esteticii: „Am recitit pe Pompiliu Constantinescu - pot spune că l-am... descoperit de fapt - și îl consider cu mult mai important decît criticul G.
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
medicamente pentru a slăbi asocierea dintre o amintire și un răspuns negativ. Cu toate acestea, detaliile legate de modul și motivul pentru care aceste medicamente funcționează nu au fost clarificate. Acum, noile rezultate par să scoată la iveală un pas subapreciat din acest proces. Pentru ca răspunsul emoțional legat de amintire să slăbească, ceva neașteptat trebuie să se întâmple în timp ce persoana în cauză își amintește evenimentul neplăcut. Această nepotrivire dintre ceea ce așteaptă persoana respectivă și ceea ce se întâmplă cu adevărat face ca
Cum putem scăpa de frica produsă de amintirile neplăcute by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64927_a_66252]
-
a cântărețului, a poetului... Consider că este pe deplin la locul său să spunem și „arta traducătorului”. Pentru că traducerea este o artă. Mai ales, traducerea literaturii artistice. Cu atât mai mult, traducerea poeziei. Nici pe departe nu aș dori să subapreciez traducerea prozei sau a dramaturgiei. Și ele sunt o artă. Dar traducerea poeziei se dovedește a fi lucrul cel mai dificil de care se poate lovi un traducător. Pentru că, pe când în proză, totuși, mai există posibilitatea de a transpune cuvintele
Ce înseamnă să traduci poezie by Ognean Stamboliev () [Corola-journal/Journalistic/4773_a_6098]
-
umil (în proză) și altul înalt ( în versuri), proza glisează perfect, după criterii interne, în versuri, și invers, amândouă reprezentând un registru stilistic unic ce folosește alternativ și perfect motivat două instrumente, amândouă egal de flexibile", remarcă subtil Sorin Mărculescu. Subapreciată în raport cu proza, poezia lui Cervantes, plăsmuită prin nobila exaltare a spiritului renascentist, are însă un farmec tainic ce ne este dezvăluit cu netăgăduită intuiție și rafinament de tălmăcitor, care îi definește esența: Mi s-a părut (poezia lui Cervantes) atrăgătoare
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
lui echivoc. Și, dacă tot îl numește Cititor Model, opunându-l Cititorului Empiric, preocupat, el, doar de ficțiune (eu l-aș fi considerat Cititor Model pe acesta din urmă!), e cazul să ne întrebăm încă o dată, dacă nu cumva Eco subapreciază riscurile confuziei pe care el însuși a denunțat-o. Mai mult, paradoxal, tocmai acela pe care Eco îl consideră Cititor Model este acela care riscă. El devine victima empatiei cu personajele și cu întâmplările fictive: plânge cu lacrimi adevărate sinuciderea
O întrebare pentru Umberto Eco by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4834_a_6159]
-
e un autor copios în grija savantă cu care face trimiteri docte. Și a treia însușire e cumințenia neașteptată a tonului general, Kierkegaard părînd mai puțin îndrăzneț atunci cînd scrie în nume propriu. Acestea sunt motivele pentru care cercetătorii au subapreciat predicile în comparație cu cărțile scrise sub pseudonim. Dar, estetic vorbind, textele au frumusețea alertă a stilului lui Kierkegaard, chiar dacă, sub unghiul conținutului, ele sunt eterice și diluate. E multă perorație ca scop în sine, cauza stînd în marele defect pe care
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, I.Negoițescu se plasează în acest fel pe poziția esteticului. Reproșurile pe care le adresa unor confrați pentru "dezangajarea" lor păgubitoare apar coroborate cu notele emoționante ale unei autocritici vizînd eroarea de-a fi "subapreciat politicul" și de-a nu-și fi dat seama că "o politică este și faptul de-a nu te manifesta politic, că abținerea de la politică este o politică". Cea mai onest orientată și mai amplu documentată scriere de pînă în
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
deosebită, ilustra familie de intelectuali a Ciorăneștilor, propunându-și ca, prin studierea ei, să aducă o contribuție „la înțelegerea rolului elitelor în edificarea vocației europene a poporului român”, cu alte cuvinte, să pledeze pentru meritocrație, acea structură socio-culturală, din păcate, subapreciată la noi, aproape considerată ostilă, încă de pe vremea comunismului. Și într-adevăr „Dinastia Ciorăneștilor” este una de elită, caz mai rar, ce stârnește interesul cercetătorului, curios de varii domenii ale activității umane. Cei doi autori au întreprins o largă investigație
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
vorba lui Rimbaud: Că vinovat e tot făcutul Și sfânt doar nunta, începutul. Sunt destui cei care consideră că gândirea primară și infestată ideologic a cenzorilor comuniști nu putea fi capabilă de sesizarea unor astfel de subtilități. Să nu-i subapreciem însă. Unii cenzori erau ei înșiși poeți. Alții traduseseră poezie modernă. Subconștientul le era doldora de conflicte, regrete și aspirații frustrate. Sunt convins că motivul opoziției lor față de mesajul conferențiarilor din toamna lui 1964 era mult mai adânc și mai
Oul dogmatic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4158_a_5483]
-
dar dintre care n-au lipsit capodoperele. Impactul social a fost, el, remarcabil. Putem afirma că, alături de disidența politică, atîta cîtă a fost la noi, a existat o disidență artistică al cărei rol în dizolvarea comunismului nu merită a fi subapreciat. Asta nu mai ține de subiectivitatea noastră, ține de istorie. E curios că tocmai criticii tineri, care pun preț pe pragmatism, pe "eficiența" atitudinilor intelectuale, nu interpretează corect rolul jucat de literatură în spulberarea mitologiei comuniste. E adevărat, desigur, că
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
nu doar proza lui Hoffmann și Poe, Chamisso și Novalis, Gogol și Pușkin (cărora le sînt dedicate capitolele speciale, intitulate Fantasticul emblematic. Hoffman; Edgar Allan Poe și fantasticul a-tipic; Între mirific și psihologie), dar și scrierile autorilor uitați sau subapreciați de istorici literari de astăzi - de la întemeietorii genului, Walpole, Radcliffe, Maturin sau Mary Shelley, la Brentano, Arnim și La Motte-Fouqué. Subcapitolul Istoria ca stare a sufletului ne oferă studiul convingător nu doar al scrierilor lui Walter Scott, Hugo și Manzoni
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
liniștit tabăra fortificată și pornise cu oamenii săi pe drumul de întoarcere, devenise limpede pentru toți că, deși pierderile suferite erau foarte grave, armata Marelui Rege încă reprezenta o putere pe care dușmanul ar fi făcut bine să nu o subaprecieze. Părăsirea taberei se produsese în ordine și în plină zi, sub privirile neputincioase ale romanilor, care văzuseră trecând șirurile de care cu o mare parte din pradă, fără să îndrăznească să miște un deget. Balamber se simțea însă, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gușat al lui Presto se Înclină, iar sprâncenele i se ridicară Într-o recunoaștere timidă a calităților sale vocale. ― Hai să-ți dau un mic sfat despre femei, Cal. Vocea. Vocea le excită foarte tare pe femei. Niciodată să nu subapreciezi vocea. Vocea lui Presto era Într-adevăr foarte sonoră, dimorfic masculină. Grăsimea de pe gât Îi sporea rezonanța, după cum Îmi explică el. ― Fosta mea soție, de exemplu. Când ne-am Întâlnit, puteam să-i spun orice și o lua razna. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
germane, Franța a apreciat la adevărata valoare impotența ei, preferând rușinea, În schimbul unui dezastru total, a unei inutile vărsări de sânge...!!” Tony Pavone insistă. „În legătură cu rușii...?” „Rușii...? - silabisi strâmbând din nas fermierul. Aici e o altă poveste...” „Oare Hitler a subapreciat imensitatea pustiului, a iernilor rusești...? Dacă se avea În vedere mărețele Înfrângeri a unor temerari comandanți de oști, se impunea să acționeze cu mai multă prudență. Dece n’a făcut’o...?!” „Ehei...oftă prelung fermierul - Dv. credeți, nu s’a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
societate nu poate trăi doar prin cunoaștere. Oamenii au nevoie de hrană, îmbrăcăminte, locuințe, mijloace de deplasare, tehnologii prin care să se producă aceste bunuri, servicii adăugate etc. Toate acestea exprimă rolul industriilor bazate pe cunoaștere care nu poate fi subapreciat. O înțelegere greșită și dăunătoare ar presupune subaprecierea producției materiale în societatea cunoașterii, generarea pericolului dezindustrializării. Economia condusă prin cunoaștere are la bază transferul cunoașterii din sfera creației sale spre cea a inovării economice în general, creându-se o nouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
proceselor liniare. Filosofia acestei viziuni s-a dovedit eronată, omițând procesul real al transferului cunoașterii pe baza acțiunii unor actori sociali diferiți, cu interese și mentalități deosebite (uneori contradictorii) care pot bloca procesele, schimba sensul transferului, omițându-se rolul guvernării, subapreciindu-se consecințele predominării IMM în structura instituțională (circa 99,7% dintre firmele din Uniunea Europeană sunt IMM - adică până la 250 de salariați) etc. A doua generație se baza pe viziunea sistemică care, de asemenea, nu este funcțională, procesele de determinare (specifice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
aveau nevoie de costume spațiale dovedea incapacitatea lor de a se adapta la medii radical diferite, ceea ce însemna că, din punct de vedere fizic, se aflau pe o treaptă joasă a evoluției. Totuși, n-ar fi fost înțelept să le subaprecieze realizările științifice. Aveau niște minți agere, capabile să creeze și să folosească mașinării puternice. Chiar acum aduseseră câteva aparate, desigur cu scopul de a-l examina și de a-i descoperi intențiile și resorturile intime. Nu, nu putea îngădui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
totuși avea o capacitate de a prevedea unele evenimente, chiar și atunci cînd se Întîmplă ceva la care se gîndiseră, ei tot sînt luați prin surprindere și nu au un răspuns pregătit, potrivit pentru situația respectivă. Din păcate, din cauză că se subapreciază În ce privește capacitatea lor de a putea prevedea, la această categorie de oameni, cu timpul se poate instala convingerea că ei nu prea pot face față situațiilor cu care se vor confrunta În viitor, pentru că sînt convinși că nu știu la
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
-i va conveni, el având despre sine o părere mult mai bună. În cazul În care va fi supraapreciat, va fi foarte mulțumit și va crede În continuare despre sine că este foarte bun. În cazul În care va fi subapreciat, va ajunge să creadă că este persecutat. Și așa poate ajunge un individ mai puțin valoros, sau chiar fără valoare, să creadă că merită cele mai Înalte onoruri și să se considere persecutat dacă nu le primește. Un alt caz
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]