552 matches
-
ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Singurătatea abisului Motto: „Neapărat există o locomotivă a spiritului” (Ion Scorobete - Anduranță) Născut la Meria (județul Hunedoara) - într-o zonă subcarpatică - Ion Scorobete s-a familiarizat cu peisajul mioritic (deal-vale) care, conform matricei stilistice blagiene, determină stilul unui autor. Dar și peisajul Greciei este asemănător cu al nostru, astfel încât poetul s-a simțit ca acasă pe țărmurile Mediteranei. Chiar marea, după
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
formează, împreuna cu materia interstelară, galaxia noastră, ca în acea noapte în care dragostea s-a desfășurat sub privirea albă si complice a Lunii și sub oblăduirea Luceafărului de seară și a celui de zi... Am ajuns în acea localitate subcarpatică pe la miezul zilei și ne-am cazat într-un motel plăcut, cu suficiente dotări care să ne satisfacă pretențiile, deloc exagerate, potrivit scopului excursiei noastre, care, de fapt, erau mai mult întâmplătoare. După ce ne-am odihnit puțin, am plecat să
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
Parângului, de când se știau, oamenii făceau rost la nevoie de coșuri împletite, albii, copăi de frământat aluaturi, funduri de mămăligă, lopeți de vânturat boabele ori vreun târn de măturat frunzele din bătătură, de la rudarii de sub munte. Aceștia, statorniciți pe meleagurile subcarpatice de sute și sute de ani, erau urmașii „pârâți” ai slavilor trecuți cu valul migrațiilor peste bătrânul Danubiu, grozavi meșteri în „scormonitul” măruntaielor muntelui după minereul de aramă ori fier. Timpul trecuse neiertător și urmașii rudarilor de cândva, rămași în
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
și existența unor importante grupuri etnice omogene: finlandezi și estonieni În nord, balto-slavi În Letonia și Lituania, germani În extremitatea septentrional... a golfului Vistula, polonezi În Polezia de Nord, belaruși În Polezia central... și meridional..., ucraineni În Volhynia și Ucraina subcarpatic..., români În Bucovina și Moldova... În interiorul acestor grupuri exist... minorit...ți ce joac... un rol important, uneori chiar dominant: polonezi În Lituania, Polezia și Volhynia, ucraineni În Moldova, evrei (ashkenazi) În ț...rile baltice, Volhynia, Rutenia și Moldova. Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
fie grupate provizoriu În sînul aceluiași vast stat. Astfel, În cursul veacului al XVIII-lea, țării ruși au reușit s... treac... sub autoritatea lor popoarele din aceast... parte a Europei, cu excepția celor din Galiția Oriental..., Bucovina de Nord și Ucraina Subcarpatic..., pe care nu le-au controlat niciodat... În mod direct. Așadar, prin anexarea Estoniei (R...zboiul din Nord, 1720-1721), Livoniei (1721), Kurlandei, Podoliei și Volhyniei (teritorii obținute dup... Împ...rțirile Poloniei), a Finlandei (cucerit... În 1809) și a Basarabiei (1812
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
la Moscova, pe 12 decembrie 1943, a unui tratat de cooperare Între Stalin și Beneš, șeful guvernului provizoriu cehoslovac. Cei doi oameni politici cad de acord că noului stat s...-i fie retrocedat... regiunea sudet..., iar acesta s... cedeze Ucraina subcarpatic... URSS-ului. Din punct de vedere politic, Beneš promite s... le ofere comuniștilor un loc generos În guvernul ce avea s... fie instalat dup... Eliberare. În concluzie, dup... 1943, cu acordul deplin al anglo-saxonilor, dornici s... atrag... și mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
pământuri bune pentru agricultură și locuri de pășune pentru animale. În contextul migrațiilor, a unei epoci de instabilitate, prezența și frecvența așezărilor infirmă vechea opinie a istoriografiei românești despre retragerea și traiul autohtonilor în zonele de deal și de munte (subcarpatice), în timpul migrațiilor, opinie contrazisă de realitatea istorică.14 În ceea ce privește viața economică și socială, în perioada cuprinsă între retragerea aureliană și instalarea slavilor pe teritoriul Daciei (275-602), baza activității populației autohtone o constituia agricultura și creșterea animalelor. Acestor ocupații se adăugau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
etapă a culturii respective, în care se definesc principalele structuri social-politice ce se vor materializa în a doua etapă, între secolele IX-XI. Habitatul Majoritatea locuințelor din spațiul (arealul) românesc sunt situate în zonele de câmpie și mai rar în zonele subcarpatice. Dintre cele 250 de localități cercetate, unele au fost studiate integral: Comana de Jos (jud. Brașov), Fundu Herții (jud. Botoșani), Izvoare-Bahna (jud. Neamț), Dodești (jud. Vaslui), Hansca-Chișinău. Au fost cercetate apoi peste 100 de necropole (cimitire) de inhumație, birituale și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pescuitul în lunca râurilor și în Dunăre. Multe așezări sunt și în câmpia Olteniei și Munteniei, unde codri întinși ofereau luminișuri încăpătoare. În acele vremuri de pericole și invazii străine, pădurile reprezentau un adăpost sigur țăranilor din obști. În zona subcarpatică din Oltenia și Muntenia, așezările erau mai rare, dar fiind locuri ferite (de primejdii) erau intens locuite. Aceeași era situația în Banat și Maramureș, în secolele VII-X, în câmpia Crișanei-Arad, Bihor, Satu Mare și, în secolele XI-XIII, în Podișul Transilvaniei, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unor concentrări masive de populație. Pe teritoriul locuit de români au fost identificate numeroase așezări omenești, peste 2000 de așezări și necropole (cimitire), răspândite pe întreaga suprafață a țării, sub formă de concentrări demografice, aflate la câmpie, podiș și regiunea subcarpatică. Așezările corespundeau unor uniuni teritoriale, având ca unitate de bază satul (obștea), unde se desfășura viața economică și se defineau deja structurile sociale și politice. Este vorba despre așezări rurale fortificate sau deschise, cetăți, complexe monastice, așezări urbane. Cele 2000
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dincolo de Olt, așezările descoperite erau răspândite pe o mare suprafață-întreg sudul regiunii-concentrările masive de populație, întâlnite în Moldova și Muntenia, dispar aici. Se constată totuși mici nuclee teritoriale în zona Corabia, Craiova, Calafat și Turnu Severin. Partea de nord (zona subcarpatică) a Munteniei și Olteniei era mai slab populată, așezările erau sporadice, dar și aici avem nuclee de sate (așezări), în zona Bucov, Rm. Vâlcea, Slon (Prahova), Buzău.4 În Banat, se detașează nuclee demografice importante, situate pe Dunăre, între Orșova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Caracal sau ținuturi ca Teleorman sau Bărăgan, deja amintite. Frecvența acestor nume în Moldova, între Prut și Siret, și în sudul Munteniei este o dovadă că, fiind populații de nomazi, de locuitori ai stepei, ei n-au pătruns în regiunea subcarpatică și muntoasă. În regiunile în care s-au așezat, ei locuiau împreună cu românii, în Codex Cumanicus, scris în Ungaria, apar cumani cu nume românești. După trecerea la viața sedentară, cumanii au intrat în rândul cnejilor, a fruntașilor din obști, avem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și prin munții de acolo, a învins acele popoare Ulagh", apoi pe un anume Mislav. "Kara-Ulaghii" erau "vlahii negri" ce locuiau în spațiul extra-carpatic, poate populația românească de la est de Carpați, iar teritoriile "Ulaghilor" (vlahilor) se aflau probabil în ținuturile subcarpatice ale Munteniei, eventual, în sudul Transilvaniei. Deși numele Mislav are o vădită rezonanță slavă, firească după secole de conviețuire cu ei, este posibil ca el să fie român de neam. În Annales Boiorum, aparținând cronicarului bavarez Aventin, se amintește despre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de năvăliri pustiitoare, autohtonii au știut să se protejeze, apoi să se adapteze practicilor vexatorii ale "varvarilor" asiatici. Așezările rurale predominau și aici, la sud de Carpați, ele se aflau mai ales pe malul râurilor și în văi. În regiunile subcarpatice (până la 800 m), populația era densă, concentrată, în special între 400-600 m. La câmpie, acoperită de păduri întinse (codrul Vlăsiei), localitățile se concentrau de-a lungul râurilor ce o străbăteau. Apoi, numeroase sate se aflau pe malul Dunării și în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Vâlcei, în triunghiul Curtea de Argeș-Câmpulung-Pitești, în zona Bucureștilor, apoi Slatina, Ploiești, Târgoviște, Buzău, Râmnicul Sărat, Turnu Severin, Craiova, Enisala, Păcuiul lui Soare. În secolul al XIV-lea, creșterea demografică se accentuează. După stingerea ultimei amenințări nomade (mongolii), potențialul uman subcarpatic s-a refăcut, perioada de liniște și stabilitate care a urmat după 1241 a dus la o sensibilă creștere demografică. Conform istoricilor, numărul satelor la sud de Carpați era, la începutul secolului al XIV-lea, de aproximativ 2000, în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în secolul precedent, concentrația de sate indică existența unei formațiuni politice la sud de Carpați. Spre mijlocul secolului al XIV-lea, numărul așezărilor a crescut la 2500. Satele românești din perioada aceasta sunt tipice pentru așezările de câmpie și regiunea subcarpatică din secolele anterioare. Așezările din Dobrogea, în secolele XIII-XIV, sunt construite atât în pământ (bordeie) cât și la suprafață, conform descoperirilor de la Păcuiul lui Soare, Enisala, Isaccea. Media gospodăriilor unui sat era de 15-20, iar populația Țării Românești (inclusiv Dobrogea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se situează în timpul domniei lui Lațcu (după 1370). În plus, împărțirea administrativă ulterioară a statului, în Țara de Sus și Țara de Jos, și constituirea a două vornicii sunt indicii ale supraviețuirii unor entități politice mai vechi. Astfel, cu excepția regiunilor subcarpatice, Țara de Jos se suprapunea, în mare parte, peste teritoriile ce s-au aflat sub controlul efectiv al mongolilor. Iar particularitatea instituțională a sudului Moldovei nu se datorează unor formațiuni prestatale autohtone, ci menținerii mai îndelungate a teritoriului său în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de copil, de moș. În funcție de context, se intonează la înmormântări și pomeniri, iar locul performării poate fi în casă, pe drum, la poarta cimitirului, la groapă etc. Acestea sunt b. propriu-zise. Pe lângă ele, însă, în zona sud-vestică a țării (Oltenia subcarpatică, Banat și Hunedoara), ritualul înmormântării cuprinde și unele cântece funerare, cum ar fi: Ziorile, Cântecul mare, Cântecul bradului, Cântecul de leruit ș.a., toate amintind străvechile obiceiuri și credințe care le-au dat naștere. Puternic ritualizate, cântecele funerare se impun prin
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
Alexandru Niculescu I. Una dintre problemele fundamentale ale comunităților românofone - atât în nordul Dunării (între Carpați și chiar în zonele subcarpatice de nord, ale �Huțulilor" ucrainieni), cât, mai ales, în vastele regiuni sud-danubiene și balcanice - a fost aceea de a-și demarca individualitatea etnolingvistică, de a-și afirma identitatea. Peste tot pe unde se găseau ("de la Galicie jusqu'au c�ur
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
menită a se transforma în „depozit național”), un model pentru viața spirituală românească a acelui timp și, totodată, un gest de mântuire și lăcaș de odihnă privată, căci biserica urma să slujească drept necropolă a familiei Voievodului. Ridicată în zona subcarpatică, construită în intervalul 1690 - 1697, Mănăstirea Hurezi - pe seama căreia ctitorul așeza datorii religioase și culturale importante - armonizează câteva grupuri arhitectonice, cu individualități ce pot fi distinse: mănăstirea propriu-zisă, cu biserica cea mare (pentru care meșterii au fost - între anii 1690
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acest caz schimburile se pare că au fost reciproce. Cu rezonanță onomatopeică avem ciuroi (lat. cibrum) pentru un izvor ce țâșnește (vezi comuna Ciuroiu din județul Dolj, Aquae în antichitatea romană) și șipot (slav. șipotŭ), cu același înțeles. În colinele subcarpatice ale Buzăului, cu multe toponime din substratul traco-dacic, pârâul Fisici are o vale cu izvoare ce piștesc din maluri. Repartiția teritorială și clasificarea apelor României. Pentru necesitățile cadastrării apelor României s-au distins 15 bazine hidrografice principale 12. Le prezentăm
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mie de metri. Chiar și făptura pământului arată aici deosebirea dintre Carpați și Subcarpați. Carpații sunt zidiți în mare parte din gresie. De aceea, apele sunt cum nu se poate mai limpezi și bune de băut. Din contra, fundul ulucului subcarpatic a fost odată plin cu lacuri sărate. Când lacurile s-au uscat, în urma lor a rămas sare, gips și nomol care se înfățișează acum în chip de clisă (argilă). De aceea, apele sunt pe acitulburi, sărate și rele de băut
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
județul Prahovei. Dealul Băicoi este ca un fel de val, care abia acum se înalță, iar mai spre câmpie (la Aricești) e pe cale să se ridice un deal nou de sub câmpie. Deocamdată ies pe acolo gazuri care se aprind”. “Depresiunea subcarpatică este ținutul celor mai vechi așezări omenești, unde locuitorii s-au îndesat foarte de timpuriu, având toate înlesnirile muntelui (lemne de foc, apă, izvoare sărate, livezi de fân, pometuri), dar fără asprimea climei. De aceea pădurile au pierit aici de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la 15 martie, a intrat în Cehoslovacia, iar peste o săptămână a cerut Poloniei portul Danzig și culoar de trecere către el. Și aceste fărădelegi nu rămân singulare. Ungaria - vecina noastră - care a ieșit din cadrul Națiunilor Unite - a anexat Ucraina subcarpatică. Cu alte cuvinte, granițele noastre, în special cele dinspre miază-noapte și de la apus, sunt în pericol. Așa se face că la 16 martie 1939 România a decretat mobilizare parțială... Ne-a chemat să i apărăm - în caz de nevoie - fruntariile
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dictat de la Viena”, Ungaria răpea Cehoslovaciei un teritoriu de 12.000 km2, cu o populație de aproape 1 milion de locuitori, pentru ca la 17 martie 1939 - la două zile după ocuparea întregii Cehoslovacii de trupele germane - să anexeze întreaga „Ucraină subcarpatică”. După mutilarea și ocuparea Cehoslovaciei, desființarea Micii Înțelegeri, posibilitățile României de a-și apăra independența națională și integritatea teritoriului, față de presiunile tot mai puternice ale Germaniei și Ungariei (la 13 ianuarie 1939, guvernul de la Budapesta aderă oficial la Pactul anticomintern
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]