376 matches
-
în căsătorie. (Atunci, în ziua bombardamentului, nu știa că soțul ei, Vanghele, căpitanul Vanghele, trăgea să moară într-un spital din Iași.) Celelalte două fete nu avuseseră noroc în căsnicie. Una divorțase și trăia la Craiova; se încurcase cu un subdirector de Bancă. Iar cealaltă, Voica, mai bine să nu-mi mai amintesc de ea. În cele din urmă și-a pus capăt zilelor... - Dumnezeu s-o ierte, spuse Iconaru și-și făcu cruce. - Dumnezeu să le ierte pe toate, șopti
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
domneau" și ele, iar "unchiul George" nu protesta. Presupun că-i făcea chiar plăcere, căci modestia n-a fost niciodată pe gustul său. Pe la începutul deceniului al treilea, avea patruzeci de ani. Nu mai era "inspector general pe țară", ajunsese subdirector la liceul "Spiru Haret" din București, unde era și profesor de română. Iscălea manualele de gramatică pe care le alcătuia cu un alt profesor, Avram Todor, dacă nu mă înșel, cu numele modificat, George Șerban. Și își construise în Lisa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dai la liceu într-un oraș de provincie, cumnate?" I-a vorbit despre cele cinci burse filantropice ce se obțineau prin concurs, dar, cu mărinimie, îi va fi dat de înțeles că nu era cazul să-și facă griji. Ca subdirector al liceului, avea, evident, posibilități să mă ajute, la nevoie, să-mi înving contracandidații. Tata se va fi grăbit, probabil, să-l liniștească, asigurîndu-l că la școala primară din Lisa eram un elev strălucit, la care "unchiul George" va fi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aducă în Capitală. Mărinimos, mi-a dat ocazia să fac prima călătorie din viața mea cu automobilul. Dar șoferul nu e obligat să fie politicos și cu mine. Eu nu sunt decât un mic țărănoi care e rudă cu "domnul subdirector". Sunt tuns zero, cu mașina, fiindcă nimeni n-are freză în Lisa, și ars de soare. Sunt sperios, dar foarte mândru de bocancii mei soldățești. Tata se urcă în mașină și el, să meargă până în capătul din jos al satului
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a II-a și a IlI-a. Pentru a cincea, m-am prezentat eu, fără să am nici un contracandidat, căci la "Spiru Haret" nu prea se înghesuiau copii din familii nevoiașe. Și cum comisia aflase, probabil, că eram nepotul "domnului subdirector", am căpătat bursa fără probleme. Până să înceapă cursurile, am locuit la "unchiul George". Pe atunci, liceul "Spiru Haret" poseda două clădiri, situate în imediată apropiere (amîndouă dispărute azi), pe care le punea la dispoziție directorului și subdirectorului. "Unchiul George
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nepotul "domnului subdirector", am căpătat bursa fără probleme. Până să înceapă cursurile, am locuit la "unchiul George". Pe atunci, liceul "Spiru Haret" poseda două clădiri, situate în imediată apropiere (amîndouă dispărute azi), pe care le punea la dispoziție directorului și subdirectorului. "Unchiul George" ocupa cea mai mică dintre ele, o vilă, cu etaj, cochetă, aproape lipită de gardul curții liceului. La plecarea în vacanță, concediase slujnica și, încă, nu angajase alta. Am dormit, deci, vreo două săptămâni în odaia de serviciu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Părea să audă pentru prima oară acest nume. "Șoacățu", am adăugat, amintindu-mi că "unchiul George" era mult mai cunoscut sub această poreclă. Omul s-a luminat la față. "A, cum să nu? Dar nu mi-a fost profesor. Era subdirectorul liceului". Și, înainte să apuc să-i spun că "Șoacățu" mi-a fost unchi, s-a pornit să povestească, încîntat, ce spaimă a tras la o oră de dirigenție: Lipsea profesorul și a venit Șoacățu, să-i țină locul. În
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
volubil, avea farmec și știa să se facă simpatic, dacă vroia. Instinctul său cameleonic funcționa fără greș. De ce fusese poreclit "Șoacățu", nu știu. Când am venit eu la "Spiru Haret", toți elevii îl numeau așa, nu "profesorul Șerban" sau "domnul subdirector". Porecla nu era rostită cu antipatie, dar, de temut, era temut ca profesor. Din câte am auzit (eu nu l-am cunoscut în această ipostază, căci a evitat sistematic să ia clasa în care mă găseam), nimeni nu-și îngăduia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Îți lipsește ceva?" Intimidat, mereu cu teama că putea observa ceva nereglementar în ținuta mea, îngăimam ce-mi trecea prin minte. Și abia așteptam să-mi întoarcă spatele. Într-o zi, un om de serviciu m-a convocat la "domnul subdirector". M-am speriat. Făcusem ceva care-l supărase? Am bătut la ușa cabinetului de la etaj și am așteptat să-i aud vocea zicând, autoritar, "intră". L-am găsit așezat la un birou impunător. N-a ridicat ochii din hârtii decât
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Qajar, care, în tăieturi, deveneau marca ei. Puse flori într-un vas, apoi își desfăcu părul și se admiră în oglindă. Avea oaspeți la cină și o bucătăreasă din Qom o mai ajuta cu gătitul. Kian, funcționar în Ministerul Transporturilor, Pedram, subdirector de bancă, și alte trei nume ale lumii mondene veneau să-l susțină pe Moussavi, pentru că toți cinci purtau panglica verde. Sonia, însă, era indecisă. Ea îl întâlnise pe Ahmandin, se priviseră ochi în ochi. Pentru ea, Președintele era un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bilunare, săptămânale etc. III.3. Structuri Informative din Ministerul de Interne (1939-1945) Structurile informative din Ministerul de Interne în perioada menționată erau: A. Direcția Poliției de Siguranță (structură a Direcției Generale a Poliției), condusă de un director, ajutat de un subdirector și un secretar. Direcția Poliției instrumenta și urmărea fapte și stări care contraveneau ordinii publice și siguranței statului. Structura sa era următoarea: 1. Serviciul de Siguranță, unde rezultatul muncii lucrătorilor acestui organism se concretiza în buletine informative asupra evenimentelor publice
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
amicală și de familiaritate vulgară, ce îi va fi adus de altfel lui Lică succesul în carieră. Aparent întâmplător, ministrul readuce în discuție chestiunea petiției încă neonorate și îl recheamă pe Bizu la București spre a-i oferi postul de subdirector în Ministerul Agriculturii. Plictisit de viața provincială, agronomul nu stă pe gânduri și revine în Capitală, fără a bănui că darul ascunde, evident, o capcană. Statornic mai curând din lene decât din cine știe ce considerente morale, mizantropul din Fălticeni se întoarce
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mai apoi, compensativ, încredințat de nevinovăția gazdei sale, suspectează de complicitate pe Diana, pe care o vede plimbându-se într-un automobil luxos girat de firma cu pricina. Diana se arată însă jignită de zvonurile din minister (Vereș îi dezvăluise subdirectorului natura raporturilor dintre ea și Lică) și pozează în victimă, cu intenția de a stârni compasiunea fostului său iubit, odinioară atât de disprețuit. Naiv, deși "nu credea în iubirea ei", Bizu se confesează totuși Rosinei și-i cere sfatul, ca
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aceștia beneficiind, prin intermediul legislației naționale, de un statut privilegiat. În acest domeniu, „prioritatea” acordată bărbaților era reglementată chiar prin legea privind statutul funcționarilor (15 iunie 1923): deși aveau aceeași calificare, femeile nu puteau ocupa posturile de director general, director sau subdirector. Acest ansamblu motivațional a generat o prezență feminină extrem de redusă în numeroase domenii de activitate din sfera publică. Cel mai bun exemplu este oferit de domeniul juridic: la nivel național, până în anul 1930, singurele femei care au reușit să pătrundă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
nouă, această "mocăniță" și-a terminat drumul și s-a oprit la Abrud. Peste oraș cădea o ploaie măruntă. Am găsit ușor clădirea școlii, care era pe un deal la marginea orașului și portarul ne-a arătat care era locuința subdirectorului școlii, profesorul Mayer. - Cine e acolo? ne-a întrebat el. - Cineva din București, i-a răspuns falsul librar și a adăugat: sunt profesorul... Ne-a primit înăuntru și în câteva minute am devenit elevul acelei școli. A doua zi falsul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
începuse să mă jeneze. De pildă avusesem într-o zi în hol o vizită a soției falsului librar, o femeie cam de vârsta mea, trimisă de el să vadă ce mai fac. Trimisă de el sau nu, stai și explică... Subdirectorul m-a apostrofat și m-a amenințat că mă dă afară din școală. M-am întors în clasă și am început să-l înjur și eu cu sete de mamă. Am fost turnat. Am aflat mai târziu, deși eram mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și eu cu sete de mamă. Am fost turnat. Am aflat mai târziu, deși eram mai mare și ar fi trebuit să-mi dau seamă de la început că în fiecare clasă exista o rețea întreagă de turnători pe care acest subdirector o cultiva ca un polițist. Eram uluit cum tot ceea ce discutam eu cu alții el afla imediat și tot timpul trăiam sub amenințări. Am început să scriu un roman... Eroina principală era soția falsului librar, după destăinuirile ei, ca în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a raportat că îl înjuri de mamă și că scrii romane în loc să înveți, mi-a spus el deodată, aruncîndu-mi, ca un fulger, o privire întunecată de reprobare și neânțelegere. Am rămas încremenit. De unde știa domnul Lascăr? Așa îl chema pe subdirector. Am tăcut. Totul era adevărat. Dar cum să-i povestesc acestui om că n-aveam nici o vină, că în orele de vizită mă căutase o doamnă care... Ca un zbir trecuse domnul Lascăr prin hol și față de ea chiar mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pământul și-i astupă gura lui infamă... Dar nici el, directorul, n-a vrut să-mi ia pânza de pe ochi și să-mi dezvăluie că din clasă se știa tot ce facem. Poate că și el proceda la fel ca subdirectorul său? A tăcut, ca și când l-aș fi convins că nu era adevărat că îl înjuram de mamă pe domnul Lascăr. Mi-a făcut semn să ies. Și abia în hol mi-am dat seama că găsise o soluție pentru mine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
patra normală și că aveam optsprezece ani. - Școala e de vină, zise el, că gândiți astfel. Dar o să schimbăm noi și școlile. Nu mă îndoiam. Pătrunseseră repede în ele. Pedagogul verde intra în sala de mese ca un adevărat stăpân, subdirectorul Lascăr se ferea din calea lui, iar directorul Ionașcu stătea mai mult închis în casă (care se afla în incinta școlii), nu prea îl mai vedeam prin clase. - De la Rousseau ajungi repede la jidanul de Marx, zise el mai departe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
caută armata, nu răspundem." Armata ne căutase și pe noi în școală, care își deschisese cursurile normal îndată după sărbători și nu așa cum spusese Dobrinescu, că adică o să fie închisă până la întîi februarie. Absența mea însă nu fu observată, nici măcar subdirectorul Lascăr nu-mi spuse nimic. A doua sau a treia zi după rebeliune, mi se povesti, intraseră prin clase militari cu căști de oțel pe cap și făcuseră percheziție pipăindu-i pe fiecare dacă n-au pistoale, căutară și prin
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la examen, și pentru a mă întoarce acasă îmi sunt necesare actele, o adeverință, ceva să am pe drum. Răspunsul fu pe un ton mai îngăduitor: - Așa da, numai că domnul director nu este în școală. Poate te ajută domnul subdirector. Hai să te conduc. În curtea mare, de undeva dinspre o clădire se auzea o chitară. Într-acolo merseră. Elevul de serviciu aruncă o privire pe fereastra deschisă, bătu în ușă o dată, apoi încă o dată. Sunetul strunelor se stinse, în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
acolo merseră. Elevul de serviciu aruncă o privire pe fereastra deschisă, bătu în ușă o dată, apoi încă o dată. Sunetul strunelor se stinse, în ușă apăru silueta înaltă a unui bărbat într-un costum elegant, cu cămașă albă și papion. - Domnule subdirector, dânsul spune că... - Lasă- l pe el, este destul de mare să se descurce singur. Despre ce-i vorba, băiete? - Păi, am dat ieri examen la școala dumneavoastră, n-am unde sta până se anunță rezultatele, și ca să pot merge acasă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
îl privi lung și, mai în glumă mai în serios îi zise: - Da... Păi să știi, pe jos vei ajunge, numai bine pe la Crăciun! Simțindu-se dezamăgit, singur și deodată neajutorat într-o lume brusc străină, băiatul reacționă neașteptat pentru subdirector, dar firesc pentru vârsta și situația lui: izbucni într-un plâns de nestăpânit. Subdirectorul Cortez, impresionat de lacrimile la care nu-și închipuia că se va ajunge, pe un ton deodată grav, încercă să-l liniștească: - Stai, nu vezi c-
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
să știi, pe jos vei ajunge, numai bine pe la Crăciun! Simțindu-se dezamăgit, singur și deodată neajutorat într-o lume brusc străină, băiatul reacționă neașteptat pentru subdirector, dar firesc pentru vârsta și situația lui: izbucni într-un plâns de nestăpânit. Subdirectorul Cortez, impresionat de lacrimile la care nu-și închipuia că se va ajunge, pe un ton deodată grav, încercă să-l liniștească: - Stai, nu vezi c-am glumit? Cel mai bine ar fi, după părerea mea, să-l aștepți pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]