264 matches
-
născut poporul român?, pp. 56-57. 261 Ibidem, p. 57. 262 Problematica etnogenezelor concurente, română și respectiv maghiară, centrată pe disputa simbolică asupra Transilvaniei, continuă să preocupe cele două comunități etnice și în afara competițiilor strict politice sau academice (Alina Mungiu-Pippidi, Transilvania subiectivă, Editura Humanitas, București, 1999, p. 110). 263 Neagu Djuvara, Cum s-a născut poporul român?, p. 10. 264 Ibidem. 265 Orașul roman este privit de pe spinarea unui măgar înhămat la o căruță cu mărfuri, așezat asimetric în partea dreaptă jos
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și ambivalențe în construcția conceptuală a identității (ce pot fi identificate atât la Weber, cât și la Cooley și Durkheim). Totuși, identitatea este în primul rând o realitate obiectivă la Wundt și Durkheim (fiind o suprastructură cu caracter diacronic) și subiectivă la Cooley și Weber (accentul fiind pus pe comparație și interacțiune individuală); are caracter preponderent afectiv la Wundt, Durkheim și Cooley (avem acea identificare afectivă cu întregul comun, toți cei trei vorbind de sentimente și afecte) și cognitiv la Weber
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
prozatorul Lovinescu "amintirile" personale nu constituie decât o sursă de inspirație, și nu un model epic demn de urmat: pentru a se transforma într-un veritabil "roman", reconstituirea memorialistică se cere acum "romanțată"/ mitizată. Ca atare, e greșit să considerăm "subiectivă" literatura autobiografică numai pentru motivul că se referă la viața autorului. Repet: evoluția de la "subiectiv" la "obiectiv" nu impune, după cum se crede îndeobște, o modificare de ordin tematic-conținutistic, și cu atât mai puțin trecerea de la narațiunea homodiegetică la narațiunea heterodiegetică
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se observă cu ușurință că motivele pentru care Lovinescu respinge proza eminesciană se dovedesc complet arbitrare, nefiind justificate nici măcar de propria teorie privind evoluția epicului de la subiectiv la obiectiv. Teorie care, pe de altă parte, pare să contrazică nu doar subiectiva proză eminesciană, ci și întreaga literatură a criticului de la Sburătorul, edificată pe tiparele romantice ale melodramei (racordate, desigur, la spiritul sensibilității moderne). Un alt motiv de incomprehensiune l-ar putea constitui reticența raționalistului Lovinescu față de genul fantastic desconsiderat din pricini
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a nu fi perceput la adevărata sa valoare și frumusețe prin raportare exclusivă la contextul social contemporan.56 O a doua versiune franceză a Iliadei apare peste doi ani în traducerea lui Houdar de La Motte. Acesta însă dorește să-și subiectiveze pe cât posibil textul, reducându-l la 12 cânturi, cenzurând toate detaliile ce ar fi putut ofensa gustul cititorului și înfrumusețând-o cu vorbe de spirit și galanterii. Iliada lui Homer devine mai degrabă Iliada lui La Motte, care nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
subiectiv, timpul fugace horațian din Quadriga (text dedicat: "Lui Mihai Eminescu") e obiect de percepție plastică. A trage câte o linie demarcativă între etapele lirice stănesciene, iată o operație delicată, câtă vreme senzorialul (determinând o anumită "gândire în imagini", "profund subiectivă") și cogito-ul (legat de "gândirea în noțiuni") trăsături invocate în Respirări se constituie în dimensiuni corelative, inextricabile. În cele 11 Elegii (publicate în 1966) obsedează vădit causa rerum, o multiplă exasperare a Eului contemplator (titlul Contemplare se repetă) posedat de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
deoarece sunt foarte mult influențate de percepția investitorilor asupra unei țări, de potențialul pe termen mediu și lung, de piața de desfacere, de stadiul de dezvoltare, de aversiunea la risc determinată de evenimente globale, dar și de șocuri de natură subiectivă precum: dispute politice; crize economice și financiare în țările vecine etc. Astfel, în acest model, PIB, exportul și importul nu au un impact prezent asupra ISD, ci numai cu un decalaj de o perioadă. Astfel, creșterea sau scăderea PIB, a
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
etc. forțele atribuite pieței rămân inerte. Dar există și alte variante de ocolire a funcțiilor pieței în cazul a ceea ce se cheamă piețe trucate, în sensul preformării cu adresă a regulilor de concurență, cum se întâmplă cu aranjarea licitațiilor, eligibilitatea subiectivă neavând legătură cu concurența. N-aș vrea să ocolesc ca exemplu piețele controlate prin mijloace de forță, cum se întâmplă pe piața petrolului, și nici pe cel al eliminării concurenței monetare în zonele monetare optime, cu segmentul economiei integrative, unde
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
130-131; porc 80, 150, 177, 181, 221, 279, 309; purcel 169, 177, 225, 234 Contraistorie ce este Î 16-17; ce nu este Î 14-16; o istorie indirectă a hedonismului 15; o istorie indirectă a trupului 18-19; principiul lui Alfeu 17-20; subiectivă 18 erori privitoare la - adevăr 206; Antistene 48; Aristip 111, 118, 122-123; un Democrit presocratic 47-51; Epicur 177-180, 205-206, 209-210; termenul epicurian 198-200, 234-235; filosofii cirenaici 122-123; hedonism 42, 116, 132-133, 203; Lucrețiu 251-252, 254-257, 280-281; materialism 209-210, 263-264; un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
tip birocratic. În aceste condiții, Mielu Zlate (2004, p.352Ă realizează următoarea definiție sintetică a carierei „Carieră este succesiunea de profesiuni, îndeletniciri, poziții, activități, experiențe și roluri parcurse de individ de-a lungul vieții lui profesionale concomitent cu intepretarea lor subiectivă soldata cu traiectorii distincte profesionale.” Pornind de la existența acestor traiectorii distincte conturate pe parcursul carierei, ne vom susține în cele ce urmeaza punctul de vedere cu privire la stabilitatea ancorelor carierei. 2.Conceptul de „ancore ale carierei” Conceptul de ancore ale carierei își
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
la aceea dintre obiect și subiect, în cadrul filosofiei virtualului tehnologic. La fel cum omul este socotit a plonja în universul obiectual cibernetic, lăsându-se interpenetrat de tipare material-tehnologice și de funcții și acțiuni computaționale, se presupune că elementul mașinal se subiectivează sau se încrucișează cu modele ale subiectivității. Spațiul tehnologic virtual este configurat de negocierile și de interacțiunile dintre utilizator și obiectul digital, ultimul reacționând în mod activ la comenzile primului, precum un icon de pe desktopul computerului răspunde la mișcările și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
integrează un spus, un fapt istoric într-o serie cronologică ireversibilă, atunci hermeneuții, utilați cu tehnici abstracte de interpretare, decupează un spus sau o serie de fapte și de enunțuri istorice pentru a le stabili o critică, de multe ori subiectivă, dacă nu cumva partinică și politic interesată. În viziunea foucauldiană, funcționalistă și semiologică, istoria și "știința umană" nu există peste tot unde este vorba de om, "ci numai acolo unde se analizează, în dimensiunea proprie inconștientului, norme, reguli, ansambluri semnificante
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
exclusivă pentru uman)"85. Așadar, întrucat Emanou înseamnă "este cu noi", replică lui Milos, "Emanou? Emanou est là!", ar putea fi înțeleasă "Emanou (este cu noi)? Este cu noi aici!". Revenind la mesajul transmis vizual, spectatorul observa că, fiind, probabil, subiectivă 86 lui Emanou, camera rămâne fixă în timp ce mulțimea se întoarce. În afară de Milos, singurul personaj care, încă de la începutul secvenței, privește înspre Emanou, este acela care poartă mască elefantului 87. În imaginarul mitologic asiatic, elefantul este animalul pe care încalecă regii
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a modelării strategiilor de predare - învățare - evaluare, a optimizării competenței profesionale și realizării unui climat educativ pozitiv (motivant, deschis, bazat pe cooperare, respect reciproc, aprecieri sincere). Fenomenele psiho-educaționale au atît o determinare obiectivă (ideal, scop, obiective educaționale), cât și una subiectivă prin forțele care acționează în cadrul lor (cadru didactic, elev, grup, clasă), motiv pentru care pătrunderea în universul psihic al elevului trebuie realizată științific. Necunoașterea metodologiei cercetării reprezintă o importantă dificultate întâmpinată de profesorul - cercetător. Orice cercetare științifică în psihologie presupune
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
a modelării strategiilor de predare - învățare - evaluare, a optimizării competenței profesionale și realizării unui climat educativ pozitiv (motivant, deschis, bazat pe cooperare, respect reciproc, aprecieri sincere). Fenomenele psiho-educaționale au atît o determinare obiectivă (ideal, scop, obiective educaționale), cât și una subiectivă prin forțele care acționează în cadrul lor (cadru didactic, elev, grup, clasă), motiv pentru care pătrunderea în universul psihic al elevului trebuie realizată științific. Necunoașterea metodologiei cercetării reprezintă o importantă dificultate întâmpinată de profesorul - cercetător. Orice cercetare științifică în psihologie presupune
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
altă opinie îl explică drept o privare de toate plăcerile unei vieți normale. De asemenea, este invocată și opinia conform căreia prejudiciul de agrement are o dublă natură - obiectivă (ca prejudiciu fiziologic, reflectând neplăceri și neajunsuri datorate atingerilor fizice) și subiectivă (reflectând sentimentele victimei în raport cu starea sa și cu perceperea restrângerilor pe care acel prejudiciu i le provoacă).1 Atingerea unui interes legitim, și nu a unui drept prevăzut de lege al pacientului permite repararea prejudiciului dacă se constată, și în
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
ele nu are consistență psihologică, traver sînd scena epică doar pentru a da culoare "visului" prota gonistului-povestitor!) conturează o lume a libertății personale (a lui Miller însuși: totul, în roman, susține, de altfel, "ideea" fericirii necondiționate, generate de gestul evadării!), subiectivînd cadrul textual pînă la amenințarea propriu-zisă a identității romanești a volumului. Nu cred că s-ar greși prea mult dacă s-ar afirma despre Primăvara ... că inaugurează o tradiție în Europa (iată, alături de T.S. Eliot, Henry James și Ezra Pound
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
însemnat, niciodată pe deplin deslușit, în mecanismul creației literare. Aprecierea literaturii contemporane în funcție de calitatea ei de "poveste" și de capacitatea de a sugera "miracolul iubirii, indicibil în profunzimea lui" (zice Elvira Sorohan), denotă o viziune părtinitoare, specifică judecății de gust, subiectivă în esență, și nu celei de valoare. Dar la fel de părtinitor a fost și gustul literar al celor mai importanți critici români, de la Maiorescu (care respingea naturalismul, căutând în lectură o formă de fericire) și Ibrăileanu (pentru care literatura cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
când în când vine un val năprasnic și, urlând, cade asupră-le; luntrea pârâie; oamenii se încleștează de crengi, s-o țină pe loc; valul trece, lăsând din nou apă în trupul schilodit al luntrii...". Timpul fizic se comprimă; percepția subiectivă face ca orele să se consume, în psihicul naufragiaților, în câteva clipe de spaimă indescriptibilă. Alternanța naturală zi-noapte cedează și ea în fața asaltului prelungit al stihialului, temporalul fiind, astfel, încapsulat într-un indefinit Dämmerung: "În realitate, zile întregi s-au
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Mercure de France, în 1891. Opera de artă, consideră Albert Aurier, trebuie să fie: ideistă, având ca ideal unic exprimarea Ideii; simbolistă, pentru că va exprima Ideea prin forme; sintetică, pentru că va scrie formele, semnele după o modalitate de interpretare generală; subiectivă, obiectul fiind considerat ca semn al ideii așa cum o percepe subiectul și pe cale de consecință decorativă, așa cum înțelegeau arta egiptenii, grecii și primitivii. Primatul subiectivității și utilizarea unei lecturi simbolice, atât la conceperea tabloului, cât și la descifrarea sa, deschid
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
principiilor impuse de afflatus. Vom urmări, în continuare, versiunile personificate ale inspirației blakeene. 2.3.2. Ipostaze personificate ale inspirației Spre deosebire de formele indefinite ale inspirației, ipostazele personificate include o serie de agenți expliciți, având o identitate independența, cu toate ca mistica și subiectivă din punct de vedere aperceptiv. Acești factori au o esență supranaturala și numără, printre ei, următoarele figuri: Dumnezeu, îngerii, demonii, sfinții, profeții, spiritele și muzele. Pentru a facilita analiza, le-am împărțit în cinci subcategorii. 2.3.2.1. Dumnezeu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
număr și persoană, iar predicatul cere subiectului nominal și pronominal să stea în cazul nominativ; în frază, propoziția cu rol de subiect cere verbului cu rol de predicat din regentă să stea la persoana a III-a singular (uneori, când subiectiva e introdusă prin câți sau cari în limba veche -, verbul din regentă stă la persoana a III-a plural), iar predicatul regentei cere pronumelui introductiv al subiectivei să stea în nominativ (când această „cerință” nu este respectată, apare anacolutul - Cui
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
multor tipuri de dependență: determinarea = dependență unilaterală și obligatorie, interdependență = dependență bilaterală și obligatorie și constelația = dependență facultativă cf. L. Hjelmslev, loc. cit.). Interdependență este întotdeauna, arată autoarea, raportul dintre subiect și predicat, ca și raportul dintre regentă și o subiectivă de tipul: Cine-și pune boii în cârd cu dracu' îi scoate fără coarne, pe când în cazul unui enunț ca: Se spune că X a scris un roman raportul dintre subiectivă și regentă ar fi de dependență unilaterală obligatorie, pentru că
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de complement (sau de completive), pentru că verbele copulative nu intră în relație de interdependență cu complemente (propoziții completive). Se pune numai problema delimitării subiectului (subiectivei) de numele predicativ (propoziție predicativă), lucru care se realizează prin topică, în sensul că subiectul (subiectiva) precedă verbul copulativ, în timp ce numele predicativ (predicativa) se plasează după verbul copulativ. În privința numelui predicativ, trebuie să menționăm și faptul, că el se acordă, cu subiectul, direcția acordului fiind de la subiect spre nume predicativ, constatare care a dus la ideea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
propoziția regentă, pentru propoziția determinată de completive facultative etc. În concluzie, s-ar putea vorbi, credem, de următoarele tipuri de relații sintactice, caracteristice pentru determinanții predicatului (sau ai verbului la moduri nepersonale): Relații de dependență ( = determinare) 1. Interdependență conform a. subiectivă criteriului b. completivă conform criteriului substituției c. predicativă restricțiilor formale cu zero 2. Dependența unilaterală ( = subordonare) a. completivă b. predicativă conform criteriului c. complexă restricțiilor formale Considerăm că înlocuirea termenului de «subordonare», generic în gramatica tradițională pentru toate aceste tipuri
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]