287 matches
-
ca majoritatea scrierilor lui V., în categoria romanului polițist. Și în Ultima declarație (1967) intriga pornește de la un fapt ce ține de mediul polițienesc și al sălilor de tribunal. Subiecte similare au și următoarele cărți: Nopți albe la judiciar (1972), subintitulată „nuvelă inspirată dintr-un caz rezolvat de lucrătorii de la Miliția orașului Câmpina”, romanul Zborul harpiilor (1972), mai bine realizat sub raportul coagulării faptelor decât cele precedente, dar tezist, cu antiteze marcate ideologic (comuniști și legionari, eroism și ticăloșie etc.), așa cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
onestitatea alcătuiesc natura sa primordială. Iar ele sunt autentice și înfioară. Lupta mea pentru sindicate libere în România (ediție îngrijită, studiu, note și selecția documentelor de Oana Ionel și Dragoș Marcu, postfață de Marius Oprea, Editura Polirom, Iași, 2005) este subintitulată, oarecum abuziv, Terorismul politic organizat de statul comunist: astăzi termenul terorism este limpede ancorat ca sens; Vasile Paraschiv îi acordă însă un sens al său, intransigent, personal, legat strict de regimul comunist; de menționat - cartea a fost realizată în cadrul programului
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
apoi lunar în aprilie și martie 1837. Primele zece numere cuprind texte paralele, în română și franceză. M. n. își propune să participe la mișcarea națională pentru răspândirea culturii, pentru cultivarea unei limbi literare unitare și pentru susținerea învățământului. Publicația, subintitulată „literară și industrială”, cuprinde numeroase articole pe teme științifice, scrise la un nivel accesibil, de popularizare. O atenție deosebită este acordată învățământului: se reproduce programa cursurilor de la Colegiul „Sf. Sava”, se publică anual lista premianților, precum și cuvântările festive ținute de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288339_a_289668]
-
I. Ionescu de la Brad, Proprietatea muncii și a pământului este sfântă), precum și lucrarea Drepturile românilor către Înalta Poartă de N. Bălcescu. Articolele (aparținând lui D. Bolintineanu, I. Ionescu de la Brad, Cezar Bolliac, N. Bălcescu) sunt nesemnate. Deși P.s. s-a subintitulat „gazetă politică și literară”, literatură se publică puțină, exclusiv legată de momentul revoluției. Bolintineanu dă, în primul număr, un marș, celebrând ziua revoluției (Cântec de libertate, improvizat în ziua de 11 iunie) și reproduce, după „Foaie pentru minte, inimă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288958_a_290287]
-
, revistă apărută la București, săptămânal, între 2 aprilie și 12 august 1916. Director: Ion Th. Florescu. Acoperind o arie largă de preocupări, C., subintitulată „Politică. Literară”, obține colaborarea unor scriitori de prestigiu. Redacția se orientează spre literatura originală, înregistrând și comentând volumele recent editate, varietatea cărții franceze, tendințele înnoitoare manifestate în limbajul publicistic etc. Articolul de fond, de obicei politic, este semnat, cu rare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
Aparențele sunt constrânse să exprime personalitatea, ascunzând caracterele reale, individuale sau intime" [Muchembled, p.250, subl.n.]158. Aparențele au avut întotdeauna un loc aparte în societatea franceză 159. Hippolyte Taine descrie în Vie et opinions de M. Frederic-Thomas Grainborge, subintitulat Note sur Paris (1867), o capitală strălucită, dar instabilă, unde a părea ia locul lui a fi. Aparențele încurajează și fac posibile, în condițiile anonimatului marilor orașe, travestiurile și imposturile. Astfel devine posibilă o permutare a ierarhiilor tradiționale. Cum demonstrează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sunt analizele comparatiste privind ipostazele dedublării la Ady Endre și Esenin, definirea poeticilor romanului la Bulgakov și Pasternak, iar trei studii mai recente au în vedere prozele lui Soljenițân, Vasili Grossman și Cinghiz Aitmatov. Volumul Dostoievski: Quo vadis homo? (2000), subintitulat Sensul existenței și criza civilizației, vine în prelungirea studiilor și cursurilor universitare ale autorului. O secțiune importantă este ocupată de descrierea sistemului axiologic al lui Dostoievski: valorile ontologice ale iubirii active și ale nevoii de ideal (probleme legate de existența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
și pentru o testare din mers a propriei metode. În opera admiratorului statornic al lui Titu Maiorescu, activitatea de analist politic a lui M. nu pare să fi fost o simplă întâmplare. Cartea de proze politice Dreptul la normalitate (1991), subintitulată Discursul politic și realitatea, interesează istoria literaturii române tot atât cât istoria politică a României. Citind conjunctura contemporană, raportând-o la un etalon de verosimil și de firesc, articolele politice lasă să se întrevadă în ele o analogie cu discursul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
îmi sunteți invitații de-o seară/ să bem de plăcerea sateliților Li/ Tai Pe masă în casă în din afuzali/ pe paturi tăiate în portocală/ vom face orgii cu ziua egală.” (Dezastre, III). Al doilea volum al lui T., Epifania, subintitulat „o căutare a treptelor”, este mult mai eterogen, încercând să aproximeze poetic „treptele” convertirii spirituale. O ruptură nu se produce, doar că „entropia” se transformă în „epifanie”: nu lipsesc stranietatea, imagismul, acum mai concentrat, livrescul, o anume „tehnicitate” a discursului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
CRAI NOU, revistă apărută la Cernăuți, lunar, la 1 iunie și 2 iulie 1933, sub redacția lui Teofil Lianu și a lui Leon Șandru. În primul editorial (Cuvinte mari pentru un început mic), se afirmă că noua publicație, subintitulată „Literatură. Critică. Informație”, „nu se situează în avangarda revistelor cu program”, intenționând doar să impună „cultul frumosului în poezie și proză”. Începutul de drum - se mai spune aici - s-ar situa, oricum, sub zodia „bucuriei mântuitoare” și a „chiotului dionisiac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286466_a_287795]
-
pentru asocierea sportului cu valențele artei, inteligenței, imaginației, pentru conjugarea fericită a rezultatului cu spectacolul, în fine, pentru "o nouă revoluție" în sportul românesc: fiecare meci să se joace cinstit, pe teren. Fi-va vreodată? Om trăi și om vedea. Subintitulată "jurnal sentimental", cartea chiar probează certă investiție de sentiment, constituindu-se nu într-o simplă cronică a evenimentului sportiv petrecut între 2002-2007 (deși sunt necesare și astfel de lucrări, croite în temeiul motivației cronicărești "ca să se știe!"), ci ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
motiv pentru care, de pildă, preferatul de departe (dintre scriitorii români actuali) al Elvirei Sorohan este Petru Cimpoeșu, al cărui Simion liftnicul ea mărturisește că l-ar fi citit râzând, dar despre care scrie pasaje revelatorii. E drept, Salonul se subintitulează, modest și în antifrază cu DC Enache, Concert de închidere, dar nu văd nici un motiv pentru care cortina să fie trasă, fiindcă plăcerea cu care Elvira Sorohan citește literatură e stenică, dătătoare de viață. La fel e și atitudinea de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nu sunt pe deplin tratate și analizate. am prezentat la finalul acestei cărți trei teme de sociologie a religiilor pe care le coordonez și în tezele unor doctoranzi de-ai mei: toleranța religioasă, secularizarea și fundamentalismul religios. Sociologia religiilor se subintitulează Credințe, ritualuri, ideologii. Am folosit termenii credințe și ritualuri în sensul dat de sociologul Émile Durkheim. Astfel, credințele sunt „stări de opinie constând în reprezentări”, iar ritualurile se cer înțelese ca „modalități de acțiune determinate”. Ideologiile invocate în volum au
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
, revistă apărută la Honolulu, în Hawaii, între 1965 și noiembrie 1992 (mai mult de nouăzeci de numere), avându-l ca editor pe Ștefan Baciu. Apariție trimestrială, subintitulată „Scrisoare internațională de poezie”, M. are începând din 1974 un supliment anual, un „caiet special”, consacrat unui singur poet (străin sau român din exil ori din țară) sau unui loc cu semnificație specială în biografia editorului (Râmnicu Vâlcea, Brașov). Suplimentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288082_a_289411]
-
Vladimir Cavarnali, Iacob Slavov, Robert Cahuleanu (cum semnează Andrei Ciurunga), O. Sargețiu, Boris Baidan, Lotis Dolenga, I. Sulacov, Ana Bulgăre. Mai participă Bogdan Istru, G. Meniuc, C. Aldea, G. Tutoveanu, G. Voevidca, Gh. Bujoreanu ș.a. Din septembrie 1936, publicația este subintitulată „Revistă literară-culturală”, iar în perioada bucureșteană se numește „Bugeacul literar, cultural și național”. În decembrie 1936, în urma unor disensiuni între T. Nencev și Dragomir Petrescu, conducerea redacției este preluată de poetul și criticul literar Iacob Slavov. Sunt inaugurate rubrici noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285917_a_287246]
-
certe, destul de rare, apar în paginile de factură poetică în care capacitatea reală de sugestie, de proiectare a ficțiunii pe o pânză neclară nu întâlnește limbajul tehnico-științific strident și prețios, folosit frecvent de G. cu efecte de ilaritate involuntare. Aporisticon, subintitulat Glosar de civilizații imaginare, este compus din texte scurte care, sub pretextul unor povești vagi sau absente, execută adevărate exerciții compoziționale. Se remarcă Fenotipul de ceață și picăturile de nimic, narațiune despre o jucărie de serie mare, capabilă să capteze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]
-
compozițională din textele teatrale reunite în Grand Hotel Europa (2000; Premiul Asociației Scriitorilor din București): modalitatea labirintică de construcție, umorul negru, ironia, parodia socială și politică, împletirea teatrului cu proza. Aceste procedee sunt prezente în piesa care dă titlul volumului, subintitulată „eurocomedie”, dar și în Secretul atomic, Noaptea. O comedie albastră sau în Povești cu zâne și amanți. SCRIERI: Luna de pe cer (în colaborare cu H. Salem), București, 1985; Don Juan și ceilalți, București, 1997; Grand Hotel Europa, București, 2000; Labirint
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290497_a_291826]
-
Bogza. Volumul este ilustrat cu fotografii ale scriitorului, precum și cu desene, unele inedite, semnate de S. Perahim, Victor Brauner, M. Blecher, Constantin Brâncuși, dar și de interlocutor. În fine, Mica prăvălie cu orori (1997) este o culegere de proze scurte, subintitulate „11 romane”, populate de personaje misterioase: vagi informatori, aristocrați decadenți, adolescenți rebeli, cupluri în destrămare etc. Stilistica tranșantă alternează cu ambiguitatea poetică, cu sugestia nostalgică sau cu notații ce definesc o feminitate discretă. Sunt surprinse evenimente politice, sunt restituite revelații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
și indicații de regie, privind unghiul din care este privită și „filmată” o scenă. Treptat, stridențele începutului sunt mult temperate, indicația „transmisie directă” primind mai degrabă rolul de trimitere intertextuală către ansamblul prozei. Altundeva o povestire, Crizantemele din tundră, se subintitulează polemic „transmisie indirectă” și este o proză aproape cuminte, epurată de orice fel de stridențe și perfect echilibrată ca tonalitate, timbru, dozaj sonor etc. Este, probabil, despărțirea lui N. de polemismul emfatic al primelor cărți, indicând tranziția spre etapa fabulatorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
merge împotriva realului, urmărind scopuri proprii. Criticii au semnalat echilibrul între continuitate și ruptură - în orizontul prozei românești moderne -, realizat aici în special prin turnura parodică: afișarea ascendenței, cu scopul expres al despărțirii de ea. Nu întâmplător compunerea fictivă se subintitulează, antiproustian, Roman împotriva memoriei. Reacțiile comentatorilor au fost în schimb reticente și împărțite în marginea celui de-al doilea roman. Tratament fabulatoriu pare mai curând o etapă de tranziție, rod al încercării prozatorului de a se rupe de o formulă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
de surveillant. La fel cum Cummings își caracterizează șederea timp de mai multe luni la închisoare drept un pelerinaj 75, Hunter Thompson își caracterizează romanul Spaime și scârbe în Las Vegas (Fear and Loathing in Las Vegas) drept o căutare, subintitulată O Călătorie în inima sălbatică a visului american (A Savage Journey to the Heart of the American Dream). Istorisirea lui are un ton facil, eroicomic, indus de consumul de droguri; inspirat din tradiția picarescă, romanul lui dezvăluie, în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Cantora Foaiei sătești, între 9 ianuarie și 29 octombrie 1844, sub redacția „răspunzătoare” a lui Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica și Panaiot Balș. Difuzarea întâiului număr tipărit, datat 2 ianuarie 1844, a fost interzisă de cenzură. Revista, care se subintitula „Foaie pentru interesurile materiale și intelectuale”, apare peste o săptămână sub titlul „Foaie științifică și literară”. Intenția de a edita o nouă revistă, după suprimarea „Daciei literare”, era prezentă în conștiința grupării scriitorilor din Moldova și a epocii încă din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289041_a_290370]
-
public foarte variat, Patapievici și-a păstrat o remarcabilă popularitate pe piața cărții. Faptul a fost confirmat și la apariția ultimului său volum despre Omul recent. Este vorba despre o carte-manifest cum puține s-au scris la noi după 1980. Subintitulată ambițios O critică a modernității, volumul traversează multiple frontiere ale cercetării umaniste, trădând nu doar patos și inteligență, ci și o vizionară - mai precis: meticuloasă - perspectivă asupra lumii de astăzi. Nelipsită de accente dramatice, argumentația lui H.-R. Patapievici navighează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cunoaștem ce știau cei mai de demult pentru a identifica structurile de întemeiere. Astfel istoria culturii, cel puțin, trebuie să fie totuna cu o cercetare de tip fenomenologic a conștiinței, definită însă antropologic. Studii(le) de istoria culturii (cum se subintitulează India și Occidentul) ale lui Demetrio Marin sînt un îndemn și o cale către aceasta. INDIA ȘI OCCIDENTUL Studii de istoria culturii INTRODUCERE Recent s-a afirmat că evenimentul major al timpurilor noastre ar fi, fără nici o îndoială, intrarea Asiei
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
spre practică. În deschiderea lui, considerațiile metodologice lămuresc de ce studiul intertextualității nu este congruent criticii surselor și nuanțează acțiunea influenței. Paginile de critică literară care au urmărit intertextul din cultura universală în opera lui Mihai Eminescu ar putea să se subintituleze diferirea eminesciană a intertextului romantic. Toate lucrările la care ne-am oprit subliniază, indiferent de unghiul din care este abordată opera eminesciană, maniera specifică în care este transpus intertextul romantic la un scriitor care și-a depășit cu mult contemporaneitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]