140 matches
-
perifrazele verbale din franceză, prin intermediul unui verb activ și al unuia reflexiv. Infinitiv - prezent: - trecut: Indicativ - prezent: - timpuri trecute: - timpuri viitoare: Condițional: - prezent: - trecut forma I: - trecut forma a II-a (aceeași formă ca a subjonctivului mai mult ca perfect): Subjonctiv: - prezent: - trecut: - imperfect - mai mult ca perfect: Imperativ: - prezent: - trecut: Participiu: - prezent: - participiu trecut (vezi formele compuse de până aici) - perfect compus Gerundiv: - prezent: - trecut: Mai sunt timpuri verbale și în afară de acestea, așa-numitele „forme supracompuse”. În acestea, verbul auxiliar
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
va se marier dans trois ans" „Se va mărita peste trei ani”. Formare: imperfectul lui "aller" + infinitivul: Viitorul apropiat în trecut exprimă o acțiune intenționată sau care a avut loc la relativ puțin timp după altă acțiune din trecut: La subjonctiv se folosesc în limba curentă două timpuri: prezent și trecut. Celelalte două, imperfectul și mai mult ca perfectul se mai păstrează în oarecare măsură în registrul de limbă elevat. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana a III-a plural
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
două rădăcini, ambele neregulate. <nowiki>***</nowiki> Verb cu o rădăcină, neregulată. <nowiki>****</nowiki> Verb cu rădăcină și desinențe neregulate. Subjonctivul prezent francez corespunde conjunctivului prezent românesc în majoritatea utilizărilor, dar nu în toate. Se folosește: Formare: "avoir" sau "être" la subjonctiv prezent + participiul trecut: Folosirea subjonctivului trecut este determinată de aceleași reguli sintactice ca în cazul subjonctivului prezent, cu deosebirea că acțiunea exprimată este anterioară celei a verbului regent. Exemplu: "Je suis content que tu aies passé de bonnes vacances" „Mă
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
nowiki> Verb cu o rădăcină, neregulată. <nowiki>****</nowiki> Verb cu rădăcină și desinențe neregulate. Subjonctivul prezent francez corespunde conjunctivului prezent românesc în majoritatea utilizărilor, dar nu în toate. Se folosește: Formare: "avoir" sau "être" la subjonctiv prezent + participiul trecut: Folosirea subjonctivului trecut este determinată de aceleași reguli sintactice ca în cazul subjonctivului prezent, cu deosebirea că acțiunea exprimată este anterioară celei a verbului regent. Exemplu: "Je suis content que tu aies passé de bonnes vacances" „Mă bucur că ai petrecut o
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
reguli sintactice ca în cazul subjonctivului prezent, cu deosebirea că acțiunea exprimată este anterioară celei a verbului regent. Exemplu: "Je suis content que tu aies passé de bonnes vacances" „Mă bucur că ai petrecut o vacanță plăcută”. În franceza actuală, subjonctivul trecut înlocuiește subjonctivul mai mult ca perfect, adică se folosește și atunci când verbul regent este la un timp trecut: Exemplu: "Il regrettait que son essai eût échoué (limba veche) → "Il regrettait que son essai ait échoué (limba actuală) „Îi părea
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
în cazul subjonctivului prezent, cu deosebirea că acțiunea exprimată este anterioară celei a verbului regent. Exemplu: "Je suis content que tu aies passé de bonnes vacances" „Mă bucur că ai petrecut o vacanță plăcută”. În franceza actuală, subjonctivul trecut înlocuiește subjonctivul mai mult ca perfect, adică se folosește și atunci când verbul regent este la un timp trecut: Exemplu: "Il regrettait que son essai eût échoué (limba veche) → "Il regrettait que son essai ait échoué (limba actuală) „Îi părea rău că încercarea
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
lave pas !" „Nu te spăla!”), la forma pozitivă fiind după verb: "Lave-toi !" „Spală-te!” Sunt neregulate verbele "avoir", "être", "savoir" „a ști” și "vouloir", în sensul că la imperativ forma lor nu este cea de la indicativ prezent, ci cea de la subjonctiv prezent. Ultimul verb mai prezintă și particularitatea că se folosește numai la persoana a II-a plural, cu sensul „Binevoiți!” Infinitivul francez are, ca în română, formă de prezent și de trecut. Spre deosebire de română, cea de trecut este și ea
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
care sunt compatibile cu exprimarea unei acțiuni anterioare: Formare: rădăcina formei de indicativ imperfect + sufixul "-ant". Verbele de conjugarea a II-a au și la această formă sufixul "-iss-": Sunt două verbe neregulate, care au la participiul prezent rădăcina de la subjonctiv prezent: În limba vorbită, forma de participiu prezent este folosită mai mult ca adjectiv calificativ, acordându-se în gen și număr: De multe ori, participiul prezent este substantivat, desemnând persoane: "commerçant, commerçante" „comerciant, comerciantă”, "dirigeant, dirigeante" „conducător, conducătoare”. În limba
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
conjugat la timpul simplu și participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin, exprimând caracterul săvârșit și anterior față de timpul simplu sau față de alt timp compus. Astfel apar și indicativul mai mult ca perfect, viitorul anterior, trecutul anterior, condiționalul trecut, subjonctivul trecut, subjonctivul mai mult ca perfect și infinitivul trecut. Apar deja și forme supracompuse, dar li se cunosc puține ocurențe și nici ulterior nu vor fi folosite frecvent. Pe lângă continuarea împrumuturilor din latină, secolul al X-lea este o scurtă
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
timpul simplu și participiul trecut al verbului cu sens lexical deplin, exprimând caracterul săvârșit și anterior față de timpul simplu sau față de alt timp compus. Astfel apar și indicativul mai mult ca perfect, viitorul anterior, trecutul anterior, condiționalul trecut, subjonctivul trecut, subjonctivul mai mult ca perfect și infinitivul trecut. Apar deja și forme supracompuse, dar li se cunosc puține ocurențe și nici ulterior nu vor fi folosite frecvent. Pe lângă continuarea împrumuturilor din latină, secolul al X-lea este o scurtă perioadă în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în cursul secolului al XVI-lea se generalizează forma neaccentuată. În perioada francezei medii dispar multe alternanțe vocalice din conjugare, de exemplu "parler/il parole" > fr. mod. "parler/il parle" „a vorbi/vorbește”. Conjuncția "que" se răspândește ca morfem al subjonctivului. În secolul al XVI-lea apare interogația parțială cu "est-ce", scris pe atunci "esse": "Ou esse?" „Unde este (aceasta)?” În franceza medie se folosesc numeroase perifraze verbale, de exemplu cea care exprimă și astăzi viitorul apropiat: "je vois savoir" > fr.
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Perfectul compus abia începe să fie folosit în locul perfectului simplu. Gramaticile îl limitează pe primul la acțiunile care au loc cu mai puțin de o zi înainte de momentul vorbirii. Condiționalul trecut este încă rar în secolul al XVII-lea în locul subjonctivului mai mult ca perfect cu aceeași valoare, dar îl va înlocui în mare măsură în a doua jumătate a secolului următor. Dacă până atunci negarea simplă a verbului se făcea în principal numai cu negația "ne", în franceza clasică se
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
nepronunțate până de curând au tendința de a fi pronunțate. Dicționarele indică pentru ele ambele pronunțări: "mœurs" [mœːr] sau [mœrs] „moravuri”, "août" [u] sau [ut] „august”, "but" [by] sau [byt] „scop”. În morfologia verbului, au dispărut din vorbire perfectul simplu, subjonctivul imperfect și subjonctivul mai mult ca perfect. Perfectul simplu se mai menține în narațiunea literară scrisă, dar ultimele două sunt foarte rare și în limba literară. Folosirea acestor forme verbale nu mai este cerută de standard. Regulile acordării participiului trecut
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
curând au tendința de a fi pronunțate. Dicționarele indică pentru ele ambele pronunțări: "mœurs" [mœːr] sau [mœrs] „moravuri”, "août" [u] sau [ut] „august”, "but" [by] sau [byt] „scop”. În morfologia verbului, au dispărut din vorbire perfectul simplu, subjonctivul imperfect și subjonctivul mai mult ca perfect. Perfectul simplu se mai menține în narațiunea literară scrisă, dar ultimele două sunt foarte rare și în limba literară. Folosirea acestor forme verbale nu mai este cerută de standard. Regulile acordării participiului trecut este de respectat
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
predicatul este la persoana a III-a singular: "Și tu veux, on va au cinéma" „Dacă vrei, mergem la film”. Plusieurs poate fi: Quelconque poate fi determinant nehotărât sau adjectiv calificativ, dar în ambele cazuri este postpus: Cu forma de subjonctiv prezent, persoana a III-a singular a verbului "être" s-au format două propoziții care au devenit locuțiuni pronominale nehotărâte: Un(e) țel(le) este cel mai adesea determinant, cu pluralul "de țel(le)s": "Une telle proposition est inacceptable
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
plasează după pronumele atașate de predicat: "Parle-moi franchement !" „Vorbește sincer cu mine!” Ordinul și interdicția la adresa subiectului de persoana a III-a se fac cu modul subjonctiv, structura unei asemenea propoziții fiind aceeași că a propoziției subordonate cu predicatul la subjonctiv: "Dupont est déjà là ? Qu’îl entre !" „Dupont e deja aici? Să intre!” Specificitățile frazei franceze în comparație cu cea din română se manifestă mai ales in frază cu propoziție subordonată și privesc următoarele aspecte: folosirea modului verbal în propoziția subordonată, folosirea
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
din propozițiile frazei. Modul verbal al predicatului subordonatei depinde în general de cum vede subiectul propoziției principale acțiunea, evenimentul, existentă, starea, recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare, transformarea etc., într-un cuvânt procesul subordonat. Acest mod poate fi indicativul, condiționalul sau subjonctivul. Fiecare își are corespondentul în limba română (cel al subjonctivului este conjunctivul), dar din punctul de vedere al folosirii lor, modurile nu-și corespund totdeauna în cele două limbi. Alegerea modului este indicată de anumite elemente ale frazei, în funcție de felul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
general de cum vede subiectul propoziției principale acțiunea, evenimentul, existentă, starea, recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare, transformarea etc., într-un cuvânt procesul subordonat. Acest mod poate fi indicativul, condiționalul sau subjonctivul. Fiecare își are corespondentul în limba română (cel al subjonctivului este conjunctivul), dar din punctul de vedere al folosirii lor, modurile nu-și corespund totdeauna în cele două limbi. Alegerea modului este indicată de anumite elemente ale frazei, în funcție de felul subordonatei. Propoziția subiectivă stă cel mai adesea după propoziția principala
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
cela" sau "ça". În acest caz, "îl" este înlocuit de "ce": "Que tu hésites, c’est normal". Modul predicatului unei subiective de dupa principala este determinat de ceea ce exprimă predicatul principalei. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă predicatul principalei exprimă: Subjonctivul este cerut de verbele regente care exprimă: Predicatul subiectivei este în mod normal la subjonctiv dacă aceasta stă înaintea principalei: "Cela me pârâit évident que Dupont est coupable" „Îmi pare evident că Dupont este vinovat” → "Que Dupont soit coupable, cela
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
est normal". Modul predicatului unei subiective de dupa principala este determinat de ceea ce exprimă predicatul principalei. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă predicatul principalei exprimă: Subjonctivul este cerut de verbele regente care exprimă: Predicatul subiectivei este în mod normal la subjonctiv dacă aceasta stă înaintea principalei: "Cela me pârâit évident que Dupont est coupable" „Îmi pare evident că Dupont este vinovat” → "Que Dupont soit coupable, cela me pârâit évident". Modul de folosit pentru predicatul completivei directe este de asemenea determinat de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Dupont soit coupable, cela me pârâit évident". Modul de folosit pentru predicatul completivei directe este de asemenea determinat de ceea ce exprimă verbul sau regent. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă verbul regent exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la indicativ sau la subjonctiv. Exemple: În cazul verbelor regente de opinie
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la indicativ sau la subjonctiv. Exemple: În cazul verbelor regente de opinie la forma negativă, există ezitare în ceea ce privește modul predicatului subordonatei. În general, daca vorbitorul își exprimă ferm opinia cu un asemenea verb, folosește indicativul în subordonată ("Je ne crois pas que c’est possible
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
în ceea ce privește modul predicatului subordonatei. În general, daca vorbitorul își exprimă ferm opinia cu un asemenea verb, folosește indicativul în subordonată ("Je ne crois pas que c’est possible" „Nu cred că e posibil”), însă dacă exprimă și nesiguranță, atunci folosește subjonctivul: "Je ne crois pas que ce soit possible" „Nu cred să fie posibil”. Se poate folosi de asemenea subjonctivul dacă cu un verb regent de opinie frază este interogativa: "Croyez-vous que ce soit possible ?" „Credeți că e posibil?”, " Ne croyez-vous
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
subordonată ("Je ne crois pas que c’est possible" „Nu cred că e posibil”), însă dacă exprimă și nesiguranță, atunci folosește subjonctivul: "Je ne crois pas que ce soit possible" „Nu cred să fie posibil”. Se poate folosi de asemenea subjonctivul dacă cu un verb regent de opinie frază este interogativa: "Croyez-vous que ce soit possible ?" „Credeți că e posibil?”, " Ne croyez-vous pas que ce soit possible ?" „Nu credeți că e posibil?” Locul propoziției completive directe este în general după principala
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
acestui proiect” sau "Que vous avez toujours été opposé à ce projet, nous le savons" „Că v-ați opus totdeauna acestui proiect, o știm”. Sunt și cazuri când, odată cu inversarea locului propozițiilor, modul predicatului principalei se modifică din indicativ în subjonctiv: "Paul croit fermement que Pierre est honnête" „Paul crede ferm că Pierre este cinstit” vs. "Que Pierre soit honnête, Paul le croit fermement" „Că Pierre este cinstit, Paul o crede ferm”. În subordonată completiva indirectă, modurile verbale se distribuie la
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]