239 matches
-
am inventat, mam născut, trăiesc, voi muri, nu pot, sucesc, mângâi, bat), pronumele persoanei I (mă), adjectivul pronominal pose siv la persoana I (meu), interjecția cu valoare emotivă: vai. 5. teme: creația, cunoașterea, moartea; motive literare: cuvântul, criza limbajului, tărâmul subpământean, vizuina, suferința, renunțarea 6. dimensiunea temporală: și acum doi ani și acum trei ani de zile; începând chiar din clipa de față; după ce am inventat poezia 7. Cele două comparații identificate în poezie - curajul și puterea (omenească) sau topit ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
văd uitate seminții rătăcitoare, ciudatele luntrii și mari galioane, păstorii cu turmele lor, lucrătorii pământului, cei care fac din preagrelele luturi împărtășania pâinii și vinului, vasele sacre (în unul din ele e inima lumii) și pe cei ce murind în subpământene tenebre ivesc diamante și steme de aur: acestea din urmă sunt chiar Empedocle. O declarație din Marea Înfățișare sună de-a dreptul trufaș: "Eu sunt măsura / cuvintelor, verbum verborum" (Povestea dragonului). Căutarea esențelor, deziderat al oricărui creator, e totuna cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
alte dimensiuni. Regula civilizațiilor este non-interferența, dar se pare că nu a fost respectată. Pămîntenii s-au lăsat ispitiți cu tehnologie, cedînd în schimb non-pămîntenilor dreptul unor experimente pe oameni și pe animale, ca și săparea și utilizarea unor laboratoare subpămîntene. Așa se face că am asistat în perioada următoare la una dintre cele mai importante străpungeri tehnologice din istoria omenirii. Aș spune chiar că omenirea nu era pregătită civilizațional pentru astfel de revoluții, greu de asimilat, presupunînd și un nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
celor din adâncuri, dar și al zeilor din înaltul cerului, mesager care face legătura între făpturile aflate la cele două niveluri ale invizibilului; Hermes pe care, invocându-l, Electra îl va ruga să transmită mesajul ei acelor daimones (vezi Perșii) subpământeni, morții protectori, păzitori ai sângelui părintesc, sânge care cere răzbunare. Întruchipare a tatălui ocrotitor, regele mort este, de asemenea și mai presus de toate, tatăl asasinat care își caută răzbunătorul, cristalizând în el întreaga ambivalență a fantomei: forță deopotrivă protectoare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
împotrivește lui Creon, care îi interzisese să se atingă de rămășițele pământești ale dușmanului său și cere vehement să fie îngropat după rânduieli. Acest ritual pentru cei este pentru Antigona legea nescrisă a zeilor, o lege statornicită atât de zeii subpământeni, cât și de cei din ceruri. De aceea, pentru ea, îndeplinirea ritualului reprezintă cel mai nobil titlu de glorie al oamenilor vii. Antigona este trup și suflet de partea morților. Legea lor e și legea ei, fie și cu prețul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu scoate însă nici o vorbă (ca o statuie?). Heracles va trebui atunci să explice că Alcesta nu va putea vorbi înainte de a se purifica timp de trei zile - purificare cerută de coborârea ei în Infern, de contactul cu lumea zeilor subpământeni -, numai că tăcerea Alcestei are cu totul alte rezonanțe. Tragedia se încheie cu morala corului: el vorbește despre fericirea venită pe neașteptate, despre neprevăzut. Dar nu s-ar putea desprinde oare de aici și alte învățăminte? Această nouă Alcesta, care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fi derivat din etruscul Phersu, echivalent al grecescului Perseu. Phersu este purtătorul de mască în ritualul funebru organizat întru cinstirea unui defunct. Masca figurează astfel spiritul celui mort și, în dansul ritual, cel ce o poartă mimează și actualizează puterile subpământene, după cum Persefona, prin masca lui Gorgo a cărei stăpână este, supraveghează ea însăși lumea Infernului, ținuturile lui Hades. Un adevărat sistem de relații poate fi, așadar, stabilit între Hades, Phersu, Perseu și Persefona. În Teogonia lui Hesiod, Gorgonele sălășluiesc, împreună cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe acolo a vreunui pescar pe care l-ar putea înfuleca, după ce l-ar azvârli în Infern cu o lovitură de măciucă. Atunci când apare Asahina, acesta nu-l cruță pe Emma de un comentariu batjocoritor la adresa înfățișării jalnice a regelui subpământean, iar Emma încearcă în zadar să-i vină de hac ciomăgindu-l. Printr-o răsturnare de roluri, Asahina va fi până la urmă cel care, povestindu-și propriile fapte de bravură din timpul revoltei lui Wada și vrând să le ilustreze
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mitologice, „ai zice”, observă Cromo, „că asiști la năvala unei hoarde barbare”. Cum am putea să nu apropiem tabloul final din Uriașii munților de scena defilării Îngerului călare, urmat de alaiul sufletelor din Purgatoriu? Uriașii sunt, desigur, niște tenebroase creaturi subpământene, dar nu evocă ei oare acea La Mesnie Hellequin 1 și tărăboiul pe care îl făceau toți membrii macabrei corporații, deseori prezentă în reprezentarea misterelor populare ale Evului Mediu francez? N-ar mai rămâne de spus decât că teatrul s-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unde se regăsesc laolaltă actori, magicieni, manechine care prind viață, îngeri și fantome sau duhuri venite din străfundul pământului. Ca acel spațiu-răspântie unde, aidoma unor drumuri ce se întretaie, se întâlnesc umanul cu non-umanul, vizibilul cu invizibilul, văzduhul cu adâncurile subpământene, materialitatea cu sufletul, corpul viu cu manechinul inert, tăcerea cu larma... Un spațiu hărăzit să asigure accesul la o altă lume, un spațiu în care piesa se poate juca la fel de bine pentru morți ca și pentru zei. Vtc "V" Teatrul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o utilizare mai extinsă, la majoritatea popoarelor. "Cosmos viu", aflat în veșnică regenerare, arborele este "un simbol al vieții în continuă evoluție", semnificând "ascensiunea spre cer", "verticalitatea" 316. Arborele mijlocește comunicarea dintre cele trei niveluri ale cosmosului; rădăcinile descriu lumea subpământeană, trunchiul și crengile plecate prezintă pământul în toată întinderea sa, iar ramurile din vârf reprezintă cerul în totalitatea sa 317. În mitologia poporului român, Arborele Cosmic, născut o dată cu Universul, este bradul. Legenda spune că "Fârtatul, obosit și înciudat de incapacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
într-o permanentă comuniune cu schimbările timpului mitic, țăranul român "ține" cu strășnicie zilele șarpelui pentru a fi ocrotit și norocit de-a lungul anului. Prima sărbătoare, numită Alexiile, are loc în preajma echinocțiului de primăvară, când iese șarpele din adăpostul subpământean, iar la echinocțiul de toamnă, de Ziua Crucii, este celebrată intrarea șarpelui în pământ. În Zilele șarpelui este interzisă uciderea lui, dacă este întâlnit pe drum, și se utilizează nume eufeminizate "Cel care se târăște", "Curea"; "Gânganie"; "Domn", "Vasile". Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nici o stricăciune. Pe șerpe când îl vezi întâi să-l omori, c-apoi îți ia puterea și rămâi tot anul fără de putere."350 Puterile asupra șarpelui sunt dezlegate până la Ziua Crucii când acesta se retrage pentru a-și relua viața subpământeană: "După Ziua Crucei, dacă găsești șerpe n-ai voie să-l omori. Șerpii numai pân` la Ziua Crucei se pot omorî, pe urmă e pacat, căci le vine timpul să se ascundă iar în pământ; dar pân-atunci au avut
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
am inventat, mam născut, trăiesc, voi muri, nu pot, sucesc, mângâi, bat), pronumele persoanei I (mă), adjectivul pronominal pose siv la persoana I (meu), interjecția cu valoare emotivă: vai. 5. teme: creația, cunoașterea, moartea; motive literare: cuvântul, criza limbajului, tărâmul subpământean, vizuina, suferința, renunțarea 6. dimensiunea temporală: și acum doi ani și acum trei ani de zile; începând chiar din clipa de față; după ce am inventat poezia 7. Cele două comparații identificate în poezie - curajul și puterea (omenească) sau topit ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vagi reprezentări epifanice: "Am descifrat desenul,/ pielea de vițel fusese de prea multe ori ștearsă./ Se dansa,/ se dansa frenetic pe acoperiș,/ tu, Abaddon sau Oblivion,/ te rugai să nu-mi înțeleagă nimeni cuvintele.// Fluture, larvă, cocon,/ ploaia de meteoriți subpământeni,/ larvă, plânsul ușor, travesti". Altfel, nucleolul poetic recurent al majorității textelor din volum este ruptura. La nivelul tramei propriu-zise (poemele din Pragurile Apeiron conțin secvențe dintr-o istorie auctorială dilatată, uneori, halucinant), înregistrăm fie ruptura de o alteritate feminină (cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că, "deși apă-cărătorii (sacagii orașului n.ns.) necontenit umplu aice vasele lor, iar fierbânțeala soarelui transformează în aburi o parte din apă", nivelul acesteia se menținea, în general, constant, îngăduindu-i să presupună că respectivul iaz "se îndestulează de un subpământean izvor îmbelșugat și care lac mult al spori îndată ce s-ar curăța după cuviință și ce s-ar revărsa în el și alte apropiete izvoare"15. Locul ales, deși mlăștinos la data anchetei, prezenta în opinia sa două mari avantaje
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de 8 palme. Deși apă-cărătorii necontenit umplu aice vasele lor, iar ferbințeala soarelui transformează în aburi o parte de apă, totuși, fiind că ea nici odineoară în acel lac nu scădè, urmează a presupune că el se îndestulează de un subpământean izvor îmbelșugat și care lac mult ar spori îndată ce s-ar curăți după cuviință și ce s-ar revărsa în el și alte apropiete izvoare. Cumpăna acestui lac fiind 5 palme peste cumpăna Bahluiului, lesne s-ar pute face ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
scoate de patru ori mai multă sare și înlesnirea și economia ar spori dacă, în loc de cai, s-ar întrebuința puterea apei Trotușului, ce lesne s-ar pute conduce în apropierea și nivela (cumpăna) părăului Vâlcea, de unde s-ar porni galerii subpământene, adică un drum orizontal mult înlesnitor comunicației, scoaterii sării și sănătății lucrătorilor. Numărul întrebuințaților lucrători este de 106 inși, sarea scoasă o depun pe movili nalte până la 60 palme, ducând șalgăul, numit glodașul, în spate, câte un drob de 70-80
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
urmare a reiterării refuzului, care echivalează cu afront care reclamă pedeapsa maximă, păstorul este salvat in extremis de către gnomi, pe care Carmen Sylva îi împrumută eposului nordic al Edei, Kalevalei sau Cântecului Nibelungilor, gnomi care-l introduc într-o lume subpământeană. Aici i se înfățișează fantasmal Irina / Ileana, regele lumii subpământene revelându-i greșeala gravă de a-și fi abandonat turma și datoria de păstor care-i incumbă, pentru iluzia unei împliniri erotice, fapt pentru care trebuie să plătească cu viața
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pedeapsa maximă, păstorul este salvat in extremis de către gnomi, pe care Carmen Sylva îi împrumută eposului nordic al Edei, Kalevalei sau Cântecului Nibelungilor, gnomi care-l introduc într-o lume subpământeană. Aici i se înfățișează fantasmal Irina / Ileana, regele lumii subpământene revelându-i greșeala gravă de a-și fi abandonat turma și datoria de păstor care-i incumbă, pentru iluzia unei împliniri erotice, fapt pentru care trebuie să plătească cu viața. Redeșteptându-se din vis, păstorul se confruntă pentru o ultimă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de acolo pukku (toba) și mikku (bețișorul de tobă), obiecte sacre, atribute ale zeiței Inanna și, cu siguranță, ale zeului-păstor, Dumuzi (prin extensie, și ale păstorului carpatic, devenite fluier și botă). Ca și în cazul lui Orfeu, accesul în lumea subpămînteană era permis celor vii cu condiția respectării unor convenții. Ghilgameș îl sfătuiește pe prietenul său să se supună următoarelor „porunci”: „Nu cumva să îmbraci straie curate, căci (răposații) îți vor striga cuvinte dușmănoase, de parcă ai fi străin de ei. Nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-ți pui încălțări în picioare, ca să nu bocănești în lumea de dincolo: Nu cumva să lovești soția pe care o urăști; nu cumva să-ți săruți fiul îndrăgit; nu cumva să-ți bați fiul nesuferit, căci te va birui tînguirea subpămînteană”. La evrei, aceste sentințe au devenit „table” ale „legii”. Enkidu a nesocotit toate aceste „porunci” care reglementau condițiile călătoriei, drept urmare, nu numai că n-a adus obiectele sacre, dar nici nu s-a mai întors din lumea de dincolo. N-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
apartamentele în care erau ținuți ostaticii de rang înalt care aveau drept la corespondență, servitori și aprovizionare specială, sub ele veneau camerele paznicilor închisorii, ale călăilor specializați în executarea diferitelor torturi prin care se făceau renumite cele trei, patru niveluri subpământene ale închisorii. Pe scara îngustă, cu trepte de granit în adâncime se putea ajunge până aproape de fioroasele puțuri de sânge în care erau aruncate cadavrele executaților prin strangulare sau decapitare. Prea puțini erau cei care părăseau Ediculé, așa că despre ceea ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că spiritul îmi părăsește corpul fizic, îmbrăcat în haina ectoplasmatică luminoasă identică cu cea fizică, levitând la mică înălțime de sol, preocupat de găsirea unei intrări subterane accesibilă stării mele imateriale. Ghidul meu mesager îmi comunică: -Cauți intrarea în împărăția subpământeană, condusă de împăratul universului, călăuzit de consiliul suprem al luminii. -De ce aș vrea acest periplu aventurier? -Dorința de cunoaștere imprimată în subconștientul tău, îți poruncește să te propulsezi într-o altă dimensiune a universului. Gravitația nu avea nici-un efect
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
începe penetrarea. Era piscul cel mai înalt al lanțului montan. Penetrai. Fulgerător ajunsei la grota luminată puternic de astrul inaccesibil vederii. Intrarea era păzită de doi ostași îmbrăcați în uniforme purpurii, înarmați cu halebarde și scuturi. -Bine-ai venit în împărăția subpământeană a universului luminii, -mă primiră voioși ostașii. După ce am zburat la o adâncime de cinci mii de metri, sub scoarța terestră, am fost preluat de ghidul orașelor luminii. -Tărâmul nostru este protejat de plăcile tectonice și magma vulcanică. Plăcile au
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]