249 matches
-
întâlnim în epopeea și în tragedia tradițională, adică în epopeea si tragedia care imită modelele eline (începutul în medias res, "peripeția" din tragedie, cele trei unități). Totuși, nu toate "procedeele clasice" sunt structurale; scenele de luptă și coborârea în Lumea subpământeană aparțin subiectului sau temei. In literatura de după secolul al XVIII-lea, acest nivel poate fi ușor stabilit numai în "piesa bine făcută" sau în romanele polițiste, în care intriga foarte strânsă reprezintă o asemenea structură. Dar chiar și în tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fost atacată de o entitate ostilă, „cesiumiștii”, niște mutanți, urmași ai unor victime ale experiențelor nucleare din secolul al XX-lea, trăind ascunși într-o rețea de mari galerii subterane, undeva în zona Pacificului. Izolată de peste un secol, coșmaresca lume subpământeană a ajuns sub conducerea monstruos-dictatorială a unui „Stăpân” ori „Părinte”. Sub transparentul înveliș al parabolei e o virulentă diatribă la adresa lui Stalin și a dictaturii sale. Societatea cesiumiștilor e descrisă în registru sumbru-grotesc, cu arsenalul literar propriu utopiilor negative cu mesaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
oferit prilejul de a scrie un Jurnal al fericirii: „De neînchipuit cât de slobod și de fericit m-am simțit în detenție, în camera 34 pe Reduit, la Jilava, spre pildă, o cameră deosebit de sinistră, asemănătoare unui canal, unui maț subpământean, unei mine părăsite, unei regii în stil Monte Cristo.” Nu este singurul care trăiește și mărturisește această compatibilitate paradoxală dintre fericire și închisoare. Și preotul Dimitrie Bejan mărturisește cum în închisoare a fost cu adevărat fericit. Există și alte mărturii
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
că spiritul îmi părăsește corpul fizic, îmbrăcat în haina ectoplasmatică luminoasă identică cu cea fizică, levitând la mică înălțime de sol, preocupat de găsirea unei intrări subterane accesibilă stării mele imateriale. Ghidul meu mesager îmi comunică: -Cauți intrarea în împărăția subpământeană, condusă de împăratul universului, călăuzit de consiliul suprem al luminii. -De ce aș vrea acest periplu aventurier? -Dorința de cunoaștere imprimată în subconștientul tău, îți poruncește să te propulsezi într-o altă dimensiune a universului. Gravitația nu avea nici-un efect
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
începe penetrarea. Era piscul cel mai înalt al lanțului montan. Penetrai. Fulgerător ajunsei la grota luminată puternic de astrul inaccesibil vederii. Intrarea era păzită de doi ostași îmbrăcați în uniforme purpurii, înarmați cu halebarde și scuturi. -Bine-ai venit în împărăția subpământeană a universului luminii, -mă primiră voioși ostașii. După ce am zburat la o adâncime de cinci mii de metri, sub scoarța terestră, am fost preluat de ghidul orașelor luminii. -Tărâmul nostru este protejat de plăcile tectonice și magma vulcanică. Plăcile au
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Grădini și livezi grandioase și superbe, întâlneai la tot pasul, având rolul de aeroterme primenitoare și furnizoare de oxigen și ozon pur. Orașele erau locuite de consiliile supreme ale luminii, care refulau la suprafață terrei energiile creatoare benefice vieții. Imperiul subpământean al universului luminii, era locuit de un miliard de consilieri ai luminii și energiei creatoare, conduși de împăratul suprem al universului infinit. Aceștia alungau puterile malefice cotropitoare, ale mentalului superior și entităților războinice cuceritoare ale astralului sacru. Toți intonau:Om
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ai luminii și energiei creatoare, conduși de împăratul suprem al universului infinit. Aceștia alungau puterile malefice cotropitoare, ale mentalului superior și entităților războinice cuceritoare ale astralului sacru. Toți intonau:Om!Om!Om! Cuvântul Om era sacru, purificator și mântuitor. Locuitorii subpământeni emanau pământenilor bunătate, fertilitate, inteligență, înțelepciune și pace. Imperiul se întindea pe o suprafață de zece milioane de kilometri pătrați. ocupată de zece milioane de orașe distribuite în lanț, fiecare dintre ele constituind o verigă. Imensul lanț comunica cu cei
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de axă ar prăvăli lumea noastră pământeană în ape. Cataclismele la care ar fi supuse continentele, ar scoate zeci de continente sau un imens continent nou. Inversarea polilor magnetici, ar distruge lumea s-au ar creia o lume nouă. Imperiul subpământean protejează Omul-sfânt lor, loc miraculos accesibil numai inițiaților. Am revenit în corpul fizic, realizând că din misterioasele adâncuri ale terrei veghează omul pământean, ajutându-l, în evoluția sa, Shambala împăratul lumii și universului. VIEȚI ANTERIOARE Noapte de noapte spiritul avid
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sau evocarea morților al lui Lucian din Samosata 266. Asemănările decurg din modul de imaginare propriu-zisă a situației: ca și cinicul Menipp căruia i se permite să asiste la spectacolul infernal cu condiția istorisirii celor văzute ("Mă-ntorc din lăcașul subpământean al morților, lăsând în urmă porțile întunericului, meleagurile unde Hades locuiește departe de ceilalți zei. N-am murit, ci Hades primitu-m-a de viu la el"267), Epistemon trăiește privilegiul reîntoarcerii la viață și al relatării experienței din Lumea de dincolo
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
am inventat, mam născut, trăiesc, voi muri, nu pot, sucesc, mângâi, bat), pronumele persoanei I (mă), adjectivul pronominal pose siv la persoana I (meu), interjecția cu valoare emotivă: vai. 5. teme: creația, cunoașterea, moartea; motive literare: cuvântul, criza limbajului, tărâmul subpământean, vizuina, suferința, renunțarea 6. dimensiunea temporală: și acum doi ani și acum trei ani de zile; începând chiar din clipa de față; după ce am inventat poezia 7. Cele două comparații identificate în poezie - curajul și puterea (omenească) sau topit ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se povestește în discursul 14 dedicat trădării lui Iuda. În 15 continuă dialogul dintre cei doi privitor la acțiunile și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. În 17 este evocată coborârea lui Isus în lumea subpământeană, victoria sa asupra lui Satana și eliberarea captivilor. Această serie de discursuri e foarte asemănătoare cu ciclul apocrif din a doua parte a Faptelor lui Pilat, sau, în latină, Evanghelia lui Nicodim (aici, pp. ???-???), însă nu e ușor de spus
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mare suferință omenească, încât în adâncul cerului senin și incandescent al Iliadei se vede întunericul. Hades Morților din epopee nu le e făgăduită o altă viață vrednică de numele acesta. E drept, se duc pentru totdeauna în Ereb, în tărâmul subpământean al lui Hades, principele nemuritor al morții. Dar, după ce trec de Stix, au a exista veșnic ca umbre fără viață, ca niște aparențe care nu mai păstrează decât înfățișarea lor de odinioară, simple simulacre vlăguite și inconsistente, golite de orice
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
către un expresionism cu mesaj politic. Dar timbrul nu îi este la îndemână și sunt introduse, câteodată, revărsări căutate sau epigonice, în canonul ideologic al epocii. Poezia patriotică a lui S., de asemenea conformistă, vrea să fie una a transparențelor subpământene, a mișcărilor abia perceptibile, glorificând cu exaltare și cu o imagistică vânjoasă continuitatea și durabilitatea în veac a neamului. Stângace, câteva poezii de dragoste (Minune, Ochii tăi, Poveste) presupun doar, fără să le poată traduce adecvat, ardențe lirice interioare. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
Târziul clipei”, VTRA, 1973, 8; Nicolae Baltag, „Țara curcubeului de piatră”, LCF, 1974, 26; Mihai Minculescu, „Eliberarea lui Bularda”, RL, 1975, 27; N. Barbu, „Cercul adevărului”, CRC, 1976, 47; Dumitru Micu, Romane de debut, CNT, 1976, 51; Constantin Cubleșan, „Cetăți subpământene”, T, 1980, 10; Lit. rom. cont., I, 538; Vasile Chifor, „Barieră pentru cocori”, RL, 1981, 35; Vasile Netea, „Roata fără sfârșit”, SPM, 1984, 28; N. Barbu, Romanul-document, CRC, 1984, 45; Ulici, Lit. rom., I, 308-309; Gabriela Pintelescu, Două piese de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
și apoi băgați în cuptor. Pentru aceste lecții avea lângă casă o movilă de lut curat și humă, dintr-o ruptură a Podișului, aproape de Boușori, unde l-a dus într-o zi și pe autorul acestor rânduri, să vadă comoara subpământeană și urmele unei așezării neolitice cu maluri prăpăstioase. Am traversat linia ferată apoi am luat-o pe unde bănuiam că este cărarea. Trebuia să străbatem un șes până la poalele dealului Sasova, să urcăm și să coboarâm dealul , apoi să urcăm
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
lângă mormântul pregătit pentru el „șed groparii și mâncă pită și slănină”, într-o totală nepăsare. Eresurile, ca la Gala Galaction și V. Voiculescu, trimit în insolit și magic; nici vorbă de „cerul care zboară”; aici forfotesc spirite maligne, făpturi subpământene. Peste morminte părăsite, vechi, scufundate, „stă și duhănește dracul”, iar vara, pe furtună, lovește trăsnetul. Compozițiile mai ample Urcan bătrânul și Înmormântarea lui Urcan recomandă un talent viguros, năzuind să realizeze un mare roman al Câmpiei Transilvane, Ospățul dracului. Prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
Or, Saturnaliile erau sărbătoarea larvae-lor, adică a morților de moarte violentă ori lăsați neîngropați, iar în spatele bătrînului Saturn devorator de copii se profilează ca tot atîtea imagini simetrice : moșnea gul Crăciun, binefăcător al copiilor ; scandinavul Julebok, demon încornorat din lumea subpămînteană care duce cadouri copiilor ; Sfîntul Nicolae, care îi readuce la viață și îi copleșește cu daruri ; în sfîrșit, katchina, copii morți înainte de vreme, care renunță la rolul lor de ucigașe de copii pentru a deveni personaje ce împart, rînd pe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cruciș. Se specializase În prădăciuni mizerabile - bătea bețivi fără apărare, Își țepuia tovarășii. „N-am pic de onoare”, zicea. „SÎnt un șobolan.” Și chicotea. Mike Metrou avea o față mare, palidă și dinți lungi. Semăna cu un soi de animal subpămîntean special adaptat care vînează animalele de la suprafață. Era un jefuitor de drojdieri foarte Îndemînatic, dar fața nu-l ajuta. Orice gabor tresărea la vederea lui, iar personalul de la metrou Îl știa bine. Așa că Mike Își petrecea cel puțin jumătate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
apărut/Și m-aș întoarce-n chaos"). în același timp, „gândirea cosmogonică eminesciană" -cum o definește Mircea Eliade creează „figuri și imagini în care divinitatea, perfecția, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durată infinită". Spațiul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subpământean ori făurit în piatră, marmură sau granit) se identifică astfel cu o matrice în care se topesc laolaltă inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de sorginte cosmică. încrezător în propria-i fantezie, în forța nelimitatei sale imaginații („Turma visurilor mele eu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
C., o formă de sondare a misterului cosmic: „Azvârle-ți plânsul fin/ În cerul viu și zi-mi/ De râsetele din / Înalt și limpezimi./ O, linii clare, liră,/ Arpegiu argintiu/ De jocul tău zglobiu/ Tăcerea mea se miră// Ce voci subpământene/ Te-au ispitit în noapte/ Să-neci în somn și lene/ Comoara ta de șoapte?”. Toate mijloacele revelației poetice cultivate de C. bat mereu la porțile zăvorâte ale Necunoscutului: și mirarea, și întrebarea, și contemplarea activă, și chemarea acerbă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
au pus omul l-al tău pas înfricoșat" (Moarte, tu îmi pari ...). "... Corpul nostru este un răvaș de drum al pulberei..." (Avatarii Faraonului Tlà) 2. Motivul cronotopului analizat de studiul nostru (munte piramidă, cetate, ruine, pulbere) nu coboară în "halele" subpământene, unde G. Călinescu plasează imagini ținând de "necroerotică". Dar varietatea acestei "imaginații dinamice" (după o formulă a lui G. Bachelard) păstrată pe "coaja" lutului e relevabilă la orice pas: "De-al meu propriu cânt mistuit mă mântui" spune un vers
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
anii mei/ Trec îngropând sub glezne timpul sferic/ Prin vămi unde vitraliile serii / L-acoperă-n ninsori de întuneric.// Veni-vor ciocârlii să îi dezgroape / Cu bruma toamnelor mijind sub gene,/ Dar plumbii aripilor tot mai mult/ L-or afunda-n chilii subpământene.// Hei - anii mei - sirepi cu splina arsă/ În nopțile leproaselor tranșee/ Unde e oare tava cu jeratic / Să trecem iar în chiot prin lactee” (Anii mei). R.-L. s-a impus îndeosebi prin proza cu tematică istorică. Profesiunea de credință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
din 2-4 monoglucide diferite sau derivați ai acestora. Ca la toate poliglucidele, la baza structurii chimice au un diglucid, prin a cărui polimerizare se formează heteropoliglucidul macromolecular. Heteropoliglucidele de natură vegetală (glucomananii, galactomananii) se află în cantități mari în organele subpământene și în semințele plantelor, ca poliglucide de rezervă. Heteropoliglucidele de natură animală au rol structural, cele mai importante dintre acestea fiind mucopoliglucidele. Mucopoliglucidele sunt heteropoliglucide cu caracter acid alcătuite din aminoglucide ce alternează cu acizi uronici. Mucopoliglucidele sunt substanțe macromoleculare
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
decât o pregătire pentru filosofie. Diogene Laerțiu (op. cit., II, 80) redă o parabolă la fel de semnificativă care îi era atribuită lui Ariston: „O vorbă la fel e atribuită lui Ariston: căci acesta spunea că atunci când Ulise s-a dus în lumea subpământeană i-a văzut de aproape pe toți morții și a făcut cunoștința lor, dar n-a ajuns să dea ochii cu regina lor”. Este vorba de un anume Ariston din Chios, un filosof stoic care, iată, avea opinii similare celor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ludibrium - adică o „repetiție generală”, un experimentum prealabil al marii schimbări. Este șocant să aflăm că această „comedie” arată că mântuirea nu se poate realiza decât dacă este înlăturat „un preot rău” (papa, bineînțeles!). „Ziua a cincea” relatează explorarea părților subpământene ale Castelului de către Rosenkreutz. Este o descensio ad inferos, o „coborâre în Hades”. Eroul studiază în profunzime temeiurile reformei. Și, pentru ca nimeni să nu creadă că fundamentele ar fi cumva șubrede și tenebroase, Rosenkreutz ne relatează că a găsit în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]