188 matches
-
concret se cerea explicată dintr-o perspectivă filosofică nouă, mai completă. În viața socială a oamenilor s-au produs prea multe transformări care cereau o reechilibrare cu natura, trebuia redescoperit și reinterpretat suportul organic al vieții sufletești, noi dimensiuni ale substanțialității acesteia trebuiau luate în considerare cele care se clădesc în raport cu semenii, cu statul și biserica. Toate aceste aspecte se formulau în contextul în care în fața omului de rând amenințarea șomajului devenise o realitate cotidiană, individul asista neputincios la radicalizarea diviziunii
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
timp prescrie și limitează fiecare posibilitate de înțelegere a oricărei tradiții în alteritatea ei istorică. Acest fapt aproape definește scopul hermeneuticii filosofice: sarcina acesteia este de a retrasa calea fenomenologiei hegeliene a spiritului până descoperim în tot ceea ce este subiectiv substanțialitatea care îl determină..."77). Filosoful german indică în acest pasaj succesiunea de "staze" ontologice care conduc la cunoaștere și oferă un drum de urmat hermeneuticii filosofice, urmând ca aceasta să funcționeze drept model pentru cea care vizează fenomenul artistic. Suportul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a unei fenomenologii destinale. Într-adevăr, evoluția etapelor conștiinței în lucrarea fundamentală a lui Hegel este pildă pentru alte desfășurări reflexive care pot defini traiectoria esențială a unui artist (ilustrată în pașii majori ai operei acestuia). Această traiectorie primește patina substanțialității originare pe măsură ce îi sunt degajate reperele principale, adică se autorevelează în intima sa esență pe parcursul punctării caracterizante a etapelor sale cruciale. Farmecul începuturilor, firava consolidare care urmează, înstăpânirea progresivă, maturizarea stilistică și tematică, crepusculul unui model personal de a ființa
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Eliade, ce păcătuiesc uneori prin artificialitate abstractă, pentru a descoperi ulterior în poezie forma de expresie adecvată personalității sale. Volumul Pharmakon (1989), publicat în versiune integrală în 1990, sub titlul Căutarea căutării (Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), atrage atenția prin substanțialitatea imaginarului, nealterată de numeroasele referințe livrești, de la Hölderlin la Mallarmé. În poezia lui A., în care obiectele proliferează refuzând ordinea, esențială pare a fi dimensiunea organicului. După 1989 autorul publică un volum de interviuri, 1990. Vremea în schimbare (1993), o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
am încercat să dezvăluim singularitatea tezelor cartesiene referitoare la un subiect corporal concret. Interogîndu-ne asupra identificării subiectului și substanței eului, am urmărit să extragem din analiza naturii judecății la Descartes o concepție a subiectului care scapă criticii kantiene a paralogismului substanțialității. Reflexiile propuse indică faptul că avem de a face cu una și aceeași problemă, aceea a uniunii principiului vital cu principiul gîndirii ce va fi al acestei ființe care este un “per se” și nu “prin accident” și a cărei
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
necesar ca ea să pornească de la cauzele prime”, în ce sens se poate spune exact că la Descartes a gîndi înseamnă a judeca? A furniza un răspuns cartesian la această întrebare ne-ar permite să răspundem imputației kantiene a paralogismului substanțialității adresată subiectului cartesian. Ipoteza pe care o propunem este aceea că Descartes nu a făcut din logica predicativă a propoziției conform formulei subiect/copulă/predicat, criteriul pentru a determina natura și statutul ontologic al subiectului. Dacă subiectul transcedental (S) este
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
căruia i s-a dat atenția”.) Pasajul ascunde deja în el, în mod implicit, o anumită înțelegere a naturii exteriorității. Dezvoltînd acest punct am putea îndepărta un reproș adresat adesea subiectului cartesian și care este o consecință a atribuirii paralogismului substanțialității. Această critică stigmatizează subiectul cartesian ca o împrejmuire ce ascunde riscurile replierii asupra sa, ori ceea ce este același lucru, pe cele ale desfășurării eului care exagerează pretențiile sale de a vrea să fie totul. Așadar nu va fi deloc nevoie
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
umane care nu va fi epuizată fără arta distincțiilor. Descartes gîndește în realitate echilibrul din cadrul necesității în care noi nu putem niciodată să ne fixăm asupra unui singur lucru și de a fi întotdeauna în continuitate și în mișcarea trecerii. Substanțialitatea eului conține posibilitatea acestui echilibru care se numește în morală „forța sufletului”. Intuiția subiectivității ca trecere și nu ca substanță se rezumă la o continuitate; aceea “atât de fermă și de sigură” a enunțării Cogito-ului care se prelungește în “fermitatea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
în modelul etic și aplicarea sa la domeniul cunoașterii fac, într-un fel, din subiect o persoană ce are o parte legată de gîndurile sale, deducțiile și judecata sa liberă. În acest fel este posibilă curățarea grelei ipoteci a paralogismului substanțialității adresat subiectului cartesian. Imputarea paralogismului este legată în realitate de o logică juridică ce caută unitatea care domină diversitatea. Acest monopol al unității nu poate legitima diversitatea sensibilului decât spre a se măsura, a se tempera și a se temporiza
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
este o substanță pură care nu este compusă din nici un accident, în timp ce doar corpul în general este o substanță și nu corpul uman care nu este format și compus decât dintr-o configurație de membre. Pe ce se fondează așadar substanțialitatea unui lucru? Ea se fondează nu atât pe capacitatea sa de a exista prin sine, și nici pe caracterul de subzistență cât pe posibilitatea de a fi reidentificat; în termeni mai cartesieni, pe posibilitatea de a fi cunoscut și perceput
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
aVIa, fără îndoială pentru că uniunea substanțială cere ca cele două substanțe care se unesc pînă în punctul în care formează una singură, să fie în mod egal lucruri într-adevăr, adică în mod egal substanțe? Subliniem, doar în trecere, că substanțialitatea atribuită astfel corpului are caracterul în care se recunoaște substanțialitatea sufletului, respectiv unitatea indivizibilă. Dacă acest corp omenesc este o substanță, dacă el posedă existența unei ființe prin sine sau a unei ființe care este un sine, ce sar putea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
substanțe care se unesc pînă în punctul în care formează una singură, să fie în mod egal lucruri într-adevăr, adică în mod egal substanțe? Subliniem, doar în trecere, că substanțialitatea atribuită astfel corpului are caracterul în care se recunoaște substanțialitatea sufletului, respectiv unitatea indivizibilă. Dacă acest corp omenesc este o substanță, dacă el posedă existența unei ființe prin sine sau a unei ființe care este un sine, ce sar putea opune la a-i acorda statutul de subiect, adică acela
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ne creează impresia a două particule palpabile lovindu-se una de alta; 2. Toate experimentele care au căutat să afle structura internă a electronului au eșuat, astfel că electronul este considerat a fi o particulă elementară, fără structură internă; 3. Substanțialitatea masei este improprie, întrucât ea poate fi întotdeauna convertită în energie electromagnetică; 4. Nici o teorie din mecanica cuantică nu a putut prezice mărimea electronului, masa sa ori sarcina electrică; 5. Nucleul atomic și norul electronic pot fi vizualizate ca o
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
atât, prin intermediul acestui proces, nu doar eul dobândește conținut, ci și non-eul, apărând fenomenul conturării grupului. Un alt raport extrem de important este cel al relației eu-ceilalți, care evidențiază felul cum identitatea este o modalitate prin care individul își exprimă propria substanțialitate și prin care eu se opune celorlalți, fiind o construcție care are drept rol exprimarea particularităților și a elementelor distinctive. În acest caz, identitatea este tot ceea ce îl face pe individ să fie asemănător doar cu el însuși, opunându-se
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în care eul se dezgolește de sine pentru a lăsa loc unui nou conținut. Deși poate fi explicat prin faptul că individul își cunoaște și își conștientizează interesele dintr-un anumit context, fenomenul reprezintă un adevărat pericol pentru acesta și substanțialitatea sa întrucât nu presupune doar o devenire, o transformare, perfect explicabile, ci negarea propriei existențe istorice, a trecutului care, o dată cu trecerea timpului, nu mai este o simplă înșiruire de evenimente, ci se integrează în ființă și devine o prezență organică
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
prin vitala lor valorizare în cuprinderea mare dintre pământ și văzduh. Verdele este culoarea cea mai frumoasă a spectrului naturii vii, albastrul este împrumutat prin reflexiile seninului de cer. Oricum, strălucirea culorilor materiale se relevează prin intensitate și adâncime, prin substanțialități pure. Culorile inefabile ale florilor se întind de la Bucium la Copou și Breazu, de la Galata la Ciric, de la Cetățuia la Grădina botanică, eflorescențele în imaginare ghirlande suspendate dând credit parcă fenomenelor alchimice într-o perpetuă explozie a imaculatului. Dar visătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care filozofia clasică rezolvă totul, ci numai la „inteligență” și „vedere noosică”.) Vederea noosică e prelungirea percepției prin inteligență (ceea ce înseamnă și imaginație), realitățile invizibile nefiind mai puțin obiective decât cele vizibile. Dar ce e, în definitiv, substanța? Ce e substanțialitatea ? Se vede bine că accepția termenului e fundamental diferită de cea a substanței spinoziene, care era Natura naturans, sau Deus sive natura. Camil spune, de pildă : „Teoretic, noi ne putem gândi la viziunea unui Dumnezeu omnipotent și omniprezent și acest
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
asigurării recunoașterii imaginii investiționale pozitive a teritoriilor. Instrumentele de bază ale marketingului imaginii constituie măsurile comunicaționale, care demonstrează caracterul deschis al teritoriului pentru contacte și care permit investitorilor străini de a-l cunoaște mai bine, de a constata existența și substanțialitatea avantajelor disponibile. Activitatea de promoție a investițiilor - reprezintă totalitatea măsurilor Întreprinse În scopul informării potențialilor investitori și atragerii capitalurilor lor antreprenoriale În economia țării. Aceasta cuprinde În primul rând campaniile de publicitate și PR (Public Relations), incluzând adresații concreți și
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
în ale căror scopuri rezidă un element general, care constituie temelia existenței unui popor sau unui stat"10. Odată ce aceștia și-au îndeplinit menirea, they are history: "Oamenii mari ai istoriei sunt aceia ale căror scopuri particulare proprii cuprind acea substanțialitate care este voința spiritului universal. Ei pot fi numiți eroi [...]. Odată scopul atins, ei cad ca tecile uscate ale unei semințe. : fie mor de timpuriu ca Alexandru, fie sunt uciși ca Cezar, fie sunt exilați ca Napoleon la Sf. Elena
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cu tot cu urmele lui discrete de vulnerabilitate umană, putea fi creat și pe computer, pe cînd Bond-ul lui Connery, deși inuman de ferchezuit, de descurcăreț și de invulnerabil, are ceva ce nici un program de creat imagini nu poate reproduce : o substanțialitate care nu-i a personajului Bond, ci a omului Connery. Cel mai bun mod în care producătorii ar fi putut să compenseze pierderea lui Connery ar fi fost să-i dea mai multă substanță personajului, dar prima lor tentativă în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
74. Trebuie însă precauție atunci când astfel de afirmații devin axiome, întrucât arheul, entitate spirituală, participă la esența divină, fără să-i fie însă acesteia coextensivă căci, lipsit de calitatea ubicuității, omul nu i se poate substitui divinului. Adevărată e doar substanțialitatea termenilor, nu însă și identitatea lor absolută; de aceea căderea lui Dionis spre exemplu în dorința de-a se recunoaște pe sine ca Dumnezeu, este ineluctabilă 75. Pentru a ajunge la sentențialul distih Din a morții sfântă mare, curg isvoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dualitudinii contradictoriale"886. Structura sa logică generală este dată de logica dinamică a contradictoriului a lui Ștefan Lupașcu 887. Acest model este, în opinia lui Wunenburger, specific pentru reprezentarea complexității. Gândirea identitară acționează în virtutea unui postulat de simplitate și de substanțialitate a formelor, nereușind să-l depășească chiar atunci când angajează dualitatea, conflictul sau contradicția, cum se întâmplă în gândirea dialectică. Dimpotrivă, gândirea dual-contradictorială asociază realul cu o tensiune în profuzime, cu o conexiune între elemente extreme "după niște nervuri și tensiuni
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mortis. Mormântul unui stăpânitor sau al unui reprezentant al elitelor trebuia să impună, să le conserve și după moarte starea privilegiată (sepulcrul își avea, prin urmare, sediul într-un spațiu sacru, ad sanctors), să declare contemporanilor și urmașilor nu doar „substanțialitatea” unor concepte a ideologiei monarhice (dacă ne referim la Voievozi) ci și un tip de pietate exemplară, să proclame în eternitate gloria conducătorului supusă slavei lui Dumnezeu. Voievozii români au asimilat de timpuriu această datorie a zidirii unor biserici (și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să participe la dialog. De asemenea, în Portrete istorice (1894), volum care grupează medalioane dedicate lui Al. Beldiman, C. Caracaș, I. Maiorescu, Iuliei Hasdeu, lui C.A. Rosetti, Gh. Sion și altora, accentele cad mai puțin pe acuitatea și pe substanțialitatea analizelor cât pe vivacitate și pitoresc, tonalitatea fiind de regulă encomiastică. Modelele pot fi numite: Odobescu creionând figurile poeților Văcărești, dar și Ion Ghica din evocările și descripțiile memorialistice. Înrâurirea se păstrează în studiile Din istoria fanarioților (1891), Din istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
despre care s-a spus că este ,un microcosmos al geniului beethovenian". Pianistul Gerhard Oppitz este unul dintre puținii interpreți care se pot aventura în acest text extrem de dificil, nu numai prin solicitarea tehnică ci și prin bogăția ideatică, prin substanțialitatea muzicii. Format la marea tradiție a școlii germane, el și-a dovedit capacitatea de a survola întreaga construcție cu o privire sintetică dominatoare. Căci problema principală pe care piesa o pune în fața interpretului este de a cimenta laolaltă 33 de
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]