7,897 matches
-
formele în -e și cele în -i (coperte / coperți) și la unele neutre - în -e sau -uri (tunele / tuneluri). Oricum, se pare că sensibilitatea vorbitorilor (determinată poate de modul de abordare a greșelilor în școală) e mai puternică în cazul substantivelor (formele considerate neliterare atrag atenția și nasc polemici, ca în recentele discuții despre pluralele cireși și căpșuni), în vreme ce variațiile verbale trec neobservate sau cel puțin sînt tolerate mai ușor. În asemenea cazuri norma e în orice caz greu de stabilit
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
păsărească, Razachie, Tămîioasă, Zaibăr etc. Destul de multe sunt și derivatele termenilor de bază, chiar dacă nu au toate o circulație semnificativă; de la vin s-au format diminutivele vinișor, vinuleț, vinuț (mai rar), vinaș, dar și augmentativele (tot rare) vinoi și vinoaică; substantivele vinar (podgorean) și vinărie (pivniță); adjectivele viniu, vinuriu - "cu gustul sau de culoarea vinului", vinos "zemos"; învechite sunt vinărit și mai ales vinărici - cuvinte care au desemnat multă vreme impozitul (deloc neglijabil) pe vii și pe vin. În schimb, vinaț
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
ai istoriei noastre, autorul demontează argumentativ mecanismele de auto-proiecție colectivă, cauzele și scopurile edificării unui Pantheon românesc, în epoca romantică. Concrescute organic, în secolul 19, din chiar necesitatea vitală a creării și continuării unei tradiții autohtone exemplare, imaginile identitare tari, substantive comune ori proprii (ospitalitatea românească, bravura puiului de dac, respectiv Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și alte figuri din galeria eroilor neamului), apar astăzi mai uzate, prin discursurile naționaliste ce le-au vehiculat și secătuit. Resimțite ca indispensabile în momentul
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
optica unei firi luptătoare, personajul care a ajuns, într-un fel, să-și detroneze autorul, printr-o faimă la care puține alte creații de hârtie au putut să ajungă. "Donquijotesc", ca și "hamletian" ori "bovarism", s-a transformat într-un substantiv comun, demarcând o arie tipologică și o atitudine fundamentală a omului. De ce credeți că este atât de magnetică personalitatea lui Don Quijote? De ce publicul cititor, atât de atras, de obicei, de eroii puternici, viguroși, învingători, îl urmărește cu răsuflarea tăiată pe
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
este învinsă, vrăjită de cântec, obosită numai de către poezie. Ea, poezia când adoarme, oferă furtunii ocazia să respire în odihnă, să se liniștească. În corpul poeziei există rațiune nelimitată, contur perfect al verbului de mesteacăn pur, ce trage după sine substantivele lacrimilor care adastă pe pervazul unei ferestre, când privirile neauzite sunt întotdeauna dimineața spre nord sau spre est. Pe de altă parte, nu există risipire mai mare în lume decât cea dovedită de poezie atunci când se arată tuturor, cu vorbele
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
SEMNUL EXCLAMĂRII Încă un sfârșit de iarnă omul din fereastră s-a mutat în cartea de botanică de clasa a opta curvia e tot mai inocentă iubiții împrăștie timpul mergând înainte omul e speranța ceaiului de sunătoare și viceversa puneți substantivele la plural bucuria ferestrei nu-i de vânzare mă rog pentru iertarea vorbitorului cu semnul exclamării. LA SFÂRȘITUL VEACULUI Smucind de funii contabilul nostru șef pe un soclu verde repară rânduri albe noi închidem stelele în sacul de iută ne
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
năravuri, vorbe se rostesc, dar nu și adevărul -există oare pe cer o stea Hamleta? Măcar un nor? Un curcubeu de care-și rîde prostul? E cineva să fi numit astfel pustiul de dincolo de granițe ceva ce crește înăuntrul unui substantiv pe care-l luminează Luna născută din ovare de pămînt - femeia despre care scriu. Hamleta - distrugătorul ei este chiar Hamlet, un prinț ce joacă rolul unui biciclist căzut în aceeași buclă în care locuiesc un rege și un biet om
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
Mînz! strigă la nimereală romanul, epuizîndu-și astfel vocabularul dacic. Părțile în litigiu se mai potoliră. Doar un bătrîn continua să mormăie un cuvînt care conținea alăturarea de sunete, absurdă pentru Agillus, "z-d-ă". - Varză! spuse aspru cuceritorul, amintindu-și încă un substantiv. Ceilalți tăcură și femeia începu plîngerea. În chip ciudat, Hunarus era cam stingherit și Agillus îl bănui că nu traduce cu acuratețe. Foarte autoritar, îl invită să tălmăcească întocmai, că altfel va fi rău de el. Povestea era simplă. Acuzatul
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
faptelor conduce la o analiză nuanțată, în care ambivalența sau amalgamarea pot fi descrise cu exactitate. Spațiul nu ne permite, din păcate, decît o enumerare a principalelor teme ale volumului, care acoperă de fapt întreaga diversitate a morfosintaxei limbii române (substantiv, articol, adjectiv, numeral, pronume, verb, adverb, prepoziție, conjuncție), în cîteva din punctele ei sensibile: dificultățile identificării cazului, eterogenitatea formelor denumite prin tradiție „articol”, statutul cuvintelor mulți și puțini, la interferența dintre adjectiv, numeral și pronume, valorile numeralului, formele pronominale clitice
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
și șoferie nu sînt înregistrate în DEX, dar apar în dicționarul academic (DLR); termenul membrie nu e înregistrat în dicționare, dar e semnalat de Iordan (cu explicația „calitatea de membru”) ș.a.m.d. Formațiile mai recente provin în genere de la substantive și se bazează desigur pe analogie. De exemplu, ghicitorie (“previziunea economică nu este o ghicitorie”, Cotidianul 161, 1991, 1) a putut fi stimulat de vrăjitorie, alături de care apare de mai multe ori („remedii secrete - vrăjitorie, ghicitorie”, dnttm.ro.). Fiecare apariție
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
exemplelor este clar în favoarea lui a da: căutarea pe Internet oferă 4.160 de atestări pentru dați click și doar 2.610 pentru faceți click. De altfel, în toate registrele limbii există numeroase construcții-tip cu verbul a da: cu substantiv singular nearticulat (a da clasă, a da curs, a da divorț, a da foc, a da gaură, a da ghes, a da glas, a da greș, a da loc, a da naștere, a da ocol, , a da ordin, a da
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
bifa cele două căsuțe”, „se va bifa căsuța corespunzătoare”, „se va bifa una dintre variantele a sau b”). În acest sens tehnic, cuvîntul și-a dezvoltat recent și o familie lexicală, încă neînregistrată de dicționarele noastre, cuprinzînd în primul rînd substantivul (derivat regresiv, postverbal) bifă, precum și verbul a debifa. Substantivul feminin bifă e destul de frecvent, mai ales în programele de computer, în care corespunde unui semn grafic „obiectualizat”: „Atenție, însă, că fereastra aceasta are un pătrățel micuț în stânga jos în care
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
se va bifa una dintre variantele a sau b”). În acest sens tehnic, cuvîntul și-a dezvoltat recent și o familie lexicală, încă neînregistrată de dicționarele noastre, cuprinzînd în primul rînd substantivul (derivat regresiv, postverbal) bifă, precum și verbul a debifa. Substantivul feminin bifă e destul de frecvent, mai ales în programele de computer, în care corespunde unui semn grafic „obiectualizat”: „Atenție, însă, că fereastra aceasta are un pătrățel micuț în stânga jos în care se află o bifă. Scoateți-i bifa și dați
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
mai ales în programele de computer, în care corespunde unui semn grafic „obiectualizat”: „Atenție, însă, că fereastra aceasta are un pătrățel micuț în stânga jos în care se află o bifă. Scoateți-i bifa și dați-i close” (kool-yo.home.ro). Substantivul e folosit mai ales la singular - „se pune o bifă în dreptul căsuței” (classoft.ro); „toți cei care au această bifă în dreptul numelui lor au identitatea verificată” (proz.com) -, dar poate apărea și la plural („o listă plină de ștersături și
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
potoli), caft (din a cafti), șucar (din a șucari), bîlba (a se bîlbîi). Uneori, preferință pentru derivatele regresive postverbale duce la reactivarea unor cuvinte învechite sau la intrarea în stilul colocvial a unor forme regionale: zdroaba, socoată. În DEX (1996), substantivul socoată nici nu este înregistrat. Apare însă în Dicționarul limbii române (DLR, tomul X, litera S, 1992), ca element învechit și regional, provenind de la verbul a socoti și avînd mai multe sensuri, echivalente cu ale derivatului în -eală de la același
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
transparent; căruia este deci de presupus că o serie de vorbitori ar simți nevoia să-i caute definiția. În dicționarul academic - DLR, tomul X, Litera S, partea a 5-a, 1994 - forma struțocămilă e înregistrată, dar ca simplă variantă a substantivului stratocamil. Stratocamilul sau stratocamila - variante care atestă filiera slavonă de pătrundere în română a termenului grecesc pentru struț (strouthokamelos) - sînt ilustrate cu citate din secolul al XVII-lea. Despre pasăre se vorbea în Fiziolog și în diverse florilegii ale vremii
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
sfârșitul anului 1998 că MApN are nevoie de 60 de aparate” (jurnalul.ro, 19.10.2000). Structura intensivă este echivalentă (fapt subliniat deja de Iordan) cu aceea formată cu un alt sufix popular-familiar, răs-. De fapt, para- e specializat pentru substantive, răs- pentru verbe, inclusiv pentru participii: “Și-a povestit și răspovestit munca de ocnaș” (EZ 3537, 2003, 1); „avea în plan un duet (...) amînat și răsamînat” (EZ 2183, 1999, 5); “adevăruri știute și răsștiute” (Național, 714, 1999, 1); răs- nu
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
ro) - și chiar o problemă („am o problemă paranormală”) și o chestie („Chestia paranormală cu înscrisul pe listele votanților care au spus da! a funcționat”, racovitan.com). Uzul intens a determinat substantivizarea adjectivului; acesta a produs în primul rând un substantiv neutru (cel puțin după sens, dat fiind caracterul abstract și absența pluralului), pentru a desemna domeniul, ansamblul fenomenelor; sinonim cu paranormalitate, dar preferat acestuia: „Incursiune în paranormal” (astromagie.com), „Paranormalul de pretutindeni” (inoan-press); folosit, în stil colocvial, în construcții prepoziționale
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
în paranormal” (astromagie.com), „Paranormalul de pretutindeni” (inoan-press); folosit, în stil colocvial, în construcții prepoziționale care atestă stabilizarea sa ca denumire a unei discipline: „tânăra lucra la o revistă de paranormal” (spiritus.go.ro). O asemenea trecere de la adjectiv la substantiv e destul de firească; mai șocantă - dar motivată tocmai de frecvența cuvîntului - e substantivizarea sa (cu o clară deplasare semantică, prin metonimie) ca masculin, desemnînd persoane: „paranormalul, cică, punea mâna pe tine și te făcea bine, indiferent de ce boală ai fi
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
sieși” (sfaturiortodoxe.ro); „pentru a atrage atenția asupra sieși” (orizontliterar.ro); „plierea spațiului asupra sieși” (stiintasitehnica.ro); „tehnica acționeaza asupra naturii, așa cum natura acționează asupra sieși” (rezistenta.marxist.com). Confuzia este desigur favorizată de identitatea formelor cazuale de genitiv-dativ la substantiv și, la unele pronume, poate și de posibilitatea de a construi prepoziția asupra cu un dativ posesiv. Ciudata construcție face parte din categoria pe care Al. Graur o numea „a greșelilor făcute de oameni culți”; căutarea în Internet a furnizat
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
anumită discrepanță între situația din dicționarele noastre generale, care înregistrează diminutive din limbajul popular, adesea ieșite din uz - și uzul actual, care impune alte diminutive, specifice limbajului familiar orășenesc. Absente din DEX, dar frecvente în textele actuale sînt, de exemplu, substantivele glumiță și animăluț. Glumița este mai ales o glumă proastă; sensul depreciativ nu e inerent derivatului, dar apare ca dominant statistic: “atitudinea ministrului (...), facilă, cu glumițe nesărate” (EZ = Evenimentul zilei, 3363, 2003, 3); „ce nu mi-a plăcut la poezia
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
mea"). Un exemplu mai recent, în care prepoziția se modifică în interiorul unei locuțiuni, este foarte răspînditul la greu, cu sensul "mult, din plin, din belșug". Desigur, exista deja o sintagmă identică, însă nefixată locuționar și avînd un sens foarte diferit (substantivul greu desemnînd o "situație dificilă"): "a fi alături la greu"; "și la bine, și la greu". Formula la modă la greu preia în schimb, în mare măsură, sensul locuțiunii din greu " mult, tare, adânc". Vechea locuțiune, cuprinsă în dicționare, ilustrată
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
la greu " (forum.softpedia.com); "trec la greu pe roșu (atunci când se poate)" (motociclism.ro); "se droghează la greu pentru că se plictisește la greu " (atelier.liternet.ro); "la mare merg manelele la greu" (mail-archive.com) etc. Se asociază însă și substantivelor, devenind un sinonim expresiv pentru cantitativul mult(ă): "fotografi, camere de filmat, bere, cola, mâncare la greu " (poezie.ro); "ceață la greu" (mielu.ro). Ca multe alte inovații recente, locuțiunea la greu a fost preluată de limbajul publicitar, care probabil
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
răspîndite și peste munți". În același dicționar, definiția - "întîmplare neprevăzută care-ți pricinuiește neplăceri și de care cu greu scapi; prin extensie, ființă care-ți cășunează fel de fel de neplăceri" - e completată de o observație asupra verbelor cu care substantivul se construiește: beleaua cade, pică, dă peste cineva... Creangă folosește cuvîntul destul de des, în construcții și locuțiuni populare - a băga în belea, a-și găsi beleaua cu cineva (de pildă în replica Sf. Petre, din Ivan Turbincă: "Doamne..., ori hai
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
-a (din 2003) a Dicționarului de argou al limbii române de Nina Croitoru Bobârniche. În orice caz, belea coexistă cu termenii mai vechi: "marfă ești belea oana ține-o tot așa!" (mesaj cu punctuație drastic simplificată, din 15-01-2005; fanclub.ro). Substantivul devine un adjectiv invariabil, postpus - "câteva efecte belea" (cheloo.ro) - și antepus - "belea descriere, meriți un 10 pt ea" (27.01. 2005, clopotel.ro) -, folosit ca nume predicativ - "m-a lăsat s-o conduc odată... e belea mașina, ce mai
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]