6,959 matches
-
calea gloriei de cavalerist. Glorie care nici vorbă să se prindă de eroul-narator, în război declarat cu călăria; după 10 luni de rînit la cai și corespondențe la ziarul regiunii militare, e detașat ca ziarist la Cluj. Aici descoperă farmecul subtil al cofetăriei Vita dulci (titlul unei alte povestiri a Supraviețuirilor), cu savarinele ei și lectura deloc subversivă a franțuzescului L’Humanité; e, o spune el însuși, un substitut cît se poate de străveziu al cămării mamei, cu bezelele și mai
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
care însoțește trăirea intensă și se manifestă prin formule directe, uneori la limita cruzimii. Pensulația nervoasă pe spații mici, tușele largi, sigure, în care energia enunțului și energia mecanică se identifică, tonurile aproape crude, inapte pentru spectacolul rafinat și pentru subtilele ceremonii retiniene, creează un prim nivel al acestei picturi, acela al trăirii nemijlocite, al confesiunii existențiale fără menajamente. Dacă acestor elemente le mai adăugăm și iconografia obsesivă, în centrul căreia se găsește o feminitate exuberantă și polimorfă, pe jumătate narcisiacă
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
subiect se pretează la o rezolvare, fie ea și poetică, fără o implicare serioasă (în sensul travaliului) și cu un arsenal variat. A doua obiecție ar fi de natură așa-zis ideologică. Societății videologizate care controlează prin metode indirecte și subtile, poetul îi opune o rețea de refugiu, care, chiar dacă este paralelă, funcționează pe același principiu al înserierii și subordonării unor principii și limite stricte. Revolta împotriva rețelelor rele ale societății sfârșește astfel într-o altă rețea, semn că problema inadaptării
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
ocupă, rînd pe rînd, de romanele publicate de Eliade. Dar, pe de o parte, simpla ei reluare nu poate funcționa ca demonstrație, iar pe altă parte analizele în salturi ale Sabinei Fînaru rămîn neconvingătoare. Nu-i lipsesc cărții unele observații subtile și interesante - cum sînt acelea despre accesul indirect la ficțiune în opera lui Eliade sau faptul că prefețele de la studiile de istorie a religiilor sînt mai mult decît un simplu metatext - dar rareori acestea sînt duse pînă la capăt. Există
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
până în ultima clipă, să pună în pericol poarta daneză, el a recurs la o șmecherie joasă: a mers pe ideea „ciupirii” câtorva secunde, dovedind, în felul acesta, că el, cel dintâi, nu credea în echipă. S-a produs, atunci, un subtil dezechilibru, o eliberare instantanee de frică a danezilor. Ca la un semnal, scăpați de obligația de a-l marca pe cel mai periculos jucător român, s-au repezit în careul nostru și a urmat ceea ce am văzut cu toții. Privită la
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
Mircea Mihăieș Ca ardelean și ca urmaș al celor mai „fundamentaliști” dintre transilvăneni, moții, nu cunosc spaimă superioară aceleia provocate de co-sângenii mei când fac pe subtilii. Chiar dacă unii dintre noi sunt talentați la jocul cu mărgelele de cuvinte, o dau sistematic în bară când încearcă să scoată efecte etice din osârdia retorică. Un recent exemplu de nefericită exersare a misiei moralizatoare într-o lume lipsită de
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
la vizitele de la București ale diferiților șefi de state mai mult sau mai puțin vecine și prietene, de la reintroducerea controlului asupra mașinilor de scris la pregătirea succesiunii dinastice a cuplului Ceaușescu și de la congresele partidului și ale diverselor comitete la subtilele schimbări în ierarhia totalitară. Un amănunt e absolut necesar pentru înțelegerea cărții lui Gabanyi, și anume chestiunea surselor acestor rapoarte de țară, extrem de importante în activitatea Europei Libere: în vreme ce societatea românească se îndrepta din ce în ce mai accentuat spre o “oralizare” generalizată, informațiile
Stop-cadre din Epoca de Aur by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13542_a_14867]
-
de români care poate că nu împărtășeau ideile lui Ceaușescu, dar nici nu aveau curajul să le înfrunte, acceptînd prin pasivitate ideea că acestea reprezintă opinia majorității, să se includă astăzi, pe baza unor sofisme mai mult sau mai puțin subtile, în aceeași oală cu Gheorghe Ursu (ucis în bătaie în beciurile Securității), Radu Filipescu (arestat și bătut crunt) ori Mihai Botez (iradiat de Securitate). Dincolo de subtilitatea paradoxului această apreciere îi jignește grav pe cei care au avut curajul să îl
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
decît un singur autor, prea modest ca să-și afișeze paternitatea (este vorba de contribuția lui N. Ceaușescu la versurile tricolorului - n.n.), dar destul de puternic ca să și-o impună” (p. 120) este reprodusă prin procedeul copy/paste și la pagina 245. Subtila demonstrație despre cei trei C pe care se baza regimul Ceaușescu (clanul-clica-camarila) apare, exact în aceeași formulare la pagina 98, dar și la 147, spre a nu mai vorbi de vrăjitoarea „reprezentantă a minorității majoritare”, „care a făcut facultatea la
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
Constantin Țoiu Prietenia este întâi și întâi certitudine, ceea ce o deosebește de iubire. Fraza unei mari prozatoare, dar și a unei femei subtile, probabil des înșelată, o femeie-bărbat. Am numit-o pe Marguerite Yourcenar... În prefața la Alexis sau Tratatul despre zădărnicia unei lupte, autoarea vorbește de... L’acoustique du livre, traduc restrictiv prin ca să evit cacofonia. Carte care, la fel ca și
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
prof. dr. Cristina Nichituș, prof. dr. Valeriu Râpeanu, prof. dr. Mihaela Tonitza-Iordache, prof. dr. Ion Toboșaru, prof. dr. Cezar Tabarcea”. Iată-ne la sfîrșitul enumerării, în care am păstrat cu strictețe majusculele: „Director General”, „Teză de Doctorat”, „Înalta Comisie”... Mod subtil de autopersiflare, prin care Directorul General al Harababurii se sacrifică pe altarul rîsului public. Ca și prin catrenele lui Strujan. Ca și prin discursul de la 26 februarie, cînd i-a fost conferit, cu majuscule, titlul de Doctor. Nu trebuie să
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
a textului și “oportuniștii” care le introduceau într-o manieră vulgarizată, cu unicul scop de a crește gradul de vandabilitate a cărții. Ca și distincția de la 1933 dintre “erotomani” și pornografi, și această nuanțare de la 1936 se va dovedi prea subtilă pentru un auditoriu fie închistat în “idei primite de-a gata”, fie invidios. Chiar Șerban Cioculescu, care se opune teoretic judecării operelor literare de pe poziții ideologice sau moralizatoare, condamnă acuzele ce i se aduc lui Eliade doar pentru că vin din partea
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
Pache. Viața cenaclului nu avea nimic programat, orînduirea manuscriselor ce se citeau era o improvizație înțelept vegheată de Vladimir Streinu. Acesta, pe care eu și Tonegaru îl numeam «profesorul», cu o gesticulație olimpiană a gîndirii, și Șerban Cioculescu, lansînd sentințe subtile din care nu lipsea de obicei sarea calamburului, conduceau discuțiile dintr-o perspectivă critică elevată, uneori marcată de o valoroasă și îndreptățită aristocrație a spiritului”. Într-o duminică solară a verii 1945, poetului nostru i se înmînează Premiul „Ion Minulescu
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
dezghețului” din jurul anului 1965, n-a constituit însă chiar un prilej de bucurie pentru scriitorii pînă atunci complet refuzați, deoarece regimul totalitar persevera a-și proiecta spectrul pe conștiințele auctoriale, a le mistifica și distorsiona, fie și prin modalități mai subtile: „Și astfel am intrat în ceea ce numeam prea frumos groapa cu lei. Mai potrivit s-ar numi, poate, groapa cu șopîrle Și astfel am ajuns părtaș al unui joc negru, cu reguli urîte și nescrise, joc în care se interferau
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
ceea ce e al Cezarului... Totuși starea critică nu e adîncită, ea neizbutind a acapara discursul în care se înregistrează exclusiv ca o componentă. Nu mai avem a face cu laceranta lamentație a ruralului dezrădăcinat, de tip Goga, ci cu o subtilă adaptare, cu tentația progresivă a unui compromis. Bardul provincial nu mai e despărțit de metropolă prin abisul civilizației, apropiindu-se de aceasta printr-o urbanizare tot mai pretențioasă a mediului său, printr-o impregnare a lui de-o atmosferă de
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
lăbărțate chermeze etc., etc.) ar putea asigura o funcționare decentă a întregii culturi scrise. De parcă nu se dorește o funcționare decentă, parcă se dorește, dimpotrivă, o punere la zid a scriitorului, o punere a sa (revanșă îndelung visată, victorie târzie, subtilă, nu prin foarfecele ideologice, ci prin sărăcie...) „cu botul pe labe”, o marginalizare a sa până la insignifiant, o scoatere a sa din câmpul vizual public. S-a mai întâmplat și cu alte îndeletniciri, ocupații să nu aibă căutare și să
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
în țara din oglindă): între care apar mari diferențe de normalizare, focalizare, abstractizare. Seriile de gravuri ale lui Hogarth sînt interpretate prin prisma legăturii cu romanul englez din aceeași epocă. Alte idei demne de reținut din demonstrația autoarei privesc: jocul subtil dintre raportarea imaginii la textul literar și criteriile sale pur plastice de organizare internă; relația imaginii cu textul literar (poem, roman), dar și cu arta dramatică (de care e cea mai apropiată în măsura în care oferă privitorului o scenă) și chiar (în
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
mediere naratoriala. Vrea să le simțim curgerea, să vedem verticalitatea discontinua a rotocoalelor de fum, ca și orizontalitatea mobilă a vasului ce lasă cheiul în urmă. Prezenta senzorială, acesta este cuvîntul. Dar a cui prezenta? Trucul lui Flaubert e unul subtil. În primele două paragrafe privim țărmul văzut de la distanță, așa cum am privi o panoramă mobilă. Dar în cel de-al treilea paragraf simțim cum cineva privește imaginea ce ne-a fost pusă în fața; mai mult, constatăm că privim totul prin
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
făinurile zilei cern)/ al unei mici grădini/ cu hălbi/ de bere lîncedă, pe mese,/ cu straturi de cîrciumărese/ și,-n spate, prăfuite nălbi". Nu sînt disprețuite nici anecdotele prelucrate cu răbdare, distilate în așa chip încît să consume cu libertatea subtilă a discursului: "Cutăruia, ajuns director/ din mic șofer de Volgă mare,/ ce-l luase, cu aplomb pe rector,/ la întrebări, că de ce n-are/ o diplomă ( nici el n-avea,/ dar sta-n fotoliu de mașină),/ Dimov/ cu glas de
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
explicit, nu clamează patetic și nu se tînguie în surdină. Deși prezența în expoziție a Irinei Nicolau a fost una identificabilă, mai multe desene au pornit nemijlocit de la chipul ei, miza confesiunii Mihaelei Șchiopu a constituit-o personalitatea acesteia, mișcările subtile dinlăuntrul unei legături profunde și durabile, și nu latura aceea convențională și previzibilă atît de ușor asociată unei imagini. Ceea ce, la primul impuls, s-ar fi putut transforma într-un memento cu nenumărate accente sentimentalo-funerare, s-a manifestat în pictura
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
univers al formelor, adică acel marcaj al traseului de la pata de culoare oarecum sălbatică și aproape amorfă și pînă la structura ușor recognoscibilă, și simptomele plenitudinii, acea materie explozivă gata să facă pasul de la exuberanță la celebrare. Prin această regie subtilă a imaginii și a itinerariilor lecturii, artista a reușit să mijlocească exemplar întîlnirea publicului cu arta și cu fragilitatea ființei umane, a prezentului cu memoria, a limbajului pur cu semnificația subtextuală, a melancoliei surde și ușor crepusculare cu un optimism
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
limbi europene o numesc, autorul ajunge la concluzia că nostalgia ar putea fi suferința provocată de necunoașterea a ceea ce se întîmplă în patria abandonată. În viziunea lui, Odissea ar fi epopeea fondatoare a nostalgiei. La capătul digresiunii, Milan Kundera strecoară subtil (invocînd cazul compozitorului Arnold Schönberg, și el un exilat, refugiat din calea nazismului) o întrebare care stă și la originea romanului său: să fie oare adevărat că emigrația îi face pe artiști să-și piardă forța creatoare și că inspirația
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
era Luchian în mod aproape natural. Schimbînd cadrele temperamentale și pe acelea care țin de natură adîncă a sensibilității, în respirația cromatică a lui Luchian, în grija lui pentru puritatea tonului și pentru strălucirea tusei, se poate găsi o rîma subtilă cu mecanismele intime ale picturii lui Van Gogh. Numai că aici, în lumea carpato-danubiană apăsata de melancolii și ostilă strigatelor destructurante, dramele septentrionale pot fi lesne convertite în aleanul unui fatalism locvace și, de multe ori, de-a dreptul fastuos
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
se întîmplă. Ca orice excepție bună sau rea care dorește să confirme o regulă bună sau rea. Există locuri, și în București, și în țară, în care te simți bine în apropierea unor artiști, unor spectatori cu reacții vii și subtile, în apropierea celor preocupați de teatru și nu doar de imagini bombastice, supergonflate și atît de goale în esență. Ele, aceste construcții bizare în raport cu anvergura timpului pe care îl trăim, au publicul cel mai eterogen și, paradoxal, mai compact în
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
note muzicale, cu tonuri și semitonuri pe un portativ de întindere de zăpadă. Totodată "versurile lui Tranströmer se văd. Ca prin apă. Sunt tandre balerine supradimensionate uneori, dar nu spre grotesc, spre subtil, dacă poate exista o supradimensionare în direcția subtilului." Din bogata creație literară a lui Tranströmer menționăm următoarele culegeri: 17 dikter/ 17 poezii ( 1954); Den halvfärdiga himlen/ Cerul jumătate gata ( 1962); Klanger och spår/ Clopote și urme ( 1966); Sanningsbarriären/ Bariera adevărului ( 1978); Det vilda torget/ Piața sălbatică ( 1983); För
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]