378 matches
-
Cărtărescu, Postmodernismul, 351-356; Adina Dinițoiu, „Scrisoare despre insule”, OC, 2000, 1; Dicț. esențial, 590-592; Dimisianu, Lumea, 228-232; Cristian Tudor Popescu, România abțibild, Iași, 2000, 112-115; Manolescu, Lista, II, 139-141; Cristea-Enache, Concert, 472-475; Popa, Ist. lit., II, 986-987; Carmen Mușat, Strategiile subversiunii, Pitești, 2002, 227-231; Ion Bogdan Lefter, Primii postmoderni. „Școala de la Târgoviște”, Pitești, 2003. M.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
clișee tematice manifestate sub forme și în structuri distincte (dar în esență destinate aceluiași parcurs) cărora le este imposibil să mai sufere o modificare esențială. În vidul de repere astfel detonat, doar parodia, "formă de spirit compusă din bufonerie și subversiune"293, mai poate interveni. Printr-o asumată complicitate cu sine însuși, Urmuz-autorul, bufon bineînțeles subversiv, dă senzația de imitație și, în același timp, de a putea fi luat drept original. Aici trebuie identificată cea de-a doua trăsătură fundamentală a
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literare în calitatea ei de text care, fie că simpatizează originalul (în spiritul omagierii modelului)316, fie că-l subminează cu înverșunare, uzând de propria autoritate, transformă și ironizează în același timp. Parodia, "formă de spirit compusă din bufonerie și subversiune"317, își atrage de partea sa multe din trăsăturile pe care Vladimir Jankélévitch i le atribuia ironiei. Textul parodic "prin generozitatea cu care se alătură greșelii pentru a o ridiculiza; o ruinează nu atacând-o frontal, ci indirect, dându-i
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ea" și sunt legate de o "practică confortabilă a lecturii"330. Textul parodic are în permanență nevoie de "umbra sa: această umbră înseamnă un pic de ideologie, un pic de reprezentare, un pic de subiect: fantome, buzunare, dâre, nori necesari; subversiunea trebuie să-și producă propriul clar-obscur"331. Dar umbra despre care vorbește Barthes cu o evidentă intenție de decriptare a mecanismului de puzzle numit literatură poate ascunde și înclinația, manifestată de cercetătorii-practicanți ai aceleiași literaturi și exploatată până la refuz de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
poem își păstrează ambele calificări; punțile rămân netrase, indecizia aceasta tensionată inervând mecanismul desangvinizat prin „literaturizare” al transferului. Miza politică a unei astfel de operațiuni este evidentă; nici o reconstrucție a contextului originar al poeziei lui R. nu poate ignora fantasmele subversiunii încorporate în text. Aceștia sunt termenii ideali, dar ca derivarea unei practici să fie posibilă, ecuația include, își asumă eșecul sau măcar parțialitatea. Caracteristic pentru figura eșecului este poemul Aduceți-l pe Dante, unde este lizibilă, în rama similicristică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
creator, puterea terifi antă a morții asupra eului dispare cu totul. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea nemijlocită a unor idei, reprezentări, sentimente, stări de spirit. Astfel, Virgil Mazilescu comunică idei și reprezentări des pre actul creației ca subversiune, ca act de curaj întro lume stearpă și sentimente, precum cel al puterii creatoare (asemeni unui subpământean Hefaistos) sau al neputinței de a vorbi despre cutremurarea morții. O altă trăsătură a acestui gen literar este prezența instanțelor comunicării lirice. În
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
încă din 1902-1903, un partid* de revoluționari de profesie - grupul bolșevic - foarte diferit de partidele social-democrate* europene destul de larg impregnate de cultură democratică și reformistă. Această falangă cu ideologie extremistă, călită în focul continuu al agitației și propagandei*, exersată în subversiune și clandestinitate, este destinată să devină actorul principal al revoluției pus în fruntea sau, mai exact, în locul clasei muncitoare. Pe de altă parte și asta pe linia lui Marx, Lenin nu concepe revoluție fără o violență „generatoare de istorie”, având
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mașină de război gata să fie îndreptată atât contra popoarelor URSS, cât și contra statelor necomuniste. începând cu anul 1927, propaganda* reia sau dezvoltă o psihoză de război* și de război civil*, exploatând tensiunile cu occidentalii, provocate de activitățile de subversiune și de conspirație* ale Internaționalei comuniste*: Marea Britanie rupe relațiile sale diplomatice cu Moscova, iar Franța cere rechemarea ambasadorului sovietic Rakovski. Deja Stalin dezvoltă teza potrivit căreia „dușmanul de clasă” și-a infiltrat agenții în rândurile partidului. în același timp, el
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mitinguri și defilări, serbările - cum ar fi cele ale cotidienelor PCF* și PCI*, l’Humanitî și l’Unita - caută să-i arate pe comuniști - dar și pe stângiști - în ambientul lor societal și național. Dacă agit-propul este principalul suport al subversiunii în regimurile neocomuniste, el este și un vector major al promovării URSS - mai apoi a Chinei* maoiste, a Cubei* etc. - și se articulează pe unele campanii de dezinformare* și de diversiune. Astfel, în 1952, mobilizarea mondială în favoarea soților Rosenberg, condamnați
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în cazul Congresului pentru Libertate și Cultură*, fără a uita posturile de radio americane care emit înspre RDG (Rundfunk im Amerikanischen Sektor, 1946), înspre democrațiile populare (Radio Free Europa, 1950) și înspre URSS (Radio Libery, 1953). Astfel, deși teama de subversiunea comunistă incită Elveția sau Germania să practice interdicții profesionale - în RFG, PC este interzis în 1956 -, cea mai mare parte a democrațiilor tolerează comunismul fără a ieși din limitele comportamentului democratic. Totuși, SUA întrețin nuclee anticomuniste în serviciile secrete occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Italia - în organizațiile de tineret și în sindicate* - în Franța, în urma sciziunii reformiste a CGT, apare CET - Force ouvrière, sindicat creat la sfârșitul anului 1947 și susținut de Irving Brown, reprezentant al sindicatelor americane. în numele luptei contra comunismului și a subversiunii, CIA a susținut multă vreme regimurile dictatoriale din America Latină* - de exemplu, în timpul loviturii de stat a generalului Pinochet în Chile, în 1973. Anticomunismul duce adesea la mari tragedii, ca în Indonezia unde, după o tentativă de pace, pe data de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la Internațională Comunistă* (IC) subliniază că „în aproape toate țările din Europa* și din America, lupta de clasă intră în perioada războiului civil” și că lumea trăiește „într-o epocă a războiului civil înverșunat”. IC devine o vastă întreprindere de subversiune internațională al cărei sanctuar este URSS*. și dacă comuniștii nu sunt, în acest moment, singurii care nutresc ideea războiului civil, ei sunt aceia care-i afirmă cel mai răspicat necesitatea istorică și care se pregătesc cel mai intens pentru lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rândurile Secretariatului, și sunt asistați de Secretariate Regionale care urmăresc „activitatea partidelor comuniste zi cu zi, în toate sectoarele și în toate manifestările”. Bolșevizarea și linia „clasă contra clasă” în 1922-1923, la recomandarea lui Zinoviev, IC organizează în Europa o subversiune generală. Dar, după eșecul insurecției comuniste din octombrie 1923, în Germania, la cel de-al V-lea Congres din iulie 1924, Zinoviev este îndepărtat (ca și Troțki) și înlocuit cu Buharin, care inaugurează o politică de alianțe. în Europa, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
inaugurală a Revoluției Franceze, în particular de faza ei iacobină. Această pasiune se inspiră și din gândirea revoluționarului rus* Serghei Neceaev care, în Catehismul revoluționarului, exprimă voința de distrugere radicală a societății și necesitatea unei organizații secrete de profesioniști ai subversiunii, abilitați să recurgă la orice mijloc. Cea de-a doua logică este legată de utopia pe care tânărul o descoperă prin intermediul romanului lui Nicolai Cernîșevski Ce-i de făcut?: personajul principal este un revoluționar de profesie care-i obsedat de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ale acestor mulțimi inculte și-au găsit purtătorii de cuvânt ai anarhismului lor zoologic și-i vedem astăzi pe acești șefuleți mic-burghezi răsculați experimentându-și jalnicele idei care le vin nu de la Marx* ci de la Proudhon, răspândind nu socialismul ci subversiunea, după modelul lui Pugaciov, și propovăduind care mai de care nivelarea generală pe baza unei mizerii atât morale, cât și materiale”. La țară, teroarea este adusă de soldații demobilizați sau dezertori, contaminați vag de bolșevism; ei se întorc acasă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
marcat care corespunde funcției sale tribuniciene - de purtător de cuvânt și apărător al societăților muncitorești și populare, mai ales prin intermediul sufragiului universal și al Parlamentului -, partidul leninist este format din revoluționari de profesie, aleși cu grijă și preocupați doar de subversiunea puterii instituite. Această concepție leninistă a partidului este obiectul unor critici severe în cadrul celei de-a II-a Internaționale, mai ales din partea Rosei Luxemburg care vorbește despre „disciplină de cazarmă”; de altfel, în comparație cu puternicele social-democrații, facțiunea bolșevică nu este deocamdată
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bază va urca până la vârf, în valuri succesive, mereu mai violente, mereu mai devastatoare. Din 1936 în 1938, în cadrul Marii Terori*, Stalin pune să fie împușcați majoritatea vechilor bolșevici și decapitează armata, care reprezintă, în ochii săi, un pericol de subversiune internă mai îngrijorător decât amenințările externe. și începe să distrugă IC, pe care a disprețuit-o dintotdeauna. în 1939, puterea lui Stalin este cvasiabsolută și nu îi mai rămân de împușcat decât cei ce au mânuit pușca, propriii executanți pe
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Uniunea Sovietică. Am ajuns într-o situație nemaiîntâlnită din vremurile antice. De la Roma și Cartagina nu a mai existat o asemenea polarizare a puterii pe acest pământ... Pentru Statele Unite, pașii făcuți pentru întărirea țărilor amenințate de agresiunea sovietică sau de subversiunea comunistă...au însemnat protejarea securității Statelor Unite, au însemnat protejarea libertății însăși”. Acum este momentul când, în concepția Administrației Americane, ajutorul ce trebuia acordat Greciei și Turciei era practic o parte a luptei dintre democrație și dictatură. La 3 martie guvernul
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
înlocuită cu niște abstracțiuni, niște reprezentări moarte ale vieții reale. Capitalismul s-a întors în forță pentru că e mai aproape de viața reală și de natura umană. Ceea ce nu înseamnă că sistemul capitalist e un panaceu. El are propriile forme de subversiune. Ceea ce este cel mai neliniștitor, în opinia mea, este modul în care e reprezentată valoarea. Cum îi spune și numele, vocația capitalismului este creșterea stocului de capital; în esență, capitalismul tinde spre maximizarea profitului monetar. Or, schimbul presupune circulația valorii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
trimis o copie a hotărârilor sale lui Zosimus. Apoi, bizuindu-se pe propria autoritate, și ajutat de Aureliu, Augustin a intervenit pe lângă împărat astfel încât, la 30 aprilie 419, printr-un rescript al prefectului pretoriului, Pelagius și Celestius erau condamnați pentru subversiune din cauza doctrinei lor periculoase și erau obligați să părăsească Italia: împăratul dădea ascultare episcopatului african fără să ceară părerea papei. În mare grabă, Zosimus a trebuit să revină asupra propriilor hotărâri și să confirme printr-o epistolă (așa-zisa Tractoria
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pînă la cel mai mic, participă cu această forță simbolică ce conferă magie adjectivului internațional, forța de a fi parte din întreg și de a fi învestit în ochii prietenilor și ai adversarilor, cu puterea acestui întreg. Oarecum, opusul fobiei subversiunii comuniste. Internaționala Comunistă, Moscova, Stalin amplifică sentimentul de apartenență. Admirației se vorbește în general de dragoste i se adaugă, pentru cadre, haloul necesar de mister al unei organizații care etalează cu adevărat toate resursele clandestinității. Figura Internaționalului parcurgînd Europa și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
psiho-fizic total”. Imaginea și, ca succesiune infinită de imagini, poemul se constituie astfel drept spațiu În perpetuă efervescență, În care amintirea realului destructurat, niciodată pierdută, coabitează cu aspirația spre un altceva, eliberator. Refuzînd cantonarea În real, subminîndu-l prin forța de subversiune a imaginației, dar refuzînd și „rezultatul”, imaginarul ca punct terminus și definitivă rezolvare a contradicțiilor eului (de unde exaltarea „neliniștii”, „eșecului oricărei Întreprinderi”, a „slăbiciunii” funciare a scrisului), poetul caută, În mod aparent paradoxal, momentul intermediar, de tranziție, fiind interesat de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tematică, astfel de asociații pot avea Însă, voluntar sau nu, și un efect simili-parodic: „Te port În mine ca un registru copier”. „Afișe dinții tăi, mîinile tale articole de toaletă” - cînd „spectacolul” nu e de-a dreptul regizat În sensul subversiunii retoricii sentimentelor, ca În această strofă din Invitație la bal, ce poate fi apropiată de unele similare producții ale lui Stephan Roll: Te invit, agricultor al măduvei și nervilor mei, Ară-mă, treieră-mă, seamănă-mă, plouă-mă, Deschide-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
puterii ce nu suportă organic indivizi cu proiecte, furnizori de speranță în viitor. Dimpotrivă, Magistratul are obsesia și euforia încremenirii în prezentul fără perspective și nu agreează, din același instinct al prezervării puterii personale, tipologia sau fermenții "destabilizării" și ai subversiunii. Magistratul exorcizează visul lui Nietzsche, în care locul judecătorului. și al polițistului este luat de creator. Stațiunea, un oraș cu statut special, parte a unui Regat, poate fi localizat oriunde pe harta lumii, de ce nu și în România. Aici, Magistratul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe certitudinea unei ideologii a individului, a unei profesii, reședințe, clase sociale, în funcție de care acela conta ca o identitate, inclusiv etnică, religioasă, sexuală, eroii postmodernității dispun de o socialitate confuză, eterogenă, dinamică, pe măsura Babelului proliferant al diversității, diversiunii și subversiunii în care conviețuiesc, tinzând spre indiferență spirituală și ideologică (eclectism) și nomadism într-un spațiu devenit o formă de cristalizare a timpului. Pierzând audiența odată cu destrămarea viselor, idealurilor și certitudinilor, profeții rațiunii (ai desvrăjirii, în termeni psihanalitici) și profeții acesteia
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]