2,468 matches
-
determinările ideale ale științei și numai în ele. Ne aflăm astfel în prezența efectelor produse într-o lume care este în mod necesar cea a sensibilității când nu se mai ține cont de sensibilitatea însăși. Aceasta nu dispare. Elementele sensibile subzistă ca suporturi imposibil de eludat ale acestei lumi-a-vieții. Se întâmplă doar ca aceste determinări sensibile să nu se determine și nu se mai dispună în funcție de legile interne ale sensibilității: o lume prin esența sa estetică va înceta să se supună
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să nu se determine și nu se mai dispună în funcție de legile interne ale sensibilității: o lume prin esența sa estetică va înceta să se supună unor prescripții estetice, aceasta este barbaria științei. Și iată câteva exemple. În Grecia, la Eleusis, subzistă rămășițele uneia dintre fortărețele care, în secolul al VI-lea, apăra Atica. Este vorba despre un zid extraordinar alcătuit din blocuri enorme de piatră scăldat de soare, pe deasupra căruia trece din nefericire o linie de înaltă tensiune. Dacă se pune
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Ființei, dovada, în sfârșit, pe care aceasta o face despre sine în certitudinea și beția de sine. Modul în care suferă și în care suferința sa se transformă în Bucurie, în așa fel încât, într-o atare transformare, fiecare termen subzistă drept condiție fenomenologică a celuilalt și ca propria sa substanță, modul în care se istorializează absolutul și în el fiecare dintre tonalitățile ontologice fundamentale ce constituie ființa sa, dintre care fiecare trece în cealaltă și se inversează în ea, Suferința
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a eliminat viața din câmpul său de investigație (și o face în mod necesar în calitate de știință), ea se comportă ca și cum ar fi singură; ea este cea care va dicta de acum înainte propria lege lumii lumii sensibile a vieții care subzistă cu toate că a făcut abstracție în sine de tot ceea ce este sensibil și de tot ceea ce este viu. O astfel de situație în care o instanță teoretică va decide asupra lumii-vieții și a vieții înseși fără a ține seama de ele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mod inevitabil ca un fapt sensibil și care nu este accesibil decât sub această formă, așa cum și experimentarea propriu-zisă, operarea sau manevrarea fac întotdeauna trimitere la o acțiune a Corpului originar și îl presupun. Or o astfel de situație nu subzistă doar în practica științifică, ci ea determină de asemenea condiția lucrătorului în lumea modernă. Ceea ce o caracterizează pe aceasta din urmă este faptul că rolul muncii vii, adică al praxisului subiectiv, se diminuează progresiv în interiorul procesului real de producție, în timp ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în operă a acesteia a muncii vii este redusă la aproape nimic, înseamnă: tot ceea ce făcea omul face de acum înainte robotul. Doar că robotul nu "face" nimic, el nefiind decât declanșarea și funcționarea unui mecanism. Singura acțiune reală care subzistă acțiunea care consistă în faptul de a simți că acționează și de a se epuiza în acesta este actul de a apăsa un buton de comandă. Încă de la începutul erei industriale și ca simplu efect al înlocuirii progresive a "forței
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
materiilor prime și ale mașinilor și, încă și mai important, contra muncii vii care este singura capabilă să pună în mișcare tot acest proces și să producă în el valoare de schimb arată destul de clar că aceasta din urmă nu subzistă niciodată prin ea însăși, că ea este în mod constant forțată, chiar și atunci când definește în capitalism noua finalitate economică, să se schimbe în contrariul său, să revină la sursa sa, la viață. Care se impune încă, la capătul procesului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și fenomenele artei. Faptul că operațiile subiectivității științifice aparțin vieții ca unele dintre modalitățile sale înseamnă că, cu toate că sunt scoase din joc de reducția galileană odată cu tot ceea ce este subiectiv și cu subiectivitatea însăși în general, ele nu încetează să subziste acolo unde sunt, cu proprietățile care sunt ale lor: este vorba de experiențe, în sensul de viață. Nu este vorba numai de niște intenții îndreptate asupra idealităților, a reglementărilor și implicațiilor acestora; aceste intenționalități științifice se afectează ele însele și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a ființei-dăruite-subiectivității a naturii, a ființei-sensibile și corpropriate a acesteia și, în ultimă instanță, a subiectivității înseși în care Natura își află totuși ființa originară și reală, în calitate de auto-afectare a ek-stazei sale. Această revocare a subiectivității lasă de asemenea să subziste, în autonomia lor aparentă, formele geometrice, ca forme ale trăirilor naturale înseși, astfel încât fizica și științele care i se asociază păstrează această referire principială la o natură abstractă pe care o iau drept natura reală. Însă ce poate lăsa într-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lor aparentă, formele geometrice, ca forme ale trăirilor naturale înseși, astfel încât fizica și științele care i se asociază păstrează această referire principială la o natură abstractă pe care o iau drept natura reală. Însă ce poate lăsa într-adevăr să subziste, în cazul științelor umane, în calitate de referință sau de temă posibilă, această eliminare radicală a subiectivității? Într-un anumit sens: nimic. Iată de ce spunem întâi de toate că aceste științe sunt lipsite de obiect. Dacă orice cercetare implică un obiect, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
unui sistem de măsură, vidul complet al cunoștințelor a căror dobândire o permit acestea în măsura în care urzeala matematică aruncată asupra fenomenelor rămâne exterioară față de ceea ce sunt acestea în sine, față de trăitul imediat al sexualității, al crimei, al suicidului, al căror mister subzistă, mai adânc ca oricând. Putem astfel spune că, cu cât științele umane apelează mai mult la statistici pentru a se conforma modelului galilean, cu atât știu mai puțin despre ce vorbesc, neavând până la urmă nici o idee despre asta cu excepția acestei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pentru a o cunoaște această cunoaștere tocmai este iluzorie -, ci pentru că, și asta încă din stadiile cele mai primitive ale activității sale, viața avea nevoie de aceste repere pentru a se putea înfăptui și mai cu seamă pentru a putea subzista în cazul de față pentru a schimba bunurile pe care le produce în vederea supraviețuirii sale. Odată cu economia politică adevărul științei galileene aplicate omului, adevărul "științelor umane" în general ne izbește drept în față: pe de o parte, această știință nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a fi consecințele acestuia pe planul vieții înseși și pentru aceasta. Prin faptul că este îndepărtată, atât cât se poate, din tematica cunoașterii obiectiviste precum și din ansamblul procedurilor și comportamentelor tehnice pe care le generează aceasta, viața nu încetează să subziste acolo unde se află și nu contenește să se înfăptuiască. Însă, deoarece aceste moduri de înfăptuire nu mai sunt integrate în proiectul general al unei culturi care să le ia pe ele însele drept scopuri, ci sunt mai degrabă lăsate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
anume înseamnă o asemenea refulare: nu scoaterea în afara experienței, în lumea din spate a unei nopți în care toate vacile sunt negre și despre care se poate spune orice, a refulatului, în cazul de față a Energiei. Aceasta mai curând subzistă în refulare, dăruită ei înseși, încărcată de ea însăși, de o încărcătură care devine cu fiecare clipă mai grea, în măsura în care, nesuscitând în individ nici o operație care să-i fie conformă cum îi este sieși propria sa operație, ea nu se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de a actualiza în el și, astfel, de a afirma esența pe care vrea să o distrugă. Ca fugă de sine și, în același fel, ca distrugere de sine, viața rămâne astfel în sine. Acesta este modul în care ea subzistă într-o lume de unde se dorește a o alunga, în lumea științei precum și în cea a barbariei. Aceasta din urmă se lasă atunci recunoscută ca ceea ce este: menținerea vieții în chiar interiorul proiectului său de a fugi de sine și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
știința în virtutea faptului că, prin ignoranța și caracterul grosolan al celor dintâi precum și în cunoașterea rafinată a celei de-a doua, omul caută în ultimă instanță să se revoce pe sine, viața sa transcendentală sau, mai curând, pentru că această viață subzistă în ambele cazuri sub o aceeași formă, cea a acestei revocări. Să observăm totuși întâi de toate că televiziunea aparține lumii tehnicii, adică a științei, și aceasta nu numai pentru că are la bază un "procedeu tehnic". Ceea ce se arată în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
incoerentului și absurdului. Ireal deoarece în proiectul acestei expulzări, dacă acesta ar ajunge până la capăt, ar fi abolită tocmai realitatea afectului. Faptul că acest proiect nu ajunge la capăt și că afectul nu este niciodată descărcat de sine înseamnă: plictisul subzistă tot atâta vreme cât imaginea televizată, drept condiție a sa, ca realitate a sa. Gol deoarece numai în fața creșterii în sine a forței se produce acest în față ca ceea ce ar trebui să o întrerupă, să o descarce de sine, ca gol
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de existența mediatică ca atare, o existență prin mijlocirea mass-media, în care se pune problema de a trăi nu propria viață, ci pe cea a altuia, care povestește, se agită, lovește, se dezbracă sau face dragoste în locul tău. Pentru că instinctele subzistă la telespectatori, neelaborate, în manifestarea lor cea mai frustă forța ca violență, dragostea ca erotism, erotismul ca pornografie și pentru că nu este vorba ca aceste instincte reduse la expresia lor cea mai simplă să se actualizeze de-adevăratelea, ci doar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este, așa cum am arătat, faptul că viața a încetat să constituie fundamentul societății, care, de la începutul vremurilor, era o societate de producție și consum care-și extrăgea substanța din cea a indivizilor. Se va spune că această stare de lucruri subzistă și nu va putea dispărea: viața este ineludabilă și inexpugnabilă, alfa și omega oricărei organizări și oricărei dezvoltări umane, și aceasta deoarece ea definește umanitatea transcendentală simțirea, înțelegerea, imaginarea, acțiunea și în toate cazurile suferința și bucuria, fără de care nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau "fenomene" reduse la faptul de a-fi-date în obiectivitatea societății comportamente sau fenomene care nu mai sunt individuale, ci sociale. În măsura în care asemenea comportamente trebuie să facă abstracție de intersubiectivitate așa cum comportamentele psihologiei făceau abstracție de subiectivitate, ele au nevoie să subziste prin ele însele, iar nu prin această subiectivitate fără de care ele nu au totuși nici conținut, nici sens. Ipostaza societății și a proceselor sociale împreună cu, drept corelat, cea a legilor sociologice autonome, independente de legile subiectivității individuale și, chiar mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
timp cu natura și menirea societății din care tocmai a fost exclusă. Trăsătura decisivă a modernității, care face din ea o barbarie de un soi încă necunoscut, este tocmai faptul de a fi o societate lipsită de orice cultură și subzistând independent de aceasta. Oricât de banală și de obișnuită ar putea părea astăzi, această situație dă totuși naștere unui paradox aproape intolerabil, dacă este adevărat că, în calitate de autoconservare și auto-sporire de sine, viața constituie prin ea însăși un proces de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de către natura aservită tehnicii și, atunci când aceasta este aplicată cunoașterii omului însuși, ca în noile "științe umane", la distrugerea pur și simplu a umanității sale. Prin faptul de a fi fost îndepărtată din domeniile cunoașterii viața nu a încetat să subziste, așa cum am văzut, sub înfățișarea nevoilor brute, ceea ce îi conferă astăzi caracterul său "materialist" și barbar. Cu toate acestea, orice societate, în măsura în care se întemeiază pe o intersubiectivitate, nu posedă doar această bază constituită de modalitățile elementare de satisfacere a nevoii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
altuia imaginea liniștitoare a propriei lor mediocrități. Căci aici se află acel ceva care a hotărât această cenzură: ca tot ceea ce se află constituit în sine ca fapt și operă de cultură, ca acel proces de sporire a unei vieți subzistând în sine și prin sine, trăind astfel din sine și mulțumindu-se să o facă să fie aruncat în afara existenței și a universului mediatic, în afara societății și a lumii care era cea a oamenilor. Ce poate face și ce devine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
trăind astfel din sine și mulțumindu-se să o facă să fie aruncat în afara existenței și a universului mediatic, în afara societății și a lumii care era cea a oamenilor. Ce poate face și ce devine în această situație cultura? Ea subzistă în aceeași calitate de neobosită venire în sine a vieții, de rostire a acesteia care nu tace de fapt niciodată. Însă ea rămâne într-un soi de incognito. Schimbul la care năzuiește nu se mai produce în lumina Cetății, prin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
diverse asociații fără scop lucrativ care angajează personal salariat și care, prin veniturile pe care le distribuie, participă de fapt la producție. Avem acum o clasificare a activităților publice și a celor private, dar care este una destul de grosieră, în măsura în care subzistă o serie de întrebări, cum ar fi: Care sunt indicatorii de utilizat ce ne pot permite să măsurăm partea relativă a fiecăreia dintre cele patru categorii de mai sus? Care este dimensiunea optimă a fiecăruia dintre cele patru raioane pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]