338 matches
-
întâmplă. Într-o seară, auzind un hârșâit ce venea din baie, locatarul ciudat al unei garsoniere practică o spărtură în perete, și prin aceasta pătrunde în casă o arătare: un moșneag fioros, cu unghii încovoiate ca niște gheare, cu „trupul sucit și răsucit, disproporționat”, cu „picioarele mai mici decât trupul, mâinile mai mici decât picioarele, gâtul gros și prost plasat (aproape în dreptul umărului)”. Specimenul se numește Jurvale. El adoarme vorbind și, când e treaz, consumă toate proviziile alimentare ale posesorului încăperii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
fantasticul filozofic, fantasticul enigmatic sau fantasticul absurd. Fabulosul feeric reprezintă modalitatea specifică basmului românesc, cu observații de natură morală sau socială, căci omul se confruntă cu ființele fabuloase pe care le învinge. Universul este populat de eroi aparent nătângi, cheflii, suciți, isteți, buni, în conflict cu dracul, moartea etc. În Povestea lui Stan Pățitul, Dănilă Prepeleac, Ivan Turbincă a lui Ion Creangă apare fabulosul feeric. Opera Povestea lui Harap-Alb respectă schema basmului fantastic popular, dar originalitatea ei se remarcă prin arta povestirii
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
referință, ca un termen de confruntare într-o discuție asupra acestor pagini din Caragiale. Înfățișarea ambiguă a două serii contradictorii, sunt lucruri care s-au manifestat și aleatoriu în alte zone în scrisul lui Caragiale. Astfel, încheierea din Cănuță, om sucit poate suporta în anumite cazuri o dublă interpretare, exprimată pe rând de popă și de nevastă. La parastasul de șapte ani, oasele lui Cănuță sunt găsite întoarse în coșciug: ,,hârca sta-n sus, și țurloaiele erau pornite către grătarul oaselor
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în învățământ și să urmeze cursuri în particular, el urmând să-i acorde tot sprijinul. Tata a fost un om foarte deștept, inteligent cu o memorie sclipitoare, foarte inventiv dar și foarte impulsiv. Era socotit mai rău decât Cănuță, om sucit... Cum nu-l putea scoate nimeni din ale lui, a refuzat Musafirul nota apoi uimit: „Un volum uriaș de material, adunat și conservat cu grijă, e rezultatul căutărilor de o viață întreagă ale acestui cărturar robit pasiunii pentru istoria poporului
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
propusă căci imaginile par a fi desprinse dintr-o viziune halucinantă în care moartea, boala, decrepitutinea se constituie într-un tablou considerat, în mod paradoxal, "frumos", adică autentic: "Prin culoarul acesta trece în fiecare zi și o bătrână/ cu piciorul sucit ca o fotografie proastă;/ când te uiți la ea seamănă c-o rochie întoarsă/ și toată strada are atunci aspectul unui bal./ Ce frumusețe!" Ura, disprețul sunt îndreptate împotriva celor care vor să prezinte lumea altfel decât poetul o simte
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
scenic, pentru alternanța monologal-dialogal, G. scrie o proză de notație intimă, dominată de vocea interioară a bărbatului singur, analist comportamental și în permanentă căutare de iubire, înțelegere, comuniune, dar eșuând mereu. Un individ parcă prematur condamnat la incomunicare, o psihologie sucită, pe cât de retractilă în fapt, pe atât de agresivă în fond. A fost remarcat interesul prozatorului pentru „efectele formative, cu sens pozitiv sau negativ, ale impactului istoriei sociale asupra unor ființe cu marcate dispoziții spre exces în receptarea complicată a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
lui C.C. Datculescu în iarna anului 1897, trimițând directorului o scrisoare prin care își anunță viitoarele colaborări. Caragiale va da aici cu regularitate material literar până în 1902, începând chiar cu numărul din decembrie 1897, în care apare nuvela Cănuță om sucit. Vor urma La hanul lui Mânjoală, Două bilete pierdute, În vreme de război, La conac, precum și note, recenzii, articole. Tot în numărul din decembrie 1897 se tipărește și prima parte a studiului Țăranul în literatură de C. Dobrogeanu-Gherea, studiu care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287206_a_288535]
-
a celor în drept să o constate, în rest miroasă cum o mirosi! baba chioară de somn, cămașa îmi stă într-un nasture, pîntecele mare, pieptul dezvelit, mai trist decît să fii alienat mintal, fata adormind pe noul loc, gît sucit, gura căscată, trupul rigid adus în față, cu vîrful de picior în aer, ce vis te încape așa, trup de femeie minunată Villon, / Atît de fraged și zglobiu traducere Vasile Chirica / Tu moartea o aștepți vreodată? Da, sau mă sui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în deschizături arcuite, zbucium de buruieni din piatră, trenul românesc, cinste inginerilor! ține pe regim geologic, umblă și fonduri necurate, de estetică, procesor CFR, Pasul și stația Lainici coatele îndoite și lăsate în jos, te-ai tras înapoi, cu gîtul sucit și n-am dat de capătul stîncilor, revino la învăț din priință și interdicție, alba-neagra cu tunele și fragmentele scăpărate în zi, timpul îngrozitor de greu de atunci, cînd era sesizat, acum spațiu repede, inhaerent montes, către neamuri legate de stînci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Din copilăria mea; Vara; Dimitrie Bolintineanu: Preda Buzescu; Muma lui ștefan cel Mare; Cea de pe urmș noapte a lui Mihai cel Mare; Alexandru Brătescu Voinești: Puiul;Privighetoarea; Nicușor; Niculăiță minciună; Ion Luca Caragiale: D-l Goe; Vizit ;, Bubico; Cănuță om sucit; Nina Cassian; Încurcă lume; Ce face băiatul, Povestea cu doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru; Otilia Cazimir: Ninge, Baba Iarna intră-n sat, Pentru tine, primăvară, De pe-o bună dimineață, George Coșbuc: Cântec, Patria română, Povestea gâștelor
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
ca o modalitate de posesie. După cum spusese James: „Până și un dinte de câine, când i te închini, capătă un nimb de strălucire“. Dragostea mea pentru Hartley era aproape un scop în sine. Și oricât ar fi fost Hartley de sucită și răsucită, și orice s-ar mai fi întâmplat, acum nu putea să-mi mai scape. Cugetările mele nu se mențineau tot timpul la acest nivel înalt. Un gând fugitiv legat de Rosina mi-a readus în minte imaginea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să sacrifice "seriozitatea" scrobită a unei ipoteze de dragul "lirismului" alteia. Eu unul cred că în toată această poveste, a adeziunii călinesciene la programul comunist, nu trebuie pierdută din vedere o latură esențială a spiritului său: histrionismul. Scriitorul era o fire sucită, asta e clar. Prin urmare, imaginația sa își intra în drepturi, iar el nu o împiedica, amuzat într-un fel de produsele sale. Convins până la capăt, Călinescu nu s-a lăsat de nici o doctrină, în afara celei a artei mari. Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
din fața Palatului regal și a clădirii în care este instalat Automobil Club148 era un lung șir de case mărunte, unele proprietatea familiei Lahovary (Emanoil Lahovary), parte proprietatea unui bătrân anume Ioanid.** Fundațiunea Universitară Carol I era situată pe o prelungire sucită a stradei Clemenței 149 și a fost construită după dărâmarea casei lui Grigore Păucescu, fost ministru, de la care a cumpărat-o regele Carol.150 Palatul în care se află instalat Jockey-Club, bineînțeles, nu exista. În locul acela era o casă întunecoasă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1961 la „Luceafărul” cu nuvela O picătură de soare, iar editorial în 1967 cu volumul de proză Zidul. Mai e prezent în „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Tribuna”, în presa locală din Caransebeș și Cluj. În povestirile din Zidul V. adaptează tipologia „sucitului” la mediul muncitoresc, îmbinând proza cu tematică industrială cu una vag psihologizantă. Situația epică repetată în majoritatea scrierilor este următoarea: „sucitul” (aici un muncitor atipic) are o primă tresărire a conștiinței, o primă intuiție a unor emoții puternice, dar independente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
în „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Tribuna”, în presa locală din Caransebeș și Cluj. În povestirile din Zidul V. adaptează tipologia „sucitului” la mediul muncitoresc, îmbinând proza cu tematică industrială cu una vag psihologizantă. Situația epică repetată în majoritatea scrierilor este următoarea: „sucitul” (aici un muncitor atipic) are o primă tresărire a conștiinței, o primă intuiție a unor emoții puternice, dar independente într-o oarecare măsură de sine, în momentul îndrăgostirii (O picătură de soare). De regulă, personajele par somnolente, blocate într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
și în aceeași măsură din partea unor gânditori precum Leibniz, Hegel, Heidegger, Jung sau Derrida. Publicarea primei părți din lucrarea sa poematică Cherubinischer Wandersmann poate dezlega și publicului românesc, măcar în parte, misterul acestei legi de atracție universală pe care o sucită, încă, opera sa. Deși scrisă la jumătatea secolului al XVII-lea, înainte ca autorul ei să împlinească treizeci de ani, și precedând convertirea lui la catolicism, cartea despre „Vorbe în duh” a silezianului (tipărită în 1657 la Viena și stând
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îi individualizeze profilul și nu conțin premisele unei virtuale reușite ulterioare. Ca mulți colegi de generație, prozatorul este interesat de surprinderea și radiografierea laturii vagi, inefabile a unor situații și stări sufletești aparent insignifiante, personajele încadrându-se, schematic, în seria „suciților”. Totuși, spre deosebire de congeneri, care mizau pe ineditul caracterelor sau al unghiului de proiectare a lor, S. e lipsit de invenție și, probabil, de capacitatea de sublimare a autobiograficului, astfel încât reușește numai articularea, din mici „scenete”, a unei nesemnificative cronici a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289947_a_291276]
-
Culcer). Povestirile impun prin seriozitatea scriiturii și înverșunarea introspectivă, mai puțin prin anvergură și efecte spectaculoase. În notă cehoviană, naratorul etalează existențe abulice, oameni oscilând într-o ceață existențială și cu răbufniri aparent absurde (ca Traian Trifu din Răbdare), psihologii sucite, aproape „contorsioniste” (Tiberiu Ilovan din Păsări stinghere), la un pas de coșmar, inși copleșiți brusc de gândul morții, precum șoferul din Livezile cu pruni, o proză în care sinuciderea personajului rămâne un gest ratat, însă aproape împlinit simbolic. Singurătate, ratare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
intuiții fine și a unor pagini de subtilitate analitică. Final grotesc (1940) aduce numai aparent o înnoire în literatura lui B. În esență, motivul expresionist al chemării transfiguratoare se menține, tratat însă relaxat, ușor caricatural. Atmosfera dulce-amară a cărții, firea sucită a protagonistului, un fel de Don Quijote blajin, fără demon, par o raportare autoironică la nuvela Appassionata. Înfățișarea comună a personajului, boem cumsecade și păgubos, ascunde o fire de misionar, sol disprețuit al ideii de resurecție morală prin artă. În „mica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
SCRIERI: Planeta Moft, București, 1997. Ediții: Nichita Stănescu, Ordinea cuvintelor, I-II, pref. edit., București, 1985, Fiziologia poeziei, București, 1990, Colindă pentru inimă, Galați, 1991, Opera poetică, I-II, București, 1999-2000; G. Bacovia, Poezii, Galați, 1991; I. L. Caragiale, Cănuță, om sucit, pref. edit., Galați, 1991; Nichifor Crainic, Memorii, vol. II: Pribeag în țara mea, pref. Alexandru Cojan, București, 1996; Emil Cioran, Scrisori din tinerețe, București, 1999; Mihai Eminescu, Versuri lirice, București, 2000. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Moștenirea lui Nichita, RL, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
s-au înfățișat vederii, după șapte ani, oasele bietului Cănuță, ca pentru a-l confirma definitiv, iar nu pentru a da sens opresiunii soartei, care l-a și îngropat de viu. Nu degeaba personajele din Două loturi și Cănuță om sucit împart același refren. Cine credeți că se lamentează isteric: "Hahaha! Să știi, nene Turturene, că le găsim tocma a doua zi după termen...Îmi cunosc eu norocul!...Hahaha!" ? Și cine "...fiindcă și el era român, a făcut și politică: a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
învăț și io cum poți fi scriitor. Cum pot exista și altfel de oameni, afară de cei pe care îi cunoscusem până atunci și cu care nu voiam cu nici un chip să semăn. R.T. era și este un om complicat și sucit, pe care probabil nimeni nu-l înțelege cu adevărat. Probabil nici el nu se pricepe. Cel mai ciudat mi se pare că, cu toate că îl cunosc de vreo câțiva ani buni, nu ne-am certat niciodată, deși ar fi fost motive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
invitat odată la Palat, am luat masa. Da, l-am cunoscut pe Mihai, era un băiat bun, un om de treabă. Un epilog în răspăr cu discursul pe care Zaharia Stancu toc mai ni-l ținuse, mărturisind despre firea lui sucită, s-ar fi zis, din care, în orice caz, o doză de histrionism nu lipsea. Streinu și Cioculescu În mai anul acesta* s-au împlinit o sută de ani de la nașterea lui Vladimir Streinu. Tot atâția se vor împlini, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu eroi, ci oameni, oameni de toată mână, însă „netipici“. Aici era, de fapt, principala particularitate și notă polemică, în subsidiar, a prozei lui Velea, polemică față de canoanele realismului socialist, care decretaseră supremația tipicului. Personajele sale erau atipice, erau „ciudate“, „sucite“, procedau în răspăr față de uzanțe, acest comportament atrăgându-i autorului acuzația, gravă pe atunci, de abatere de la realism. Adevărul este că nuvelistica de început a lui Velea preluase și ea unele poncife tematice (țăranul eliberat de instinctele posesiunii etc.), dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
voinic de bărbat și se refuză unui savant chelit În speculații. Este riscant, după cum vedeți, să introducem neapărat „sistemă“, „logică“ și „rațiune“ În toate Împrejurările - rațiunea, spunea Montaigne, fiind mai degrabă „un instrument de plumb și ceară, șchioapă la mers, sucită și șoldâie de șale și care o ia totdeauna alături de realitate. Oamenii care [i] se Încred ei tulbură liniștea și buna rânduială a lumii. Ar trebui puși să meargă În pas cu toți oamenii și cu adevărul adevărat...“ - „Taci, rațiune
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]