191 matches
-
că n-a depins de tine/ dar de ce nu m-ai făcut bărbat?/ Aș fi putut acum/ să tai porci și să beau țuică fiartă/ să sparg lemne/ să car în spinare saci/ să icnesc/ să răcnesc/ să râgâi/ să sudui/ să fut femei/ Nu să stau aici/ ascunsă sub farduri ieftine/ făcând schimb de rețete pentru/ prăjituri și cozonaci/ când de fapt/ Vai ce m-aș îmbăta!/ Vai ce-aș mai sparge niște lemne!/ Vai ce-aș băga un cuțit
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
mulțime, precum Pătru Opincă, al cărui grai e pe cît de viforos, pe atît de exponențial: "Io,/ Pătru Opincă,/ ce-ntre atîtea moșii n-am doar o șirincă,/ înfrunt strîmtele legi și năpasta/ Și-n răzmerița ce-n mine crește,/ Sudui vârtos, mocănește,/ Și scuip pe toată rînduiala asta!". Explicabil, o asemenea retorică dîrză a ajuns la contingențe cu ideologiile extremelor momentului politic, revendicată atît din stînga, cît și din dreapta. Unele texte ale lui Cotruș par pliate pe programul marxist, proclamînd
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
n-are nimic înlăuntru. În schimb, are nostalgii când e saturat. Are spleen. Adică o lingoare galopantă ce-l istovește pe dedesubt. Românul nu se supără niciodată. El are doar draci. E nervos pe soartă, își bombăne aproapele sau își suduie destinul, îl sâcâie în permanență o jenă interioară, resimte sfâșieri metafizice, îi scârțâie articulațiile spiritului și e trist fără măsura sinchiselii. Altfel spus, când e un pic de soare, ar cam fi bună o ploicică. În schimb, dacă doar burează
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
trăiască drama miilor de camarazi nimeriți în captivitatea sovietică. Infernul de la Valea Lupului A căzut prizonier în Valea Lupului, în preajma Iașilor. Atunci, în 21 august 1944, își amintește el, i-au împresurat rușii. „Nu-i auzeai decât zorindu-ne și suduindu-ne în limba lor: Davai, davai, prakliatii! Duhneau a vodcă și ne strâgeau la un loc cu patul armelor”, spune fostul sublocotenent de geniu: „Ofițerii de-o parte, soldații de cealaltă”. În aceeași zi a început calvarul: un convoi nesfârșit
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
Cît se mîniase cînd auzise că unii îl socoteau însurat! Fusese mîndru de burlăcia lui fără sfîrșit. "Smintiții!" Smintiți, da, dar dacă i-ar fi ascultat, azi ar fi avut o mîngîiere, sau măcar ar fi fost cine să-l suduie, cum fac nevestele! Copii - feciori, fete? Unul singur, pretins al lui... Dar oare chiar era al lui? Oricum, cîndva îl lăsase (sau "pusese", zic unii) să fie ucis... Cum să-l cheme acum alături? Atunci, poate, să-l cheme pe
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Cogâlc, cogâlc, s-a dus. Imediat lângă mine se află consăteanul poet Andrei Burac și nu se cade să-l întârzii. I-o fi și lui "o" sete. Paharul devine în acest caz de folosință colectivă. - Anafora lor de americani! suduie Nichifor, fratele tatei atunci când a ajuns paharul și la el. - Ce ai cu americanii? îl întreb. - Anafora lor, ei au despărțit frate de frate! Din via tatei n-am băut vin niciodată. Must, da. Îmi amintesc. La adusul strugurilor pe
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
Când îți anunți independența trebuie să dai un mesaj de suveranitate, de măreție. Nu să fii ca un copil care se ceartă în curtea școlii. Nu îți verși năduful. Pari un iobag care a reușit s-o șteargă de pe moșie, suduindu-l pe boier, nu un cetățean care se eliberează onorabil, cu arma în mână”. Cum a fost receptat discursul, care este imaginea, dincolo de cuvinte, l-am întrebat pe profesor? Aveți dreptate, mesajele verbale s-ar putea să prindă, la unii
Analiză tranșantă a unui psiholog: Ce arată discursul lui Antonescu? ”Priviți imaginile fără sonor!” () [Corola-journal/Journalistic/32043_a_33368]
-
necredința voastră, / mironosițe ascunse sub voaluri, / arătați-vă fața, ochii tulburi, aripile cu găuri, / voi, bucurie, fericire, seninătate. // Dansați îndrăcit cu mînie la focuri orbite / prin somnul care nu se mai trezește, / dansați îndrăcit, cuvioase cucuvele. De ce blestemi, popo, de ce sudui, părinte, / de ce nu-ți îngropi copilul, mamă? // Bucurie, fericire, seninătate, dispăreți de-acum exilați-vă / în cerul vostru albastru, că pe-aici nu-i nevoie de voi, / și pe-aici umblă lupii desculți și desfigurați,/ trîmbițași și slobozi / prin creiere
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
faptul că nu știi pe cine înjuri fac să scadă pînă spre zero incidența acestui fenomen care face furori în viața reală. În mediul virtual, dacă nu îți vezi în față adversarul, parcă nu mai are nici un haz să îl sudui. De aceea, deși mediul îți oferă șansa anonimatului și ,siguranța impunității", agresivitatea verbală este redusă în limbajul electronic. Înjurăturile românești sînt prea lungi pentru bara de mesaje și au numeroase complicații gramaticale (cratime etc.) așa că este exclus să citești pe
În țara lui copy-paste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10774_a_12099]
-
jalnic", opunîndu-i "Marea Evoluție", reformarea pe cale pașnică, civilizată, a Rusiei. Barbaria comportării bolșevicilor nu inaugurează decît o epocă a fărădelegii și crimei. Primele impresii ale scriitorului fixează consternarea sa precum o sentință definitivă: "Am văzut mulțimi cenușii care, chiuind și suduind murdar, spărgeau geamuri în trenuri, am văzut cum sunt omorîți oamenii. În Moscova am văzut case distruse și pîrjolite... fețe obtuze și pline de cruzime... Am văzut mulțimi care asaltau intrările băncilor zăvorîte, luate cu japca, cozi ale foamei lîngă
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
din poeziile lui aproape canonice, cu tot răspărul ei - și foarte frumoase - răstălmăcește codurile la vedere („și-am zis măr ca să zic sâmburi,/ și-am zis pom ca să zic scânduri,/ și-am zis nord ca să zic suduri/ și dulceață ca să sudui” - Frunză verde de albastru), a o îneca în prețiozități critice e aproape un atentat la rotunjimea ei. O disecție nu se cere, deși altfelul acestei viziuni a poeziei intrigă, mai ales dacă o vedem pe fundalul epocii. Mai legitim, totuși
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
gust dubios, imagini "poetice" (fluturi, păsări cu aripile fâlfâind) repetate până la sațietate, dialoguri de o mare vulgaritate sufletească, invocații ori imprecații comice (,De Chirico, unde ești să mă auzi?" întreabă Vlada la un moment dat, altul decât cel în care suduie un telefon public ce nu-i primește cartela: "Futu-te-n gură! l-am scuipat între cifre")... Epica e tulbure la propriu și la figurat, un fel de poligon de încercări cenacliste, o poștă a redacției bombardată cu textele unui
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
de cele ce se făcuseră între brazdele răscolite. Fusese un tărăboi întreg, o groaznică hăcuială de-o parte și de alta, între tată și fiu. Ajuns între rapițe, Năsturel a prins să-l gonească pe Gicu de pe brazde, după pământuri, suduindu-l tare și sălbatec de cruci și Dumnezei, și se încăpățâna și se lua la întrecere cu ta-su, dar Gicu a uitat că e aproape popă și nu se cade să-l înfrunte pe taică-su și-l suduia
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
suduindu-l tare și sălbatec de cruci și Dumnezei, și se încăpățâna și se lua la întrecere cu ta-su, dar Gicu a uitat că e aproape popă și nu se cade să-l înfrunte pe taică-su și-l suduia și mai tare. Ca unul ce cunoștea din Scripturile învățate pe de rost toți sfinții mai mari arătoși și mai mititei ai calendarului, îi pomenea împotriva lui taică-său, în fel și chip, oprindu-se din goană când obosea, și
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
fremăta. Gelozia bărbatului ei, nea Suman, fost polițai, acum cărăuș de lemne, era cunoscută în aproape tot târgul. O brută de om, vulgar și fustangiu, un mitocan care disprețuia tot ce era sfânt și care dis de dimineață, în loc de rugăciune, suduia, de biserici, Dumnezeu, mănăstiri și sfinți, ca să nu mai zic, de neaoșa înjurătură cu trimiterea la origini.. pe care o molfăia cel putin de 30 ori pe zi. La un moment dat, soacră-sa care era de fapt sora mai
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ne-am întâlnit și cu celelalte care. Mirosea frumos a primăvară, iar noi mergeam la pădure. Din coșul carului auzeam caii nechezând, oamenii care înjurau boii ce o luau pe ogoare, însetați de libertatea vântului de primăvară. Unii bărbați își suduiau femeile că nu au uns cum trebuie roțile carului, de parcă asta nu era treaba lor. Glasuri. Zeci de glasuri. M-am lungit în car cu fața în sus și am deschis ochii. Ziua se bătea cu noaptea. Un război al
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dar atacul spaniol nici gând să se producă. Pe motiv, s-a spus după aia, de râcă Între generali. Fapt e că ai noștri, toți treizeci și unu câți erau, au rămas acolo părăsiți În voia sorții, blestemând, Înjurând și suduind amarnic, Înconjurați de olandezi foarte porniți să răzbune spintecarea camarazilor. Mai rătăciți decât Invincibila Armadă a bunului rege don Filip al II-lea. A fost o zi teribil de lungă și de dură. Ca să vă faceți o idee domniile voastre, aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să reteze bucăți din pânzele ca de corabie ale aripelor văpsite în mii de culori, chemîndu-și muierile și înconjurîndu-le șoldurile cu cergile zdrențuite. "Nici țarina nu are așa catrință, fămeie", zâmbeau ei a râde, pe când muierile, mai cu cap, îi suduiau și fugeau, zicând că doar țigăncile ar purta veșminte așa pestrițe. Până la urmă făcură din ele pături cu care se înveliră în sănii, pornind din nou la drum. Rămânea în urma lor marele fluture hăcuit, cu nervurile aripilor întinse-n lături
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și trăsnetele se țineau de mână, înaintam încet resemnați și ochind calea după fiecare fulger. Era tot o apă și vântul îmi răcea toate mădularele. După fiecare trăsnet, după fiecare poticneală prin gropile cu apă și glod, unul din flăcăi suduia pe Dumnezeu, el spunea că-i glumă și-l chema Nică. Era târziu, pe aproape de miezul nopții, când am ajuns la bariera târgului. M-am dus tot înainte în celălalt capăt al orașului, la mătușa Irina. Porțile încuiate, târgul dormea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și Agamemnon își spunea grobienii Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur stă toți elenii, stăteau preoții și regii, Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil, pe Agamemnon suduindu-l, zice: "Cîne! Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitită nu-ți rămâne. Las' tu lasă, măi jupîne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi [cazi] tu o dată-n labe ș-apoi las' că-ți vin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Brizeis, dar uitită nu-ți rămâne. Las' tu lasă, măi jupîne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi [cazi] tu o dată-n labe ș-apoi las' că-ți vin de hac. [ANA] Bum, frumos! Dă-i înainte, suduie ca un muscal! [MUȚI] Singură ai spus, mamaie, că Homer îi natural Și ne-ai zis să spunem toate așa precum se grăiește, Ș-apoi tot eu îs de vină? [ANA] Natural, nu mojicește. Spune tu, Bibi... [BIBI] Mămucă, eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prinde-a spune la prostii, Cumcă-n vremea lui cea veche să fi fost alt soi de oameni Și că cei din a lui vreme celor vechi nu se asamăn. Ba e laie, ba-i bălaie, iar Achil, ieșit din sine, Suduie pe Agamemnon și îi zice: "- Auzi, măi câne Mi-ai luat tu [pe] Briseis, dar și eu ți-oi arăta... " ANA Taci, obraznicule! astfel tu îți știi lecția ta? Și se poate să rostești tu numai vorbe [de] muscal...? {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că tăia porcul și să mâncăm și noi carne că doar nu ne-om duce și nu ne-a da și-am plecat cu toții, mama și tata și noi, copiii, după ei și, când am ajuns În spatele curții, unchiașul Lae suduia și se certa cu tușa că nu știa să grijească nimic că numai prăpădește și dă pe la alții și lui frati-so și dacă mai prinde pe cineva În curtea lui Îi taie capul cu toporul și așa ne-am speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
s-a deschis o noapte înaltă, o noapte a cerului și a stelelor. (Nopțile cu lună sunt ale pămîntului.) La podul Ozanei, badea Vasile a oprit pentru motive variate: să-și odihnească și să-și adape caii (și să-i suduie că vor să bea amândoi odată din găleată), să le dea puțin fân furat de peste șanț și să-și facă mai ușor o țigară, să caște în liniște, să șuiere la cai, și să se dea și el puțin la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]