3,677 matches
-
Fiica sa, Maria Țenchea, profesoară de limba franceză la Universitatea din Timișoara, le păstrează cu sfințenie: la a doua generație de intelectuali (căci părinții lui Ion Țenchea, țărani bănățeni, au fost mândri de portul și de starea lor până la ultima suflare) mărturiile unor preocupări atât de diverse nu pot fi irosite doar pentru că tranziția fluidizează scara valorilor noastre. Pentru constituționalism Trăitor sub Austro-Ungaria și România, martor al nașterii constituționalismului românesc în hotarele României Mari, fin cunoscător al dreptului european, Ion Țenchea
Agenda2003-41-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281577_a_282906]
-
aprilie a ars biserica din comuna Costești împreună cu 118 suflete dintre care 100 erau copii. în acea zi, Vinerea Mare, peste sat se lăsase amurgul calm, fără să prevestească nimic rău. Viața pulsa în liniștea acestui senin al înserării de primăvară. Suflarea satului, cu mic cu mare, după obiceiul străbun, cu haine noi, se pregătea să meargă la biserică, n-aveau cum să-și închipuie că în curând vor fi zguduiți din temelii. Copiii, în mână cu o lumânare îmbrăcată în flori
Paștele de foc la Costinești. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/97_a_202]
-
o chemare către delegați din județe care să aducă noi credenționale, în amintirea extraordinarului eveniment din 1918. Delegații din Timiș s-au prezentat cu un text lipsit de echivoc, semnat de „locuitorii meleagurilor timișene, azi și pururea cu Țara“: „Întreaga suflare românească a ținuturilor timișene încredințează pe domnul Florentin Cârpanu, Prefect de Timiș, precum și pe ceilalți delegați reprezentând cultele, asociațiunile ivite în vâltoarea Revoluției ce și-a aprins flacăra sfântă în orașul-erou Timișoara, partidele politice, oamenii de știință, artă și cultură
Agenda2003-48-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281756_a_283085]
-
floare, în muguri... Te mlădii ca o trestie mirositoare, învăluită în hlamida pletelor tale cu miresme de nard și aloe. Cât de visător vin la grădina mea ! Vin cu pletele în vânt, Alergând mai repede decât elanii, Aduc ferbințimea soarelui, Suflarea curată a mioarelor, Mireasma poienelor, Cântecul fericit al vietăților pădurii, Freamătul rămurelelor în briza de seară... Așteaptă-mă iar și iar, mereu, Totdeauna, mireasa mea ! 9. PESTE STRATURILE DE FLORI ți-ai pus capul pe pieptul meu, întrebându-te la
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
făcut târziu și trebuie să plec, iar tu ai nevoie de liniște să te odihnești. Voi merge direct la gară să iau primul tren spre Brăila. M-a îmbrățișat la ușă sărutându-mă ușor pe obraz, mai mult ca o suflare de înger, nu de om. L-am urmărit cu privirea până la ascensor, dar n-a întors capul. Am așteptat până a ajuns jos și am închis ușa de la intrare, întorcându-mă la balcon să-l văd. Nu era nicăieri, dispăruse
Pictorul. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
cale comiterea crimei, cum în curtea casei au înjunghiat-o pe femeie de mai multe ori, au lovit-o în cap cu un levier și un ciocan, după care au târât-o în interior. Când Mărioara M. a rămas fără suflare, au cotrobăit prin locuință și au luat 100 euro, niște haine și două biciclete. De aici au plecat cu trenul la Buziaș, unde au schimbat valuta la o bancă, iar bicicletele le-au vândut pentru 100 000 lei.
Agenda2004-28-04-politia () [Corola-journal/Journalistic/282633_a_283962]
-
o chemare către delegați din județe care să aducă noi credenționale, în amintirea extraordinarului eveniment din 1918. Delegații din Timiș s-au prezentat cu un text lipsit de echivoc, semnat de „locuitorii meleagurilor timișene, azi și pururea cu Țara“: „Întreaga suflare românească a ținuturilor timișene încredințează pe domnul Florentin Cârpanu, Prefect de Timiș, precum și pe ceilalți delegați reprezentând cultele, asociațiunile ivite în vâltoarea Revoluției ce și-a aprins flacăra sfântă în orașul-erou Timișoara, partidele politice, oamenii de știință, artă și cultură
Agenda2004-48-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283086_a_284415]
-
alunecarea spre zone facile, comerciale. spre marea performanță începe din prima zi de Institut. Dacă pietrele construcției sale sînt așezate aleatoriu și totul este lăsat în voia hazardului sau a talentului, cum se spune, șansele prăbușirii la cea mai mica suflare de vînt sînt mari. Gală absolvenților '99 s-a terminat. Nu mă urmărește nici-un nume, nici-un chip. În ultimii ani am plusat cu toții încercînd să machiem o imagine sifonata și sperînd, mai ales, că lucrurile își vor reveni în matcă
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
de timp, cum e aceea în care se află guvernul care trebuie să ajungă la înțelegere cu tot ce e punct de vedere reprezentativ în România, înainte de a trimite Uniunii Europene Strategia de dezvoltare economică pe termen mediu. În timp ce toată suflarea politică afirmă că vrea integrare în Europa, în privința strategiei lucrurile nu stau chiar așa. Vechea deprindere politică autohtonă că în România politica se face cum vrei, nu cum ai convenit, îi face pe diverși conlocutori ai premierului Isărescu să îi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
foame doar de literatură... O.G.: Isprăvind de scris o carte vă și gîndeați la următoarea? I.P.:Au curs una dintr-alta. Terminînd una deja eram posedată de următoarea. Materia venea singură, de la sine. Vlașinii s-au scris dintr-o suflare... eu nu revin pe text. Nu schimb nici un cuvînt. Scriind necontenit povestea izvorăște din ea însăși. Sînt mereu uimită că nu ștu ce am în mine. Scrisul se scrie pe sine... curge ca la cișmea... parcă-mi dictează cineva... cine
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
Ciuruirea cuplului Ceaușescu a produs, la data respectivă o bucurie de nedescris. În acele zile de delir, toată suflarea chiuia de bucurie, că s-a terminat cu dictatura, cu sinistra și megalomanul. De la mic la mare, toți așteptam ca, evenimentele neelucidate din decembrie 1989 să aducă urgent evoluția necesară. Ridicarea nivelului de trai era prioritatea care se impunea imediat
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
ținînd genunchii-n piatră./ Pe această roua la înfiorarea unui prun/ Îmi înnoiesc picioarele, simt jocul aromind./ Mă bate gîndul că șunt iarmaroc/ Prin care trece scriptură de noroc/ A taurului prăsind tot ce întîlnește,/ Dar fără act. Numai cu suflarea/ Ploii răvășite de atîta spasm/ În patul, pînă la ceruri, din staul" (Din staul). Fertilitatea e sacrala, iar sacralitatea e fertila: "Cenușă mea e serafim în vatra/ Și în tine, Doamne, culcat/ Peste pieptul, ce încă mi-e germinație./ Tu
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
pe același ton calm și împăciuitor ea demonstrează că istoria nu poate fi explicată obiectiv. Un demers caracteristic, de altfel, multor istorici contemporani, dar mult prea puțin aplicat istoriei lingvistice. Limbile Paradisului se citește realmente cu pasiune și dintr-o suflare, cumva că un roman de spionaj, pentru că e o incursiune erudita dar și accesibilă, cu discrete maliții ici-colo, în istoria constituirii filologiei moderne. Olender însuși e extrem de discret, în această investigație întreprinsă la urma urmelor pe un teren minat, în privința
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
Pia Brînzeu Palimpstine este Bombay, orașul palimpsest din The Moor^s Last Sigh (Ultima suflare a Maurului), românul publicat de Salman Rushdie în 1995. Obsedat de India natală, unde nu se mai poate întoarce deoarece a fost exilat din această lume, Rushdie nu reușește să se desprindă de orașul tuturor bucuriilor și al iluziilor, al
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
râului, a impurității, a distorsiunii. Trăind în contextul incoerent al gunoaielor orașului, Maurul intra într-o lume a fantomelor, devenind el însuși o umbră degradata de viciu și crimă. Totuși, în ultimul tablou al Aurorei, numit și el, desigur, Ultima suflare a Maurului pentru a sugera încă o dată în plus cât de complicată este stratificarea titlurilor, temelor, artelor și eroilor în acest român, pictorita-mamă-India îi reda Maurului umanitatea. Metamorfozând arlechinul abstract al gunoaielor într-un sultan învingător, ce își întinde mâinile
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
Fondul Plastic. Prin anii ^60, în scurtă perioadă de așa-zisa liberalizare, am început să scriu în presa culturală a vremii pe teme de artă, rotunjindu-mi puțin venitul. Am supraviețuit, ca majoritatea colegilor mei, la limita sărăciei. De altfel, suflarea artistică era bine împărțită: pe de o parte, "elită" - autoproclamata - care absorbea cea mai mare parte a comenzilor și încasărilor (pentru lucrări aruncate azi prin depozite), pe de altă parte, "masă artiștilor" care trăgea mită de coadă, împușcînd ici și
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
bunăvoință. Acestea țin de o altă lume românească, aceea a tinereții sale. La apartamentul d-lui Barbu Brezianu se ajunge urcînd trei etaje pe obositoarea scară de serviciu a unei vile din Piață Spaniei. Am sunat la ușa lui cu suflarea tăiată. Tînărul nonagenar urca și coboară această scară de mai multe ori pe zi și susține că e un exercitiu bun, care îl menține în formă. Profesorul de matematică Adriana Bittel: - Domnule Brezianu, o dată cu urările afectuoase ale redacției noastre, vă
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
moarte nu mă tem, / Dar cum să-mbrace sufletu-mi / Celalt, al bolții trup? / Căci sus e nesfârșit adâncul, / Iar sufletu-mi e doară / Cât ochiul tău cel umed. De moarte nu mă tem, / Mă tem să nu apese trupu-mi / Suflarea de izvor. / De moarte nu mă tem, / Dar cântă pasărea pe ram / și lunca nu mă știe. («Doină” VRF, 22). Patria-Mamă este pentru eroul liric al lui Grigore Vieru aroma, aurul desfășurării vieții în dienoc (diurnnocturn): Piatra asta e o
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
Lilianei Grădinaru, medic, doctor în medicină, membru al Uniunii Scriitorilor din România, este un crez și o vocație, un blazon de idealitate. Poeta face parte din familia sufletelor țări, uneori chiar cu riscul subestimării soluțiilor estetice. Scrie și tipărește cu suflarea timpului în ceafa (8 volume între 1993 și 1999), isi denunță intensă nevoie de confesiune, de identificare, în fond de legitimare a unei vieți, menite să aducă mărturie despre alte vieți. Fie că este vorba de părintele său, întemnițat la
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
un film care te ține cu sufletul la gură de la început și pînă la sfîrșit. Fără doar și poate aceste episoade există, dar ritmul general nu ține pasul cu intențiile realizatorilor. Poate ambiția de a cuprinde prea mult dintr-o suflare este sursa unei acțiuni care nu de puține ori trenează. Poate dorința de a impresiona constituie motivul pentru care diversele torturi la care sînt supuse unele personaje sînt repetate în exces. Oricum ar fi Mumia rămîne un film cu succes
Super-productiile timpurilor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17612_a_18937]
-
prăbușești adînc, dormind dulce-oblomovian fiecare secundă din ceasurile așa-zis moarte ale zilei, între 2 și 3 după masă. În anumite orașe ale Orientului, se pare, si astazi instituțiile, bănci, magazine, școli, se închid între aceste ore, totul ațipește, orice suflare devine simplu sforăit, ritmic și voluptuos. Totuși, cît de neverosimila și strict literară este o asemenea imagine! Ce lux inaccesibil pare, ce păcat de moarte, într-o lume grăbita, nervoasă, insomniaca, alertă pînă la ultima vlaga de dinaintea finalei epuizări, să
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
prizonier pe viață al limbii de lemn, chiar dacă uneori, mai ales, atunci când se înfurie, se smucește și încearcă să-și recapete libertatea. În cartea sa pot fi găsite toate stereotipiile lingvistice aflate azi în circulație: "în aceste zile, când toată suflarea românească", "noi, românii, suntem de drept și de fapt europeni", "după .patruzeci și cinci de ani de beznă proletcultista", "întruchiparea în bronz a poetului nostru național", "o știre m-a impresionat în mod deosebit", "în cadrul unor manifestări ce dovedesc tot
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
Imagine de coșmar pe străzile din orașul Uricani, unde mai mulți maidanezi zăceau, marți, fără suflare pe străzi și în unele scări de bloc. Unii dintre ei erau în agonie și își trăiau ultimele clipe, informează Mesagerul Hunedorean. Localnicii s-au înfiorat când au văzut sumbrul tablou și cred că animalele au fost ucise cu cârnați
Masacrul câinilor de la Uricani se transformă în război politic () [Corola-journal/Journalistic/24799_a_26124]
-
că vă stau alături/ Nu vi-am văzut nici gurile rînjite./ Iar vorbele: doar un gunoi ce-l mături,/ Să nu-ți stropească zile nemînjite.// Nu vă gîndiți să mă puteți atinge./ Prea multe străluciri răsfrînge viața-mi/ Ce din suflarea voastră nu se stinge./ Sunteți meniți să-ngenuncheați în fața-mi!” (Se zice că...). Rezon! Lucica e o Diană înfumurată magistral, iar Vladimir Streinu (de-ar fi citit-o, însă probabil i-a scăpat) ar fi trebuit să mai adauge (măcar
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
a apucat-o apoi de partea mai subțire și icnind a aruncat-o într-un copac, unde a și rămas agățată. Și apoi i-au împuns acordeonul cu baioneta de la armă, încît bietul instrument gemu ca un porc înjunghiat, dîndu-și suflarea pe un sunet gros, de do de jos. De foarte jos. Iar pe Fotache l-au îmbrîncit pînă cînd i-au pîrîit oasele și i-au spus că dacă mai calcă pe acolo îl închid fie la politici, fie la
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]