175 matches
-
aveau glasul tatei. La intrarea în ambasadă, am fost lăsați înăuntru fără probleme. Se vede că ierburile bunicii și poza Madonnei începuseră deja să lucreze. Pe coridorul lung am văzut venind înspre noi un bărbat cu cămașa albă și mânecile suflecate. Tata m-a luat de mână, șoptind: „Totul are să fie bine”. Adulții spun așa câteodată, ca să alunge teama copiilor. Și cowboy-ii spun la fel, după ce și-au înșeuat calul, când își strâng cu putere în brațe femeile. Însă ele tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
câine pe care l-am văzut vreodată. Chombe lătra atât de tare, încît, în timp ce noi înaintam pe cărarea pavată cu cărămizi printre care se iveau flori-de-piatră pastelate, înainte să ajungem la intrare, ușa se deschidea și tanti Aura, cu mânecile suflecate, în halat de casă, cu un zâmbet larg, de bucurie exagerată, ne poftea înăuntru. Un culoar lung și întotdeauna cenușiu și friguros ne conducea în sufragerie. În timp ce mama și mătușa stăteau de vorbă, eu mă uitam la peștele de sticlă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a ieșit să-și controleze straturile de trandafiri, dar cum se face că a ales tocmai ora aceasta fierbinte ? Și ce exagerare să te îmbraci așa ! Ce voit epatantă ținută de grădină : cu pălăria de pai veche și fusta puțin suflecată ! Nu cumva are și saboți în picioare ? Ai putea crede că a ieșit să ude florile, dar de ce să uzi florile pe zăpușeală ? Și un ageamiu știe că nu se face ! Că și-a pierdut capul, se vede prea bine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din fundul grădinii, printre băltoacele de apă de pe alee... Desigur, l-a ademenit doar ca să-l compromită... Iar acum iat-o cum intră, ca și când nimic nu s ar fi întâmplat, doar că nu mai e la fel îmbrăcată ; adio fustă suflecată și berjeră, și-a pus rochia de după-amiază vieil-or în care nici nu știe ce rău îi vine ! Iat-o cum se face a fi surprinsă când dă cu ochii de Titi Ialomițeanu, care, bietul de el, roșește, ea însă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îți spun numai adevărul. Sunt o fântână de adevăr. — Cred că-mi spui adevărul; și presupun că asta înseamnă ceva, răspunse Diane. Își plimba privirea peste fața rotundă, calmă, a lui George, peste cămașa lui albă, curată, cu mânecile îngrijit suflecate, peste brațele palide acoperite cu perișori bruni, mătăsoși, buni de mângâiat. Îi spuse: — Ești aici. Sunt aici, fetițo, și ai grijă de mine. Sunt sfârtecat de spade și pumnale, ca un taur pe moarte. Ar fi trebuit să-mi telefonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fix la Hattie. Părul fetei era împletit în două cozi care-i atârnau pe umeri. Purta rochia ei mov, înflorată, de la Boutique Anne Lapwing și, pe deasupra, pentru că seara fusese ceva mai răcoroasă, o jachetă lungă de lână gri, cu mânecile suflecate. În picioare purta papuci de casă brodați și niște șosete albe, foarte scurte. Arăta ca o școlăriță, mlădioasă, plăpândă, și totuși avea o ținută demnă, șocată și combativă, așa cum stătea cu bărbia în sus. Tenul ei lăptos era ușor bronzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În timp ce gloata urmărea spectacolul hlizindu-se și înghiontindu-se, George se repezi la fată. Era clar că voia să tragă din nou storurile în jos. Dar Hattie, cu un gest de sfidare autoritară, își întinsese brațul alb, cu mâneca jachetei suflecată, barând fereastra. George se opri o clipă. Tom, care se găsea chiar lângă geam, așa cum se mai aflase la începutul acelei seri, avu senzația că îi plesnește capul. Zbieră cât îl ținu gura: — George, pleacă... o, George, pleacă! În secunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o făceau în antebraț, cu un acușor ridicol de mic, ce ne vâra un strop de lichid sub piele. Am fi preferat, bineîn țeles, vaccinul pe zahăr cubic, dar asta era. Ne înși ram în fața ușii cabinetului medical, cu mâneca suflecată și, când ajungeam înăuntru, ne uitam mai întâi cum le face la cei din față, ne băteam joc de fetele și mai ales de băieții fricoși și, când ne venea rândul, întindeam mâna și ne uitam în partea cea laltă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de alamă în dreptul gurii și să contorizeze fiecare dintre loviturile noastre în parte. Acum mergea alături de noi, pe bicicletă, de-a lungul cheiului. Fără jachetă, îmbrăcat numai într-o haină. Apoi, într-o altă zi, numai în cămașă cu mînecile suflecate. Țin minte acea zi, pentru că fără nici o explicație ori anunț, am văzut dintr-o dată pe altcineva pedalînd alături de el, cineva care contrasta izbitor cu figura familiară a instructorului nostru obișnuit. Străinul era un bărbat masiv, după cum se vedea bine chiar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în restaurantul întunecos și umed din Victoria Station: "Niște plicuri, atât trebuie să duci la Madrid"."Coco?" "Nu. O chestie mai rentabilă: L. S. D. 25." Își plimbase ochii peste tăbliile cafenii care căptușeau localul. La tejghea, barmanul roșcovan cu mânecile suflecate servea doi români. Vorbeau tare, siguri că nu-i înțelege nimeni. Femeia strâmba din nas: "O bere infectă!" Se întoarse spre Claude: "Nu-mi place povestea asta". Francezul ridicase din umeri: "C'est à prendre ou à laisser". "Ați acceptat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am dat crengile mărăcinilor, încet, la o parte ca să văd ce se întîmplă. Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
DISPĂRUT DE PE CHIPURILE CELORLALȚI ȘI S-AU ÎNTORS LA FARFURIILE LOR. LA MASA LUI RAOUL MAI ȘEDEA UN INS ÎNALT ȘI SLAB, PROST BĂRBIERIT, CU UMERII EXCESIV DE LAȚI, CU O FAȚĂ CABALINĂ ȘI PĂRUL RAR. PURTA O CĂMAȘĂ CU MÂNECI SUFLECATE DIN CARE ÎI IEȘEAU BRAȚELE LUNGI ȘI SUBȚIRI, ACOPERITE CU UN PĂR NEGRU. CÂND I-A FOST PREZENTAT RAMBERT, EL A DAT DE TREI ORI DIN CAP. NUMELE LUI NU FUSESE ROSTIT ȘI RAOUL NU VORBEA DE EL DECÂT SPUNÂND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Ușa dădea în curte. S-a încrucișat cu părintele Paneloux, care ieșea din birou. ÎNTR-O ÎNCĂPERE MICĂ ALBĂ ȘI MURDARĂ CARE MIROSEA A FARMACIE ȘI A CEARȘAF UMED, TARROU, STÂND LA UN BIROU DE LEMN NEGRU, CU MÂNECILE CĂMĂȘII SUFLECATE, ÎȘI TAMPONA CU O BATISTĂ SUDOAREA CARE ÎI CURGEA PE ÎNCHEIETURILE BRAȚELOR. ― Tot aici ? a spus el. Da, aș vrea să vorbesc cu Rieux. Dar dacă ai putea să te descurci fără el ar fi mai bine. E istovit. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am dat crengile mărăcinilor, încet, la o parte ca să văd ce se întâmplă. Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
grăbit din tren. Era de-abia patru și Fran hotărî să treacă pe la redacție în loc să meargă direct acasă. Avea nevoie de ceva care să-i distragă puțin gândurile de la beleaua în care să băgase. Stevie muncea cu spor, cu mânecile suflecate și părul prins cu ceea ce părea a fi o pereche veche de ciorapi, corectând o știre despre cele mai recente restricții impuse traficului din Woodbury. — Cum a fost escapada misterioasă? Și apoi, dintr-un instinct izvorât din faptul că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am târât până aici ca să-mi slujească drept firmă. A izbucnit în râs ca o mojică. Avea în jur de treizeci de ani și stătea cu fundul direct pe pământ, sub un măr, cu picioarele îndoite și desfăcute, cu rochia suflecată, spre a-și arăta enormul și largul vagin. Era grasă, urâtă, asudată și unsuroasă. Mi-a făcut scârbă. Și-n plus, întâlnirea cu bătrânul mi-a stricat, fără să știu de ce, buna dispoziție. L-am tras repede după mine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avea nimeni chef de lucru, și nu știu dacă a observat careva în afară de mine arbitrarul din decizia șefului (revin la tema asta fiindcă m-a surprins). Mă rog, tot colectivul se schimbase, prieteșugul plutea în aer. Șase bărbați cu mâneci suflecate și o secretară în taior chicoteau în așteptarea băiatului cu bunătăți, și se uitau din când în când, calzi, zâmbitori, către biroul șefului, unde acesta continua să vorbească la telefon de mai bine de zece minute - i-ai luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Margery Pickett era o ilustrare perfectă a primei categorii. De în dată ce am recuperat-o pe Marie, Bez s-a dus să-i spună lui Margery să sune la poliție, iar aceasta, după ce a sunat, coborâse imediat, cu mânecile suflecate, turnând ceai fierbinte pe gâtul lui Marie, care tremura și era în prag de comă. —De ani de zile tot zic să scoatem apa de la subsol, repeta Margery pe tonul cuiva care crede că astfel de evenimente se pot evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
biroului, ghemuit pe scaunul de la birou într-o poziție care nu putea să însemne decât un singur lucru, mai ales atunci când am zărit mini seringa de pe masa din fața lui. Alte două seringi se aflau pe podea, lângă el. Avea mâneca suflecată, dar nu se vedea nici un semn în plica cotului. Pe fereastra din spatele lui pătrundea o fâșie de lumină care i se revărsa pe față, dar, deși semăna și mai mult cu un Dracula, din cauza expresiei sale posomorâte, nu prea-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
recunoști, după expresia feței, punctele slabe și calitățile, poveștile fiecăruia dintre ei. Îmi petreceam timpul liber plimbându‑mă cu metroul, mergând din vagon În vagon În căutare de personaje pitorești, compunând zeci de fișe hilare („pe Ăsta crăcit cu mânecile suflecate trebuie să‑l cheme Marinică, e un leneș și un bețiv și jumătate, slabul Ăsta și fărĂ dinți e SĂndel, are o soră grasă care‑l bătea de‑i suna apa‑n cap când era mic, fetele astea vesele și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
recunoști, după expresia feței, punctele slabe și calitățile, poveștile fiecăruia dintre ei. Îmi petreceam timpul liber plimbându-mă cu metroul, mergând din vagon în vagon în căutare de personaje pitorești, compunând zeci de fișe hilare („pe ăsta crăcit cu mânecile suflecate trebuie să-l cheme Marinică, e un leneș și un bețiv și jumătate, slabul ăsta și fără dinți e Săndel, are o soră grasă care-l bătea de-i suna apa-n cap când era mic, fetele astea vesele și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fata a auzit o larmă surdă și vocile băieților din mahala: - Huo, na! Huo, na! La oase! A ieșit afară, la poartă. Din capul străzii, venea o droagă cenușie, trasă de două gloabe. Pe capră ședeau doi țigani cu mânecile suflecate, ținând în mâinile lor noduroase șbilțurile lustruite. La coada tumbărăului veghea un sergent cu o șapcă soioasă, îndesată pe cap. La biserică, haidamacii s-au dat jos. Veneau pe sub garduri, la umbră, pândind câinii oamenilor. Copiii din urma droaștei strigau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să tragă aerul, ca niște foale. Și, cum izbânda morții e fără putință de tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei, părul Bunelului cobora peste umeri, dându-i o înfățișare de profet. Când degetele reușeau să răzbată prin mânecile suflecate, scoteau la iveală unghii lungi și încovoiate, pe măsura încrețiturilor pe care le scărpina, în vânătoarea neostoită, pe la încheieturi, după tot soiul de păduchelnițe. Astfel încât, ducând-o tot într-o scărpinătură, Bunelul avea aerul vesel și neastâmpărat al unuia care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și cărnoasă Crescută dintr-o halcă de friptură de la piept Nu așa o carne imperială grasă și împinsă în față Așa cum ar trebui să fie La întreaga porcărie Care a dat tot timpul peste mine. (bea) FEMEIA (apare cu mânecile suflecate, cu mâinile pline de aluat și un polonic în mână): Acum curge pârâul lacrimilor în direcția cea bună Acum te duce apa la vale pentru că locul tău e în mlaștină Acum se termină cu tine pentru că ești terminat Eu sunt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
biserică, un ban de argint, un fir de busuioc și unul de lână roșie. În timp ce plimba banul în jurul ochiului bolnav, firele de lână și de busuioc, ea spunea astfel: „O plecat nouă fete surori/ În straie bini păstrati/ Cu mânecili suflecate/ Cu nouă săpi/ Cu nouă lopeți/ Cu nouă mături./ Nimeni nu le-o văzut/ Nimeni nu le-o auzit/ Numai Maica Domnului/ Din înaltul cerului/ Le-o auzit și le-o întrebat:/ Unde ați plecat voi, nouă fete surori/ În
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]