355 matches
-
PRIMUL BĂRBAT AL DOILEA BĂRBAT ORBUL FETIȘCANA CU RUFE MURDARE (rol dublat eventual de cealaltă FETIȘCANĂ) MAMA RECRUTUL I, RECRUTUL II, RECRUTUL III, RECRUTUL IV, RECRUTUL V etc. MAJORDOMUL VIZITATORUL MARAT UN POLIȚIST UN MAȘINIST MAESTRUL DE CEREMONII Alți mașiniști, sufleori, plasatoare, garderobiere, orchestranți, Danton, Robiespierre, regele, purtători de cocarde, lachei, arlechini, dansatori, bufoni, trompetiști, toboșari, măști, figuri, spectatori, lume, lume, lume, păsări. Regizorul poate renunța la unele personaje. Regizorul poate compune personaje noi. Regizorul poate înlocui orice replică și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Vezi tu pe cine. Trebuie să fie cineva p-acolo (Arată spre culise.) BRUNO: Nu e nimeni. Ai văzut tu vreodată pe cineva? GRUBI (Cu năduf.): Tu-le mama lor! Eu nu știu ce fel de teatru e ăsta! Nici regizor, nici sufleor! BRUNO: N-au grijă, mă, asta e. Că dacă i-ar lua cineva mai din scurt... GRUBI: Și ce facem? Stăm aici ca proștii? BRUNO: Ș’ ce vrei? GRUBI: Mai bine hai în sală. BRUNO: Cum?! GRUBI: Uite-așa! Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Sedanul! De aici a pornit totul! FETIȘCANA: Trăiască codul lui Napoleon! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să bem pentru totala eliberare a teatrului! TOȚI: Ura! RECRUȚII: Ura? Ura? Asta vă duce la pierzanie. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să bem pentru bufoni și pentru sufleor! Pentru personajele seculare! Trăiască personajele secundare! TOȚI: Ura! Sus cu personajele secundare! CĂLĂTORUL GRĂBIT (Care a stat vizibil în umbră, deși a făcut dese eforturi de a se impune.): Jos cu personajele principale! Această replică este spusă aproape pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să joace în piesă. Cine nu joacă în piesă e împotriva piesei. Spectatorii au fost aboliți! Nu mai există spectatori. Orice spectator poate fi omorât ca un câine, de către orice actor! Am zis! TOȚI: Așa să fie! MARAT: Nu există sufleor! Fiecare spune ce-i trece prin cap! TOȚI: Uraaa! Vive la liberté! MARAT: De asemenea, fumatul va fi permis în scenă o dată pentru totdeauna! Vor mai fi permise: aruncatul gunoaielor, fluieratul și tropăitul, ghionturile și scrâșnetele, gâlgâiturile și râgâiturile, tusea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
isteric.): Chemați pe cineva! Dați un telefon! CĂLĂTORUL GRĂBIT: Omul ăsta a suferit vreodată de ceva? BRUNO: Era cam surmenat de câteva zile... MAJORDOMUL: Grubi! Mă auzi? GRUBI (De sus, îndârjit.): Las’ că mai auziți voi de mine! (Plasatoarele, mașiniștii, sufleorul, decoratorii, ceilalți oameni din corpul auxiliar al teatrului s-au adunat în jurul gropii.) — Ce se-ntâmplă? — Ce vrea? — L-ați anunțat pe dom’ director? — O să cadă! — Ce naiba, dom’ne, doar pân-acu’ a mers destul de bine... — Tu-ți amintești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
I-iu" care, pe atunci, se mai numea și "Medalie de aur". La serbare trebuia să recite, printre altele, și o poezie primită în scris cu câteva zile înainte, chiar de la domnul învățător. O știa perfect. Nu avea nevoie de sufleor. În pantaloni scurți, albaștri, noi; cu o cămașă din americă albă și ea aproape nouă, proaspăt apretată și călcată cu un fier încins cu mangal, cu sandale tot albe împrumutate de la sora lui Lala, care purta același număr cu el
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și invitații, cu frunțile ude de sudoare, ascultau și plângeau. Directorul făcea semne disperate să înceteze. Trebuia întrerupt cu orice preț! Bidaru tot nu pricepea nimic. Bănuia că aceștia vor să-i sufle. Îl credeau incapabil. Nu avea nevoie de sufleor: " Mi-e foame, dragă mamă! Nu e pâine!/ De-o firimitură-mi este tare dor!/ Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine scoatem pâinea din cuptor!". Între timp învățătorul s-a strecurat pe scenă și l-a tras de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
individ, cu sentimentul însă al noului, al unicității: Petrec măștile mele venite să dea un spectacol sau: Piesa-n care joc se cheamă „Viața noastră trecătoare”, / sunt actor destul de bun, îmi știu rolul pe de rost, n/ am nevoie de sufleor... Indiferent că este vorba de istorie, de credință, de dragoste etc., poetul are forța imaginativă de a sublima aspecte insolite ale acestora, inaccesibile ochiului comun sau de a adăuga alte fațete la un edificiu deja realizat. Spre exemplu, într-un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vă povestesc, cu gura & pana lui Candid, o reprezentație în care interpretul lui Chiriac din Noaptea furtunoasă, a ajuns cam... băut la spectacol. E o scenă antologică de anecdotică teatrală! Am citit, la viața mea, cum zic maneliștii, și amintirile sufleorului Caragiale, și "vinurile" lui Iancu Brezianu, și Massoff, și amintirile lui Gaby Michailescu, și Radu Miron, și Florin Scărlătescu, și H. Nicolaide, și Dumitru Furdui, și Ion Focșa, și Eusebiu Ștefănescu... Cartea lui Candid are ceva în plus: acribia consemnării
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
figură importantă a artei scenice naționale. A condus trei teatre (Muncitoresc CFR Giulești, cel din Pitești și Naționalul timișorean); a jucat multe roluri importante (în Discipolul diavolului, Moartea unui comis voiajor, Regele moare, Pîine amară, Take, Ianke și Cadîr, Răzbunarea sufleorului ș.a.); a scris o carte interesantă despre lumea noastră (Deocamdată); avea o tolbă de amintiri delectabilă; era un om cu farmec, inteligent, spiritual, și cumpătat: nu l-am văzut bînd al treilea șpriț, niciodată (calitatea aceasta am mai sesizat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
-ntoarcă. Petrică e chemat de directorul lui, care păzea vajnic morala proletară și i se propune să-și dea demisia, fiindcă, nu-i așa, e soțul unei transfuge. Omul nostru cere o săptămînă, să-și găsească alt post, poate de sufleor, poate în provincie, poate în Germania... După o săptămînă se prezintă la director, vigilentul D.S., însoțit de o tînără; managerul se uită chiorîș la fată și chiorîș la actor. Dar trece peste faptul că nu erau între patru ochi și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cu noi? Autorul: Păi..., cu voi rămîne așa; voi vă mai amintiți ce am scris eu în ultima paranteză a piesei? Gh. P. unu și Gh. P. doi: Cum să nu! (nu-și amintesc) Stai puțin! (se îndreaptă spre culisa sufleorului) Iubito, dă-ne puțin textul... (se uită amîndoi pe ultima pagină) Uite, da..., aici e ultima paranteză... Autorul: Dă-mi mie textul..., așa; cei doi aduc miniscena în mijlocul scenei (către cei doi), hai, dați-i drumu'; așa, pun cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
4). Cît despre bărbații cu „preocupări de toaletă”, spilcuiți, dichisiți în exces, microscopic, aproape toată lumea îi tratează drept ridicoli. Unul dintre ei, nefericitul scriitor Pantazi Ghica (avea cocoașă), e victima unei farse povestite de Caragiale în „Din carnetul unui vechi sufleor”5). Un fragment din Dan, de Vlahuță, arată, de asemenea, disprețul față de specimenele de acest fel: „Ce capete sclivisite aveau aseară [la balul doamnei Raspal - n. m.] unii giovini. Erau fardați, se vede, prea semănau a manechini din vitrinele barbierilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ministerul i-a comunicat gimnaziului din Botoșani că n-are nici un loc vacant, de bursier 75. În aceeași primăvară, trupa Tardini-VIădicescu dăduse mai multe reprezentații în Botoșani. Cînd trupa își pregătea plecarea la Cernăuți, a fost angajat și poetul, ca sufleor. Astfel el a reapărut în Cernăuți, dar nu ca elev76. Lui Ștefanelli i-a spus că vrea să-și dea examenele restante și apoi să între la cursuri, ca elev public 77. Dar în luna mai (1864), a dispărut din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul, al vorbelor iubirei tu îl varsă Pe-acel mormînt ce-l înverzește pirul Și zi: Dormi dusă, inima mea arsă!"111 Fiindcă din trupa lui Iorgu Caragiale, cînd a ajuns, în turneu, la Giurgiu, lipsea sufleorul, a fost angajat Eminescu, ca sufleor și copist, cu 60 de bani pe zi112. În această trupă, el a stat în vara anului 1867 și în iarna lui 1868. O dată cu primăvara, a trecut în trupa lui M. Pascaly, cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vorbelor iubirei tu îl varsă Pe-acel mormînt ce-l înverzește pirul Și zi: Dormi dusă, inima mea arsă!"111 Fiindcă din trupa lui Iorgu Caragiale, cînd a ajuns, în turneu, la Giurgiu, lipsea sufleorul, a fost angajat Eminescu, ca sufleor și copist, cu 60 de bani pe zi112. În această trupă, el a stat în vara anului 1867 și în iarna lui 1868. O dată cu primăvara, a trecut în trupa lui M. Pascaly, cu care, în vara aceea a făcut strălucitul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
întîlnit pentru prima dată Eminescu cu I. L. Caragiale 114. Pascaly îl iubea pe Eminescu, ca un adevărat părinte. Pe baza unei recomandații ce i-a făcut, la 12 sept. 1868, poetul a fost angajat, cu contract, pe 6 luni, ca sufleor II și copist, la Teatrul Național, cu leafă de 166,66 lei noi pe lună115. La 21 martie 1869. după expirarea contractului, a trecut din nou în trupa lui Pascaly. Pe la începutul lui mai 1869, aflîndu-se în Cișmigiu, cu Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cea luminoasă. Regele trimite o delegație la marele rabin și regele iudeilor pentru a invita în Alexandria tălmăcitori de soi să-i cultive pe guguștiucii grecotei. S-au retras în insula Faros unde au tradus cărțile ca după dictarea unui sufleor nevăzut. Dar eu am zăpsit sufleorul din dos care nu putea fi altul decît Iahwiță cel întunecos. Și această informație pute rău a apologie ivrită. Dacă Septuaginta ar fi existat la acea vreme, de ce el nu a copiat-o în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
la marele rabin și regele iudeilor pentru a invita în Alexandria tălmăcitori de soi să-i cultive pe guguștiucii grecotei. S-au retras în insula Faros unde au tradus cărțile ca după dictarea unui sufleor nevăzut. Dar eu am zăpsit sufleorul din dos care nu putea fi altul decît Iahwiță cel întunecos. Și această informație pute rău a apologie ivrită. Dacă Septuaginta ar fi existat la acea vreme, de ce el nu a copiat-o în școala de cateheți pe care o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Vlahuță, își va rememora situația de la 20 de ani: "Sunt copil de părinți sărmani și fără nume. [...] Am o educație nu tocmai îngrijită [...] dar am puțin bun simț [...]; duc bine la tăvăleală; dovadă că pot fi, în același timp, și sufleor și copist la teatru, și corector într-o tipografie mare, la două ziare, și dau lecții la niște copii." Mai tîrziu va căuta și alte soluții inclusiv tatonarea unei cariere politice din postura de takist argumentînd lui Delavrancea că "deși
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Alecsandri, pe Eminescu pe furiș, pe Caragiale pe față, prin acte și prin fapte." De altfel, conul Vasilică a atacat prin aluzie pe Caragiale în corespondența sa cu Ion Ghica ("scena română a încăput pe mîna unor soitari, unor foști sufleori") iar în societate relațiile dintre cei doi nu erau foarte cordiale, inclusiv în prezența lui Maiorescu: "Caragiale agresiv și nepoliticos cu Alecsandri". Se vădea în astfel de scene ceea ce nu scăpase observației lui Slavici "adîncul dispreț ce se dedea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a lui Costache Caragiali. În iunie 1870, se angajează, pentru câteva luni, copist la Tribunalul din Prahova. În august, ia și el parte la mișcarea „revoluționară” ploieșteană inițiată de Al. Candiano-Popescu, mișcare pe care o va ironiza în scrisul său. Sufleor, la Iași, în trupa lui Mihail Pascaly - de unde îl va fi preluat, în micul său ansamblu, Iorgu Caragiali -, în stagiunea 1871-1872 este tot sufleor, dar și copist la Teatrul Național din București. Va evoca, plin de umor, această perioadă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
mișcarea „revoluționară” ploieșteană inițiată de Al. Candiano-Popescu, mișcare pe care o va ironiza în scrisul său. Sufleor, la Iași, în trupa lui Mihail Pascaly - de unde îl va fi preluat, în micul său ansamblu, Iorgu Caragiali -, în stagiunea 1871-1872 este tot sufleor, dar și copist la Teatrul Național din București. Va evoca, plin de umor, această perioadă în însemnările intitulate Din carnetul unui vechi sufleor. În timpul Războiului de Independență a servit, fără nici un chef, în garda civică, pe care avea să o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Pascaly - de unde îl va fi preluat, în micul său ansamblu, Iorgu Caragiali -, în stagiunea 1871-1872 este tot sufleor, dar și copist la Teatrul Național din București. Va evoca, plin de umor, această perioadă în însemnările intitulate Din carnetul unui vechi sufleor. În timpul Războiului de Independență a servit, fără nici un chef, în garda civică, pe care avea să o încondeieze mai târziu. Din 1878, îndemnat de Mihai Eminescu - pe care îl cunoscuse la Giurgiu -, C., devenit, din februarie, redactor la „Timpul”, participă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Alecsandri precum „Păcală și Tândală”, „Iorgu de la Sadagura”, „Piatra din casă” sau „Coana Chirița”. Datele arhivistice locale indică faptul că, în anul 1872, la Bacău a evoluat și trupa condusă de reputata actriță italiană Fanny Tardini, la care a fost sufleor și Mihai Eminescu. Directorul acestei trupe își construise în oraș „o baracă mare de scânduri, în care intrau aproximativ 700 de persoane”. Tot în această perioadă a evoluat la Bacău și trupa condusă de Matei Millo. Începând cu anul 1874
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]