265 matches
-
creștini? Subiectul ar putea fi îmbogățit cu aspecte relevante, dar sunt suficiente aceste indicii pentru a constata lipsa de unitate, vizibilă în anumite ambiente în formarea sufletului viitorilor apostoli ai lumii noastre, dar și displăcerea profundă a atâtor tineri seminariști sufocați toată ziua de preocupările unei școli care nu se adresează conștiinței lor vocaționale, ba chiar pare să se îndepărteze de cunoașterile credinței, de parcă disprețuitoare de această legătură. Mai pot acești tineri să aspire la acele entuziasme profunde și conștiente care
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
luat hotărârile sale care au fost comunicate celor interesați, prin aceste cuvinte: «Duhul Sfânt și noi am hotărât să nu vă impunem nici o povară în afară de acestea care sunt necesare: să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge, de animale sufocate și de desfrânare; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Cu bine!» (Fap 15,28-29). 67. Catolicitatea Bisericii În acea zi Biserica s-a descătușat de naționalismul iudaic, care-și revendica dreptul de a le impune tuturor credincioșilor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a trei ani de studii, introducerea sistemului pedagogic sovietic, politizarea conducerii la toate nivelele, dar și a procesului educativ, supus unui veritabil mimetism față de modelul sovietic, au fost tot atâtea instrumente prin care orice formă de autonomie universitară a fost sufocata. La o privire detaliată, putem considera învățământul românesc din perioada comunistă, ca fiind învățământ unitar în uniformitate. Acest învățământ de mase a fost menținut după anul 1989 de toate partidele care au condus și conduc țară. În ciuda părerilor avizate, făcute
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
să sufăr de acest sindrom, extrem de răspândit și În „lumea liberă”, al invidiei profesionale, umane, al formelor diverse și complicate ale frustrărilor de orice chip și fel. Și, oricum, fiind eliberat de fantoma ratării, cea care m-a opresat, aproape sufocat, În „lunga călătorie a tinereții”, infernul meu personal! De care, da, sunt la fel de mândru ca și de cele mai bune, mai „rezistente” opuri ale mele! Sigur, nu totul este spus „acum”: urmează vama, „justiția” definitivă a postumității, și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au „Îndoctrinat” atâtea cărți și atâția mari autori! Pe cine să mai crezi, Încotro să-ți mai Îndrepți ochii?!... Da, dragii mei lectori, iată ce dar rar și prețios al vieții este speranța; cea izbită la pământ de atâtea ori, sufocată uneori de noi Înșine, din prea mare ambiție sau lăcomie de existență imediată, și care, precum pasărea Phoenix, renaște din propria-i cenușă. Piară-mi ochii tulburători din cale Vino iar În sân, nepăsare tristă Ca să pot muri liniștit, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în ușă, cînd s-a întors de la premieră, nevastă sa a strigat unuia dintre copii: „Deschide-i și sprijină-l!” într-un acces de generozitate, Sp. l-a lăudat pe N. cerîndu-ne să fim de acord că în el „moare sufocat un umorist”! Revenind la premieră, am aflat că vinul l-au adus doctorul Ganea și primarul Galiță, că nevasta celui dintîi a urcat pe scenă și i-a dat flori autorului („Cel mai greu lucru - se alinta acesta - e ieșirea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și organizației de partid pentru că l-a sprijinit în anumite situații. Aceleași clișee au fost folosite și în caracterizarea lui Petre Filioreanu, redactorul-șef al ziarului. De pildă, Ion Enache (care, în momentele de emoție, vorbește într un fel haplologic, sufocat) a spus: „Tovarășul e un adept al noului, nu se împacă niciodată cu ceea ce face”. Altul i-a remarcat „atașamentul”, altul „calitățile de propagandist”, altul „competitivitatea” (în loc de competența) etc. E drept, nu s-a repetat că „are roade”, formula părînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îl găsesc în cultură, artă, muzică sau, împinși de necesitate, în terapie și sprijin psihologic. Toate acestea se cer luate în seamă. Mi se pare totuși că, în ciuda tuturor acestor experiențe de sens parțiale, rămâne oricum deși adesea ignorată, reprimată, sufocată, înnecată sau "sedată" dorința insațiabilă a unui sens ce cuprinde tot. Este chestiunea nerezolvată despre sensul a toate, al vieții și morții noastre, al lumii noastre. Sunt întrebări privitoare la dimensiunea spirituală, la sensul "mare". Nu fără sens în cadrul terapiei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a reușit, fiindcă nu putea să respire din cauza loviturilor. La un moment dat, a urinat sub presiune, iar Țurcanu a exclamat în bătaie de joc: ' Ca să vedeți și voi de ce este în stare Comandantul vostru!'. Când O. a închis ochii sufocat de tuse, Țurcanu i-a tras câteva șuturi în coaste: 'Faci pe mortu? Las că te înviez io! N-ai grijă! Tot de mâna mea ai să mori, dar nu acum, ci când oi vrea io!' și le-a ordonat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
coroiat, încadrată de o barbă scurtă și rară. Plecarea se termina printr-o scenă grotescă: diverșii pași în ținută de gală, burtoși și cu podagră, alergînd în urma echipajului padișahului ca niște rațe grăbite să ajungă la baltă, spre a cerși, sufocați, o privire binevoitoare de la Stăpîn, în cea mai aiuritoare escortă de onoare. De la Constantinopol la Salonic am călătorit cu trenul, traversînd cîmpii, fără să fi văzut țipenie de om, doar mlaștini unde berzele în căutare de broaște își înălțau silueta
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
istoria literaturii, ea, creația, nu a fost doar „punctuală”, ca în excesiv de dura perioada stalinistă (un Moromeții, un Bietul Ioanide, Cronică de familie sau Groapa, ca să cităm doar realele, dar puținele texte care au ilustrat un deceniu și mai bine, sufocate, atunci, sub tone de maculatură și mai ales sub povara infectă a unei „critici de partid”!Ă, ci cărțile, textele valoroase au apărut grupate, numeroase, și au început să se distingă nu numai grupuri sau falange literare, dar și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acelor mase de sute și sute de mii pe care îi „găzduiau” sutele de blocuri clădite tot de el în centura marilor orașe ale țării. Astfel au fost destabilizate „centrele orașelor”, iar vechii lor locuitori au fost pur și simplu sufocați, dacă nu sugrumați de acele sute de mii de țărani izgoniți de pe propriile terenuri și atrași în noile obiective, enorme, industriale. Inși destabilizați moral și psihologic, o masă uriașă de manevră pentru „noul dictator”, care nu mai „lucra” cu armele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Dinspre Dale: - O văd și eu, Bob. - Care e locația actuală? strigă Miller. ...cum eram altădată... - Se îndreaptă spre scări...va coborî la parter... Sunetele lor surescitate au for brusc înlocuite de ceea ce se-auzea ca un soi de admirație sufocată. - Sfinte Hristoase, strigă unul dintre ei. Ce mă-sa-i asta? - Bob. Era Sam, cred. Bob, coboară pe scări. Cântecul se curmă în mijlocul frazei muzicale. Miller și cu mine stăteam cu fața la scările care coborau spre holul de la intrare și spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să-i străpungă pielea. Zgomotele scoase de Victor erau ascuțite, asurzitoare. Câinele arăta surprins în timp ce i se arcuia coloana - iar trupul său se lungi cu vreo treizeci de centimetri. Câinele scoase alt sunet de durere și apoi începu să gâfâie sufocat. Preț de o clipă totul rămase nemișcat, iar eu, plângând, m-am întins, fără să gândesc, să-l mângâi pe câine, să-l facă să-și dea seama că eram prietenul lui și că n-avea de ce să mă atace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scriu singuri. Dacă ar fi să mulțumiți cuiva pentru ceea ce sunteți, cui ar trebui să mulțumiți? Mulțumesc Universului că e atît de mare, de nepătruns, inepuizabil ... Dacă ar fi fost epuizabil, azi am fi fost niște ființe tare încîlcite, frustrate, sufocate, captive în propriile limite. Așa, însă, avem destul loc să ne desfășurăm imaginația, să ne descărcăm nebunia individuală. În una din cărțile mele mai vechi am un poem de mulțumire, stați să îl caut: "După ce am făcut cerul și pămîntul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dar trăia deja despărțită de soțul ei. L-a refuzat categoric! Nebun de furie, ce vine să-mi spună? Nicolae, știi bine cât m-a costat să procedez împotriva convingerilor mele ca să-i ofer protecția mea legală, și ea, ea! Sufocat, nu izbutea să rostească alt cuvânt decât acest ea, care în gura lui suna ca o insultă. Trebuie să-ți spun eu la ce convingeri făcea aluzie? Vreau să-ți relatez povestea lui, o poveste simplă și atroce." Ajunseseră la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu trăiești fără ascultarea de o autoritate; 2. Să nu hulești pe Dumnezeu; 3. Să nu cazi în idolatrie; 4. Să nu săvârșești incest; 5. Să nu ucizi; 6. Să nu furi; 7. Să nu mănânci sânge, nici carnea animalelor sufocate.” Decalogul este legea morală de cea mai mare însemnătate a poporului evreu care a dobândit în timp valabilitate universală. El poate fi citit astăzi pe frontispiciul clădirii Națiunilor Unite din New York. Decalogul a constituit cel mai important cod moral al
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
că sudurile sînt bine curățate?! Norocul meu că am scos plafonul, să nu fiu zdrobit... Ușa scîrțîie din nou, închizîndu-se. Mă zbat să ies din cercul măștilor de gaze. Un miros plăcut, ca de parfum, mă învăluie. Am să mor sufocat pentru că nu am masca de gaze. "Masca!..." Mă zbat din nou. Parfumul e mai puternic. "Ajungă-i zilei răutatea ei!..." Cercul de măști se desface încet. O mînă îmi atinge fruntea. O femeie vede la picioarele ei o petală căzută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
jignea și-o încăpățâna să facă după cum îi era dorința. Trăgeau de fustele cu pricina, unul de-un capăt, altul de celălalt, ca doi pui de cloșcă ce doresc aceeași râmă. Urma o zi marcată de tăceri apăsătoare și nemulțumiri sufocate. Orgolioși, nici unul nu făcea concesii. Momentul de împăcare venea imediat ce se întindeau în pat. Nu-și puteau rezista apropierii trupurilor. Se abandonau unul în brațele celuilalt cu o dăruire sufletească deplină. Înainte ca Aniela să împlinească un an, Sanda ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stil parental mai atrage după sine alte numeroase dezavantaje. Atunci când sunt mici, copiii care au părinți exagerat de protectori pot manifesta tulburări ale somnului și ale regimului alimentar, precum și stări de frică nejustificate. O dată cu trecerea timpului, copilul se simte din ce în ce mai sufocat și are tendința de a se îndepărta de părinți; el găsește că este dificil să comunice direct cu părintele despre problemele personale, de teamă că acesta nu-1 va înțelege și se va îngrijora („Mai bine nu-i spun mamei că
Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
cât de activi și cât de voioși erau cei din castel. Era vreun miracol? Uneori, li se părea că supraviețuirea inamicului era aproape supranaturală. Trupele atacatoare pierdeau războiul de rezistență. Se părea că, oricât ar fi lovit, izbit, bruscat sau sufocat inamicul, acesta continua să miște. Garnizoana de trei mii cinci sute de oameni avea căile de aprovizionare tăiate și accesul la apă blocat. Ar fi trebuit să ajungă În culmea foametei Încă de pe la Începutul Lunii Întâi, dar, la sfârșitul lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de-a unsprezecea zile din Luna a Treia. Unul dintre vasalii personali ai lui Katsuyori se dusese În sat, de cu noapte, și reveni după ce făcuse o recunoaștere a pozițiilor inamice. În dimineața aceea, Îi dădu seniorului său raportul, gâfâind sufocat: — Avangarda forțelor Oda a intrat În satele din apropiere și pare să fi aflat de la țărani că dumneavoastră și familia dumneavoastră sunteți aici, stăpâne. Se pare că cei din Oda au Înconjurat zona și au tăiat toate căile, Începând, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
una din cele mai bune case din București. Era iarnă; nou-născutul, un băiat mare, bine făcut, începu să scoată țipete ascuțite când popa îl cufundă în apa rece; copilul ieși din apă după a treia scufundare nu roșu, ci albastru, sufocat, în primejdie de asfixie sau de congestie cerebrală. Astfel de accidente sunt frecvente, și lumea nu se tulbură din cauza lor; dacă piere copilul, popa se felicită pentru asta și asigură că a trimis un înger în cer. Totuși, unul dintre
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
scrie la fel de plat și, frecvent, de stângaci, nediferențiind registrele, nestăpânind codurile și neavând o familiarizare cu ceea ce sună bine și ceea ce nu sună bine în limba română. Ce diferență față de un roman tot de tinerețe auctorială, și tot despre tinerețea sufocată, cum este Drumul egal al fiecărei zile! Dar dacă temele grave ar impune romanele (și nu invers), n-am mai putea opera nici o distincție între prozatoarea Gabriela Adameșteanu și "prozatoarea" Ioana Nicolaie... "- Felul în care vâjâie vântul pe sub fereastra camerei
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
tine din Prater,/ cînd te plimbai pe alei, cu Grossfater?/ Din Schönbrunn poate, de pe Maria Hilfestrasse,/ din duminicile ploioase?// Simt/ că tu ești femeia în aur pictată de Klimt? (Simt). Muzical, pictural, șlefuit la maximum, poetul ne propune un angelism sufocat voluptuos de artă, o anamneză a unui Eden filtrat printr-o istorie estetizată: " Ultimele acorduri nu le mai cîntă organistul bătrîn,/ îmbrăcat sobru, aproape monahal, în cenușiu și maro,/ pedalele sînt apăsate de aripile unui serafim din/ vitraliile lui Wispianski
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]