239 matches
-
Horris Tolchock. Buuun! Hai, luați-mă, mi-am spus eu. Dar am rupt-o iar la fugă, fentându-l pe Bruno, pe Horris, poliția financiară, toată America... Mi-am petrecut noaptea ascuns într-o toaletă din PakAir. La fiecare câteva secunde sughițam sumbru și așteptam ca măseaua să-mi ardă una-n față. Era un automat pentru aspirine în closet, dar d-aveam nici un ban. Nici unul. Dacă aș fi putut să mă omor în noaptea aia, aș fi făcut-o. Dar sinuciderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i las să se poarte așa cu tine. Pot să-ți vorbesc între patru ochi? — O, Doamne, aruncă Iocasta, nu suntem cam scorțoși? Nu suntem cam severi? Ce drept crezi că ai să-i mai ceri ceva domnului Jones? Virgil sughiță și apoi chicoti. Vultur-în-Zbor se gândi că arăta de-a dreptul jalnic și mânia i se combină cu rușinea și dezgustul, nimicindu-i stăpânirea de sine. — Prea bine, zise. Nu prea mai știu de ce-am venit până aici. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pin necurățat, odihnea În noroi. Doi gropari Îl străjuiau, rezemați În lopeți. I-am scrutat pe cei de față. Bătrînul Isaac, paznicul de la Cimitirul Cărților Uitate, nu venise la Înmormîntarea fiicei sale. Am recunoscut-o pe vecina de palier, care sughița scuturînd din cap În timp ce un bărbat cu aspect sărăcăcios o consola mîngîind-o pe spate. Soțul ei, am presupus. LÎngă ea era o femeie de vreo patruzeci de ani, Îmbrăcată În cenușiu și ținînd În mînă un buchet de flori. Plîngea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
scălda pruncul în rîu: avea șaisprezece ani iar copilul era din flori. Pe sub arini șușuia apa, unduind niște albituri; o piatră le oprea de-un capăt și în aer gîzele se pitroceau printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița de rîs; păreau surprinși de soare în ascunziș; trupul ei îngenunchiat în iarbă lucea ca marmora iar linia pură a tricepșilor umflați urca spre pîntecul subțire și sînii viguroși de pădureancă. Gîngurind, copilul se lipise de ei cu capul dat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
flămînd, copilul găsea acasă așternuturile reci și vatra fără foc, Toader se apuca de rupt vreascuri, fierbea mămăliga și băga în jeratic ulcica cu apă pentru borș. Cînd împlinise unsprezece ani, într o seară, s-a trîntit pe pat și, sughițînd, l-a rugat pe taică-său să-l dea la învățătură: „Am să mănînc cartea, tată!” făgăduia el cu disperare. Mesager întocmai ca Popescu al unei lumi atotputernice și al istoriei biruitoare, Toader Știr era un ideolog. Amîndoi paralizau în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În gât cuțitul cel lung a tresărit, a suspinat aproape cu mulțumire și a deschis ochii larg, a ușurare. Eram destul de mare (unsprezece-doisprezece ani) și știam că un bărbat adevărat nu plânge, dar m-am ascuns În pod și am sughițat În lacrimi Înăbușite ca o fetiță căreia un copil rău i-a tăiat capul păpușii. Îmi Închipuiam cum trosnise fiecare os când se frângea, aveam În urechi pocnetul scurt și-n inimă sfâșierea pe care trebuie c-o Încercase maldărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și- i dă să sugă, Frânt‐apoi, pe‐o buturugă Stă nevasta. Singur vântul, se oprește: Peste ochi își pune‐o mână și zâmbind copilărește Curios el lung privește Spre fântână. Din Poezii pag. 118‐120 MAMA Pitpalacu‐ n grâu sughiță Iar nepoții lui După mama cea pestriță, Mai pestriți ca ea la pene, Sprinteni fug prin buruieni Doisprezece pui ... Ion Crânguleanu Născut la 28 martie 1937 la Coșula, județul Botoșani. Poet. Din tematica sa nelipsind versurile pentru copii: „Sonete mute
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la un arhitect, pentru că familia nu-i mai putea plăti taxele și cheltuielile școlare. Da, da, acest Claudiu, de neclintit, și în dimineața când soția arhitectului, prietena Didei, năvălise, supramachiată peste petele adânci, vineții, de sub ochii de tigroaică. Tiranul!... bolborosea, sughițând de plâns, neconsolată. Eminentul politehnician, dragul Mircea Claudiu, pe care îl adorase, auzi, adorase, nu mai vrea să o vadă și nu doar atât, o caftise, auzi, o caftise. Se mai întâmplase și altă dată, da, se mai întâmplase, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea, stins, ațâțător, sacadat, Irina. „Asta nu, nu ne pot lua. Tot ce ne-a rămas. Tot, atât. Atât, tot“, bolborosea, sughițând stins, de plâns și de plăcere, în perna în care își înfundase părul rebel și sârmos, de aramă. „Știam, știam că tu...“ Îl așteptase, prin urmare. Nu degeaba se ferise el de întâlnire, zadarnic se ferise. Mâinile tremurau, îl atinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu te uita, te rog, nu, nu“. Trepidația toridă, plânsul, spasmul, izbăvirea. „Ai venit, totuși“... râdea, peste câteva zile, deschizând ușa. Și îl trase spre ea, în ea, adânc, mai adânc, în lava toridă. „Nu te uita, nu mă privi“. Sughița, înăbușit, vindecată, în deșănțarea disperată a înlănțuirii care îl învia și îlsperia și îl vindeca. Încercase, cândva, despresurarea. Ira tocmai revenise dintr-o călătorie, lipsise și el din oraș o vreme, ea a fost bolnavă, el pleca în concediu,pretexte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viața noastră, nu îmi iubesc viața, trebuie să fac o schimbare, și eu spun, dar cum rămâne cu mine, cum rămâne cu dragostea ta față de mine? El șoptește, nu o simt, de când m-am îmbolnăvit, nu o mai simt, eu sughiț, ce voi face fără dragostea lui, cum voi putea trăi fără ea, nu sunt pregătită să renunț la ea, trebuie să o trezesc iar la viață. De ce tocmai schimbarea aceasta, de ce să se ridice și să plece, poate plecăm toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai multă grijă de tine... Nu, zice Daisy printre lacrimi. Eu trebuia să am grijă de mine. Dar o să am grijă de acum încolo și știu că toți mă veți ajuta... Daisy pierde șirul într-un val de oftaturi și sughiță. Charlotte e acolo ca s-o sprijine și o lasă să plângă până se răcorește. —Ei, vă rog să nu vă-ntristați pentru mine, zice Daisy după câtva timp, reușind să surâdă. Ar trebui să fiți bucuroși. Astăzi am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vulgari. Boutroux e un disident, s-o spunem pe șleau, și, eventual, dragă Bramanti, invită-l să-și vândă la un telal materialul ăla al lui de costumier pentru Mefistofele de Boito...” „Ha, ha, ha, c’est bien dit ça”, sughiță francezul, „c’est de la brocanterie...” „Să privim lucrurile În adevărata lor lumină. A fost o dezbatere asupra a ceea ce am putea numi formalități liturgice, spiritele s-au cam Înflăcărat, dar să nu facem din țânțar armăsar. Vezi, dragă Pierre, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-l, de trei sferturi și grăbește-te înapoi. Tu vei fi naș! Ce-ai înlemnit? N-ai auzit? Dă-i bice, Pulețel! zice și Dănuț și se umflă de chicote, în forul său interior. Ce baftă, pe capul lui sec! sughiță Fratele. Odată ce-i vede nașul, băgăjelul finului! Micul băgăjel, micul băgăjel, oare ce-i în el? Taci, măi, cu prostiile, că vine! Șșșt...! Dă-l-ăi încolo, nu e cazul să-l mai bârâim și noi, că și-așa e destul de stresat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trebuit să se sfârșească lumea, ca să putem muri laolaltă. Mi-a luat mai mult s-o spun, decât s-o gândesc. Te iubesc, Frate! Vă iubesc pe voi toți, troglodiților... Ce tot cobești în dodii, dom'le? sare Cezărel și sughiță cu stropi. Explică-ne și nouă, ce-s balivernele alea meli-melo, de babă, pe matale? Ce harachiri? Ce sorți, ce legături, ce pecete, ce moarte, ce iubire? Ai...? Gura! îl repede Avocatul, cât colo. Lasă-l, Frate, lasă-l, că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
coada și ochiul lipsit de lucire, gol, alungau această iluzie. Ripley își ștergea, isterizată, cu mâna dreaptă urmărul pe care căzuse vietatea, ca pentru a scăpa și de amintirea acelei clipe. Atât de tare îi bătea inima încât începuse să sughițe. Luându-și inima-n dinți, apropie un picior de creatură și-i dădu un șut. Nici o mișcare, nici împotrivire din partea acesteia. Pielea parcă-i era uscată și contractată. Ripley îi mai dădu un picior vietății care se răsturnă. Tubul musculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ar fi exprimat un sentiment nou, necunoscut mie. Știu că ar fi vrut sa-mi spună ceva, dar cuvintele în acea liniște ar fi fost mai mult decât impudice. Deodată, femeia a început să plângă urât, ca un copil, urlând, sughițând și suspinând. Se aruncă pe umărul meu, cutremurată de plâns. I-am întors, jenat, fața spre mine: era schimonosită toată, iar rimelul i se întinsese, cum se frecase la ochi, pe obraji și până și pe buze. Am șters-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se bâlbâiau, mâna rata apucarea. Ne priveam ca niște ființe din lumi diferite, bazate pe cu totul alte chimii, biologii, psihologii. Deodată, cel din fața mea se aruncă pe pat, cu fața în pernă, și începu să plângă violent, icnind și sughițând. Dădea cu pumnii în pernă și se sucea ca posedat în toate părțile. Dar printre accesele sale de plâns, începu să se distingă un alt sunet. Venea de dincolo de ușa de lemn și semăna cu un freamăt, o întretăiere de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
discul topit al soarelui. Era plin de sânge. Se ridică și privi monstrul din mașină. Ciotul de unde retezase acele degete uriașe se cicatrizase deja și, asemenea unor unghiuțe, mlădițele altor degete începuseră să înmugurească în loc. Profesorul începu să plângă penibil, sughițând și înecîndu-se. Nu se mai simțea în stare de nimic. Lumea i se părea un infern de cenușă, cu neputință de suportat. Tânjea din răsputeri după acele câteva acorduri pe care le ascultase noaptea trecută. Timp de vreo opt ore
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ai fețișoarei de masă, așteptând ca Papa să îi facă Bau ! Și el abia apucă să se încrunte fioros, că ea a și dispărut în patru labe pe dedesubt, cu o iuțeală de vietate sălbatică, râzând ascuțit până începe să sughițe. Astfel sughițând, a apărut din nou și stă în genunchi, murdărindu-și ciorăpeii ajurați și fustița de marinar. Numai că Papa din nou a uitat-o. — Dând imediat crezare oricărui zvon rău, pentru că el nu face decât să confirme modul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de masă, așteptând ca Papa să îi facă Bau ! Și el abia apucă să se încrunte fioros, că ea a și dispărut în patru labe pe dedesubt, cu o iuțeală de vietate sălbatică, râzând ascuțit până începe să sughițe. Astfel sughițând, a apărut din nou și stă în genunchi, murdărindu-și ciorăpeii ajurați și fustița de marinar. Numai că Papa din nou a uitat-o. — Dând imediat crezare oricărui zvon rău, pentru că el nu face decât să confirme modul nostru fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ce mai ?! în numai câteva ore de la eveniment, Marele Eveniment, pereții grajdului se dilatară enorm, firava făptură, sprijinită în penițele și pixurile, în telexurile și veveurile gazetărești traversând canale și mâneci, mări, pârâuri și oceane, profilul său cabalin făcând să sughițe de necaz breasla universală a ciorditorilor de cai. Fenomenul, mai mult ca oricine, a reușit să facă respirație bouche-en-bouche leului de pe moneda națională, euroleul devenind de la minut la minut tot mai valutar. Marile cotidiene s-au aliniat perfect evenimentului scoțând
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
scatoalcă pe dea dreapta obrazului său. Aici se eterniză pour toujour nenorocita de muscă, semn indubitabil al biruinței binelui asupra răului”. În lumea de jos, aproximativ sub câmpul cu mană, în modesta sa chilie laică, Z.D.Anibal, zis Șuță, sughiță cavernos și puternic, fapt ce avea să-I atragă creșterea chiriei cu 246.000 pe lună și interzicerea folosirii folosinței comune după ora 21. Ar fi vrut să înjure ideea de a bea cu cana votcă sau votcă cu cana
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
părea că aud lumea înghesuindu-se pe străzi să se ducă să vadă spectacolul ghilotinei. Parcă treceau trăsuri, auzeam copitele cailor lovind caldarâmul, după care veneau căruțe cu roțile de lemn, auzeam pașii târșiți ai unor bețivi care strigau parcă sughițând "a la guillotine, a la guillotine". Și atunci mă repezeam la fereastră să pândesc strada. Uneori nu vedeam nimic decât o lumină chioară și mă înfioram. Mi se părea că în fiecare umbră văd o trăsură sau un bețiv care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lasă tot deoparte. Ba chiar își neglijează dispensariul. I-am trimis niște dolofani de copii, trecuți prin mâinile mele, și aud că s-au perpelit acolo, la dumnealor. Am să mă cert zdravăn cu ea ... Bieții mititeii mamei: Doctorul Rim sughiță un râs indulgent. Lui Mini, care nu-1 mai auzise parcă râzând alteori, râsul i se păru straniu. 136 - Lina e o cloșcă! zise Rim, îngăduitor pentru întîia oară cu slăbiciunile bunei Lina. O cloșcă! Strânge sub aripi toți puii altora
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]