1,146 matches
-
ale firii: Vezi, vinul tânăr 'și-amintește'n Mai/ Din fund de beciuri, c'a sorbit arșița/ Pe când era o plantă clara'n plai/ Și fierbe'n vas când înflorește vița.// Tăriile iubirii'nchise'n noi/ Apasă cercul care le sugrumă,/ Când veștile sosesc pân' la butoi/ De dincolo de hrubele de humă." (Inscripție). Nu e de învins, această vînzolire a materiei. Viața, chiar și aceea a statuilor, ține, în tot, de ea. Urcarea, orgolioasă rupere din pămînt, repetînd, pe cont propriu
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
toate din povestirile înaintașilor mei. Știam, de pildă, că după ce scrisese Maitreyi Mircea Eliade devenise celebru. Și așa, celebru fiind, se întâlnește pe stradă cu un fan care se repede la el, îi scutură mâinile și îi spune cu vocea sugrumată de emoție: "Nu știți ce fericit sunt să vă întâlnesc, domnule Mircea Eliade Rădulescu!". Ce importanță avea că îl corcise pe Eliade cu venerabilul, mort de vreo 50 de ani, Ion Heliade Rădulescu? Mai știam, iarăși, că la scurtă vreme
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
în acest superb fragment pe care, în pofida lungimii sale, îl voi cita in extrenso: Mi-ar trebui un spațiu filantropic, leneș, cuprins între garduri de mărăcinișuri împletite, și un șezlong longilin, și-o lumină căzută-n păcat, cu mari raze sugrumate printre frunze deja cercetate de slăbiciunile anotimpului, leșurile lor străvezii putrezind pe paginile întoarse încet, ticăit, de sufletul calm cititor. Și o ceașcă măreață de teracotă, cu cafeaua aburind extatic deasupra ierbii subțiri, și-un tren marfar, c-un singur
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
Cîteodată procesele discrete dar ineluctabile ale naturii șunt ridicate la treaptă unor aprige frămîntări, a unor convulsii. Timbrul devine terifiant, apocaliptic: "Cum am putea trăi de n-am fi surzi?/ De-am auzi asasinatele fără de număr/ ale copacilor ce se sugruma în lumina?/ O piatră lunecînd pornește strigătele/ pietrelor și ierbilor lovite,/ orice mișcare e durere și agresiune./ Șunt prea încete glasurile celelalte?/ Cine-ar putea-o spune cu adeverire?/ Poate că șunt la fel de slabe sau puternice/ că glasul unui om
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
pe bună dreptate că va constrînge misterul constitutiv al artei să se divulge, ne dăruiește de fapt un alt punct de vedere extrinsec". într-un remarcabil gest autocritic, Streinu își mărturisește propriul impas la care a ajuns, dintr-un elan, sugrumat la un moment dat, al căutării "misterului constitutiv" al poeziei lui Tudor Arghezi. După ce a denunțat aluviunile de universitarism și psihologism, pline de "concepte și preconcepte" mai mult ori mai puțin irelevante în comentariile consacrate poetului, după ce l-a confruntat
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
brațe late, răstignind Iisuși împătimiți la carne dulce de muiere, legăna mărgele pe fire invizibile, în care aproape se împiedica - și fusese o vreme cînd se plimba pe rotile, tăind aerul cu bastoane subțiri de bambus, rasă-n cap și sugrumată într-un smoking verde -, o nebunie de lungancă!; învîrtea la glezna mîinii brățări de jad și coriandru, degetele ei lungi-prelungi îmbujorau ditamai inelele de-atîta anatomie divină și păgînă totodată; uneori exhiba fustalane grele, zglobii, negre, hachițoase: o duioșie comică se
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
am simțit nici o vină, am tropăit fără jenă în cavitățile ei umbroase, căutând un loc neatins, scobindu-l mai adânc, pe măsura nimicului meu guraliv, doar, doar, voi pune capăt febrei lui dătătoare de spaime. adâncită în sine, tăcerea mă sugrumă și apoi adoarme. pierderea glasului ține-ți vocea ta, zise domnul, și n-o risipi, dacă vrei ca ființa ta să-ți rămână. ce să fac , doamne, cu ființa mea, am întrebat netoata de mine, și mi-am tocat glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cunoști în tine însuți iubindu-te? * În fine, să presupunem că ai ajuns să nu mai gândești pentru oameni, că ai ajuns să gândești ceva interzis, despre care nu se poate vorbi sau scrie; stilul, subtilitatea sau franchețea sunt inutile. Sugrumat încetul cu încetul în felul acesta, nici o promisiune nu te mai poate întoarce către naivitate. Spaima care îți paralizează enunțurile se dovedește a nu fi altceva decât groaza de a nu fi iarăși redus la prejudecățile filozofiei, la infatuarea intelectuală
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
îi răspunde, ceea ce-l face fericit, adresân-du-i rânduri pătrunse de mare fior: " Nu voi putea niciodată să-ți spun cât mi-ai dat prin cuvintele tale de nețărmurită generozitate și alinare. Nu voi putea să-ți spun emoția care mă sugrumă, cum toată viața mi s-a strâns ca într-un pumn în inimă și nu pot opri plânsul care mă cutremură" (Geneva, 20 ian. 1955). O imploră să-l considere ca pe un frate și o iubește așa de mult
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
leandri" (ibidem). Sau: "tac. (doar cu tăcerea pot să-l ajut.) tăcerea/ e o lavă ce acoperă totul" (Poemul tatălui, al fiului său și al fiului fiului său; poemul tatălui). }ipătului ostentativ îi ia locul cel mult "un cuvînt dilematic/ sugrumat de un secol prezumțios" (A nouăsprezecea serenadă). Ostentației i se substituie discreția fără o reducție a patetismului. Adesea gesticulația actantului e a unui retractil, a unui solitar: "pe coridoarele labirintice igrasioase ale insomniei/ (nu-mi explic cum, dar în apropiere
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
sărit să-l domolească pe Costăchel: Costache! Liniștește-te, omule! - a strigat în timp ce se lupta să i descleșteze mâinile... Cum o îndrăznit neisprăvitul ista să-mi spună mie: „Măi nea Costache?” Anafura și grijania mamei lui! Ieși!! Până nu te sugrum, baragladină! Milițianul s-a întors ca fulgerat. S-a repezit spre Costăchel cu pușca în cumpănire... Lasă-l! Că altfel te... N-a terminat ce avea de gând să spună, pentru că Petrache și Costăchel i-au întors spatele, urcând în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Aveam acest drept. Singura condiție era să reușesc. Și am reușit. Vom mai vedea!... Remarc totuși că vorbești cu multă siguranță. Câte clase ai? Am patru clase primare și patru de liceu - curs inferior. Mda! De ce ai vrut să-l sugrumi pe tovarășul Daurel Cocioabă? Pentru că mi-a vborbit necuviincios. Puteai să-i atragi atenția, nu să-l... Întâi nu l-am sugrumat și apoi mi-a vorbit urât în curtea mea. Mai vedem noi. De ce nu vrei să intri în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
clase ai? Am patru clase primare și patru de liceu - curs inferior. Mda! De ce ai vrut să-l sugrumi pe tovarășul Daurel Cocioabă? Pentru că mi-a vborbit necuviincios. Puteai să-i atragi atenția, nu să-l... Întâi nu l-am sugrumat și apoi mi-a vorbit urât în curtea mea. Mai vedem noi. De ce nu vrei să intri în întovărășire? Pentru că nu mă pot întovărăși cu lepădături ca Daurel Cocioabă și, alții ca el. Aiștia nu au nici cenușă în vatră
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
regimul burghezo moșieresc? Cine a cerut să plece voluntar pe front și a luptat împotriva glorioasei Armate Roșii? Cine a evadat de pe teritoriul marii Uniuni Sovietice? Cine-i chiabur și face parte din tagma exploatatorilor? Cine a vrut să-l sugrume pe tovarășul Daurel Cocioabă - om devotat cauzei noastre? Eu? Sau tu?! Și pe deasupra ai și un fecior care termină liceul și sigur vrea să intre la facultate... Costăchel și-a fixat privirea asupra căpitanului și-l asculta cu încordare.Chipul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci, foarte repede, un clocot de nespusă amărăciune 1 Întâlnire (în limba franceză). îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de farmec. Nu pot să neg starea de frenezie, de Încântare ce mă Învăluie asemenea unei muzici atunci când sunt În preajma ei. „Taci!” Nu mai suport nici un cuvânt În plus. Am trântit receptorul, lăsându-mă pradă furiei. „Ce tupeu!” Îmi repetam sugrumată de revoltă. Să-mi povestească cu atâta nonșalanță despre „ea”... Ce ofensă! Am fost doar la un pas de a-mi mărturisi sentimentele cele mai profunde, mai adevărate. N am reușit... În schimb, simțeam cum mă mistui lent la flacăra
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Înflorită unde ne-am fi lăsat inimile să vorbească Într-un limbaj al renașterii, al contopirii... „Și totuși, mâine va avea loc marele eveniment: lansarea celor două volume de poezie semnate de mine.” Și numai gândindu-mă, simțeam cum mă sugrumă emoția, cum Încep să-mi tremure mâinile și picioarele. Era prima lansare și nu știam cum să procedez, spaima era mai puternică decât mine. „Fie ce-o fi!” Mi-a spus că pot suna la „ea” fără nici o problemă. I-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Întrebat de mama mea. I-am spus că are optzecișidoi de ani și de vreo trei ani este bolnavă și stă la pat. Eu nu mai am mamă! Eu nu mai am mamă! A Început să plângă, Încercând să-și sugrume lacrimile și suspinele pentru a nu fi auzită. A fugit În bucătărie și, după ce s-a mai liniștit puțin, a revenit, cerându-și scuze. Vă rog să mă scuzați! eu am iubit-o mult pe mama mea. Îmi lipsește tare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vorba și despre casa buneilor. Era ceva despre care Ioana nu știa, auzea pentru prima dată. Simți acele cuvinte ca o lovitură de cuțit în inimă. Întrebă numai „când?” și „cui?”. Nu mai putu scoate niciun cuvânt. Lacrimile nemiloase îi sugrumau vocea, o strângeau de gât. Ea lupta din toate puterile pentru a-și ascunde emoțiile puternice, pentru a nu strica sărbătoarea, dar era prea slabă în acel moment. Ieși din salon. Ceilalți nu bănuiau ce se petrecea în sufletul ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de instanțe ale moralei și istoriei! Nu am putut să nu imortalizez această uzurpațiune monstruoasă, o pată neagră a istoriei noastre, în sonetul Surâsul Bucovinei: Mă tulbură un chip fermecător, Cu zâmbet cald și fin, ca de Giocondă, Cu gâtul sugrumat de-o anacondă Prin rapt istoric cutremurător. Aș vrea să scriu cu o peniță rondă Mesajul clar, un gând înălțător, Spre-al tău viteaz, dar și ciuntit popor Să-l văd curat, cu fața-i rubicondă! La Putna-n turlă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tot felul de lucruri văzute, auzite ori simțite, În ideea că-mi voi reveni din acest gen de „comă”, cum o numiseră, În cele din urmă, mai muți medici. Apoi seara, după cină, se ruga fierbinte și se auzea plângând sugrumat până târziu, În măduva nopții. Aș fi vrut să o iau În brațe, să-i spun cât de mult o iubeam, să-i vorbesc, În sfârșit, despre Otilia. Dar zăceam În cea mai strâmtă celulă cu putință, Învelită cu piele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-l Într-un gang cu acoperișul boltit. Apoi Își dădu părul răvășit peste fruntea transpirată și, arătându-i ceva nedeslușit Într-o foaie de ziar găurită, Încercă să-i spună precipitat tot felul de cuvinte, silabisind mai mult, cu vocea sugrumată de o mare nemulțumire. Numai că, fără a mai rămâne să asculte, el se desprinse cu iuțeală din locul acela și, Întinzându-și gâtul Înainte, goni speriat la Întâmplare, nemaiuitându-se Înapoi. Alerga cu pumnii strânși, puțin șchiopătat, până când nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
curgeau în altă parte de lume. Mâna Marei tot mai mângâia mâinile doamnei Aurelia. O STAȚIE Ușile se închiseră automat și Delia se trezi în lumina puternică de neon. Cu o mână aranjă cutele celofanului în care stăteau strânse garoafele sugrumate de degetul opozabil. Din difuzor veni anunțul cu stația următoare, iar mâna Deliei se înfășură ca o panglică în jurul barei reci din aliaj. Lumina de neon pătrunse în tunel, dar întunericul n-a biruit-o, doar a acceptat-o așa cum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Nu-și spuseră nimic nici când se despărțiră la colț de bulevard. Amândoi erau preocupați să nu greșească, așa că fiecare plecă cu iubirea lui mai departe. El, cu trandafirii roșii, strânși în hârtie creponată, ea, cu garoafele învelite în celofan, sugrumate de degetul opozabil. DE-A LUNGUL RÂULUI De pe pod râul părea de asfalt. Apa gri, fără vârtejuri, în soare se schimbase într-o peliculă plată și netedă ce uneori purta frunze și rădăcini mai departe. Prin grilajul de fier forjat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pare rău să gândești așa. O alegorie nu poate fi supusă scalpelului rațiunii. S-ar pierde toată frumusețea. Toată vraja, nu? Termină tocmai țigara și, în loc de replică, o strivește răbufnind, ca și cum în locul chiștocului aflat între degetele lui, ar fi fost sugrumat cel mai aprig adversar. Zâmbește apoi, numai ca să facă poză (?), își pleznește palmele, una de cealaltă, ca și când ar fi terminat de făcut ceva extrem de important, și zice ca trezit din somn, cu o voce mult mai puternică: Acuma sunteți liber
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]