347 matches
-
altcuiva corzile vocale, cu o vivacitate grațioasă care nu tulbură și nu clintește nimic într-un univers sonor favorabil doar armoniei?! Azi, într-o contaminare anglistică fără limită avem de-a face cu o supraproducție de cântece, fie răcnite, fie sugrumate, fie vorbite, care transmit agitație. Dar, ce ne fac în tot acest timp cântăreții? Plecarea și tăcerea lor, parcă lasă în libertate partea din caracterul românismului care propune o audibilitate a unei muzici secate de izvor. Nu sunt argumente convingătoare
DORIN ANASTASIU. MELODII DE REAUZIT, MELODII NECÂNTATE ÎNCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357442_a_358771]
-
descumpănită, cu privirile în podea. - Nu știi nimic! Mergi mâine și te interesează, vezi ce condiții se cer și cât ar costa. Nu avem acum posibilitatea să te ajutăm, o întrerupse Pavel cu multă hotărâre și obidă în vocea-i sugrumată. Te angajezi pe undeva, adunăm ceva bani și pe urmă om vedea. Uiți ca și Andrei trebuie să plece și are nevoie de bani? - Bine, tată! ... Înțeleg situația în care ne aflăm. Am sa văd ce și cum. Mă voi
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
sa și a îmbrățișat-o, după care l-a implorat din priviri pe tatăl său, care rămăsese în picioare, fără sânge în obraji și cu privirile fixate pe chipul Ioanei. Încet, grav, a întors capul spre Lucica și, cu vocea sugrumată, puternic marcat de prezența și cuvintele Ioanei, i-a vorbit: - Noi am venit să o cerem pe fata asta, Alina, să-i fie lui Eugen nevastă, doamnă Lucica! Mata ce zici? Ești de acord? Că fata... știu că vrea și
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
-E din hârtie? -Și din hârtie, că vântul o ridică și o zboară către libertate, catre aripi ... -E din semințe? -Probabil, această stare a-mpânzit lumea ... -E din iarbă și flori? -Negreșit, unde călci, ai grijă, sunt duhuri, care oftează, speranțe sugrumate, iluzii protectoare, vise fără interdicții - în iarbă, în floare ... -E ruptă din soare? Citește mai mult Lecții de viață pentru prințesăCe-i dragostea, Învățătorule? Partea I.-Ce-i dragostea, Învățătorule? - întreabă mică prințesa.-Dar tu nu știi?-Am simțit-o în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
-E din hârtie? -Și din hârtie, că vântul o ridică și o zboară către libertate, catre aripi ...-E din semințe?-Probabil, această stare a-mpânzit lumea ...-E din iarbă și flori? -Negreșit, unde călci, ai grijă, sunt duhuri, care oftează, speranțe sugrumate, iluzii protectoare, vise fără interdicții - în iarbă, în floare ...-E ruptă din soare?... XVIII. UN CORP DE ADOLESCENT, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 344 din 10 decembrie 2011. Te pierzi în mine, mi-ar plăcea să cred, dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
revăzându-mă. Tanti Drina îi mai potrivise o pernă sub cap, apoi ieșise la semnul său abia schițat în direcția ușii. Presupuneam că rămăsese însă îndărătul acesteia. Ei, ei, ai devenit bărbat în lege, constatase uica Livi cu o voce sugrumată, aproape de nerecunoscut, imediat ce rămăseserăm singur. Când ai fost prima dată la femei? Avea obiceiul să mă pună des în încurcătură cu întrebări cărora nu le puteam lesne găsi un răspuns, apoi îmi imputa că aveam rețineri față de el și gânduri
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
le interpretasem corect semnificația, o dovedea faptul că nu făcuse nimic să-mi curme pregătirile de plecare. În timp ce mă retrăgeam, ținuse, totuși, să mai adauge ceva. Băiete, mi se adresase, în loc de răspuns la salutul meu de despărțire, cu vocea mai sugrumată decât îi fusese la început, finita est la comoedia! Cu aceste cuvinte îmi anunțase, când mă întorsesem într-o zi a începutului de vară de la școală, ținându-și brațele larg deschise în pragul casei, moartea primei sale soții. În sala
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
sfânt și cu adevărat prooroc ca și Ioan cel ucis din dorința ei. Unul dintre fariseii mai vârstnici care încă se mai îndoia de acțiunile arhiereului, își aminti însă câteva dintre cuvintele lui Ioan Botezătorul. Spuse deci cu o voce sugrumată și oarecum nedumerită: -Dar Ioan a spus ucenicilor săi despre Iisus că el, Ioan, nu e vrednic nici să-i lege măcar cureaua sandalelor fapt ce arată totuși prețuirea pe care i-o acorda Botezătorul acestui Iisus! Iar dacă oamenii
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
în oale sau în sobă. Vine din aer, din apă, din pământ, din foc. Își arată dinții. Iar cei dragi îi cad pradă. Până la a doua venire mai e cale... PĂRINTELE Iartă, părinte, păcatul, Rămân în faza mocirlei, Cu sufletul sugrumat! Dacă biblioteca ar fi o cruce, M-aș răstigni în cuvinte, Aș sta nopțile între cărți, Să le fac zile întru silabe. Clopotele bat, Mă cheamă prin vifor spre mânuire. Iar eu, netrebnicul, Nu am puterea să mă ridic. Doamne
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
700 din 30 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului În fiecare an te regăsesc mai tristă ... Stai singură-așteptând iar veste de departe, ți-e chipul plin de riduri și glasurile-ape, aștepți la sânu-ți fiii plecați în zări deșarte. Ți-e vocea sugrumată, emoții te străbat, de prin păduri și munți și cerurile-nalte răzbate câte-o doină cântată de-un copil, iar se cutremur' cetini din brazii de departe. Ți-e părul tău cel verde o vatră de cenușă stinsă cu lacrimi
DE ZIUA NAŢIONALĂ) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359395_a_360724]
-
Poem de Gheorghe A.Stroia ÎN FIECARE AN ... În fiecare an te regăsesc mai tristă ... Stai singură-așteptând iar veste de departe, ți-e chipul plin de riduri și glasurile-ape, aștepți la sânu-ți fiii plecați în zări deșarte. Ți-e vocea sugrumată, emoții te străbat, de prin păduri și munți și cerurile-nalte răzbate câte-o doină cântată de-un copil, iar se cutremur' cetini din brazii de departe. Ți-e părul tău cel verde o vatră de cenușă stinsă cu lacrimi
ÎN FIECARE AN... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359399_a_360728]
-
pe cealaltă parte a constatat că e moarta.El ne-a spus că ar fi omorât-o un animal pantru că avea mușcături pe corp dar când am mers la fața locului, am văzut că avea vânătăi în jurul gatului.Fusese sugrumata.Muscaturile probabil fuseseră făcute mai pe inserat de vreun animal. -Deci e vorba de o crimă,nu?întreba Aongus.Dar cine ar fi putut să facă așa ceva?Și cu ce motiv? -Aceaste întrebări am putea să vi-le punem și
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
în oale sau în sobă. Vine din aer, din apă, din pământ, din foc. Își arată dinții. Iar cei dragi îi cad pradă. Până la a doua venire mai e cale... Părintele Iartă, părinte, păcatul, Rămân în faza mocirlei, Cu sufletul sugrumat! Dacă biblioteca ar fi o cruce, M-aș răstigni în cuvinte, Aș sta nopțile între cărți, Să le fac zile întru silabe. Clopotele bat, Mă cheamă prin vifor spre mânuire. Iar eu, netrebnicul, Nu am puterea să mă ridic. Doamne
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
nu o auzea să vină să o scape din mâinile lui Viorel. Mai mult, parcă Mircea fugea de ea. Viorel era fioros, chiar odios, cum îi străluceau ochii și cum avea părul vâlvoi pe cap. Era transpirată toată, cu vocea sugrumată și când s-a trezit, lângă ea se afla atât asistenta, cât și doctorul care îi făcea o injecție pentru liniștire. - Ce s-a întâmplat, domnișoară? Ne-ai speriat pe toți cu țipetele dumitale. Ai avut vreun coșmar? - Da... am
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
chinuitor al cailor legați la picioarele dinainte, pentru a nu se mai putea îndepărta de locul care le era destinat. Iar legătura pe care ea o purta fără de voie, începea să o resimtă ca pe un fel de cordon ombilical sugrumat, care nu o mai putea hrăni defel, dar pe care nici nu și-l putea reteza. Tot mai dureroasă era certitudinea că orice clipă i-ar fi fost dată să o trăiască sau orice clipă ar fi ales ea, dacă
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
BĂTRÂNI... Am rămas doar, Două străchini de lut, Ciobite de vreme, Mușcate de timp, Una arsă și neagră, Din transilvanul Corund, Cealaltă albă, Cumpărată demult. Avem fețe brăzdate, De plugul anilor mulți, Smochine uscate, Ochii martori tăcuți. Vocile ne sunt, Sugrumate, De amintirea, Anilor trecuți. *** TĂCEREA Tăcerea nu e De aur Plăcută nu e, Căci nimeni Nu spune, Ce frumos, A tăcut. Referință Bibliografică: Bătrâni... / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 415, Anul II, 19 februarie 2012. Drepturi de
BĂTRÂNI... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345232_a_346561]
-
lăturalnice pentru a-i ajuta să evite ambuteiajele. La ritmul în care se conduce în București și creșterea zilnică a numărului de mașini din trafic, Waze nu e decât o aspirină cu efecte temporare: ajută bulevardele să nu rămână complet sugrumate, dar mută restul autoturismelor în mișcare pe străzile pe care până mai ieri se jucau copiii cu bicicletele sau patinele. În scurtă vreme, toate vor fi paralizate. Ambiția cu care primăria Capitalei vorbește despre măsuri de fluidizare a traficului într-
Imaginea unei capitale europene care își omoară metodic locuitorii: ce nu face primăria, „rezolvă” Waze-ul () [Corola-blog/BlogPost/339220_a_340549]
-
nu mai erau printre ei, prin cuvinte care, în actul ritualic, ar putea fi duse de pâlpâirile focului înspre lumea lor, transcendând limitele eventuale. Își luă și ea o lumânare și vorbi în șoaptă cu Tudor, dându-i, cu vocea sugrumată, vestea despre Maya. În sală era o liniște ritualică. Toți respectau momentul și omagiau, în felul lor, memoria celor de care se apropiau în acele momente pe calea focului. Apoi, pe rând, studenții se întorceau la catedră pentru a reașeza
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
solaro-selenar, adică, mai exact: apollinico-artemizian, al Dalbilor Pribegi!: „Lumina din icoană plânge-ntruna,/ Pe cer rămas-au soarele și luna/Să-mi binecuvânteze pas și floare!” (cf. Sonetul IX). „Melanholia” romantic-eminesciană, dar și dürer-iană („De dor nebun ascund Melanholia//Jertfire sugrumată” - cf. Sonetul XIV), ca și thanaticul - sunt sublimate (în excelentul Sonet XVIII), prin Iubire Dionysiacă (cel puțin, așa este indicată de către autor ... ), în Albinele Hyblei Olimpiene[4], cele având funcție soteriologică și psihopompă (ca și Calul, care inițază întru „roata
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
și în noi Și-alergăm pe lângă viață, vitregiți de-un zbor în doi? Universul se destramă, se golește de lumini, Timpul se oprește-n tine și nu poți să te închini: Mâini legate-n neputință, ipostază ilegală Noi, cu vise sugrumate, într-o eclipsă totală... Referință Bibliografică: Eclipsă totală de tine (soțului meu) / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1391, Anul IV, 22 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ECLIPSĂ TOTALĂ DE TINE (SOŢULUI MEU) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341134_a_342463]
-
nu o auzea să vină să o scape din mâinile lui Viorel. Mai mult, parcă Mircea fugea de ea. Viorel era fioros, chiar odios, cum îi străluceau ochii și cum avea părul vâlvoi pe cap. Era transpirată toată, cu vocea sugrumată și când s-a trezit, lângă ea se afla atât asistenta, cât și doctorul care îi făcea o injecție pentru liniștire. - Ce s-a întâmplat, domnișoară? Ne-ai speriat pe toți cu țipetele dumitale. Ai avut vreun coșmar? - Da... am
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
este asemenea curbei lui Gauss, ascendentă firesc până la apogeu, dar accidental bulversată de întâmplări catastrofice cum ar fi pierderea facultăților mintale, când omul cade în starea aceea ce nu este nici viață, nici moarte, ci somn: „S-a prăbușit nevolnic, sugrumat/ de o bizară stare de rău/ În tinerețe îi fusese atât de bine,/ încât și uitase definiția tristeții” - („Incident pe curba lui Gauss”) După ce am lecturat volumul acestei tinere poete, oprindu-mă asupra unora dintre poeme, în mod special, și
MIHAELA OANCEA (“SOLZII NEGRI AI TIMPULUI ALB” – EDITURA “DESTINE” – BUCUREȘTI, 2015) de DORINA STOICA în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342866_a_344195]
-
zvâcnind în refuzul atingerii. Ooo, murmură uluit, dansezi ca Irina...Tâmplele începură să i se zbată, urechile să-i vâjâie, se înroși... Nu cumva?.. Îmi amintești de... --Da! Eu sunt! șopti ea, mi-ai simțit trupul. 18-Iubire disperată Cu vocea sugrumată, reuși să șoptească: --Tu, Irina? --Taci! Să dansăm mai departe de separeu. Să nu mă-ntrerupi, că am multe să-ți spun, dar nu am mult timp la dispoziție. În ciuda celor întâmplate, eu te iubesc ca și atunci. --Dar, știi
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
și a privit-o cu luare aminte. Iuliana și Mariana se opriseră înapoia lor la fel de surprinse ca Iustin. Îl priveau atente, cu îngrijorare, surprindere și bucurie în ochi. - Tinu?!... Cine este tati al tău, Dănuța? repetă el întrebarea cu vocea sugrumată. - Păi..., am spus. El este Tinu... opelat la ochi... Și tu ai spus... - Da... și eu am spus..., răspunse Tinu, strângând din nou fata la piept. Ei bine, pentru că este ziua ta, dar și pentru că știi cum îi cheamă pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
a rolului nebunului Popriscin din „Însemnările unui nebun” de Gogol: ,,O „experiență temerară”, singur, într-un spectacol de două ore. Arta lui Dionisie Vitcu „excelează în reverberații și nuanțări. Masca lui, mereu gravă, privirea, întreg corpul în continuă agitație, rostirea sugrumată sau explozivă (...) în teatru se vorbește și cu mîinile. Tăcerea vorbește și ea. De vreo zece ani, Dionisie Vitcu a intrat lent în acest personaj de excepție; l-a studiat, l-a tras în esențe, l-a aprofundat. Împins prea
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]