357 matches
-
ierburi și arbori schimbați În lumini ... Ce caldă blândețe, ce miere cerească/ E-n glasul bătrânei că omu-a-mpietrit/ Se năruie brațul ce vru să lovească/ Toporul Îi cade cu zgomot ignit ... Zdrobit Îngenunche și cere "Iertare,/ Iertare, iertare", cu glas sugrumat,/ Bătrâna-l priveste cu adâncă mirare/ Iar glasul ei cântă "Christos a Înviat !" Alt mare poet interbelic, Radu Gyr, În poezia "Săptămâna Patimilor" afirmă : "Dă-ne iubirea Ta ! Dă-ne putere/ Din clipa Încleștării-nsângerate/ Să ne primim cuiele și
Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
cea veșnică și neînțeleasă. Fraged sub chiparosul rostirii, iată-mă, Într-o nouă și nesperată ipostază a inimii, temător și nedumnezeit ateu... Imaginați-vă! În umbra secundei stau eu, arhanghel al nemuriririi, cocoțat pe calcanul de ardezie al unui prezent sugrumat! Nici un război, nici o murire nu mă mai poate intimida. Nici lacrima urzicilor din comuna Balaci, nici sângele vărsat pe câmpul de luptă al Dorului, nici chiar ochiul luminii apuse din inima ta... Azi, mai mult decât ieri, aștept ghilotina precum
Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
instanță pentru ultraj adus unui demnitar în exercițiul funcțiunii. Condamnat la șase luni de detenție, în luna mai 1938 este rejudecat și condamnat la zece ani de muncă forțată. În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938 Codreanu este omorât (sugrumat), împreună cu alți 13 legionari (Nicadorii și Decemvirii), de jandarmii care îi transportă pe deținuți la închisoarea Jilava. Incidentul are loc în pădurea Tâncăbești, din apropierea capitalei. Motivul oficial invocat a fost "încercarea de evadare", dar din mărturiile participanților reiese că asasinarea
Corneliu Zelea Codreanu () [Corola-website/Science/298726_a_300055]
-
caute perseverent pe urme reci dar și proaspete, chefnește (latră scurt) caracteristic, iar în timpul goanei latră pe un ton înalt, răsunător, ce poate fi auzit de la mari distanțe. În timpul vânătorii, răpitoarele cu păr de statură mai mică sunt prinse și sugrumate, vânatul mare este mânat și oprit. Latră persistent vânatul oprit sau rănit. Rezultatele unor cercetări istorico-arheologice atestă că, la stabilirea lor în bazinul panonic, ungurii au adus cu sine, în afară de ogari și câini ciobănești, o rasă de copoi. Potrivit unor
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
de medicinist? Îi fixai o întîlnire și în timp ce ne plimbam prin parcul orașului îi spusei că știu ce i s-a întîmplat, dar nu știu cine pe cine a părăsit, ea pe chirurg, sau chirurgul pe ea? Îmi șopti cu un glas sugrumat că ea pe el. "De ce?" o întrebai. "E o canalie!" Ei da, am gândit, cât timp ne iubește e un om minunat, pe urmă, ei da, o canalie... "Nicidecum, i-am răspuns, l-am cunoscut, am stat de vorbă cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Manager Media“ etc. Preț: 195 000 lei. în librării Iris Murdoch - Fiul cuvintelor (Ed. Polirom, 239 000 lei); Cornel Ungureanu - Geografia literaturii române, azi, vol. I Muntenia (Ed. Paralela 45, 90 000 lei); Maurice Druon - Regii blestemați, vol. II Regina sugrumată (Ed. Humanitas, 175 000 lei); Eugen Lovinescu - Revizuiri (Ed. Paralela 45, 120 000 lei); Charles Bukowski - De duzină (Ed. Polirom, 149 000 lei); Camil Petrescu - Note zilnice (Ed. Gramar, 95 000 lei); Alberto Moravia - Voyeurul (Ed. Paralela 45, 100 000
Agenda2003-51-03-timp () [Corola-journal/Journalistic/281863_a_283192]
-
Am încercat pe mobil pentru că ea era întotdeauna în plimbare, dar a intrat mesageria. Într-o doară, am sunat la apartament și a răspuns. —Nu-mi vine să cred că ești acasă, am zis. — Stau în pat. Vocea ei părea sugrumată. —Ți-e rău? — Nu. Plâng. —De ce? Am dat nas în nas cu Buzz aseară la SoHo House. Era cu o tipă care arăta a top model. A încercat să mă prezinte, dar nu-și amintea cum mă cheamă. —Ba sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și a bătut la ușa cu numărul zece. Cine e? a întrebat circumspect o voce groasă. Eu și Ornesto ne-am uitat unul la altul și ne-a cuprins un acces subit de chicoteli. —Anna, am strigat, cu o voce sugrumată. Anna de la apartamentul șase. I-am dat un cot lui Ornesto. —Și Ornesto de la apartamentul opt. —No, ce vreți? Să mă invitați la o recepție? Pronunțat „re-țep-ție“. Umor newyorkez, mă înțelegeți. Asta ne-a oferit o scuză ca să râdem. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Din cauza lui Jacqui și Joey? — Da. Ce se întâmplă? Știi deja. Lui îi place de ea. Și ei îi place de el. — Nu! S-a culcat cu el. În weekend în timp ce tu erai în Hamptons. Nu-mi spusese. Cu vocea sugrumată am zis: —Nu știam. Cu o veselie prefăcută mama a zis repede: Sigur, e abia luni dimineață, o să-ți spună cât de curând. Și, Dumnezeu știe, cine nu s-a culcat cu Joey? —Eu nu m-am culcat. —Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lung răstimp. —Ai cancer? Mesajul era clar: dacă aveam cancer, avea să-mi permită să lipsesc de la prezentare. Nimic altceva nu m-ar fi justificat. Dar n-am fost în stare s-o spun. —Precanceros, am zis, cu o voce sugrumată, gata să intru în pământ de rușine din cauza a ce spuneam. Jacqui avusese o problemă precanceroasă pe colul uterin acum câțiva ani. La momentul acela, plânseserăm cu toții, convinși că avea să moară, dar, după o intervenție minusculă, care nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Neris? —L-ai iubit foarte mult, nu-i așa, scumpo? Altfel de ce aș încerca să-l contactez? Dar ochii mi s-au umplut de lacrimi. Nu-i așa, scumpo? a repetat, în timp ce eu am păstrat tăcerea. — Da, am spus sugrumat, rușinată pentru că plângeam, când eram manipulată atât de grosolan. — Îmi spune că și el te-a iubit foarte mult. —OK. A fost soțul tău, nu-i așa? — Da. La naiba, n-ar fi trebuit să spun. Și s-a stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care s-a pierdut în tavan. M-am uitat la Aidan, care se sprijinea de perete; îi curgeau lacrimi de râs din colțul ochilor. —Ticălos nebun ce ești, am reușit să spun în sfârșit. Dar mai e ceva, a spus sugrumat. A îngenuncheat pe podea lângă canapeaua pe care stăteam. —Anna, Anna, mai e ceva. Privește, nu, așteaptă, privește. S-a întors lângă perete și a încercat să se țină drept, dar s-a îndoit iar de râs, apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
slujbă doar datorită subvențiilor ei? Dacă n-ar fi fost banii obținuți de Alice în urma vânzării apartamentului din New York, venit care acum era erodat în mod sever, La Gunoi! nici n-ar mai fi existat. —Scuză-mă, a spus ea sugrumată. Mi se pare c-am auzit-o pe Rosa plângând sus. Sigur că nu auzise nimic. Dar avea nevoie de un pretext ca să se strecoare în baie și să-și revină. Închizând ușa în spatele ei, Alice a simțit că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și să-l trimită la școală cu copii de celebrități. Fine și-a îngropat capul în mâini, frecându-și ochii de parc-ar fi putut, în felul ăsta, să scape de orice durere. — Da, a adăugat el cu o voce sugrumată. Amanda e mama lui. Și e un exemplu pentru noi toți datorită felului cum reușește să combine cariera de succes cu creșterea copilului și cu viața de cuplu. Hugo a întors spre Laura o privire înverșunată. Femeia se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici răutăcios, nici ironic. Era sincer. Dar, după o clipă, același chip deveni alb și Încremenit În ultimul spasm, iar comandantul spahiilor se prăbuși, cu un pumnal Înfipt În spate. - Ogodai! Încercă să strige Oană, dar vocea Îi era ca sugrumată. Tătarul nu Îi dădu nici o atenție. Se duse la fereastră, pe care o deschise și făcu un semn. Din câte Își dădu seama căpitanul, casa fu Înconjurată de războinici, iar În față avu loc o scurtă luptă. Apoi războinicii pătrunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
țigani ardeleni la cursa de autocar de București, încărcați ca niște furnici recuperatoare cu televizoare stricate, haine vechi, covoare înfășurate ca niște plăcinte uriașe etc. Cel mai mult mă impresionează niște boxe vechi, imense, ambalate în saci de gunoi negri sugrumați bine cu niște cârpe galbene obiectul rezultat seamăna cu o "instalație" dintr-un muzeu de artă modernă. Numai că boxele nu vor poposi în niciun muzeu, ci în curtea-balconul-ograda lor din România, unde vor servi la exterminarea acustică a vecinilor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu mi-am dat seama când s-a auzit goarna; și el, Vasile, m-a strâns la piept, întâi pe mine, apoi pe fete, pe fiecare și pe toate laolaltă și mi-a strigat din toată ființa, cu un glas sugrumat, udat cu lacrimi: Draga mea, ochii din cap! Și fetele!... Fetele!... Ce s-a întâmplat cu omul ei, cu bunicul meu, Vasile Lazăr, bunica a aflat mai târziu... Și mi-a relatat și mie, hăt târziu, de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
feluri... cel puțin așa le-am clasificat eu. Erau bătăile neprofesionale ale anchetatorului, care lovea unde putea, și bătăile meseriașilor. Atunci când chema meseriașii, tortura decurgea altfel... Și metodele erau diferite: legatul de scaun și bătutul la tălpi, bătutul la stomac, sugrumatul, lovitul testiculelor, Înțepatul sub unghie cu ace... Le-am trăit pe toate... Și vă spuneam că erau anchetele de zi și cele de noapte. Anchetatorul de noapte, locotenentul Enăchescu, se arăta totdeauna foarte mirat că sunt bătut... Cum este posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să nu fie Întemnițat fără dovezi sigure ale vinovăției. Așadar e nevoie de ceva mai mult, ca să arunci În lanțuri pe cineva, decât pălăvrăgelile adunate prin piață. Șeful gărzilor se făcuse stacojiu. - Dar e un ghibelin... protestă el cu vocea sugrumată. - Așteaptă până să faci ceva, e un ordin. Și ține-mă la curent cu totul. Îți voi comunica eu dacă și când să acționezi. Acestea fiind zise, Dante Îi Întoarse spatele și se Îndreptă spre ieșire, urmărit de privirea tăioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pieței acoperă orice zgomot. Reîntoarsă din pauză cu forțe noi, studenta atacă mai departe foaia albă, confruntînd, din cînd în cînd, cele calculate de ea cu ceea ce are în caietul de curs. Actorul întoarce pagina revistei, se încruntă, apoi, ca sugrumat, pufnește un "extraordinar!", lovind cu dosul palmei pagina, închizînd revista, lăsînd-o pe brațe, să se poată ocupa de ziare. Vecina aruncă spre el un colț de privire dojenitoare, clintindu-și puțin capul în interiorul albului polar ce-i dă un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Pișatu' să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o fi de femeie, Numele să-i steie, Țâța să-i plezneasă, Laptele să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobo dă un răcnet sugrumat, neomenesc! ... De-o fi de moroi Ori de berevoi, Ducă-se din noi! urzește baba. Descântatul șuieră și clănțănește în gol, accelerat! ... În loc luminat, Binecuvântat, Mănăstire albă, Cu altare salbă! Mănăstire mare, Cu șapte altare! Șobolanul nu se mai clintește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
reușea să le audă respirația. Uneori, noaptea, se trezea speriată și mergea să vadă dacă mai erau Într-adevăr acolo. Era speriată la culme de teama că Antonio, cine știe cum, ar fi putut intra să-i răpească. Olimpia produse un cârâit sugrumat, piciorul drept i se contractă și se strânse - ca piciorul broaștei pe care Valentina o disecase cu câteva zile În urmă, pe masa din bucătărie, pentru un experiment ciudat legat de structura creierului. Experiment pe care ea, totuși, nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
părând în uitare. - Ce bucurie pe toți să vă revadă! rosti propoziția pentru a nu știu câta oară - mai mult nici nu spunea - vădind o pustiire a limbajului prin emoție, emoția era evidentă în mișcarea ochilor, a degetelor, în căderea sugrumată a cuvintelor. - Și eu abia așteptam să vă revăd! Nu era o minciună, numai că în acest „să vă revăd” nu intra numai familia lui, cum ar fi putut crede el, ci toată așezarea aceea cu oamenii și casele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
până la urmă, o supratăcere mai monstruoasă decât cea dintâi, pentru că tăcerea aceasta mi-amintea mereu de tine: eu nu de tabloul tău aveam nevoie. - Nici nu bănuiam, răspunsei dar mă luă de mână, cât atingerea unei clipe, și-mi vorbi sugrumat: - Urmează-mă, peste câteva minute în camera de alături, și când voi ieși în cerdac, vii după mine. Tonul nu îngăduia replică. Terminând fraza, trecu în odaia învecinată. După câteva minute o urmai. Odaia era plină, ca și asta, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
baionetele și niște trăistuțe de piele În care băieții știau că se afla muniție. Sergentul, cel care vorbise, Îi luă la Întrebări. „Cu cine sunteți?” „Cu nimeni.” „Ați venit așa, de capul vostru?” „Da”, răspunse iarăși Scurtul, cu glasul nițel sugrumat. Lică nu zicea nimic, numai se uita la Sergent cu obrăznicie și Încrâncenare. „Știați că n-aveți voie pe graniță, cum să nu știți. Da’ ce v-ați zis voi? Ia mai dă-i În pizda mamii lor cu granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]