KorAP: Find »[drukola/base=sumeriană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

126 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

toate Însemnele pe care le lăsase la intrare. Dar Învierea din morți este pentru mesopotamieni o absurditate mitologică. Este de neconceput ca cineva care a intrat În infern să mai poată ieși: tocmai din acest motiv infernul este numit În sumeriană kur-nu-gi4-a și În akkadiană qaqqar/erÌet l³ târi, „ținutul fără Întoarcere”. Așadar, cum este posibil să afirmăm că Inanna/Iștarxe "Iștar" a Înviat după moarte și a reușit să scape din infern? Spre deosebire de alte vremuri, avem astăzi posibilitatea, datorită faptului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prin cult și prin munca ce Îi este premisă. Autosuficiența zeilor este, de asemenea, negată de formularea clară doctrinei „destinului”, care condiționează Întreaga lume divină, pe lângă cea umană și cea cosmică, și care merită un studiu mai atent. Destinul (șșmtu, sumeriană nam-tar) este „ceea ce a fost stabilit, hotărât”. Această definiție este valabilă pentru lumea Întreagă În complexitatea ei, și În mod special pentru oameni. În ambele cazuri, zeii sunt considerați ca fiind cei care „hotărăsc” destinele. Trebuie să ne imaginăm că

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lungul etapelor istoriei și culturii asiro-babiloniene, suferind uneori modificări ale fizionomiei și rolului. Divinitățile de origine semită, mult mai puțin numeroase (Adadxe "Adad", Aiaxe "Aia", Alumxe "Alum", Ilumxe "Ilum", Ișumxe "Ișum", N³rumxe "Na>rum" etc.), au fost asimilate de cele sumeriene. De asemenea, sunt tipice corespondențele Între marile divinități sumeriene și semite, cum este cazul zeului soarelui Utuxe "Utu"/Șamaș, zeului lunii Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin", zeului străfundurilor apelor dulci Enlilxe "Enlil"/Ea etc. În etapele politico-culturale caracterizate de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
domeniu anume sunt atașați În mod fundamental de un loc. Sediile zeilor sunt și regatele lor; acestea sunt diferitele părți ale lumii, În funcție de diviziunea pe care o face cosmologia mesopotamiană. Primul dintre regatele cerești și cel mai „locuit” este cerul (sumeriană a n, akkadiană șamû). Dintr-un anumit punct de vedere, „cerul” este bolta cerească; dar termenul este sinonim și cu tot ceea ce este „deasupra” pământului (să ne amintim de titlul mitului En¿ma eliș, „Când sus”, adică „deasupra șpământuluiț”). În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de asemenea, subliniat că semnul cuneiform - chiar și pictograma primitivă era o stea cu multe raze - pentru „zeu” este valabil și pentru „cer”: are, așadar, două lecturi, ambele semnificative. În afară de regatul lor, zeii locuiesc și În cer sau pe pământ (sumeriană k i, akkadiană erÌetum), În templele dedicate lor, În statui, În imagini. Este un topos al literaturii mesopotamiene ideea că, atunci când o divinitate este luată din locul ei ca pradă de război, zeul respectiv și-a părăsit locuința ca să-i

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-i pedepsească pe credincioși pentru diferitele lor greșeli și le neagă acestora ajutorul. Exemplul tipic pentru această teologie este descrierea din poemul Erraxe "Erra" a Îndepărtării lui Mardukxe "Marduk" (a statuii sale) din Babilon. Un alt regat divin este apsû (sumeriană abzu), adică oceanul cu ape dulci și fertile din subteran. Acolo suveran este Enkixe "Enki"/Ea. Despre acest regat se spune, de exemplu, că „ceilalți zei nu Îi cunosc interiorul”. Și Enki/ Ea, asemenea unui rege adevărat, deține În apsû

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Enkixe "Enki"/Ea, zeul lumii apelor subterane, apsû. a) Zeul cerului Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) Fiind, divinitatea cea mai importantă, acest zeu se află În culmea a tot ceea ce este creat, culme care coincide cu cerul. Numele său (În sumeriană a n) a trecut În akkadiană aproape neschimbat, adăugându-i-se o singură vocală pentru cazul nominativ (-u) și eventual, o consoană (-m). Semnul cuneiform care indică termenul „cer” este identic cu cel care denumește „zeul” (d i n g

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
trecut În akkadiană aproape neschimbat, adăugându-i-se o singură vocală pentru cazul nominativ (-u) și eventual, o consoană (-m). Semnul cuneiform care indică termenul „cer” este identic cu cel care denumește „zeul” (d i n g i r, În sumeriană, și ilu(m) , În akkadiană). Divinitatea noastră Își asumă cele două concepte și numele său sugerează de la sine că acesta aparține cerului. Pe lângă rolul său de divinitate majoră, zeul cerului apare, așa cum se Întâmplă și În alte religii vechi, un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai adesea un „zeu ascuns”, Enlil ajunge să fie văzut practic cea mai importantă divinitate cosmică. Nu degeaba a fost numit „Stăpânul destinelor” și i s-a atribuit posesia „Tablelor Destinelor” (cf. subcapitolul 3.6c). Astfel, Enlilxe "Enlil" devine „stăpânul” (sumeriană e n, În akkadiană b¶lum) prin excelență. Din același motiv, el reprezintă legea și este cel care are grijă de respectarea ei. El pedepsește pe cei care o Încalcă și, În consecință, este socotit sever și nu foarte binevoitor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lui Enkixe "Enki"/Ea era cetatea sud-mesopotamiană Eridu, aproape de Golful Persic. Zeul era venerat și la Dilmun (insula Bahrein), În Golful Persic. Lui Enkixe "Enki"/Ea i se atribuie mai multe soții de-a lungul timpului: Damkinaxe "Damkina" (prescurtare a sumerienei Damkiannaxe "Damkianna", „Stăpâna/Soția pământului și cerului”); Mah, „Sublima” (pe care semiții o vor numi și B¶lxe "Be>l"et-ilșxe "Be>let-ilș", „Stăpâna zeilor”) și, În sfârșit Ninkixe "Ninki" (feminin de la Enki), „Stăpâna pământului/a subteranului”. 6. Triada astralătc

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cea astrală, constituită de Utuxe "Utu"/Șamaș, zeul soarelui; de Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin", zeul lunii și de Inanna/Iștarxe "Iștar", zeița stelei Venusxe "Venus". a) Zeul soarelui Utuxe "Utu"/Șamaș Utuxe "Utu" și Șamaș Înseamnă „soare” În sumeriană, respectiv În akkadiană. Al doilea termen este pansemitic. Vorbim despre Soarexe "Soare" ca despre prima divinitate a triadei astrale, urmând sistemul nostru curent, care este și cel mesopotamian. Trebuie totuși remarcat faptul că zeul soarelui este declarat de multe ori

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
marea... Răsăritul tău este puternic asemeni celui al fiului tău Șamaș. Înaintea ta zeii cei mari Își pleacă genunchiul... În nenorocirea eclipselor lunare..., zeii cei mari te Întreabă și tu Îi sfătuiești. c) Zeița stelei Venusxe "Venus", Inanna/Iștarxe "Iștar" Sumeriana Inanna și corespondenta sa akkadiană Iștarxe "Iștar", divinitate pansemitică (Astartexe "Astarte" și altele asemenea) și corespondentă a Afroditei grecești și a Venerei latine, este cea mai importantă divinitate feminină a Mesopotamiei. Din acest motiv ea a fost considerată soția mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și Akkad, la Mari, precum și În alte părți. În perioada babiloniană antică, zeița a devenit protectoarea cetății Isin, cu numele de Nininsina. Despre Inanna/Iștarxe "Iștar" mai vorbesc și alte opere mitologice, pe lângă cele citate deja: Inanna și Enkixe "Enki" (sumeriană); Înălțarea lui Inanna (bilingvă); Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern" (bilingvă: cf. subcapitolul 3.5c); Inanna și Bilulu (sumeriană); Inanna și Șukaletuda (sumeriană) etc. Este hotărâtor rolul zeiței În textele privind Căsătoria sacră și Ciclul mitologic al lui Dumuzixe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de Nininsina. Despre Inanna/Iștarxe "Iștar" mai vorbesc și alte opere mitologice, pe lângă cele citate deja: Inanna și Enkixe "Enki" (sumeriană); Înălțarea lui Inanna (bilingvă); Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern" (bilingvă: cf. subcapitolul 3.5c); Inanna și Bilulu (sumeriană); Inanna și Șukaletuda (sumeriană) etc. Este hotărâtor rolul zeiței În textele privind Căsătoria sacră și Ciclul mitologic al lui Dumuzixe "Dumuzi". Inanna/Iștarxe "Iștar" a fost preamărită În multe imnuri, În care se simte o devoțiune realmente afectuoasă pentru zeiță

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de obicei, masculini. În mitul Coborârea lui Inanna/Iștarxe "Iștar" În Infernxe "Infern" acești demoni „nu cunosc nici hrană, nici apă (...), nu primesc ofrande și nu cunosc bucuriile sexuale”. Sunt niște demoni foarte violenți. 5) Iluxe "Ilu" lemnu - demon akkadian (sumeriană dingir-hul). Numele său Înseamnă „Zeuxe "Zeu" rău” și exprimă concret conceptul de demon. Este masculin. 6) Lamaștuxe "Lamaștu" - demon feminin akkadian (sumeriana dDìm-mexe "dDìm-me"). Este o diavoliță care uneltește Împotriva gravidelor și a nou-născuților. Este foarte temută, iar Împotriva ei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
primesc ofrande și nu cunosc bucuriile sexuale”. Sunt niște demoni foarte violenți. 5) Iluxe "Ilu" lemnu - demon akkadian (sumeriană dingir-hul). Numele său Înseamnă „Zeuxe "Zeu" rău” și exprimă concret conceptul de demon. Este masculin. 6) Lamaștuxe "Lamaștu" - demon feminin akkadian (sumeriana dDìm-mexe "dDìm-me"). Este o diavoliță care uneltește Împotriva gravidelor și a nou-născuților. Este foarte temută, iar Împotriva ei se folosesc multe remedii, printre care și amulete, care o reprezintă cu cap de leu și sânii căzuți. 7) Lilûxe "Lilû" - demon

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
foarte temută, iar Împotriva ei se folosesc multe remedii, printre care și amulete, care o reprezintă cu cap de leu și sânii căzuți. 7) Lilûxe "Lilû" - demon akkadian (sumerianul Lílxe "Líl"). Este masculin, dar există și o variantă feminină Lilștu (sumeriană, Ki-sikilxe "Ki-sikil"). Este un spirit al stepei, care nu are pace, fără o locuință fixă, care atacă femeile Însărcinate sau pe cele care alăptează. Împotriva lui Lilû și Lilștu existau descântece speciale. 8) Namtarxe "Namtar" - demon sumerian, Îi corespunde akkadianul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
R³biÌu - demon akkadian (sumerianul hul-dúb sau mașkimxe "mașkim"). Este un demon masculin care, după cum o spune și numele, se ascunde pentru a spiona: acest lucru arată clar acțiunea sa subversivă și periculoasă. 11) Sibittixe "Sibitti" - demoni akkadieni (inim-bixe "inim-bi", În sumeriană), adică „cei Șapte”. Sunt un grup de ființe malefice, infernale, colaboratori ai lui Ișumxe "Ișum", care, la rândul său, este colaborator al lui Erraxe "Erra" (Nergalxe "Nergal"), ajutându-l să semene nenorociri În Babilon. În poemul Erra, sunt prezentați ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
erou” așa reies din izvoarele clasice greco-latine cu cele care pot fi folosite În lumea mesopotamiană: acestea din urmă sunt acceptabile În baza principiului analogiei. În acest sens, se poate afirma că termenul (epitet) principal pentru „erou” este ur-sang, În sumeriană, și qur³du(m) sau qarr³du(m) În akkadiană. Astfel, pe baza acestor titluri putem identifica În poemele epice, În imnuri și alte texte, eroii fie că ei provin dintre oameni sau dintre zeii mesopotamieni. Printre oameni, Îi avem pe Enkiduxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
semitic de la Akkad (2334-2154 Î.Hr.), s-a ajuns la divinizarea regelui Încă din timpul vieții, iar numele său Începe să fie precedat În scris, ca În cazul zeilor propriu-ziși, de determinativul divin (d i n g i r, În sumeriană, și ilum, În akkadiană). Primul rege divinizat a fost, În timpul dinastiei akkadiene, marele Nar³m-Sinxe "Sin" (2254-2218 Î.Hr.). Desigur, nu este vorba despre o divinizare În sensul că regele ar avea o natură divină identică cu aceea a zeilor propriu-ziși

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de viața concretă a templului. Sumerienii Îl numeau en pe preotul care se afla În vârful ierarhiei personalului unui templu; akkadienii, babilonienii și asirienii au modificat termenul, acesta ajungând enu(m). Dubla funcție sacerdotală, sacră și administrativă, este numită În sumeriană sanga, iar În akkadiană șangû(m). Organizarea personalului sacru devine, odată cu trecerea timpului, din ce În ce mai perfectă și mai bogată. Diferitele categorii de preoți trebuiau să acopere diversele funcții ale templului. În perioada babiloniană antică se disting următoarele categorii: 1) cei dedicați

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care se ocupau cu spălarea statuilor divine și a obiectelor sacre (rituri care erau Îndeplinite, de obicei, În bșt rimkin, „casă pentru spălare”); ișppu(m), de asemenea preoți care purificau, cu ajutorul apei sfințite, templele și statuile divine; p³șișu(m) (În sumeriană ișib), care se ocupau cu ungerile rituale; kallû(m), răspunzători de bocete etc. Tot de personalul sacru țineau și assinu(m), care erau efeminați (dar nu eunuci) și kurgarru(m), care se dedicau și ei cultului zeiței Inanna/Iștarxe "Iștar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
hitită șiu(na/i)-, derivat de la rădăcina indo-europeană *dð¶u(lat. deus, gr. theòs) care trimit la ideea de „lumină/cer”; În luviană mașșana-; În hatică (a) ș¿app/w; hurrită eni; dar grafia cea mai curentă este cea ideografică sumeriană D I N G I R. Această ideogramă precede și numele personale ale zeilor, funcționând ca determinativ. Izvoarele scrise trimit la un imens număr de zei, dintre care mulți rămân pentru noi simple nume. Hitiții Înșiși erau conștienți de acest mare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și lexical, Însă nu lipsesc nici documentele care țin de viața religioasă (rituri, descântece, liste ale divinității, vreun mit obscur), fără a mai lua În calcul faptul că inclusiv textele economice fac aluzie mai ales la cult. Textele scrise În sumeriană, dar redactate Într-o limbă semitică arhaică au În vedere viața cetății și a teritoriului acesteia. Mai presus de orice, absența aproape totală a miturilor de tradiție locală (care, În mod cert, trebuie să fi existat) pune cele mai mari

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nu țină seama de forma exterioară a textelor (așa-numitele genuri literare), ci de funcția lor. De altfel, este clar că trebuie sa ținem cont de rolul important pe care Îl dețineau tradițiile religioase sumeriene În cultura eblaită. Redactarea În sumeriană a unui text sau grafia sumeriană a unui teonim nu sunt Îndeajuns pentru a exclude legături, chiar profunde, cu tradiția locală. Mărturii de prima importanță despre cult sunt considerate textele care atestă credința În intervenții actuale, și nu mitice, ale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]