26,448 matches
-
important: nu exista nici un fel de aparatură tehnică, nu aveam microfoane, amplificatoare. El îi fermeca propriu-zis pe oameni când pronunța: "Iar pe îngusta Peninsulă Arabică nu a mai rămas, Dumnezeule, loc liber pentru cimitir..."; în primul moment te vrăjea prin sunetul plăcut al vocii sale, unda sonoră te cotropea și te subjuga, dar chiar în momentul în care erai dispus să te eliberezi de acest aflux de puritate a versificației, un nou val te inunda și nu te mai lăsa să
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
solemnitate în rîndul scris. "â" avea o oarecare aromă de literă sacră (nu exagerez). Așa, folosit unde vrei și unde nu vrei, nu mai arată nimic și nu mai spune nimic, cu excepția faptului că avem - degeaba - două semne pentru același sunet. Desacralizarea unui simbol grafic prin exces de utilizare (fiindcă pe undeva cam așa stau lucrurile) face bună pereche ridiculizării culorilor naționale prin folosirea lor în exces, i.e. pe băncile din parcuri sau pe coșurile de gunoi tricolore. Gafa academică nu
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
astfel zicala conform căreia "omul trăiește cu ce bagă în gură". Iar uneori și cu ce bagă în cap, ca o trestie gânditoare ce din când în când și din loc în loc se mai ivește. Atunci când vine însă vorba despre sunete, desfrâul sau cumpătarea nu-și mai au rostul, urechea suportând fel și fel de agresiuni, una mai insalubră decât alta. Auzim, implacabil, o torențială ploaie de sunete al cărei ropot ne sfârtecă timpanele, ajungând până la a ne inunda mințile și
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
când și din loc în loc se mai ivește. Atunci când vine însă vorba despre sunete, desfrâul sau cumpătarea nu-și mai au rostul, urechea suportând fel și fel de agresiuni, una mai insalubră decât alta. Auzim, implacabil, o torențială ploaie de sunete al cărei ropot ne sfârtecă timpanele, ajungând până la a ne inunda mințile și sufletele de apele menajere ale acelor muzici, fie scăpate de sub inducție și control, fie controlate și induse cu oneroasă competență. Aceasta și pentru că limbajul muzical pare a
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
cu ea o nobilă generalitate,...și, după ce o modulează la nesfârșit, se rezolvă în neîmplinirea însăși, fără să poată ancora nicăieri"). Delimitarea muzicilor ce ne împresoară este din ce în ce mai anevoioasă și ea nu se mai poate săvârși decât consimțind că arta sunetelor este testimoniul zilelor noastre de bucurie ori de tristețe, iar noi suntem martorii loiali ai muzicilor noastre de îndârjire sau de tihnă. Nicicând nu am avut mai multe probe sonore ca acum. O puzderie de muzici dintotdeauna și de pretutindeni
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
și măsurilor asigurând ecologia sistemului. Faptul că într-o distribuție figurează actori tineri alături de maeștrii nu e decât un lucru normal, problema e în ce în măsură debutanții fac față dialogului cu experiența și în ce măsură experiența mai este atentă la sunetele proaspete care vin dintr-o nouă percepție a vieții și a gesturilor ei elementare. încurajarea tinerilor nu se poate reduce la includerea lor într-un program preexistent, ci asigurarea unei zone de comunicare cu ceea ce e în permanentă schimbare și
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
ne învață că toată varietatea de cuvinte purcede din fonemele fundamentale ale alfabetului, echivalente cu semințele limbajului. Din aceste puncte inițiale se edifică însuși cuvântul, și un nou semănător al limbilor își poate umple căușul palmei cu cele 28 de sunete ale alfabetului nostru. Dacă dispuneți de hidrogen și oxigen, puteți umple cu apă fundul mării secate și albiile goale ale râurilor. Întreaga constituțiune a limbii trebuie descompusă în unitățile de bază ale "adevărurilor de abecedar", și atunci pentru fonemo-substanțe (zvuko-veșcestv
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
caz aducând a chipuri umane doar prin platele și tâmpele lor tigve. În timpul jocului, aceste cârpe sunt oameni vii, autentici, dotați cu inimă, frământați de pasiuni. De aici și accepția limbajului drept un joc cu păpușile, în care, din flendurile sunetelor, sunt înjghebate jucării pentru toate situațiile posibile în viața lumii. Oamenii care vorbesc aceeași limbă sunt participanți la acest joc. Pentru cei ce vorbesc o altă limbă, păpușile fonemelor nu sunt decât o simplă adunătură de petice sonore. Așadar, cuvintele
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
situațiile posibile în viața lumii. Oamenii care vorbesc aceeași limbă sunt participanți la acest joc. Pentru cei ce vorbesc o altă limbă, păpușile fonemelor nu sunt decât o simplă adunătură de petice sonore. Așadar, cuvintele ar fi niște păpuși din sunete, iar dicționarul, respectiv, o colecție de jucării, însă limba s-a dezvoltat, firește, din nu prea multe unități de bază ale alfabetului, consoanele și vocalele ei fiind precum strunele acestui joc cu păpuși sonore. Iar dacă am lua o îmbinare
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
de jucării, însă limba s-a dezvoltat, firește, din nu prea multe unități de bază ale alfabetului, consoanele și vocalele ei fiind precum strunele acestui joc cu păpuși sonore. Iar dacă am lua o îmbinare întâmplătoare, liber dispusă a acestor sunete, cum ar fi, spre exemplu: bobeobi sau dâr bul scil, sau Manci! Manci! (sau) ci breo zo! - vocabulele în cauză nu aparțin nici unei limbi, în același timp însă ele spunând ceva anume, fie și insesizabil, dar care există, totuși. Dacă
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
său incontestabil la existență, deopotrivă cu limbajul rațional. Însă există o cale de transformare a limbajului transrațional în unul rațional. Dacă am lua un singur cuvânt, ceașka (ceașcă), să zicem, noi nu știm ce importanță are pentru el fiecare din sunetele-i componente. Dar dacă am aduna toate cuvintele care încep cu fonemul Ci (ceașka-ceașcă, cerep-craniu, cean-cazan, cadă, ciulok-ciorap ș.a.m.d.), toate celelalte foneme se vor anihila mutual, sensul general al acestor cuvinte constând anume în semnificația lui Ci. Comparând
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
încep cu aceeași consoană sunt unite de un sens noțional comun și parcă s-ar aduna din toate direcțiile spre unul și același punct al rațiunii. Dacă luăm cuvintele ceașa (cupă) și ciobotî (ciubote), constatăm că ambele sunt dirijate de sunetul Ci. Iar dacă adunăm cuvintele care încep cu Ci: ciulok (ciorap), ciobotî (ciubote), cereviki (cizmulițe cu toc, pentru dame), ciuveak (cizme caucaziene), ciuni (opinci), ciupaki (cipici), cehol (husă) sau ceașka (ceașcă), ceara (vrajă), cean (cazan), celnok (suveică), cerep (craniu), ciahotka
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
ca înveliș magic ce încătușează voința celui vrăjit - similar cu raportul dintre apă și cupă, de aici trăgându-se și verbul ciaiat' (a spera), adică - de a fi un potir pentru apele viitorului. Prin urmare, Ci nu e numai un sunet, ci și nume, ca element indivizibil al limbajului. Dacă s-ar dovedi că în toate limbile Ci are o semnificație unică, problema unei limbi universale ar fi ca și rezolvată: toate felurile de încălțăminte s-ar numi Ce-picioare, iar
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
clasice; o trecere fugară prin lumea de interferențe care alcătuia mirajul libertății sperate de artist. Toma Popovici are un mod foarte personal de a se adresa publicului, punând pe plan principal rezultatul propriilor căutări ca expresie, formă și cultură a sunetului. Muzica nu-i este indiferentă, nu o situează undeva, în domeniul abstract al carierei. Descifrezi la el un fel de a nu dori neapărat să placă, ci, mai degrabă, să te invite a-l urma pe drumul ce-i aparține
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
așa ceva. Ca un Ardeal ori o Basarabie a anului 1940, el a fost cedat fără luptă. Probabil din indolență și ignoranță. Altminteri ne plângem - și pe bună dreptate - că suntem evitați, chiar trădați. Că editurilor nu le priesc slovele despre sunete și, cu atât mai puțin, sunetele dăltuite în slove specifice, precum partiturile. Dar nu ne preocupă sporirea ori fie și numai etalarea propriei zestre grație căreia orice fată de măritat (și componistica sau muzicologia românească reprezintă atare domnișoare) își ademenește
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
Basarabie a anului 1940, el a fost cedat fără luptă. Probabil din indolență și ignoranță. Altminteri ne plângem - și pe bună dreptate - că suntem evitați, chiar trădați. Că editurilor nu le priesc slovele despre sunete și, cu atât mai puțin, sunetele dăltuite în slove specifice, precum partiturile. Dar nu ne preocupă sporirea ori fie și numai etalarea propriei zestre grație căreia orice fată de măritat (și componistica sau muzicologia românească reprezintă atare domnișoare) își ademenește iubitul. Muzica riscă, iată, să rămână
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
Și nu se ivesc pentru că, pe de o parte nu sunt invitați, iar pe de altă parte, cei amatori, sunt îndepărtați. Bantustanizarea fenomenului muzical românesc se conjugă astfel în chip "fericit" cu autoizolarea acestuia. Fără îndoială, muzica este înainte de toate sunet. Sunetele însă își au și ele locul lor acolo, pe portativ și - uneori - chiar pot locui în cuvinte. La Târgul de carte din acest an am văzut multe, dar, din păcate, nu am auzit mai nimic. Nici cântece despre zvonuri
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
nu se ivesc pentru că, pe de o parte nu sunt invitați, iar pe de altă parte, cei amatori, sunt îndepărtați. Bantustanizarea fenomenului muzical românesc se conjugă astfel în chip "fericit" cu autoizolarea acestuia. Fără îndoială, muzica este înainte de toate sunet. Sunetele însă își au și ele locul lor acolo, pe portativ și - uneori - chiar pot locui în cuvinte. La Târgul de carte din acest an am văzut multe, dar, din păcate, nu am auzit mai nimic. Nici cântece despre zvonuri, nici
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
își vădește adevărata semnificație decît prin comparația cu Proust. Nerval a încercat și el să regăsească timpul pierdut, dar nu a reușit decît să probeze zădărnicia propriei himere. Data rostită de Sylvie în final ar apărea din acest unghi, ca sunetul de gong care marchează sfîrșitul povestirii." Însă lucrurile nu stau tocmai așa, ci chiar dimpotrivă; Eco, în fapt, își organizează demonstrația prin reducere la absurd, ajungînd la concluzia că "Jerard (și împreună cu el Nerval) nu se oprește din povestit cînd
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
cunoască foarte bine ce și cum se scrie astăzi și 2) ești dispus să accepți că romanul înseamnă astăzi și altceva sau nu neapărat doar "uneltele majore ale epicului, precum dialogul, tipologia, narațiunea, arta de a crea atmosferă, culoare și sunet". Inutil să spun că nici una din cele două condiții nu este respectată. Chiar Eugen Uricaru recunoaște că "ne citim între noi, nu mai citim pe alții", și apoi, să-mi fie cu iertare, nu cred că Aura Christi, Simona Grazia-Dima
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
pe parcursul călătoriei lui Făt Frumos, o călătorie însoțită live de un comentariu muzical susținut de o mică orchestră - pian, flaut, vioară, violoncel - singurul martor care știe povestea și se transformă într-o inspirată călăuză pentru cei aflați în sală. Limbajul sunetelor se adaugă celui vizual - pronunțat și dinamic - explicitînd, o dată în plus, ce se petrece în scenă, anunțînd obstacolele ce-i apar lui Făt Frumos, comentînd depășirea lor sau chiar felul în care intră în relație cu celelalte personaje, bune sau
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
convocarea întregii ființe, devine treptat fără însemnătate, grație demobilizării atenției și funcționării exclusive a unui auz periferic. Uneori asculți muzică și după ce ea a încetat să-ți mai viziteze urechile. Alteori muzica se sfârșește în conștiința ta auditivă înainte ca sunetele să-și întrerupă zbenguiala lor în eter. Și într-un caz, și în celălalt, muzica este servită ca o masă, fie frugală, fie copioasă, care adună în juru-i deopotrivă hămesiți și îmbuibați, pofticioși și inapetenți, hulpavi și simandicoși. Așa se
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
nu de puține ori, indigeste. În fine, tot mai rar se ivesc - din păcate - cinele de taină, în care muzica este o prelungire a rugăciunii, iar comesenii, cu urechile cât tuburile unei orgi, recunosc sufletul generos și nobil al artei sunetelor.
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
se alătură pasiunii pentru explorarea cântecului păsărilor și a muzicii indiene, totodată construcțiilor elaborate ce au influențat hotărâtor serialismul integral al unui Boulez sau Stockhausen. Iar alți elevi ai lui Messiaen, Gerard Grisey și Tristan Murail, seduși de "naturalitatea" armonicelor sunetului, vor inaugura orientarea spectrală franceză, cercetând "interioritatea" sunetului în celebrul laborator acustic-electronic parizian, IRCAM. Pe aici se perindă mulți compozitori de avangardă, puțini nu confundă însă tehnica sofisticată a muzicii asistate de computer cu substanța muzicală însăși. Dintre "ircam-iști", alături de
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
a muzicii indiene, totodată construcțiilor elaborate ce au influențat hotărâtor serialismul integral al unui Boulez sau Stockhausen. Iar alți elevi ai lui Messiaen, Gerard Grisey și Tristan Murail, seduși de "naturalitatea" armonicelor sunetului, vor inaugura orientarea spectrală franceză, cercetând "interioritatea" sunetului în celebrul laborator acustic-electronic parizian, IRCAM. Pe aici se perindă mulți compozitori de avangardă, puțini nu confundă însă tehnica sofisticată a muzicii asistate de computer cu substanța muzicală însăși. Dintre "ircam-iști", alături de Grisey sunt programați în aceeași serie de concerte
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]