217 matches
-
astfel Muawiya devine calif, iar după moartea lui Muawiya, fratele lui Hasan, Husain revendică pentru sine titlul de calif, fiind însă înrfrânt și omorât în „Bătălia de la Kerbela” (680). Bătălia de la Kerbela a determinat conflictul ce durează și azi între suniți și șiiții care deplâng moartea nepotului profetului, Ali fiind ultimul calif ales, următorii califi fiind proclamați din rândul unei familii sau fiind hotărât de rezultatul unui război. Califii urmași ai califului Muawiya nu sunt recunoscuți de opoziție ca urmași lui
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
mare număr de animale migratoare sau nu trupa abordează teme lirice precum dualitatea binerău abuzul de putere războiul sexul abuzul de stupefiante și altele după reluarea activității divizionare a participat în cadrul campionatului diviziei întâi religia predominantă în localitate este mahomedanismul sunnit obiectivul era să preia controlul magistralelor ungare gestiune evidența stocurilor a furnizorilor a plaților și încasarilor este reprezentată deseori ținând un corn al abundenței plin de flori fructe și cereale sau un caduceu havanezul din ziua de astăzi este un
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Statele Unite au declarat dizolvarea armatei și forțelor de securitate irakiene, acuzându-le de corupție și de a se afla sub controlul persoanelor fidele lui Sadam Husein. Puțin timp mai târziu, înainte de incapacitatea de a controla situația, în special în orașele sunite, s-au văzut nevoite să recruteze un număr mare de efective, dintre cei care erau considerați cei mai corupți. Acest lucru, împreună cu situația dezastroasă cauzată de anii de blocadă și invazie, care au distrus mare parte din infrastructura țărilo, au
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
Un impact special l-a avut cazul Faluya, unde câțiva agenți CIA americani au fost incinerați iar resturile lor au fost legate de un pod din oraș, lucru care a dus la o puternică contraofensivă militară americană asupra acestui oraș sunnit. Diverse grupuri cu tendințe politice și religioase diferite continuă să mențină o rezistanță dură contra ocupației. Această rezistență este puternică în centrul sunnit al Irakului, care a fost baza puterii lui Sadam Husein, dar și grupurile șiite adepte ale clericului
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
un pod din oraș, lucru care a dus la o puternică contraofensivă militară americană asupra acestui oraș sunnit. Diverse grupuri cu tendințe politice și religioase diferite continuă să mențină o rezistanță dură contra ocupației. Această rezistență este puternică în centrul sunnit al Irakului, care a fost baza puterii lui Sadam Husein, dar și grupurile șiite adepte ale clericului Muqtda al-Sadr au creat o apărare de fier a locurilor sfinte ale acestei secte musulmane. Atacurile rezistenței se repetă zilnic, fiinde depășită cifra
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
pentru trupele invadatoare transportate pe căile ferate. Dacă pentru o anumită perioadă războiul putea apare ca o acțiune antiamericană, începând din 2005 luptele au luat din ce în ce mai mult un caracter sectar, în care diferite grupuri, unele de musulmani șiiți, altele de suniți se luptă între ele. Ca atare, cele mai multe atacuri nici nu sunt îndreptate contra trupelor americane, ci împotriva civililor irakieni. Lupta devine din ce în ce o luptă pentru puterea internă. Armata americană, care avea la început un rol de armată
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
obiectul unor lupte politice crâncene, fie între liberali și rigoriști cum este cazul în Tunisia sau în Egipt (liberalii militând pentru a aplicare suplă și facultativă, rigoriștii pentru o aplicare strictă și obligatorie a precizărilor inspirate din Șaria), fie între suniți și șiiți cum este cazul în Irak sau în Pakistan. Există felurite școli și mișcări în cadrul Islamului care permit diferite grade de flexibilitate a Șariei (adică de liberă interpretare a fiecărui credincios), unele mai suple, altele mai riguroase, dar niciuna
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
sărăcăcioase de pelerin, urmat de Robert și Tancred. Îndreptându-se spre sud pe coasta Mediteranei, au întâmpinat o rezistență redusă, conducătorii musulmani locali preferând să facă pace și să le ofere provizii cruciaților decât să lupte. Se pare că musulmanii suniți locali au preferat probabil să fie sub controlul curuciaților creștini decât sub controlul șiiților fatimizi. Raymond a plănuit să cucerească orașul Tripoli pentru sine și să formeze un stat cruciat de tipul celui din Antiohia lui Bohemund. Pentru început, Raymond
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
devină principala putere economică și militară din Orientul Apropiat. Ambițiilor hegemonice ale lui Saddam Hussein li s-a adăugat teama exportului de revoluție din Iran, teamă amplificată de faptul că majoritatea populației Irakului este șiită, în timp ce clasa politică conducătoare este sunită. De altfel, relațiile dintre cele două țări începuseră să se deterioreze începând cu 1979, odată cu izbucnirea revoluției islamice în Iran, percepută ca un pericol la adresa stabilității regimului secular irakian. În fine, tulburările post-revoluționare din Iran, epurarea pe criterii politice a
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
său dictatorial, Saddam Hussein a căutat să-și asigure loialitatea unei părți a populației șiite, primind tot mai mulți șiiți în partid și în guvern, crescându-le astfel veniturile și nivelul de trai, care erau mai joase decât ale populației sunite. A dispus de asemenea refacerea pe banii statului a mormântului Imamului Ali, cu marmoră albă importată din Italia. În același timp, a intensificat represiunea asupra majorității populației șiite, aceasta culminând cu arestarea a aproape 400 de oameni nevinovați în orașul
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
10 copii între 11 și 17 ani au fost transferați în altă închisoare, fiind executați în secret în 1989. Pe toată durata războiului, Saddam Hussein a căutat să se asigure de loialitatea majorității șiite, dominate în Irak de o minoritate sunită, adesea combinând ofertele generoase făcute unora cu represiunea cruntă a celorlalți. De asemenea, încă din primii ani ai războiului a căutat să se împace cu minoritatea kurdă, pentru a fi sigur de loialitatea acestei populații din zona de graniță cu
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
809, Al-Amin decide să încalce testamentul tatălui său și îl numește ca succesor pe fiul său Musa, în locul lui Al Mă’mun. Această decizie va duce la un conflict deschis între cele două tabere, cea a lui Al-Amin ( preponderent arabă, sunită și tradiționalista) și cea a lui Al Mă’mun ( dominată de factorul persan reprezentat de vizirul și suporterii săi din Merv, precum și de musulmanii șiiți și de cei non-arabi). În 811 Al-Amin trimite o armată numeroasă în Khorasan cu scopul
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
recent convertită la ortodoxism, era cel mai mare stat al Europei. Islanda și Ungaria, au devenit ambele creștine în jurul anului 1000. Tot în această perioadă a început dizolvarea Califatului musulman, o entitate unitară până atunci. Existau conflicte între șiiți și suniți, precum și între perși și arabi. În această perioadă, existau trei califi, unul omeiad în Spania, unul abdasid în Bagdad, și unul fatimid în Egipt. Populația capitalei abbaside, Bagdad, se micșorase la 125 000 (față de 900 000 în 900). Omeiazii erau
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
in limba ei de origine, poate protesta și a-și face cunoscute nemulțumirile. In războaie civile cu caracter religios sau național în interiorul lumii arabe și islamice unele moschei și sanctuare religioase ale diferitelor curente islamice - ca de pildă șiite sau sunite etc. în Irak, Liban, Afghanistan sau Pakistan - au servit pe de o parte drept tribună pentru predicatori lideri de mișcări religioase politice sau paramilitare, pe de altă parte , clădirile, uneori de mare valoare artistică și istorică ale unor astfel de
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
atentate distrugătoare cu bombe puse la cale de mișcari violente extremiste ale curentelor rivale. Un astfel de act barbar contrar spiritului religiei islamice a fost recenta aruncare în aer in februarie 2006 și apoi in iunie -iulie 2007 de către teroriști suniți, a marii moschei șiite Al -Askariye din Samarra, Irak. Un alt exemplu a fost cel al unei moschei afgane în care în urma unui atac cu bombă sinucigaș au fost omorâte cel puțin 19 persoane. Spre sfârșitul secolului XX, și începutul
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
o politică de teroare pentru a-și întări controlul asupra populației țării și pentru a înăbuși pornirile naționaliste. Numeroși scriitori, artiști și oameni de știință au fost executați sau exilați. În plus, în 1944, aproximativ 200.000 de armeni musulmani suniți, trăitori în regiunile de coastă rusești și georgiene ale Mării Negre au fost deportați din Georgia în Kazahstan și Uzbekistan. Alte deportări ale armenilor din zona de coastă au avut loc în 1948, când 58.000 de naționaliști armeni dașnaki și
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
la Est. Limbile principale sînt punjaba și urdu (aceasta din urmă oficială). Capitala este Lahore. Populația Punjabului pakistanez era de 86.084.000 locuitori în 2005, adică mai mult de jumătate din populația Pakistanului. 99% din locuitori sînt musulmani, majoritatea suniți, existînd și o minoritate șiită. Există și mici minorități hinduse, creștine și sikh. Cel mai important grup etnic sînt punjabii, urmați de mujahiri (refugiați din India vorbitori de urdu). Fosta provincie a Indiei Britanice Punjab a fost împărțită în 1947
Punjab (Pakistan) () [Corola-website/Science/304308_a_305637]
-
ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat. De asemenea exista mii de karaiți, evrei creștinați - majoritatea membri ai unor comunități protestante, denumite evrei mesianici, și un număr foarte mic de evrei romano-catolici, câteva sute de samariteni. Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri. Druzii, care, în general, se consideră arabi, au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați. Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri. Druzii, care, în general, se consideră arabi, au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați. Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și vorbesc o limbă caucaziană - limba adîghee . Armenii, creștini, sunt aici, de asemenea, o minoritate foarte mică. Statul israelian are aproximativ 7,406,900 de locuitori, după ultimul recensământ din 2008, în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 7
Israel () [Corola-website/Science/298002_a_299331]
-
locului"), Al-Hazen realizează o geometrizare a spațiului, demers criticat de Abd al-Latif (susținător al lui Aristotel) în lucrarea acestuia, "Fi al-Radd ‘ala Ibn al-Haytham fi al-makan" ("Respingere a spațiului lui Al-Hazen"). Al-Hazen a fost unul dintre marii susținători ai islamismului sunit, creat de școala lui Al-Ash'ari, în opoziție cu cel șiit. Și Al-Hazen a scris despre teologia islamică, în care discută despre profeții și elaborează un sistem filozofic prin care să discearnă profețiile false de cele adevărate. Al-Hazen abordează religia
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
la Siria. Pentru eficiența sa, Ali Suleiman a fost numit de localnici „al-Assad” („Leul”), apelativul respectiv devenind numele său de familie în 1927. La 9 ani Hafez a părăsit satul natal și a plecat pentru studii la Latakia (oraș majoritar sunnit). Până la 14 ani s-a dovedit un elev foarte bun, câștigând numeroase premii. În timpul adolescenței a intrat în contact cu o serie de formațiuni politice din Latakia: Partidul Comunist Sirian, Partidul Social Naționalist Sirian și Partidul Baath Arab. În 1946
Hafez al-Assad () [Corola-website/Science/311526_a_312855]
-
A scris și publicat texte critice despre opera lui George Enescu, Nicolae Labiș, Constantin Brâncuși, Gheorghe Tomozei, Artur Silveștri. A realizat filmul "Toate frunțile libere" dedicat poeziei lui Odysseas Elytis. Autoare a documentarelor tv din seria "Luminile islamului": "Șiiți și suniți. Frații dușmani"( 2007); "Conviețuirea cu Islamul", "Sufism, poezie și vocație mistica. Jalaludin Rumi și dervișii rotitori", cu participarea E. S. Adel Murad, Ambasadorul Republicii Irak, Hamid Reza Arshadi, Ambasadorul Republicii Islamice Iran; "Mărturie creștină pe o pisanie arabă"cu participarea
Cleopatra Lorințiu () [Corola-website/Science/310957_a_312286]
-
au colonizat Anatolia în numele Islamului, după înfrângerea bizantinilor în Bătălia de la Manzikert (1071). Începând cu secolul XII, au apărut noi valuri de turci, majoritatea aparținând ordinelor Sufi. Un astfel de ordin este cel Safavid, ordin care la început a fost sunnit și apolitic, dar care mai târziu a devenit shiit și având baze politice, stabilindu-se în ceea ce astăzi este nord-vestul Iranului. În timpul secolelor XIV și XV, ordinul Safavid și alte ordine similare, cum ar fi ordinul Bektasi au devenit rivali
Islamul în Turcia () [Corola-website/Science/309101_a_310430]
-
autoritate morală în rândurile comunității sau națiunii islamice Umma. Într-o serie de societăți islamice titlul de Sheih al Islam era echivalent cu cel de judecător suprem sau mare cadiu. În timpul Imperiului Otoman Șeyhülislam era capul suprem al milletului islamic sunit, aproximativ în aceeași măsură cum Patriarhul tututor elenilor, adică Patriarhul ortodox al Constantinopolului reprezenta așa numitul Rum-millet. funcționarul de stat care avea cea mai mare împuternicire să decidă. Când era nevoie își exprima opinia emițând un edict religios islamic, "fetva
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
și Banias și nord-sud, între Antiohia și Homs. Teritoriile din jurul fortăreții erau denumite „Teritoriile Asasinilor”. În 1163 Rașid a-Din Sinan a devenit conducătorul sectei. Au urmat o serie de ciocmiri, alianțe tactice și chiar perioade de pace între nizariți, suniți și creștini. Cruzimea, folosirea de hașiș și raidurile de asasinate în numele islamului au fost negate cu vehemență de autori precum istoricul iranian Farhad Daftary Conform cu istoricul mason Albert MacKey, în calitatea sa de Mare Maestru masonic, Hassan a creat un
Asasinii - sectă islamică () [Corola-website/Science/304934_a_306263]