262 matches
-
În anul 1930, Ashura a fost interzisă de către Reza Shah în Iran, iar în timpul regimului lui Saddam Hussein a fost văzută ca o amenințare și interzisă pentru mai mulți ani. Diferența de opinie în ceea ce privește credincioșii celor două comunități, șiiții și sunniții, este recunoscută la nivelul întregii lumi musulmane. Astfel, în momentul în care în unele țări există mase semnificative de partizani ai ambelor grupări, de cele mai multe ori, celebrarea Ashurei se soldează cu violență.
Sărbătoarea Ashura () [Corola-website/Science/333586_a_334915]
-
malayezi 50.4%, chinezi 23.7%, alți băștinași 11%, indieni 7.1%, alții 7.8%. Religii predominante: musulmană, budistă, taoistă, creștinism, hinduism, șamanism. Limbi vorbite: bahasa melayu, engleză, chineză, tamilă, telugu, thai. Religia de stat este cea musulmană, de obediență "sunnită", respectată de majoritatea malaysienilor. Comunitatea chineză practică un amestec de budism, de taoism și de "cultul strămoșilor". Indienii sunt, în cea mai mare parte, hinduiști. Întâlnim și câțiva creștini și animiști, îndeosebi în Sarawak și în Sabah. "Muzeul de Arte
Malaezia () [Corola-website/Science/299347_a_300676]
-
hanatului era compusă de majoritatea azeră și de kurzi. Azerii în general erau sedentari, însă o parte din ei încă practica transhumanță, în timp ce kurzii erau nomazi. Triunchil șiism al religiei Islam a fost credința principală a hanatului, dar kurzii erau sunniți. Armenii formau mai puțin decât 20% din populația statului. După cucerirea rusească, din 169.155 locuitori ai zonei, 57.035 sau 33.8 % erau armeni, 84.089 sau 49.7 % azeri, 26.911 sau 16 % kurzii și 850 sau 0
Hanatul Erevanului () [Corola-website/Science/309263_a_310592]
-
, supranumită de către elevele sale, Mukhtar Mai („stimată soră mai mare”) - este o femeie cu cetățenie pakistaneză, de religie musulmană sunnită, născută în anul 1972, în satul Meerwala, județul Muzaffargarh, din sudul Pendjabului de Apus, din Pakistan și face parte din casta Gujjar. A fost căsătorită încă de la vârsta de optsprezece ani cu un bărbat pe care nu îl cunoștea, „trândav
Mukhtaran Bibi () [Corola-website/Science/334289_a_335618]
-
Ibn Abi Hătim (d. 327/938) a acceptat textele lui Muslim că „demne de încredere, acesta fiind unul dintre naratorii de Hadis cu cunoștințe reale.” Numele lui Muslim a crescut treptat în anvergură, astfel încât acesta este considerat astăzi de musulmanii sunniți că autor al unora din colecțiile cele mai autentice de Hadis, al doilea ca importanță după Sahih al-Bukhari. Sahih Muslim: colecția să de Hadis autentic.
Muslim ibn al-Hajjaj () [Corola-website/Science/331940_a_333269]
-
pe bancnote, monede, străzi, afișe, birouri sau chiar statuile, cum a fost în cazul lui Saddam Hussein. Cât despre adepții șiismului, aceștia exprimă un profund devotament religios față de portretele celor mai importante personalități șiite, cum ar fi Ali. Contrar tradiției sunnite, la mormântul decedaților se poate așeza o fotografie, iar Ayatollahul Ali Al-Sistani a dat o fatwa prin care a permis portretele lui Muhammad sau ale altor profeți. Monoteismul intransigent predicat de Muhammad viza combaterea cultelor idolatre ale arabilor din epoca
Aniconismul în Islam () [Corola-website/Science/335359_a_336688]
-
Ele există în toate țările musulmane, dar și în unele nemusulmane europene datorită influenței exercitate de otomani. Pentru a combate anumite secte eretice și a-și consolida puterea în fața acestora, selgiucizii au acordat o foarte mare atenție propagării culturii musulmane sunnite. În marile orașe își aveau sediul un număr mare de medrese, unde veneau tineri din toată țara, dar și din alte țări musulmane pentru a-și face studiile. Aceste școli aveau atât camere pentru locuit, cât și săli de clasă
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
și cu influențe șiite consistente, consideră că această zi este ziua de naștere a califului Ali și ziua căsătoriei sale cu Fatima, fiica Profetului Muhammad, în timp ce pentru șiiți ziua de Nevruz este ziua în care Ali a fost ales calif; sunniții asociază de obicei sărbătoarea cu elementele din natură și cu evoluția vegetației. Grupurile "Tahtaci" (lit. “lemnarii”), una dintre comunitățiile Alevi, numite astfel datorită activităților cu care se îndeletnicește, și anume cele din domeniul forestier, se numără printre “comunitățile heterodoxe de
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
din Hijaz în urma unui conflict tribal. Conform unei legende, un lider saudit dorea să ia în căsătorie o preafrumoasă fată Rashaayda, dar tribul a refuzat, nedorind să ,amestece sângele’’, fiind astfel obligați să plece din țară. Sunt musulmani de orientare sunnită, vorbesc limba arabă și alcătuiesc comunități izolate, principala lor meserie fiind comerțul. Deoarece sunt o populație majoritar nomadă, guvernul din Eritreea a insistat să-i sedentarizeze în regiunea Sheeb, la 35 de mile distanță de Massawa, port la Marea Roșie. Fiind
Tradiții de nuntă la arabi () [Corola-website/Science/328961_a_330290]
-
exista una singură. Imaginea de erou a lui Saladin nu se datorează în exclusivitate luptei sale împotriva "necredincioșilor" - a cruciaților prin excelență, ci și altor realizări importante pentru lumea islamică. Printre acestea se numără stoparea expansiunii ideologice șiite, consolidarea comunității sunnite și redarea moscheii al- Aqsa din Ierusalim comunității credincioșilor în 1187 , lăcaș de cult de mare importanță ridicată de ʿAbd al- Mălik și refăcută de al-Manșūr după un cutremur. . În mentalul popular colectiv această imagine a fost întreținută și chiar
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
Opțiunile lor pot include în acest sens și reprezentanți ai altor secte sau etnii. Într-adevăr, Irakul e ste divizat în cele două mari secte, Sunnism-ul, respective Shiism-ul, iar în această măsură, cartiere din Bagdad pot fi deopotrivă predominant Sunnite ori predominant Shiite. În zonele de confluență ale acestora, se pot regăsi efectiv ,miliții’’ care protejează o sectă de ingerințele celeilalte. Cu toate acestea, milițiile rareori împiedică o nuntă intersectară ori interetnică, cu atât mai mult în zonele unde exclusivitatea
Tradiții de nuntă în Irak () [Corola-website/Science/336306_a_337635]
-
echivalentul în materiale, în cazul în care acesta ia hotărârea să divorțeze sau moare. Acest aranjament are loc de regulă la tribunal, dar unele familii cheamă judecătorul la locuința miresei, unde pot avea loc ceremonii cu iz traditional. În cazul sunniților, mireasa poartă o rochie alba sau Jallabyia, iar în fața ei așează șapte pahare, conținând alimente albe: zahăr, iaurt, frișcă, miere.etc., Coranul și o oglindă În cele ce urmează, mireasa este întrebată de judecător dacă este de acord cu căsătoria
Tradiții de nuntă în Irak () [Corola-website/Science/336306_a_337635]
-
Iisus. Baza credinței islamice se găsește în "shahădatăn" ("două mărturii"): "lă ilăhă illă-llăhu; muhammadur-rasūlu-llăhi" — " Nu există (dumne)zeu în afară de Dumnezeu; iar Muhammad este trimisul lui Dumnezeu". Pentru a deveni musulman, o persoană trebuie să recite și să creadă aceste cuvinte. Sunniții privesc această formulă ca pe unul din cei Cinci stâlpi ai islamului. Musulmanii consideră că principala înregistrare scrisă a revelației către omenire este Coranul, pe care îl consideră perfect, reprezentând revelația finală a lui Dumnezeu. Musulmanii cred că părți ale
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
Tradiția profetului Muhammad ("sunna"), reflecția și consensul. În funcție de această pondere se constituie școlile juridice din islam: cele patru școli juridice sau rituri ale sunnismului (malekit, hanefit, șafeit și hanbalit), legislația șiită (jaʽfarită sau duodecimană, ismaelită și zaydită) și cea ibadită. Sunniții sunt acei musulmani care perpetuează opțiunea celor care au refuzat să considere conducerea comunității islamice drept o problemă de moștenire, după cum au refuzat să accepte că însușirea dogmei și a Legii ar trebui să se bazeze pe sursele ezoterice. Ei
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
-i aduce amendamente. Cel de-al doisprezecelea imam (imamul ascuns) va reveni la sfârșitul timpului pentru a instaura armonia pe pământ. Imamii, considerați ca intermediari între om și Dumnezeu au pentru mulți dintre șiiți o aură divină, noțiune total străină sunniților, ca și aceea de imamat. Un grup musulman foarte mic, localizat în special în Statele Unite ale Americii, urmează invățăturile lui Rashad Khalifa și se numesc „supușii" (care nu este altceva decât o traducere a cuvântului arab مسلمون "muslimūna" „musulmanii") . Ei
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
adânc în munții Alborz din nord-vestul Persiei, unde împreună cu noul lor lider Hasan Sabbah, plănuiesc o răzbunare cumplită. Hasan aveau un set complex de motive pentru care nu putea tolera ocupația selgiukidă. Ca șiit ismailit nu putea tolera fervoarea religioasă sunnită, ostilitatea turcilor față de șiiți precum și țelul acestora de a distruge califatul fatimid. Revolta lui Hasan avea ca motiv și prezența unor resentimente la adresa cuceririi selgiukide, ocupație văzută de arabi dar în mare parte de persani, ca fiind una străină de
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
și Egipt-ul și a preluat demnitatea religioasă musulmană de calif, demnitate ce i-a fost vândută de către ultimul calif din cea de a doua ramură abbassidă, făcut prizonier în Egipt. Astfel Constantinopol-ul a devenit și capitală "califală" a musulmanilor "sunniți", iar padișah-ul a devenit atât stăpânul absolut al armatei și societății turce, cât și autoritatea religioasă cea mai înaltă a musulmanilor "sunniți". Pe acest plan religios, Imperiul Otoman a purtat o luptă aproape continuă cu Persia patrie a ritului
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
a doua ramură abbassidă, făcut prizonier în Egipt. Astfel Constantinopol-ul a devenit și capitală "califală" a musulmanilor "sunniți", iar padișah-ul a devenit atât stăpânul absolut al armatei și societății turce, cât și autoritatea religioasă cea mai înaltă a musulmanilor "sunniți". Pe acest plan religios, Imperiul Otoman a purtat o luptă aproape continuă cu Persia patrie a ritului musulmsn "șiit". Pe parcursul sec. al 17-lea, teroarea ce o produsese anterior a permis Imperiului Otoman să-și păstreze frontierele extinse, dar odată cu
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
probleme religioase. ul poate fi și liderul comunităților mai mici, conform unor regulamente locale. În cazul sunnismului, imamul nu este membru al clerului. În limba arabă, cuvântul imam înseamnă conducător. Se spune că imamul este liderul comunității, conform primilor teologi sunniți. De asemenea, prin imam se mai înțelege că este cel care îi conduce pe credincioșii musulmani la rugăciune. Se poate spune că imamul este sinonim cu noțiunea de „calif”. Cuvântul imam are două înțelesuri în șiismul duodeciman. Primul este acela
Imam () [Corola-website/Science/318227_a_319556]
-
ultimul și conform musulmanilor, iluminarea și înțelegerea sunt daruri divine cu care profeții sunt înzestrați. De aceea, succesorii săi, imamii, nu se vor bucura de aceste daruri în totalitate. Însă acest lucru nu împiedica imamii de la aplicarea legii islamice. Conform sunniților, Profetul nu a numit nici un successor al său, iar această decizie va rămâne în mâinile lor. Pe de altă parte, șiiții mergeau pe idea ca imamul, ca successor al profetului trebuie să îndeplinească cele două roluri menționate mai sus, să
Imam () [Corola-website/Science/318227_a_319556]
-
Școlile juridice din islam (arabă: المذاهب "al-maḏăhib", de la singularul المذهب "al-maḏhab" „orientare”, „direcție”, „doctrină”) sunt școli de interpretare a legii islamice, șaria (arabă: شريعة "šarīʽa") , pornind de la fundamentele dreptului canonic (arabă: أصول الفقه "ʹușūl al-fiqh"): Coranul și "ḥadīṯ"-urile. Sunniții recunosc patru școli juridice: (malekit, hanefit, șafeit și hanbalit). Șiiții recunosc trei școli: jaʽfarită (duodecimană), ismaelită (septimană) și zaydită. Ibadiții au și ei propria școală. La început, școlile juridice constituiau anumite cercuri de învățați musulmani, care căutau soluții juridice la
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
prescripțiile pentru a se putea aplica tuturor domeniilor vieții umane este rezultatul unui proces care a durat aproximativ trei secole. Principiile legii conținute în Coran au fost explicate și dezvoltate prin "ḥadīṯ", acesta fiind a doua sursă a legislației canonice sunnite. Pentru înțelegerea și aplicarea tuturor acestora, autoritatea supremă este consensul comunității (arabă: إجماع "ʹiğmăʽ").Un alt principiu utilizat pentru înțelegerea și aplicarea prescripțiilor la situații particulare este cel al „analogiei” (arabă: قياس "qiyăs"), ceea ce înseamnă utilizarea rațiunii umane pentru a
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
preîntâmpine astfel posibilul abuz de deducții logice (arabă: استحسان "istiḥsăn"). Jurisprudența șafeită se bazează pe acceptarea tradițiilor și pe analogie când este necesar. Consensul ʽulemalelor este acceptat dar nu privilegiat. . Predominantă, în prezent, în Arabia Saudită, cea mai tradiționalistă școală juridică sunnită nu a reușit să se se facă acceptată și să se impună decât începând cu secolul al VI-lea. Înainte de acest moment, ei erau considerați doar adepți ai tradiției, întrucât întemeietorul școlii, Ibn Ḥanbal (arabă:احمد بن محمد بن حنبل
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
al lui Muhammad. Mai mult, Bilal bin Rabah l-a însoțit pe Muhammad în toate campaniile militare importante. După moartea lui Muhammad în 632, biografia lui Bilal este destul de neclară din cauza discrepanțelor dintre surse, în special dintre cele cu influențe sunnite și cele cu influențe șiite. Conform surselor sunnite, Bilal a continuat să fie muezin în timpul califatului lui Abu Bakr, însă și-a întrerupt această activitate când Umar bin al-Khattab a devenit calif. Unele surse șiite susțin faptul că după moartea
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]
-
l-a însoțit pe Muhammad în toate campaniile militare importante. După moartea lui Muhammad în 632, biografia lui Bilal este destul de neclară din cauza discrepanțelor dintre surse, în special dintre cele cu influențe sunnite și cele cu influențe șiite. Conform surselor sunnite, Bilal a continuat să fie muezin în timpul califatului lui Abu Bakr, însă și-a întrerupt această activitate când Umar bin al-Khattab a devenit calif. Unele surse șiite susțin faptul că după moartea lui Muhammad, Bilal bin Rabah nu a mai
Bilal bin Rabah () [Corola-website/Science/331888_a_333217]