226 matches
-
prin recursul la general în numele „esteticului”. Literatură este peste tot, chiar și acolo unde ea nu se explică en tant que telle, așa după cum esența ei din punct de vedere estetic poate lipsi chiar acolo unde autorul își afirmă cu superbie auctoritatea, din cauză că exercițiul său literar apare mult prea mult tributar voinței de referință. Mai e ceva. Deși vorbește despre moartea autorului, Barthes nu aduce niciodată vorba despre moartea subiectului. Nu sînt eu primul care face această remarcă dar, în contextul
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
e poate prea pretențioasă (mai ales în context). În tot cazul, estetica lui Danilov nu e, aici, deloc una sofisticată. Ea se reduce la un vitalism dezabuzat (boema e nelipsită din ecuație, cei care n-o practică fiind disprețuiți cu superbie) și la o serie de gesturi de un teribilism aproape stânjenitor. Un protest contra dezinteresului pe care puterea politică l-ar arăta față de cultura scrisă se soldează, spre încântarea lui Danilov, cu incendierea unui teanc de ziare. Altundeva, poetul relatează
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
în artă, ci pulsația vieții". Creația artistică n-ar conta prin urmare sub specia esteticului, ci sub cea a simțămîntului de "viață" ce-l poate insufla. E un creaționism secund, rod al creaturii ce-l îmbată pe artist, cu o superbie pe care invocarea oarecum formală a "modestiei" n-o poate anula: "Precum nașterea, iubirea și moartea alcătuiesc enigmele cele mai legate de viața omenească, tot ele preocupă mai mult și pe scriitorul care încearcă să creeze viață". O analogie botanică
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
în față! Îi înfrunt și sunt prea plin de ei! - 1), el își explică atitudinea provocatoare prin dorința de a pricepe evenimentele în care este implicat (De ce-i înfrunt?/ Vreau să-nțeleg și să exist, nu să-mi îmbuib/ de superbie inima! - 1). Fără a desluși cauza nenorocirilor Tebei, Oedip se consideră victima capriciilor zeităților multă vreme favorabile lui și alege calea confruntării deschise cu acestea: Zeii ce m-au iubit, cu care-aproape-mi învălmășisem pletele, -și întorc/ de mine fața! [...] nu
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
cu postura hamletiană: ,Eu, prințul din Elseneur, al negurilor sfîșiate/ de negrul turn cu ace sparte,/ cu orele una de alta depărtate,/ că orele aci sînt ani și anii veacuri" (Proclamație). Ca și la o efigie nervaliană pătrunsă de amara superbie a însingurării estetic-demoniace într-un turn ce reflectă concomitent noblețea și deznădejdea: ,într-un sfîrșit în marginea orelor moarte/ nalt și aspru Turnul a crescut/ zi cu zi, noapte cu noapte/ întemnițîndu-mă./ Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
și el... Adevărul e că nici arbitrii-judecători nu erau agitaț și, cu figurile lor de plăvani ( am vrut să zic rumegători imperturbabili, dar nu rumegaseră deloc ceea ce se întâmplase în ring), au comunicat punctajul. Și brusc mi-am amintit de superbia democraței americane, de America tuturor posibilitățlor, de Iugoslavia ( din cauză de Miloșevici), de arăturile de toamnă executate de bombardamente în argilosul și pustiitul Afganistan ( din cauză de bin Laden), de dovezile civilizaței milenare transformate în cioburi la Bagdad ( din cauză
Promisiunea lui Doroftei by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13806_a_15131]
-
eleganță specială acest cap de sinucigaș pe umeri și mut dintr'un loc în altul un zâmbet infam, otrăvind pe o rază de mai mulți kilometri respirația ființelor și a lucrurilor." (p. 11). Profesiune de credință, pusă pe hîrtie cu superbia unui convins? Mai degrabă o teamă de complexele înstăpînite, de ascuțimea privirii, de finețea auzului. De care nici Parcurg imposibilul, cu toată retorica de conchistador al vidului, nu scapă: "după ce am suprapus vidul meu teoretic, disperant, reflectându-l ca într
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
substanțială sub semnul unei osmoze, căci nu doar omul are nevoie de Providență, ci și Providența are nevoie de om. E la mijloc un compromis între schema mistico-creștină și umanism, întrucît o grandoare antică se revarsă asupra viziunilor cosmogonice, o superbie a umanului se implică în smerenia cu care e întîmpinată Creația universală: "Din nord la sud răsună a trîmbițelor/ flamură către cerul ca unică ispită,/ Cu scăpărarea frumuseții peste carnea demult scrumită./ în nămolul apelor sînt/ în continentul neprihănirii, mai
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
disting două clare bătăi ca de tîmple sau aripi, / Singure în golul imens la hotarele toamnei" - Firavele fete), ajungem la jocurile de rimă ori la vagi caligrame. Astfel Aurel Rău își exhibă în răstimpuri meșteșugul în sine cu o ingenuă superbie ca încă o performanță pe care o poate înscrie în contul însușirii idiomului estetic modern. Cu atît mai îndîrjit acest efort al estetizării cu cît fărîmele tematicii locale alcătuiesc un punct de plecare tot mai modest, precum într-un pariu
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
piatră pietrele din cerneala cu care scriu de piatră vinul pe care îl beau/ de piatră paginile roșii de carte de piatră sîngele meu vomitînd scîrba de scîrbă de praf de păcură și nămol". Alteori intervin autoportretele doldora de inocentă superbie, centrînd materia corespondențelor inepuizabile. "Poza" auctorială devine delicios feminină (joc cu sine al lascivității): "îți spun iarăși că tu ești eu deghizat în femeie eu născut o dată în plus eu cu pîntec și pulpe/ eu cu aripi și puf eu
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
complexă, ce depășește intențiile pur literare, impregnându-se de atmosfera epocii - New Deal-ul și retorica sa cu profunde ecouri și implicații sociale —, dar e sigur că metafora uriașului baraj (dam) din San Gabriel Mountains depășește și se opune, prin superbia construcției, nevrozei orașului autodevorator, trăind în păcat, crimă și autoanihilare prin droguri și alcool. Barajul desparte, simbolic, două lumi, două sensibilități și două vârste ale omului modern: cel răpus de viciu și cel care-și împlinește destinul sub semnul Construcției
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
privit în toate zilele astea. Cred că aveți tot ce își poate dori un om". Și apoi îi spun ce mi-a trecut prin minte atunci când l-am văzut la aeroport, povestea cu frumusețea zeului în crepuscul. Și deodată, masca superbiei pe care o ținuse trei zile pe chip, masca celebrității sigure de ea, îi cade. Și, cu o tristețe în glas pe care nu o au decât cei care, condamnați la propria lor ispravă, sunt învinși de propria lor măreție
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
în lumea literară autohtonă ca un autor de mare succes în Occident. În clipa cînd a început să primească vizite din România, din partea unora care credeau în mitul său de mare scriitor universal, Petru Dumitriu cred că și-a pierdut superbia și a devenit omul nesigur pe care aveam să-l cunosc. Legenda sa, la care, nu mă îndoiesc, a lucrat el însuși pe vremea cînd informațiile din Occident veneau aduse de unul sau altul, a murit în clipa în care
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
fanariotul cu sania trasă de cerbi, vara, peste hârtoape acoperite cu zahăr - tos! Și la fel groful ce poruncise a i se lipi, cu clei moale, diamante pe cizme, spre a se desprinde, în zăduful balului, ca netrebnice gunoaie. Tributar superbiei, nefericitul suveran Ludovic al XVI-lea, singurul Bourbon cinstit, cum s-a spus, urma sfatul unui pișicher, bancher într-un timp, de a ascunde falimentul prin organizarea de fastuoase petreceri și aruncarea de bani pe fereastră. Falsa imagine n-a
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
Tudorel Urian Stranii și singuratici, sfidînd cu superbie și blazare "aerul timpului", aflați mereu pe un scandalos contrasens cu normele comportamentale și morale ale vremii lor, indiferenți la farmecul eternului feminin, admirați, disprețuiți, imitați, maimuțăriți, dar niciodată ignorați, promotori ai noului din plictiseală, postmoderniști avant la lettre, dandy
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
repetând a multa oară povestea indexării medicamentelor cu 90%, fiindcă pensionarii pricep greu... Nu-ți mai spun de domnul Traian Băsescu, cât de hotărât-marinărește a tratat problemele, inclusiv cea referitoare la înfierea copiilor de către un cuplu de homosexuali 2) - o superbie care a cadrat perfect cu patriotismul atârnat la gâtul domnului Corneliu Vadim Tudor fără vreo urmă lozincardă, nu cum ai zis tu cândva... Ce să spun, fratele meu, toți au fost minunați! M-au umplut de optimism, de promisiuni încât
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
neant, la stingerea unei clase care întîmpină o istorie cu fiecare clipă mai ostilă. Este o clasă căreia i se potrivește acea formulă din Sallustius adoptată ca deviză a clanului de primul urmaș al paharnicului Alexandru Cozianu: contemptus animus atque superbia, ipsa nobilitas. Dar sentimentul supremației sociale, semeția înscrisă în genele boierimii noastre nu au măreție, manifestîndu-se în acest ultim veac al evoluției ei mai curînd ca reflex al sentimentului acru al frustrării și al conștiinței unui sfîrșit pustiitor. Urmașii, fii
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
ei mai curînd ca reflex al sentimentului acru al frustrării și al conștiinței unui sfîrșit pustiitor. Urmașii, fii, nepoți și strănepoți ai lui Alexandru Cozianu (Davida, Bonifaciu Cozianu, Elvira Vorvoreanu, Ghighi Duca, Șerban Romano, Dim Cozianu), sînt posedați de demonul superbiei care le dictează gesturile, le impune limbajul, ținuta și aspectul locuinței. Rareori cîte un vlăstar al acestei stirpe boierești se înscrie, prin puținătatea seniorială a gesturilor și a opiniilor, prin bun-gust, prin discreție și eleganță neafișată, în imaginea canonică a
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Panait prin ursită, un fel de soartă care trebuie împinsă, încurajată cu bobi, cu "cărți" (tocmai zărisem niște cărți de tarot la el pe pat). Pe fața lui cu pomeți proeminenți "tronează" un nas imperial. Din cauza slăbiciunii, profilul lui are superbia unui vultur obosit și domesticit de Merina. - "Merriina!" o striga ca și cum ar fi fost atacat de o viespe (eu eram doar blînda Biene Maja). Una-două, "Merrriiinaa"! Iar ea, foarte tânără și frumoasă și deloc impresionată de tonul (și toanele) lui
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
ei. - Pentru ce bem, coane..., îndrugă Orlov. Și-atunci, gazda surîse: - Eșecul se cere celebrat. Cînd totul ajunge să fie drog, drogul ne e totul. Vino. Te voi ospăta dîn sterpitudinea averilor mele. Îț voi arăta sărăcia mea în toată superbia ei. Și nu se știe dacă eu te voi tîrî după mine sau tu mă vei chema să te caut. }in catedrale încuiate-ntre coperț și orgi de culori îmi bîntuie lapidariile. Vino. Și vei primi drept ofrandă atenței tale
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
set" de cărți apărute la mică distanță, aceeași "măsură". Lovinescu profită de el, fără să lase niciodată mulajul în care prinde formele literaturii să se întărească prea tare. Trecutul trebuie să se prelungească spre prezent cu mlădieri firești, nu cu superbia antipatică a călătorului cu loc rezervat. O tradiție oarecum curtenitoare, care se impune fiindcă mai e de folos, nu pentru că vremea noastră i-ar datora reverențe, e cea pe care o caută criticul printre texte-fetiș. Revizuirile lui sînt, practic, o
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
au vocația gravității teoretice, alunecînd irepresibil în triluri lascive. E atîta duh lumesc în iubirea italiană că filosofia în marginea ei e fatal frivolă, ca o prelungire doctă a unui defect capital: pătimaș, nestatornic și labil, spiritul italian excelează în superbia zgomotoasă a mascaradei verbale. E atîta spirit de canțonetă în această metafizică a iubirii, că îți trebuie multă naivitate să-i mai cauți subtilități conceptuale. În mijlocul acestui carnaval de senzualități terestre, Julius Evola e o excepție, la fel cum Papini
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
din curtea vecină se mărită cu Abel, colegul de școală, acum solist în corul bisericii Sfîntul Nicolae. Au un copil, Abel al doilea. Studentă, apoi, la Facultatea de Aromate și corector la o revistă de literatură, refuză viața obișnuită cu superbia cu care "vrăjitoarea de proprietăreasa" nu-și acceptă moartea, cerînd sa fie congelată și "înviată" peste vreo patruzeci de ani. Existența amenințată mereu de întoarcerea gazdei dintr-un provizoriu îngheț se reduce la un inventar de stări vagi, care trec
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
i se pare o... provincie absorbantă, ceea ce n-ar fi decât o proiecție a propriei personalități asupra unui mediu totuși "fascinant", pentru a anihila impactul unui contact dur. Nu e vorba nici de "modestie", nici de inadaptare ci de o superbie corectivă a eului care nu acceptă delimitări fortuite. O exaltare a ființei intelectualului, o dereglare paradoxală a restricțiilor contextuale (,după câteva zile, începusem să mă simt acolo ca în provincie: deopotrivă acasă și în exil; poate e un dram de
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
violați cuvintele scrise de poeți/ pe gemete de pădure,/ dintr-un izvor susurînd/ și plin de limane./ Ele vă trezesc spre tumulturi albastre,/ întărindu-vă pentru o Trecere” (Nu violați cuvintele...). Așa cum unor barzi le e proprie declarația plină de superbie, lui Vasile Ponea îi convine figura modestiei, un soi de litotă sufletească, în măsură a favoriza unitatea lăuntrică a discursului. Să recunoaștem că nu întîlnim deseori, la ora actuală, autori care să se smerească în acest chip: „Iluziile îmi îmbătrînesc
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]