486 matches
-
supernovae. However, Type Ib light curves may peak at lower luminosity and may be redder. În the infrared portion of the spectrum, the light curve of a Type Ib supernovă is similar to a Type II-L light curve. (See Supernovă.) Type Ib supernovae usually have slower decline rateș for the spectral curves than Ic. Type Ia supernovae light curves are useful for measuring distances on a cosmological scale. That is, they serve aș standard candles. However, due to the similarity
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
curves are useful for measuring distances on a cosmological scale. That is, they serve aș standard candles. However, due to the similarity of the spectra of Type Ib and Ic supernovae, the latter can form a source of contamination of supernovă surveys and must be carefully removed from the observed samples before making distance estimates.
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
care apar cele mai înalte temperaturi este cel al reacțiilor nucleare, unde ordinul de mărime al temperaturilor este de 100 MK la reacțiile de fisiune, respectiv 100 GK la reacțiile de fuziune. Ultimele se întâlnesc și în astrofizică, în cazul supernovelor. În experiențele de laborator aceste temperaturi se deduc din energia neutronilor, energie care este determinată cu spectrometre de neutroni rapizi. Etalonarea termometrelor uzuale se face prin comparare cu termometre etalon, care, la rândul lor, sunt gradate pe baza unor puncte
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
Este produs în cantitate mare ca rezultat de fuziune în stelele cu masă mare, unde producerea de nichel-56 (care se dezintegrează în fier) este ultima reacție fuziune nucleară ce este exotermă, devenind ultimul element care se produce înaintea stingerii unei supernove ce duce la reacții ce împrăștie precursorii radionuclizilor fierului în spațiu. La fel ca și alte elemente ale grupei 8 (cadmiu, osmiu, etc.), fierul prezintă numeroase stări de oxidare, de la -2 la +6, deși cele mai comune sunt +2 și
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
s-a numit "III". În 5 octombrie 2010, cel de-al 13-lea album Black Swans and Wormhole Wizards" este lansat sub egida . Urmează la 7 mai 2013" ""Unstoppable Momentum", iar cel mai recent album al său se numește "Shockwave Supernovă", lansat la 24 iulie 2015." Satriani este considerat un chitarist cu o tehnică aparte. De-a lungul carierei, acesta a abordat mai multe stiluri și tehnici, incluzând legatouri. Încă de la inceput Satriani a fost influențat de artiști precum Jimi Hendrix
Joe Satriani () [Corola-website/Science/316118_a_317447]
-
adică un an-lumină la fiecare 1.400 de ani, sau o Unitate Astronomică la fiecare 8 zile. Soarele este o stea din a treia generație, a cărei formare este posibil să fi fost declanșată de undele de șoc ale unei supernove aflate în vecinătate. Acest fapt este sugerat de prezența în abundență în Sistemul nostru Solar a metalelor grele cum ar fi aurul și uraniul; cea mai plauzibilă explicație a provenienței acestora fiind reacțiile nucleare dintr-o supernova sau transmutațiile prin
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
șoc ale unei supernove aflate în vecinătate. Acest fapt este sugerat de prezența în abundență în Sistemul nostru Solar a metalelor grele cum ar fi aurul și uraniul; cea mai plauzibilă explicație a provenienței acestora fiind reacțiile nucleare dintr-o supernova sau transmutațiile prin absobția de neutroni din interiorul unei stele masive de generația a doua. Masa Soarelui este insuficientă pentru a genera explozia într-o supernovă, în schimb, în 4-5 miliarde de ani, el va intra în faza de gigantă
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
și uraniul; cea mai plauzibilă explicație a provenienței acestora fiind reacțiile nucleare dintr-o supernova sau transmutațiile prin absobția de neutroni din interiorul unei stele masive de generația a doua. Masa Soarelui este insuficientă pentru a genera explozia într-o supernovă, în schimb, în 4-5 miliarde de ani, el va intra în faza de gigantă roșie, straturile exterioare urmând să se extindă, în timp ce hidrogenul din centru va fi consumat, iar miezul se va contracta și încălzi. Fuziunea heliului va începe când
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
ce existau acum câteva miliarde de ani. Până la 10% din timpul de observație al HST era desemnat drept "timp la discreția directorului", și era acordat în mod obișnuit astronomilor care doreau să studieze fenomene neașteptate și trecătoare, cum ar fi supernovele. Imediat ce s-a văzut că dispozitivele optice de corecție ale lui Hubble se comportau corect, Robert Williams, pe atunci director al Institutului Științific al Telescopului Spațial, a decis să dedice o porțiune substanțială din timpul aflat la discreția sa în
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
cu teoriile existente. Cea mai importantă parte a astronomiei este astronomia computerizată, unde astronomii se folosesc de datele pe care le au și fac simulări ale evenimentelor. Spre exemplu aceștia au simulat formarea galaxiilor sau explozia unei stele formând o supernovă. Astronomii se folosesc de diferite tipuri de unde ale radiației electromagnetice, depinzând de obiectul studiat. Atmosfera terestră complică studiul absorbției undelor electromagnetice de aceea se folosesc mai multe tipuri de instrumente și tehnici. Aceste tehnici sunt folosite în diferite discipline ale
Astronomie () [Corola-website/Science/296524_a_297853]
-
fost original introdusă într-un joc video cu snowbording, „Afterbang”, în 2002; în SSX 3 și Fifa 2004, iar pe PlayStation 2 în jocul LMA Manager 2005. A mai apărut și în jocul de Wii „Just Dance” Dance Dance Revolution SuperNovă. Melodia a fost folosită și în reclame televizate pentru firme că iPod (2005) și Renault (2009); aceasta este conținuta de trei albume ale formației Caesars: 39 Minutes of Bliss (În an Otherwise Meaningless World), Paper Tigers și Love For The
Caesars () [Corola-website/Science/320108_a_321437]
-
corpuri cerești) este realizată de către Uniunea Astronomică Internațională (UAI). Multe dintre numele de stele existente în prezent au fost păstrate de pe vremea de dinainte ca UAI să fi existat. Alte denumiri, în principal pentru stelele variabile (incluzând și nove și supernovă), sunt adăugate încontinuu. Aproximativ 10 000 de stele sunt vizibile cu ochiul liber. Cataloagele și hărțile stelare premoderne listează doar cele mai luminoase dintre acestea. Hipparchus, din secolul al II-lea î.Hr. a enumerat aproximativ 850 de stele. Johann Bayer
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
nu pot ajunge. Astfel de exemple sunt Algol, Sirius și Cygnus X-1 (dintre care una dintre membre este probabil o gaură neagră). Stelele binare sunt obișnuite ca nuclee ale multor nebuloase planetare, fiind generatoare atât de nove cât și de supernove de tip Ia.
Stea binară () [Corola-website/Science/318977_a_320306]
-
compuse din diferite gaze. Brusc, ele explodează și materia lor se împrăștie în spațiu. Este un adevărat joc de artificii cosmic. În mod violent, steaua devine de 10 miliarde de ori mai luminoasă decât Soarele. Acest fenomen poartă numele de supernovă. După explozie, nu mai rămâne din ea decât miezul. În funcție de masa pe care o are, acesta devine fie o stea de neutroni, fie o așa-numită "gaură neagră". O supragigantă nu este distrusă complet de explozie. Aceasta își dezvelește doar
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
care este situată la 28 de minute de arc spre nord-est. O galaxie mică, IC 4617, se află la jumătatea distanței dintre NGC 6207 și M13, la nord-nord-est de centrul "marelui roi globular". Recent galaxia NGC 6207 a produs o supernovă de tip II (SN 2004A). Fiind compus din peste de stele, M13 este și unul dintre cele mai bătrâne obiecte astronomice: vârsta sa este estimată de la 12 până la 14 miliarde de ani. Apare cu un diametru de 20 de minute
Messier 13 () [Corola-website/Science/311969_a_313298]
-
de izotopi de cesiu ce oscilează între valorile de 112 și 151 în masa atomică. Câteva dintre aceștia pot fi sintetizați cu ajutorul elementelor mai ușoare; în natură, aceste reacții au loc și în timpul procedeelor din interiorul stelelor bătrâne, precum și în interiorul supernovelor. Totuși, singurul izotop stabil este Cs, ce are 78 de neutroni. Deși acesta are un spin nuclear ridicat (7/2+), studiile rezonanței magnetice nucleare pot fi făcute la o frecvență de rezonanță de 11,7 MHz. Izotopul radioactiv Cs are
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
de aproape 1/30 din cea existentă de sodiu, deoarece potasiul este mai strâns în legătură cu solul sub forma silicaților. Ca rezultat, nu este eliberat imediat în ocean și este prezent și în biosferă. Forma stabilă a potasiului este creată în supernove, în urma procesului-r. Potasiul elementar nu a fost cunoscut în Roma Antică, iar numele lui nu derivă din latina clasică, ci mai degrabă din neolatină. Numele "kalium" a fost împrumutat de la cuvântul „alkali”, cuvânt de proveniență arabă, "al qalīy" = „cenușă calcinată
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
SN 1006 a fost o supernovă, văzută pe Pământ începând cu anul 1006 d.Hr.; Pământul se afla atunci la circa 7.200 de ani-lumină distanță de ea. A fost evenimentul stelar cu cea mai mare magnitudine aparentă din istoria înregistrărilor, ajungând la o magnitudine vizuală
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
între 30 aprilie și 1 mai din acel an, această „stea nouă” a fost descrisă de observatorii din China, Egipt, Irak, Japonia, Elveția și posibil din America de Nord. Astronomii medievali chinezi și arabi oferă cele mai complete descrieri istorice ale acestei supernove. Astrologul și astronomul egiptean Ali ibn Ridwan, comentând "Tetrabiblosul" lui Ptolemeu, a afirmat că "...era un corp circular mare, de 2-1/2 până la 3 ori mai mare ca Venus. Cerul strălucea din cauza luminii. Intensitatea luminii sale era puțin mai mare
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
era uneori strânsă, alteori difuză, și chiar alteori cu totul stinsă...s-a văzut astfel vreme de trei luni cel mai departe către miazăzi, dincolo de toate constelațiile din văzduh”. Această descriere este adesea luată ca dovadă anecdotică a faptului că supernova a fost una de tip Ia. Unele izvoare afirmă că steaua era destul de strălucitoare pentru a lăsa umbre; era văzută în general chiar ceva vreme în timpul zilei, iar în vremea modernă astronomul Frank Winkler a afirmat că „în primăvara lui
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
văzută în general chiar ceva vreme în timpul zilei, iar în vremea modernă astronomul Frank Winkler a afirmat că „în primăvara lui 1006, se puteau probabil citi manuscrise la lumina ei noaptea.” Relatările din Elveția ajută la poziționarea pe cer a supernovei, deoarece din acel loc ea ar fi apărut undeva foarte jos pe cer, la cel mult 5 grade deasupra orizontului sudic și ar fi fost vizibilă doar câte 4-5 ore pe zi. Extincția atmosferică și nevoia de a găsi un
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
a interpretat la 30 mai împăratului steaua de culoare galbenă și foarte strălucitoare ca fiind un semn bun care avea să aducă prosperitate țării deasupra căreia apare. Se pare că au fost două faze distincte în evoluția timpurie a acestei supernove. A fost o primă perioadă de trei luni în care a fost cel mai strălucitoare; după aceea a fost o perioadă de scădere, după care a revenit pentru încă optsprezece luni. Majoritatea astrologilor au interpretat revenirea ei ca aducătoare de
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
luni. Majoritatea astrologilor au interpretat revenirea ei ca aducătoare de războaie și foamete. O petroglifă a culturii precolumbiene Hohokam din Parcul Regional White Tank Mountain din comitatul Maricopa, Arizona, Statele Unite, a fost interpretat ca fiind prima reprezentare nord-americană cunoscută a supernovei. Rămășița de supernovă a acestei explozii a fost identificată abia în 1965, când Doug Milne și Frank Gardner au utilizat radiotelescopul de la Observatorul Parkes pentru a demonstra că ceea ce era anterior cunoscut drept sursa radio PKS 1459-41, din apropierea stelei Beta
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
au interpretat revenirea ei ca aducătoare de războaie și foamete. O petroglifă a culturii precolumbiene Hohokam din Parcul Regional White Tank Mountain din comitatul Maricopa, Arizona, Statele Unite, a fost interpretat ca fiind prima reprezentare nord-americană cunoscută a supernovei. Rămășița de supernovă a acestei explozii a fost identificată abia în 1965, când Doug Milne și Frank Gardner au utilizat radiotelescopul de la Observatorul Parkes pentru a demonstra că ceea ce era anterior cunoscut drept sursa radio PKS 1459-41, din apropierea stelei Beta Lupi, părea a
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
gamma de la rămășiță. Rămășița cu diametrul de ~0,5° al SN 1006 se află la o distanță estimată de 2,2 kiloparseci de Pământ, diametrul său liniar fiind de circa 20 de parseci. Așa cum este de așteaptat de la rămășița unei supernove de tip Ia, nu s-a observat în centrul ei nicio stea neutronică sau gaură neagră.
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]