524 matches
-
cufărul său fiind oceanul, care "atrage" marinarii morți. Expresia "Cufărul lui Davy Jones" a devenit cunoscută publicului larg prin lucrarea "Aventurile lui Perigrine Pickle" a scriitorului englez Tobias Smollett. Smollett scria în cartea sa, că, același Davy Jones, potrivit marinarilor superstițioși, este diavolul, care comandă toate spiritele abisului.
Davy Jones () [Corola-website/Science/330891_a_332220]
-
("arab. tilsam = chip vrăjit") poate fi purtat pe îmbrăcăminte, sau să fie păstrat în casă. Considerat de științele oculte pseudoștiințifice sau de cei superstițioși ca obiect cu puteri magice care apără persoana care o poartă împotriva bolilor, relelor fiind aducător de noroc. Se deosebește de amulet care are rolul de apărare precis conturat. La început erau folosite în acest scop icoane din metal sau
Talisman () [Corola-website/Science/307984_a_309313]
-
se întoarcă odată, în zorii unei zile, ieșind dintre cețuri. De atunci îmi place să mă trezesc în diminețile înnegurate. Mă simt ocrotit față de precizia excesivă a formelor și zgomotelor, care îmi parvin parcă înăbușite sub un cearșaf. Copleșit de superstițioasa temere de a nu trăi mai mult decât Dom Sebastiao, și cufundat într-o subită melancolie în fața precarității vieții, m-am refugiat acum o lună, în timpul Crăciunului din anul trecut, la schitul Peninha. Primii sihaștri au ales acest lăcaș cu
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
în sens polemic) acelora mult mai cunoscute ale lui Roger Caillois sau Tzvetan Todorov. D. concepe „definirea frontierelor” literaturii fantastice „în funcție de regimul său estetic particular” și desfășoară o suită de aproximări ale raporturilor fantasticului cu „fabulosul feeric”, „miraculosul mitico-magic și superstițios”, „ocultismul inițiatic”, „literatura științifico-fantastică”, „proza poetică și alegorică”, „proza vizionară (de factură absurdă)”, „literatura de aventuri”, „proza de analiză”. În consecință, „catalogul tematic” secvent disocierilor teoretice identifică „trei tipuri generale de situații fantastice, corespunzătoare interacțiunii între normal și supranormal, mutației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
multe cataclisme naturale, dar mai ales de sărăcire prin șomaj, pensionări anticipate, boli și suferințe morale. Falimentările și demolările, delapidările și acumulările fabuloase de tot felul de bunuri se justifică de către alții prin "mâna invizibilă a pieței" și alte forțe superstițioase ale unui capitalism arhaic. Oricât de aspră a fost vechea cenzură, s-au tipărit și unele cărți scrise de pe poziții diferite de liniile oficiale. Exemplificăm prin cartea lui Hazard (3a). Reeditată și completată în anii din urmă cu alte lucrări
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în predominarea vieții carnale, într-un materialism temperamental. Compensator, acesta din urmă accede la frenezie, la un soi de iluminare dionisiacă, ce, poate din străfunduri tracice, se conectează la o mitologie primară a terestrității exaltate. Într-un chip mai curînd superstițios decît în temeiul unei credințe articulate, subiectul asociază orgiastica-i stare, transa incendiară, cu puterea zeiească și - cît de grăitor! - cu sîngele zeiesc: " Fericirea mea -/ -i sîngele zeilor!/ Cu mîinile-n transă/ m-ating de văzduh!/ Îmi izbucnesc/ cuvintele-n flăcări
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
minore (dispariția câte unui cuvânt, urmată sau nu de reamplasarea lui într-o poziție mai favorabilă), fie renunțări la anumite detalii de ornamentică uzate moral (din cele șaisprezece module inițiale ale Fugii pentru instrumente necunoscute, cel de-al treisprezecelea conținea, superstițios, patru șiruri de puncte de suspensie; în noua lui formă, poemul are exact treisprezece secțiuni și nici o asemenea pauză de respirație); substituțiile de termeni, destule, nu au numaidecât rolul de a îmblânzi eventualele prețiozități (dacă Înmormântare în cosmos făcea referire
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
Fie că au avut Încredere În ea că va face sculptura pe care a promis-o, fie li s-a părut că a controla un artist ar fi de prost gust. Artiștii au o anumită aură, În preajma lor oamenii devin superstițioși... sînt Încă priviți ca niște monștri sacri, imprevizibili. Nu ar fi fost niciodată de acord cu o sculptură abstractă, dar așa, cu persoane, mă rog, ar fi trebuit să fie În regulă. Wakefield se simte bine. Se gîndește, ca parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
m-a întrebat ea veselă, revenind la subiect. Noroc că nu stăm la etajul douăzeci, așa-i, mamă? Altfel am avea bucăți de copil storcoșit prin toată grădina. Iar Michael ne-ar mânca ficații din cauza mizeriei. Michael era octogenarul supărăcios, superstițios, pe care nu-l prea trăgea ața la muncă și care venea cam de două ori pe lună ca să ne „aranjeze“ grădina cât o cutie de chibrituri după metoda lui extrem de științifică și personală. Să fii martorul mâniei lui Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de timp dintr-un motiv special. Era obligatoriu să dureze puțin. Și îmi plăcea să cred că amândoi avuseserăm de câștigat de pe urma acestei întâlniri. Poate că tot ce am spus mai sus e doar o grămadă de tâmpenii mistice și superstițioase. Dar, în mod normal, eu nu eram genul de persoană care găsește în toate întâmplările semne, prevestiri, motive și explicații. Din contră. Așa cum am mai spus, eu tot timpul îmi băteam joc pe seama celor care susțineau că totul se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un regres, este corumperea unui popor primitiv prin viciile unei civilizații străine. Un popor barbar e bunăoară religios. Civilizarea lui religioasă adevărată vine atunci când, prin progresul lent al propriei sale maniere de-a vedea în materii religioase, credințele formale, adesea superstițioase, se schimbă în convingeri morale. Dar când el admite de la alt popor numai ștergerea credinței formale, fără a o înlocui prin convingerea morală și religioasă, el rămâne și fără una și fără alta; are numai răul civilizației și răul barbariei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
inactivitatea lui Ștefan cel Mare în timpul asediului celor două cetăți. S-a încercat recent o explicație a aceste inactivități. În anul 1484 au avut loc semne și minuni în măsură să impresioneze foarte puternic pe omul medieval, care era un superstițios. Astfel, a plouat cu sânge, când se ridicau zidurile cetății Romanului, iar mănăstirea Putna a ars. Omul acelor vremuri vedea în aceste fenomene avertismente pe care Dumnezeu le da omenilor. Mai mult, „Anul 1484 fusese prevăzut el însuși, ca având
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
deschidere și o văzu dispărând, ca și când o gură invizibilă ar fi Înghițit-o. Și totuși trebuia să fie acolo, În fața lui, chiar dacă devenise invizibilă printr-o vrăjitorie. Poate că numai ochii lui fuseseră vrăjiți, se gândi. Dintr-o dată, o groază superstițioasă puse stăpânire pe dânsul. Stăpânirea aparenței nu era oare domeniul puterii diavolești? Alungat din realitatea luminoasă a cerurilor, Lucifer fusese surghiunit pe domeniile inferioare ale viziunilor nelămurite. Vârî mâna sub postament, dând peste un obstacol nevăzut. Ceva era ascuns acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să faci așa ceva! — Am crezut că erau ouă de viperă, însă erau doar de șarpe. Oricum, le-am înmormântat cum se cuvine. Ce rost are să te mai frămânți? Mă simțeam tare prost că m-a văzut mama. Mama nu e superstițioasă, dar îi e teamă de șerpi de când a murit tata, cu zece ani în urmă, în casa de pe strada Nishikata. Cu câteva clipe înainte de a muri el, mama a văzut lângă pat ceva negru și subțire și a crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
apucat cu mănușile ude de zăpadă de brațul meu îmbrăcat doar într-o cămașă subțire. Odată ridicată, n-a mai vrut să se sprijine de mine, fie din cauza unei conștiinte mari și umflate a sacrificiului, fie pentru că avea o idee superstițioasă despre retribuție. A suit singură scările și a șchiopătat prin casă până la ea în cameră, unde a mai creat un precedent încuind ușa. Până în momentul acela habar n-avusesem că există o cheie; o ținuse probabil ascunsă din primele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zăreau prin franjurii pantalonilor de piele întoarsă, nu un gentil Sir Cedric Hardwicke ce le dă binețe băieților cocoțat pe creanga unui măr, dintr-o piesă pe care am văzut-o odată. Einhorn n-avea idee de așa ceva, dar era superstițios în legătură cu acest Tâlhar înspăimântător, și doar făcea pe stoicul Thanatopsis, când de fapt manevra în așa fel încât să învingă acest spectru - Moartea! - care câștigase deja atâta teren. Poate că acesta era singurul zeu în care credea. Deseori m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
biroul era încuiat, iar transperantele cu dungi negre și verzi erau trase ca să oprească lumina rece a soarelui și răcoarea de toamnă uscată, așa că m-am dus la intrarea din spate. Oglinzile fuseseră acoperite de doamna Einhorn, o femeie foarte superstițioasă, și o lumânare ardea pe jos într-un pahar de o albeață ecleziastică, în sufrageria întunecată, lângă o fotografie a Comisarului făcută pe vremea când favoriții lui de Bill Cody erau încă deși și lucitori. Arthur Einhorn venise de la Champaign
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în toate orașele imperiului, dar spaima lor în fața acestor animale necunoscute n-a scăzut... Aici sunt mai mulți cai decât a avut Cortes, iar în vacarmul entuziast din tribună disting destui indieni. Au trecut patru secole și jumătate între teama superstițioasă a aztecilor și acest joc duminical care sună foarte spaniol. Aici, singura rațiune a existenței cailor pe lume pare să fie aceea de a fi încălecați de un charro și goniți pe o arenă de nisip sub ochii lacomi de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mai ascundem. Nu voiam să intru în această polemică. Am spus: — Va fi simbolul diminuării duplicității. Chiar vreau să te văd acolo, Georgie. Prezența ta acolo va însemna mult pentru mine. — Ciudat, zise Georgie, de obicei nu sunt o ființă superstițioasă, dar acum am sentimentul că, dacă am să merg în Hereford Square, se va întâmpla o nenorocire. — Asta îmi întărește hotărârea de a te duce acolo, sălbăticiune mică ce ești! am spus. O să ne facă bine, îți spun eu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
niște oameni sobri, cu vederi înguste, ceea ce este într-adevăr caracteristic pentru marea lor majoritate. Totuși, în bună măsură se manifestă aici, și nu numai în cercurile tineretului, o anume înclinație spre senzaționalism și neliniște, ceva de o natură aproape superstițioasă, care pare să erupă la intervale periodice. Cu câțiva ani în urmă, un evanghelist care se afla în trecere pe la noi, a creat o profundă impresie strigând pe parcursul unei predici: „Voi l-ați detronat pe Hristos și vă închinați apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atelier de lângă bucătărie era presărat tot cu vopsele și pensule, abandonate cu multă vreme în urmă. Le aruncă o privire în treacăt, în timp ce mergea din încăpere în încăpere, aprinzând pretutindeni luminile. Pe măsură ce înainta se lăsa înfiorată de un straniu simțământ superstițios, care se îmbina însă cu un fel de voluptate a singurătății. Alex dăduse de mult uitării religia metodistă care-i hrănise copilăria, dar persista în ea un simț religios, convertit într-o obsesie animistă. Adam poseda o asemenea viziune asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apoi scoase un sunet. Nu un lătrat, ci un strigăt adânc, răscolitor. Când Alex se năpusti spre ea, vulpea o zbughi pe lângă picioarele ei (blana îi mătură rochia) și țâșni direct pe ușa deschisă a garajului. Cu o spaimă aproape superstițioasă, Alex privi din prag și desluși vulpea stând în picioare pe scaunul din față al Rolls-ului. Ce s-a întâmplat? strigă Ruby care ieșise din casă. Nimic. Dar ce-i cu toată mizeria asta de aici? Nimic. Las-o așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fine, cu tot sprijinul Înaltului Scaun - și al președintelui. Dar acum? Poate că visul Îi prevestea viitorul? Era un vis premonitoriu? Cum să deosebești un coșmar de o premoniție? Maja ar fi știut sigur. Maja, atât de cerebrală și de superstițioasă, În fiecare dimineață Își nota cu o atenție deosebită visele de peste noapte, Într-un caiet special pe care Îl ținea În sertarul lenjeriei: Cartea Viselor, scria pe copertă. O dată, pe ascuns, Îl citise. Visele Majei, foarte rar erotice și oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de la picioare mi s-au infectat cu o ciupercă nevăzută. Clar, toate astea era răspunsuri psihosomatice la stres. Dar la vremea aceea eram convinsă că erau pedeapsa pentru păcat; plata pentru că o trădasem pe Sheba. Eram încurajată în această interpretare superstițioasă de faptul că nici unul dintre remediile sugerate de farmacistul local din Eastbourne nu păreau să aibă nici cel mai mic efect asupra micilor mele probleme. În ziua de Crăciun, una dintre unghiile de la picioare, înnegrită, mi-a căzut și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
le lua, dar de fapt știa sau presimțea că intră de fiecare dată În jocul forțelor iraționale care o dominau dintotdeauna și că nu putea lua decît decizia cea mai imprudentă. Se livra naivă Împrejurărilor, cu un fel de eroism superstițios, dacă nu cumva inconștient, mizînd pe impulsurile inimii, Împotriva evidențelor oricărui argument rațional, și asumîndu-și consecințe dintre cele mai neplăcute, către care se Îndrepta Însă cu toată Încrederea. Ceea ce un spirit răuvoitor sau doar malițios ar fi putut pune pe seama
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]