173 matches
-
băut. • complement: A dat de băut la toți. „Dar când auzeam de legănat copilul, nu știu cum îmi venea...” (I. Creangă) • atribut: „...Scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul.” (I. Creangă) În relație cu verbe de aspect, supinul intră în structura unor constituenți dezvoltați, prin care se realizează diferite funcții sintactice: • predicat dezvoltat: S-a apucat de citit. „Și... unde nu s-a apucat și el, în ciuda Morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
el, în ciuda Morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă...” (I. Creangă) • complement predicativ: L-a văzut apucându-se de secerat. • circumstanțial: Apucându-se de citit, a trecut într-o altă stare. În structura constituentului dezvoltat, supinul realizează funcția de complement (direct, indirect) interior, ca funcții de gradul II. Alte verbe de aspect se construiesc numai cu infinitivul sau conjunctivul: a începe, a prinde, a continua: Mihai a început a cânta/să cânte la pian. Verbele de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai cu infinitivul sau conjunctivul: a începe, a prinde, a continua: Mihai a început a cânta/să cânte la pian. Verbele de aspect a termina, a sfârși, a încheia, în legătură cu sensul aspectual perfectiv pe care îl impun, se construiesc cu supinul și, mai rar, cu conjunctivul, fără a accepta infinitivul. Forma absolută de supin este concurată de supinul devenit substantiv: El a terminat de cules, de secerat/culesul, seceratul. Supinul intră și în structura unor constituenți dezvoltați în relație cu verbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
început a cânta/să cânte la pian. Verbele de aspect a termina, a sfârși, a încheia, în legătură cu sensul aspectual perfectiv pe care îl impun, se construiesc cu supinul și, mai rar, cu conjunctivul, fără a accepta infinitivul. Forma absolută de supin este concurată de supinul devenit substantiv: El a terminat de cules, de secerat/culesul, seceratul. Supinul intră și în structura unor constituenți dezvoltați în relație cu verbul a avea întrebuințat cu sens modal: Am de mers până la pădure. În interiorul predicatului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cânte la pian. Verbele de aspect a termina, a sfârși, a încheia, în legătură cu sensul aspectual perfectiv pe care îl impun, se construiesc cu supinul și, mai rar, cu conjunctivul, fără a accepta infinitivul. Forma absolută de supin este concurată de supinul devenit substantiv: El a terminat de cules, de secerat/culesul, seceratul. Supinul intră și în structura unor constituenți dezvoltați în relație cu verbul a avea întrebuințat cu sens modal: Am de mers până la pădure. În interiorul predicatului (constituentului) dezvoltat, supinul realizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în legătură cu sensul aspectual perfectiv pe care îl impun, se construiesc cu supinul și, mai rar, cu conjunctivul, fără a accepta infinitivul. Forma absolută de supin este concurată de supinul devenit substantiv: El a terminat de cules, de secerat/culesul, seceratul. Supinul intră și în structura unor constituenți dezvoltați în relație cu verbul a avea întrebuințat cu sens modal: Am de mers până la pădure. În interiorul predicatului (constituentului) dezvoltat, supinul realizează funcția de complement direct: Am avut de străbătut trei tunele. Având de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de supinul devenit substantiv: El a terminat de cules, de secerat/culesul, seceratul. Supinul intră și în structura unor constituenți dezvoltați în relație cu verbul a avea întrebuințat cu sens modal: Am de mers până la pădure. În interiorul predicatului (constituentului) dezvoltat, supinul realizează funcția de complement direct: Am avut de străbătut trei tunele. Având de străbătut trei tunele, mi-a trebuit mai mult timp. * Dezvoltarea câmpului semantico-sintactic prin construcțiile pe care supinul le guvernează este determinată de dimensiunea verbală a planului său
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modal: Am de mers până la pădure. În interiorul predicatului (constituentului) dezvoltat, supinul realizează funcția de complement direct: Am avut de străbătut trei tunele. Având de străbătut trei tunele, mi-a trebuit mai mult timp. * Dezvoltarea câmpului semantico-sintactic prin construcțiile pe care supinul le guvernează este determinată de dimensiunea verbală a planului său semantic și de relația sintactică în care se află deja înscris. Supinul verbelor intranzitive generează câmpuri semantico-sintactice împlinite prin realizarea funcțiilor: • circumstanțial: Am de mers mâine cu Andra la doctor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Având de străbătut trei tunele, mi-a trebuit mai mult timp. * Dezvoltarea câmpului semantico-sintactic prin construcțiile pe care supinul le guvernează este determinată de dimensiunea verbală a planului său semantic și de relația sintactică în care se află deja înscris. Supinul verbelor intranzitive generează câmpuri semantico-sintactice împlinite prin realizarea funcțiilor: • circumstanțial: Am de mers mâine cu Andra la doctor. Acesta este un drum greu de străbătut pe jos. • complement corelativ: Aici nu-i de venit cu copiii. • complement indirect (al cărui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i de venit cu copiii. • complement indirect (al cărui plan semantic este o limită spațială sau temporală exprimată printr-un termen lexical cu trăsătura + uman): Am avut de trecut pe la doctor/Andra. N-a fost chip de plecat înaintea Ioanei. Supinul verbelor tranzitive este determinat în mod necesar de • complement direct: Acestea sunt povești de adormit copiii! Are o nouă metodă de descoperit loc de fântână. Dacă supinul intră în relație cu verbe întrebuințate impersonal sau cu expresii impersonale, indiferent de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de trecut pe la doctor/Andra. N-a fost chip de plecat înaintea Ioanei. Supinul verbelor tranzitive este determinat în mod necesar de • complement direct: Acestea sunt povești de adormit copiii! Are o nouă metodă de descoperit loc de fântână. Dacă supinul intră în relație cu verbe întrebuințate impersonal sau cu expresii impersonale, indiferent de tranzitivitatea verbului în care își are originea, construcția sa - mediată de întreaga sintagmă - este reprezentată de funcția sintactică de subiect: Rămâne de văzut cine vine. Mai rămâne
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tranzitivitatea verbului în care își are originea, construcția sa - mediată de întreaga sintagmă - este reprezentată de funcția sintactică de subiect: Rămâne de văzut cine vine. Mai rămâne de venit Tudor. Este greu de stabilit ordinea/cine este primul. * Prin elipsă, supinul dezvoltă o variantă de enunțuri situaționale, a căror autonomie este asigurată de complementaritatea cu dimensiunile (temporală, spațială) situației de comunicare, prin care se împlinește și planul semantic global: De închiriat = „șAceastă casă esteț de închiriat. De revăzut = „șAceastă expresie/traducere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adevăr.” (M. Eminescu) „În multe forme-apare a vieții crudă taină Pe toți ei îi înșală, la nime se distaină.” (M. Eminescu) Cu această funcție s-a impus și în sintagme stilistice, mărci ale odei: La Heliade, LaBucovina. 3. morfem al supinului, ca formă verbală absolută: „La zgâriet el v-a dat gheară.” (M. Eminescu) Detc " De" 1. prepoziție: „Eu stau pe țărm și sufletul mi-e dus de-acasă.” (L. Blaga) „Îngânat de glas de ape / Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marcate stilistic, prin dezvoltarea funcției expresive: ticălosul de portar vs ticălosul portar/portarul cel ticălos ca visul de ușor 3. morfem al cazului genitiv, în flexiunea nominală: „După gratii de fereastră o copilă el zări.” (M. Eminescu) 4. morfem-constitutiv al supinului: „D-apoi tu nici de păscut gâștele nu ești bun.” (I. Creangă) Li s-a dat de scris acasă tot poemul. Pentrutc "Pentru" 1. prepoziție: „Pentru unii a sunat judecata, și moartea, întunecata.” (Magda Isanos) „De ce nu voi pentru nume
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acasă tot poemul. Pentrutc "Pentru" 1. prepoziție: „Pentru unii a sunat judecata, și moartea, întunecata.” (Magda Isanos) „De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?” (M. Eminescu) 2. morfem-constitutiv al supinului: Pentru încălzit camera folosim un radiator. Atc "A" 1. prepoziție: „Cânii cum îl văd/ La el se răped/ Și latră-a pustiu/ Și urlă-a morțiu.” (Mănăstirea Argeșului) 2.a. morfem al cazului genitiv, în flexiunea nominală (pronominală): • ca singură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în bătaie, dac-ai sta să te potrivești lor.” (I. Creangă) „Și ne luăm noi de la școală și ne ducem cu toții.” (I. Creangă) • sintagme formate prin intrarea unui verb (sau a unei variante absolute cu originea în verb: infinitiv, participiu, supin) în relație de dependență sau de interdependență cu un verb care dezvoltă numai în asemenea sintagme un sens aspectual (a se apuca, a se pune, a prinde etc.) sau modal (a avea, a fi, a da, a-i veni etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu) • infinitiv: „A vorbi de mizeria materială a lui Eminescu însemnează a întrebuința o expresie nepotrivită cu individualitatea lui.” (T. Maiorescu) • participiu: „În seara aceea părea chiar scârbit de ceva, poate de pata aceea de cerneală de pe mână.” (M. Preda) • supin: „Multe sunt de făcut și puține de vorbit dacă ai cu cine te înțelege.” (I. Creangă) b. Numele predicativ dezvoltat se realizează prin sintagme alcătuite din cel puțin doi termeni autonomi lexical, înscriși într-o relație de dependență; relația dintre
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate funcționa ca subiect al unor verbe cu conținut semantic aspectual: a începe, a continua: „Când iar începe-a ninge / Mă simt de-un dor cuprins.” (G. Bacovia) • participiu (în interiorul unui predicat dezvoltat): „Și trebuiesc luptate războaiele aprinse.” (M. Eminescu) • supin; când predicatul se realizează printr-un verb (sau expresie) impersonal(ă) relativ(ă): „Cum fusese Curtea era lesne de închipuit.” (M. Caragiale) • adverb; pot realiza funcția de subiect adverbele altfel, altminteri și așa când se constituie în substitute de propoziții-subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unei funcții sintactice. Sub aspect structural, determinantul nu poate exista în afara regentului. El se realizează, de altfel, în mod frecvent, prin unități lexico-gramaticale lipsite de autonomie, și semantică, și morfo-sintactică: adjectiv, adverb, verb la conjunctiv 28, forme verbal-nominale: infinitiv, participiu, supin și gerunziu: „Peste păduri tot mai des focuri, focuri Dansează sălbatice, satanice jocuri.” (N. Labiș) „Pasăre-n zbor și clopot care bate / aș vrea să-mi fie glasul.” (M. Isanos) „- Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
general-particular, restrângând tot mai mult sfera semantică a regentului: „Am văzut un film/ Am văzut un film interesant/de Visconti/albanez etc.” Funcția semantică a atributului se apropie de cea a complementului când substantivul regent are proveniență verbală (infinitiv lung, supin) și când implică, asemenea verbului, o complinire: răsăritul soarelui; plecarea Doinei; culesul strugurilor; recoltarea merelor. În aceste sintagme, atributul este expresia sintactică a unei componente semantice cerute de regent. În legătură cu sfera semantică (lexicală și gramaticală) a regentului, sfera semantică a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui ca proces de acțiune, de devenire, de stare, fără s-o actualizeze în raport cu categoriile timp, persoană și număr.” (I. Iordan, Vl. Robu, 474) ATRIBUTUL DE COMPLINIRETC "ATRIBUTUL DE COMPLINIRE" Regentul poate fi: • un substantiv de proveniență verbală (infinitiv lung, supin): „Orice ridicare-a mânii / nu e decât o îndoială mai mult.” (L. Blaga, Poezii, 89) • un substantiv al cărui plan semantic se caracterizează printr-o trăsătură semantică specifică verbului, dinamismul: apariție, dispariție, studiu etc.: „Cu disparițiunea acestuia dispare ceea ce veți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dar toate acestea se subordonează, pe de o parte armoniei muzicale generale a versului, iar pe de altă parte, procesului de constituire a semnificației fiecărei creații poetice. Se Întâlnesc În „Luceafărul” substantive derivate din verbe la infinitul lung ori la supin. Aspectul acestora este Întâlnit, de altfel și În limba vorbită. Infinitivele substantivizate adâncesc expresivitatea limbajului În direcția sensibilizării imaginii prin relevarea procesualității. Poetul spune: „ - Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea Iar cerul este tatăl meu Și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
expresiv decât „zâmbet”, sinonimul lui. „Privirea ta mă arde...” „crezământ” (40), „nemurire”, „sărutare” (41), „uitării” (58), „plânsul” (59), „Înotul” (68), „privire”, „iubire” (73), „prigoniri” (78), „cântare” (82), „durerea”, „uimirea” (92) etc Chiar dacă numărul substantivelor provenite din verbele la infinitiv și supin nu este mare În textul poemului „Luceafărul”, cele existente au darul amplificării valorii expresive a textului. Ele relevă acțiuni, procese care au avut loc, cu un ecou deosebit În sufletul receptorului. Cele mai multe din aceste substantive apar În replicile rostite de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
avea roluri distincte, transmițând o informație 36: * semantică fie direct: primăvară, fie indirect: el, aici, astăzi 37; * gramaticală de tip categorial cuvântul marcând o anumită categorie gramaticală: să [vină] (modul conjunctiv), a [spera] (modul infinitiv), de, pe, din [scris] (modul supin), a, al, ai, ale [mamei] (cazul genitiv), grație, datorită, mulțumită, conform, potrivit, contrar, aidoma, asemenea [lor] (cazul dativ), înaintea, contra [lor] (cazul genitiv), spre, în [casă] (cazul acuzativ), o [fetiță] (cazul nominativ-acuzativ, genul feminin, numărul singular), niște [băieți/ fete/ copii
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de comparație: cel mai util (cel + adv. mai = marcă pentru gradul de comparație superlativ relativ de superioritate); * prepozițiile mărci pentru categoria gramaticală a modului, respectiv a cazului: a spera (a = marcă a modului infinitiv), de citit (de = marcă pentru modul supin); datorită lor (datorită = marcă pentru cazul dativ), în fața celorlalți (în fața = locuțiune prepozițională, marcă pentru cazul genitiv), pe masă (pe = marcă pentru cazul acuzativ); * conjuncția să marcă pentru modul conjunctiv; * verbele auxiliare mărci pentru categoriile gramaticale de diateză, mod și timp
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]