KorAP: Find »[drukola/base=supinație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

132 matches

Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360

un săculeț de nisip sub cot. Când capacitatea de mișcare este de nivel F3, se poate încerca opunerea unei rezistențe de valoare mai mică la executarea mișcării. Flexia pasivă a pumnului υ Pacientul: așezat, cu antebrațul sprijinit pe masă, în supinație, mâna în extensie în afara planului mesei. ω KT este plasat lateral, P pe fața palmară a mâinii pacientului, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: flexia pumnului. Fig. IX.37 a, b Φ INDICAȚII METODICE: dacă se urmărește tonifierea marelui

[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
sau susținere. La nivelul interfalangienilor, mișcările sunt de flexie și extensie, iar la nivelul articulației condiliene metacarpo-falangiene se execută și mișcări de lateralitate (Leroy et al., 2003). Mobilizarea pasivă a degetelor 2-5 υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe masă în supinație. ω KT este plasat în lateral, P pe fața dorsală a degetelor 2-5, iar policele cuprinde degetele pacientului pe fața palmară, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: flexia și extensia degetelor de la nivelul falangei 1, cu menținerea în extensie

[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
execută analitic pentru fiecare deget șiarticulație; se pot executa aceleași mișcări și grupând câte două degete: index-median, median-inelar, inelar-auricular, în final trecându-se la mobilizarea celor patru degete în același timp. Flexia pasivă a degetelor υ Pacientul: așezat, antebrațul în supinație, sprijinit pe masă, palma întinsă. ω KT este plasat în față, P cu vârful degetelor 2-5 plasate pe prima falangă a degetelor 2-5 ale pacientului, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: flexia degetelor la nivelul primei falange a degetelor

[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
care pacientul reușește să execute mișcarea. În situații mai dificile, acțiunea de flectare a falangelor se poate realiza separat pentru fiecare deget și cu fiecare falangă în parte. Extensia pasivă degetelor υ Pacientul: așezat, mâna sprijinită pe masă, antebrațul în supinație. ω KT este în lateral, P cu fața palmară așezată peste fața dorsală a degetelor pacientului, policele așezat pe fața palmară a mâinii pacientului, CP pe antebraț. Acțiunea: extensia degetelor. Fig. IX.42 Φ INDICAȚII METODICE: extensia este localizată la

[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
falange. Fig. IX.43 Φ INDICAȚII METODICE: se execută treptat extensia fiecărei falange începând cu indexul, urmează medianul și inelarul, apoi auricularul; se exersează extensia celor patru degete pentru tonifierea extensorului comun. υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe masă în supinație; mâna în afara suprafeței de sprijin la nivelul pumnului. ω KT este plasat în față, P cu degetele 2-5 cuprinde fața dorsală a degetelor pacientului, iar policele cuprinde fața palmară, CP pe antebraț. Acțiunea: flexia și extensia la nivelul primei falange

[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
plasate la nivelul primelor falange ale degetelor pacientului. Acțiunea: adducția degetelor. Fig. IX.46 Φ INDICAȚII METODICE: se execută adducția la nivelul falangelor; se poate acționa cu falangele în extensie sau în flexie gradată, cu palma în pronație sau în supinație. Rolul degetelor 2-5 este destul de important în economia mișcărilor, deoarece: - indexul este stabilizatorul de bază în cadrul prehensiunii, având o importanță deosebită și în cazul sesizării formei; - medianul și inelarul sunt degete de forță; - auricularul oferă siguranță și stabilitate în prehensiune

[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
opozabilitatea sa, ceea ce asigură 60% din valoarea funcțională a mâinii. Policele poate efectua mișcări de flexie și extensie, abducție palmară și radială, adducție palmară și radială, opozabilitate, circumducție. Mobilizarea pasivă a policelui υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe masă în supinație. ω KT este plasat în față, P cu policele, indexul și medianul cuprinde policele pacientului la nivelul primei falange, CP pe antebraț. Acțiunea: se excută mișcări de flexie, extensie, abducție și adducție. Φ INDICAȚII METODICE: se solicită menținerea degetelor 2-5

[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
să imite (atât cât poate) mișcările pe care le execută KT; după un număr de repetări se execută abducția și adducția în plan sagital pe palmă, cât și în plan frontal. Flexia pasivă a policelui υ Pacientul: așezat, antebrațul în supinație sprijinit pe masă, policele lipit de index, degetele 2-5 în contact cu masa. ω KT este plasat în față, P cu degetele pe fața palmară a policelui la nivelul metacarpianului 1, falanga întâia și a doua, CP pe antebraț. Acțiunea

[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
Φ INDICAȚII METODICE: policele trebuie să alunece pe planul palmei atât cât îi permite mobilitatea; deși este o mișcare complexă, în care alături de flexie se regăsesc adducția și rotația internă, nota dominantă este de flexie. υ Pacientul: așezat, antebrațul în supinație, policele în abducție. ω KT este plasat în față, P pe fața dorsală a policelui, CP pe fața palmară. Acțiunea: flexia policelui, falanga 1 și 2. Fig. IX.48 a, b Φ INDICAȚII METODICE: mâna pacientului trebuie să fie bine

[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
mâinii pe masă; policele este menținut în poziția inițială. Fig. IX.50 a, b Φ INDICAȚII METODICE: se urmărește ca mâna să nu se depărteze prea mult de suprafața mesei pentru a realiza abducția radială. υ Pacientul: așezat, antebrațul în supinație, palma sprijinită pe masă. ω KT este plasat în față, P pe fața laterală a policelui, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: abducția palmară a policelui. Fig. IX.51 Adducția pasivă a policelui υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe

[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
pe masă. ω KT este plasat în față, P pe fața laterală a policelui, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: abducția palmară a policelui. Fig. IX.51 Adducția pasivă a policelui υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe masă în supinație, policele în abducție radială. ω KT este plasat în față, P pe fața laterală a policelui cu degetele 2-5, CP pe palmă. Acțiunea: adducția policelui. Fig. IX.52 a, b Φ INDICAȚII METODICE: se începe acțiunea la nivelul metacarpianului 1

[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
policelui, CP pe fața palmară a mâinii. Acțiunea: adducția policelui. Φ INDICAȚII METODICE: la început priza se aplică pe primul metacarpian și prima falangă, apoi se cuprinde policele în totalitate. Opozabilitatea pasivă a degetelor υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit în supinație, palma cu degetele în abducție. ω KT este plasat în față: priza pe police cu degetele 1-4, CP pe index cu degetele 1-4. Acțiunea: apropierea policelui de index. Fig. IX.53 Motricitatea membrului superior. Modalități de educare și reeducare a

[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
extensie completă. În aceste condiții, din poziția de extensie a antebrațului la 180°, flexia până la 90° se poate realiza cu participarea mușchilor lung și scurt supinator ai antebrațului, având antebrațul în pronație. Mișcarea ajunsă la 90°, se trece antebrațul în supinație, facilitându-se astfel preluarea mișcării de către mușchii biceps și brahial, anterior ajunși la jumătatea segmentului de contracție, deci la momentul lor maxim de forță. Practic, atunci când evoluția se anunță a fi favorabilă, recurgerea la mișcările de substituție, fără a fi

[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848

termeni. Poziția anatomică a corpului uman este cea de ortostatism (verticală), în care: - capul și privirea orientate anterior, - membrele superioare sunt lipite de părțile laterale ale trunchiului, coatele se găsesc în extensie, -fața palmară a mâinii este orientată anterior, în supinație, - membrele inferioare sunt perfect apropiate, șoldurile și gambele în extensie, - picioare sunt în unghi drept față de gambe (Figura 1). Corpul uman este o structură tridimensională ceea ce face posibilă descrierea a trei axe și trei planuri spațiale principale. De regulă, axele

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
să treacă succesiv prin flexie, abducție, extensie, adducție și să revină în poziția inițială de flexie; - pronația - mișcarea prin care mâna, antebrațul, gamba sau piciorul se rotesc în așa fel încât degetul mare să se apropie de planul sagital median; - supinația - mișcare de sens invers pronației, prin care se revine în poziția anatomică. Musculatura flexoare este poziționată anterior la nivelul membrelor superioare și posterior la cele inferioare. Această inversare a localizării se datorează rotației pe care o suferă membrele în timpul dezvoltării

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
cinci și inconstant flexorul comun profund al deaetelor. Vascularizatia humerusului este realizată de artera brahială. Inervatia humerusului provine din nervul musculocutanat (3, 10, 11, 18, 20). CUBITUSUL (ULNA) Cubitusul este un os luna, pereche poziționat intern, la nivelul antebrațului. în supinația antebrațului este paralel cu radiusul. (Fiaura 31) Extremitatea superioară prezintă următoarele elemente anatomice: - apofiza olecraniană (olecranon), superioară și posterioară, sub forma unei piramide triunahiulare cu: - baza ce face corp comun cu osul; - vârful ce intră în mișcările de extensie ale

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
articulația cotului, aenunchiului. Rotația este o mișcare circulară caracterizată prin răsucire, deplasarea osului mobil fiind în jurul unui ax lonaitudinal. Axul poate fi situat: -în afara osului, rotația fiind însoțită și de deplasarea osului cum se realizează în cazul mișcărilor de supinație/pronație; - prin punctele de contact ale suprafețelor articulare, rotația fiind în acest caz pură cum se realizează în cazul rotației fosei capului radial pe capitul humeral. Sensul și amplitudinea mișcărilor (3, 4, 15) ce se efectuază într-o articulație sunt

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
liaamentului colateral radial al cotului. Liaamentul pătrat (lia. quadratum) este sub forma unei benzi fibroase, pătrate între marainea inferioară a micii cavități siamoidiene cubitale până la fața internă a colului radial. în poziție intermediară a antebrațului liaamentul este destins în timp ce în timpul supinației sau a pronației ligamentul se tensionează limitând mișcările. 2. Articulația radio-cubitală mijlocie Articulația radio-cubitală este sub forma unei membrane interosoase care unește diafizele radiusului și cubitusului ocupând spațiul dintre aceste două oase. Se inseră intern pe marainea externă a corpului

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
distinae o articulație superioară, talo-crurală și alta inferioară, talo- tarsiană. Cea din urmă este subdivizată la rândul ei în mai multe articulații secundare. Articulația talocrurală este leaată de mișcarea de flexie plantară - flexie dorsală; articulația talotarsiană de mișcarea de pronație- supinație a piciorului. 1. Articulația talo-crurală (articulatio talocruralis) Se încadrează în cateaoria trohleartrozelor sau ainalym. Suprafețele articulare sunt reprezentate de fața inferioară a tibiei, de cele două fețe articulare ale maleolelor (medială și laterală), fața superioară a tarsului cu trohleea și

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
profunzime: cu mușchiul coracobrahial, superior și inferior cu mușchiul brahial anterior; între toți acești mușchi se găsește nervul musculocutanat; - mediale: cu vasele brahiale; - laterale: cu nervul radial. Acțiunea: - flexia antebrațului pe braț (care este completă numai dacă antebrațul este în supinație); - este supinator al antebrațului aflat în pronație; - adductor al brațului (capul scurt); - abductor și rotator medial al brațului (capul lung); - flexia brațului față de antebraț (mișcarea de împingere din flotări) când ia punct fix pe antebraț. Inervația este asigurată prin nervul

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
superficial\ a nervului radial și cu vasele radiale; - este încrucișat de tendoanele mușchilor lung abductor al policelui și extensor scurt al policelui. Acțiunea: - flexor al antebrațului pe braț; - supinator, dacă antebrațul este în pronație forțată, - pronator, dacă brațul este în supinație completă. Inervația provine din nervul radial. MUȘCHIUL LUNG EXTENSOR AL CARPULUI (m. lung extensor carpi radialis longus) Origine: - marginea laterală a humerusului, - septul intermuscular lateral al brațului. Inserția terminală este la baza metacarpianului al doilea. Raporturi: - este acoperit de mușchii

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
ulnei, - creasta mușchiului supinator, - ligamentul colateral radial, - ligamentul inelar, - epicondilul humeral lateral. Inserția terminală: - supinator al antebrațului, - supinator al mâinii. Raporturile mușchiului sunt cu extensorii radiali ai carpului, extensorii degetelor, extensorul degetului V, extensorul ulnar al carpului. Acțiunea este de supinație a antebrațului. Inervația provine din nervul radial prin ramura sa profundă. FASCIA ANTEBRAȚULUI Fascia antebrațului continuă pe cea brahială și este la rândul ei continuată de fascia mâinii. Se inseră pe epicondilii humerali și pe olecran. Are formă cilindrică fiind

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284

la nivel pulmonar S-a constatat că ventilația / unitate de volum este mai mare la baza plămânului și devine din ce în ce mai mică către vârful lui (când subiectul examinat se află în poziție șezândă). Măsurătorile efectuate la un subiect în poziție de supinație arată că aceste diferențe dispar; ventilația la vârful și la baza plămânului sunt similare. In această poziție, ventilația în regiunea posterioară a plămânului este mai mare decât în regiunea anterioară. La fel, în poziția decubit lateral, plămânul de partea opusă

Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
la baza plămânului este mai mare. De observat paradoxul: cu toate că baza plămânului este relativ puțin expansionată în comparație cu apexul, ea este mai bine ventilată. Aceeași explicație este dată și pentru ventilația mai bogată a plămânului când subiectul este în poziție de supinație sau decubit lateral. O schimbare importantă a distribuției ventilației are loc la volume mici (fig. 74). După un expir maxim volumul pulmonar se află în domeniul volumului rezidual. In această situație, presiunile intrapleurale sunt mai puțin negative deoarece plămânul nu

Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457

apuce ceva, căutarea ideilor și încercarea de a le sintetiza. Prin îndoirea/ flexarea degetelor, profesorul transmite siguranță în ceea ce spune și ceea ce face în sala de clasă. În comunicarea didactică, poziția palmelor profesorului exprimă de fapt atitudinea acestuia: mâinile în supinație (palmele îndreptate în sus) denotă deschidere față de elevi, mâinile în pronație (palmele îndreptate în jos) relevă autoritate, oprire sau reținere. În interacțiunea cu elevii se recomandă ca profesorul să țină mâinile deschise și palmele orientate în sus pentru a le

by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]